Generalitati privind obtinerea apei potabile
Apa a fost si va ramane un factor primordial pentru existenta si evolutia materiei vii, sub toate formele sale si o componenta valoroasa pentru activitatile umane, fara de care nu se poate concepe dezvoltarea economica si sociala. Astfel, primele aglomerari urbane s-au dezvoltat in jurul unor surse de apa, iar majoritatea activitatilor industriale, comerciale, din agricultura, zootehnice sau transport, utilizeaza apa de diferite calitati, in cantitati ce depind de gradul de dezvoltare natioanala si regionala.
Desi apa este cea mai raspandita substanta pe suprafata globului, volumul de apa, cu usurinta utilizat de catre oameni, este relativ mic, prezentand o serie de particularitati privind accesul si modul de utilizare al apei. Astfel, aproximativ un miliard de oameni nu au acces la apa de calitate corespunzatoare, iar doua miliarde de oameni nu beneficiaza de conditii sanitare acceptabile.
Relatia noastra cu apa nu este numai de natura biofizica, ci si de natura economica, sociala si culturala, iar semnificatia acestor relatii influenteaza modul in care se poate ajunge la obtiuni diferite privind managementul resurselor de apa. Etapa 'durabila' implica o schimbare de viziune manageriala si adoptarea unor solutii viabile, vizand toate etapele circuitului natural si a celui antropic.
In multe din chestiunile care vizeaza dezvoltarea durabila in tarile in curs de dezvoltare sau cu economie in tranzitie, incluzand si pe cele referitoare la apa, cheltuielile legate de dotarile tehnice, de modernizare a statiilor si de epurarea sistemelor de distributie si a celor de monitorizare, sau suportul acordat programelor de instruire a personalului, depind de problemele dezvoltarii economice si de aceea sunt insuficient finantate.
Mentalitatea societatii si a industriilor trebuie sa se schimbe progresiv, de la o etapa 'legislativa', catre o etapa 'durabila' , in care componentele preventive privind protectia factorilor de mediu trebuie sa primeze.
Apa este substanta cea mai raspandita de pe suprafata globului, constituind hidrosfera, cu un volum de 1310 ·10 m³ . Procentual, volumul de apa dulce din fluvii, lacuri si ape subterane reprezinta aproximativ 0,7% , apa marilor si oceanelor reprezinta 97%, iar restul, de aproximativ 2,3% este apa inglobata in ghetari si calote polare. In atmosfera exista cantitati de apa sub forma de vapori si nori. Prin cantitatea mare de apa din straturile superioare, Pamantul se deosebeste fundamental de celelalte planete, care sunt sarace sau lipsite de apa. Desi cantitatea de apa pe planeta noastra este mare, totusi sursele de apa care pot fi utilizate pentrul
consumul uman, animal sau utilizari industriale sunt limitate .
Distributia inegala a apei pe suprafata globului, conduce la probleme de alimentare cu apa in zonele intens populate si cu industrii dezvoltate. Astfel, 20% din rezervele de apa dulce ale Pamantului sunt concentrate in bazinul Amazonului, rezerve mentinute si de regimul intens de precipitatii.
Apa este componenta fundamentala a materiei vii, reprezentand in medie 80%. Astfel , in organismul animalelor superioare procentul de apa este de 60-70%, la microorganisme 50%, in alimente procentul de apa este variat: carne ( 65%), mere (85%), lapte (90%) si rosii (95%). Valori foarte mari ale continutului de apa, de pana la 98 se intalnesc la organismele marine ( meduze, alge).
In aceeasi masura in care este necesara pentru existenta si evolutia materiei vii, sub toate formele sale , apa este o componenta foarte valoroasa pentru activitatile umane, avand o contributie importanta in dezvoltarea societatii.
Utilizarea globala a apei insumand cerintele menajere, industriale si agricole reprezinta aproximativ 250 m³/an locuitor.
In asigurarea premiselor pentru dezvoltarea durabila, managementul calitatii factorilor de mediu detine un rol foarte important, toate programele de dezvoltare ale societatii pe termen lung sau scurt, incluzand obligatoriu aceste aspecte. Din perspectiva consumatorilor de apa recente, dar si prin corelarea cu o cantitate a resurselor existente, managementul calitatii apelor reprezinta o componenta principala a managementului factorilor de mediu datorita atat aspectelor legate de tratarea apelor in vederea potabilizarii sau a consumului industrial, cat si a celor privind generarea si posibilitatea de epurare a apelor uzate. Dintre componentele principale ale managementului calitatii apelor se pot mentioana:
analiza costurilor pentru prepararea apei necesare consumului populatiei sau in procese de productie;
monitorizarea calitatii efluentilor produsi prin consum menajer sau industrial;
monitorizarea poluantilor la sursa si reducerea deseurilor rezultate in procesele industriale, evitand astfel impurificarea surselor naturale de alimentare cu apa;
utilizarea unor tehnologii nepoluante atat in cadrul proceselor industriale de productie cat si pentru procesele de tratare a apelor sau de epurarea a apelor uzate;
introducerea unor standarde calitative mai stricte pentru efluentii industriali, impunand astfel epurarea finala a efluentilor rezultati din procese productive.
Tratarea apelor de suprafata, subterane si marine in scopul obtinerii apei potabile si pentru utilizari industriale este absolut necesara si are drept scop indepartarea impuritatilor si compusilor poluanti de origine organica si anorganica, a microorganismelor existente in ape in mod natural sau aparute datorita unor poluari accidentale , asigurarea necesarului de apa potabila si industriala, corelat cu necesitatile dezvoltarii societatii omenesti. Avand in vedere reducerea surselor
disponibile de apa de calitate corespunzatoare, cat si cresterea demografica, diversificarea metodelor de tratare si utilizarea unor surse alternative , au reprezentat si reprezinta principalele preocupari ale cercetatorilor si inginerilor care lucreaza in domeniul exploatarii si furnizarii apei.
Odata cu cresterea complexitatii structurii societatii, problemele privind calitatea si cantitatea apei furnizate, diversitatea polulatiilor, procesele de gospodarire a apei si impactul asupra mediului inconjurator au devenit tot mai dificile cu subtilitate si complexitate. Dezvoltarea microbiologiei, chimiei si biologiei, la inceputul sec XX a stat la baya explicatiei legaturii dintre substantelor poluante si bolile provocate ca urmare a consumarii apei impurificate cu acestea, avand in vedere si aspectul ca, orice sursa de alimentare poate fi contaminata prin deversarea unor ape uzate, insuficient epurate.
Pentru a realiza incadrarea in standardele de calitate cerute pentru o utilizare specifica, apele din diferite surse sunt tratate printr-o succesiune de operatii si procese unitare , gradul de tratare diferind in functie de calitatea sursei utilizate si a cerintelor consumatorului. In literatura de specialitate din Romania, pentru obtinerea apei potabile sau industriale, termenul utilizat este de tratare, in timp ce pentru depoluarea apelor uzate municipale sau din industra terenului specifica este epurarea.
I.1. Scurt istoric al tratarii apelor
Importanta obtinerii unei ape de buna calitate este
recunoscuta chiar de catre civilizatiile antichitatii.
Escavatiile arheologice, realizate in
Multa vreme,
limpezirea a fost principala metoda de tratare a apei. Picturile
descoperite in mormintele faraonilor si care dateaza din anul 1450
i.H contin desene ale unor bazine de limpezire si sisteme de
sifonare ale apei limpezite si a vinului. Imparatul roman Iulius Cezar este vestit prin faptul ca a construit
un numar vast de apeducte
subterane in
In Evul Mediu, in Europa, dezvoltarea oraselor s-a realizat in apropierea unor surse de apa, acestea constituind o sursa corespunzatoare atat pentru furnizarea apei potabile cat si pentru depozitarea deseurilor solide sau lichide.
Dupa romani, Sir
Francis Drake, a fost unul din primii specialisti cu preocupari in
domeniul hidrotehnicii din Marea Britanie. El a construit un
canal de la
Cu toate ca si in Evul Mediu au fost construite sisteme de canalizare, acestea erau destinate numai pentru transportul apelor de suprafata. Instalatiile sanitare in acea perioada, atat in comunitatile rurale cat si in cele urbane existau intr-un numar foarte redus, iar aruncarea deseurilor solide si lichide pe fereastra era un real pericol pentru populatie, dezvoltarea aglomeratiilor urbane si a industriei contribuind si mai mult la aparitia si raspandirea catastrofala a bolilor hidrice.
In 1854, in Londra holera a cauzat moartea a 10.000 de persoane, cercetarile doctorului John Snow demonstrand legatura dintre poluarea cu deseuri (materii fecale) a sursei de apa potabila si aparitia holerei.
In 1885, la Chicago a avut loc o ploaie torentiala care a durat doua zile, apele de ploaie antrenand toate impuritatile din oras si deversandu-se apoi in apele lacului Michigan. Acest lac reprezenta sursa de alimentare cu apa a orasului si pentru ca apa era distribuita faara a fi tratata, s-a declansat o epidemie de febra tifoida, dizenterie si holera care a facut peste 100.000 de victime.
In ceea ce priveste tratarea apelor, aceasta dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Mai mult, prima referire la filtrare dateaza din 1685 si a fost atribuita fizicianului italian Porzio, apa filtrata fiind utilizata la acea data in scopul mentinerii sanatatii soldatilor care luptau in razboi.
In 1790, James
Peacock a detinut un brevet pentru un filtru care
va sta la baza dezvoltarii filtrelor cu sens ascendent si
spalare inversa, utilizate si in prezent. Filtrele
traditionale scotiene cu alimentare superioara se bazau pe o
serie de procese care in prezent sunt asociate cu filtrarea lenta pe nisip
si erau cunoscute sub numele de filtre
Primul filtru eficient pentru filtrarea lenta pe nisip a fost
construit in 1929, in
Tot in secolul al XIX-lea , Hyatt a introdus conceptul de coagulant ( primul coagulat folosit fiind clorura ferica ), tot in acea perioada punandu-se bazele filtrarii rapide, prin utilizarea filtrelor sub presiune. In 1830, Darcy a stabilit principiile curgerii prin medii poroase, observand ca scaderea presiunii este proportionala cu viteza de curgere.
Imbunatatirea eficientei procesului de coagulare s-a realizat prin introducerea adjuvantilor de coagulare cum ar fi silicea activata, in 1950, si a polielecrolitilor care au inceput sa fie folositi,pe scara larga, incepand din 1970.
Operatiile si procesele unitare de tratare a apelor au evoluat foarte mult, datorita eforturilor inginerilor specialisti cu profil de constructii civile, chimice, hidrotehnice, precum si a specialistilor microbiologi. Secolul XX poate fi caracterizat, pentru domeniul tratarii apelor, de realizari deosebite, dintre care se pot aminti:
fundamentarea stiintifica a relatiilor dintre bolile hidrice si microorganismele din apa, precum si a relatiilor dintre substantele chimice poluante si sanatatea oamenilor;
dezvoltarea atat a operatiilor, proceselor unitare si utilajelor de tratare conventionale, precum si introducerea tratarii avansate, in scopul de a mari gradul de tratare a apei si a micsora impactul unor impurificatori cu grad mare de risc asupra sanatatii;
dezvoltarea standardelor pe plan national pentru controlul calitatii apelor si a regulamentelor cu privire la normele de deversare a apelor uzate in emisari si corelarea acestora cu normative internationale de calitate a apei (elaborate de Organizatia Mondiala a Sanatatii sau Uniunea Europeana);
dezvoltarea sistemelor de monitorizare automata a controlului calitatii emisarilor, precum si a sistemelor de prevenire a poluarii accidentale.
Capitolul II
Surse de alimentare cu apa si caracteristicile calitative
Pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si industriale pot fi utilizate urmatoarele surse naturale care se disting intre ele prin caracteristici calitative, regimul de curgere si posibilitaatile de tratare si captare.
surse de apa de suprafata care sunt construite din ape curgatoare: rauri, afluenti si fluvii, lacuri naturale si artificiale, apa marilor si oceanelor;
surse de apa subterane.
II.1. Surse de apa de suprafata
II.1.1 RAURILE
Apele curgatoare in special raurile, reprezinta principala sursa de apa potabila si industriala pentru Romania, fiind caracterizate prin fenomene de curgere (care influenteaza cantitatea de materii in suspensie si coloidale, caracteristicile fizico-chimice, forma albiei, variatia debitului si a nivelului apei) si de suprafata de contact apa - atmosfera (care influenteaza capacitatea de oxigenare, variatia de temperatura zilnica si pe anotimpuri) si de capacitatea de autoepurare. Vitezele medii de curgere se situeaza in intervalul 0 - 1 m/s, conditiile climatice si regimul de precipitatii fiind factori importanti care contribuie la variatia regimului de curgere.
Raurile sunt caracterizate, in general, de prezenta urmatoarelor impuritati, existente in stare naturala, compozitia specifica fiind, insa, dependenta de natura solurilor traversate de cursul de apa, a solurilor din bazinul de receptie, a apelor uzate deversate de diferiti utilizatori si a capacitatii de dizolvare a gazelor din atmosfera:
saruri dizolvate ( bicarbonati, cloruri, azotati, fosfati, sulfati de Na+ , Ca+ , Mg2+, Ca2+, provenite din eroziunea rocilor, solului si datorita precipitatiilor, suma sarurilor dizolvae este de aproximativ 400mg/l. Duritatea apelor de suprafata este situata in jurul valorii de 15°C;
materii in suspensii si coloidale ( argile, nisip, silice) aparute ca urmare a eroziunii, inundatiilor, schimbarilor climatice;
compusi organici biogeni proveniti din descompunerea materiei organice sau vegetale antrenate de curgerea apei sau proprie ecosistemului;
compusi poluanti toxici, de natura organica sau anorganica, proveniti din deversarea unor efluenti insuficient epurati de la statiile de epurare, efluenti de la fermele de crestere a animalelor, unitati de mica productie fara racordare la sistemul de canalizare;
detergentii, prin formarea unei spume stabile la suprafata apei in care sunt deversanti, au efecte negative asupra procesului de autoepurare si asupra eficientei statiilor de tratare;
uleiurile si grasimile provin din deversari ale reziduurilor de combustibili, poluari accidentale, operatii de curatire a utilajelor industriale;
miscroorganismele, virusurile, protozoarele provin din deversari ale apelor uzate, contaminate cu dejectii umane sau animale, microorganisme proprii ecosistemelor.
II.1.2 LACURILE NATURALE SI ARTIFICIALE
Lacurile sunt formate prin bararea naturala sau artificiala a unui curs de apa, fiind complet inconjurate de suprafete uscate si fara acces direct la mare. Din punct de vedere al originii lor, lacurile se pot clasifica in:
lacuri glaciare, foarte numeroase in regiunile montane si subarctice, fiind inconjurate sau acoperite cu gheata;
lacuri tectonice, formate datorita unor miscari tectonice care au dus la admisia apei in denivelari ale scoartei terestre;
lacuri fluviale, create de catre meandrele raurilor in interiorul campiilor, sau datorate bararii naturale a cursurilor fluviilor datorita depunerii excesive a sedimentelor;
lacuri de coasta, formate prin patrunderea apei de mare in zonele de uscat si bararea ulterioara a acestora datorita excesului de sedimente;
lacuri vulcanice, aparute in craterele vulcanilor inactivi datorita colectarii apei meteorice sau aparute ca urmare a bararii cursurilor de apa datorita eruptiilor vulcanice;
lacuri carstice, aparute in cavitati create prin erodarea unor roci solubile ( calcar, ghips);
lacuri artificiale, create prin bararea cursurilor de apa pentru alimentarea continua a statiilor de tratare sau pentru generarea energiei electrice ( hidrocentrale).
Lacurile se caracterizeaza printr-o suprafata de contact apa-atmosfera cvasi-imobila si prezinta modificari ale indicatorilor de calitate comparativ cu efluentul principal, datorita fenomenelor de stagnare si stratificare (vara si iarna) si respectiv destratificare (primavara si toamna). Aceste fenomene se manifesta atat din punct de vedere termic, cat si a compozitiei apei din lac.
In general apa lacurilor e caracterizata prin prezenta urmatorilor impurificatori:
saruri minerale;
compusi organici si biogeni;
materii in suspensie si coloidale;
nutrienti (compusi de azot si fosfor);
compusi poluanti toxici ( in masa apei sau in sedimente);
biomasa;
microorganisme
Din punct de vedere al concentratiei impurificatorilor comparativ cu apa raurilor, apa lacurilor prezinta valori mai mari de compusi organici biogeni, nutrienti, biomasa si respectiv, valori mai reduse pentru materiile in suspensie si coloidale. Din punct de vedere al tratarii apei efectele favorabile ale preluarii apelor din lacurile de acumulare, pot fi contrabalansate de influentele defavorabile.
II.1.3 APA MARILOR SI OCEANELOR
Apa din mari si oceane este caracterizata de o mineralizare puternica, care-i confera o agresivitate deosebita fata de constructiile din metal si beton. Sarurile frecvent intalnite sunt : NaCl, KCl, CaCl2 , iar valorile salinitatii variaza in functie de zonele geografice si de contributia apelor de suprafata. Astfel, cateva valori ale salinitatii pentru diferite mari sunt: Marea Baltica (17g/l), Marea Neagra (38g/l), Marea Moarta (270g/l).
Principalii impurificatori sunt:
saruri dizolvate in concentratie mare ( pH alcalin);
compusi organici biogeni;
materii in suspensie si coloidale;
compusi poluanti toxici;
microorganisme
Marile si oceanele constituie cea mai raspandita sursa din rezerva de apa a globullui si, in acelasi timp, sursa cea mai putin utilizata pentru consumul uman sau industrial. Pentru tari care nu au rezerve mari de apa de suprafata sau subterane, cum ar fi: Africa de Sud, Arabia Saudita, Kuweit, Israel, Japonia, SUA in zonele sudice, apele marine reprezinta o sursa de alimentare importanta.
Procedeul de tratare a apelor marine in scopul obtinerii apei potabile sau industriale se numeste desalinare si se poate realiza prin retinerea materiilor solide si in suspensie, a sarurilor compusilor organici si microorganismelor utilizand procedee de membrana, in combinatie cu procedee de tratare conventionala.
II.2. Ape subterane
Apele subterane apar in formatiuni geologice diverse, aproape toate rocile din partea superioara a scoartei terestre posedind goluri in care se poate acumula apa. Cursurile de ape subterane pot fi alimentate de: apele provenite din precipitatii, apele care curg la suprafata ( rauri), apele de condensare provenite de la mari adincimi sau ape infiltrate artificial.
Dupa modul de dispunere in straturile de sol si scurgere, apele subterane se clasifica in 4 categorii :
a) Straturi acvifete de mica adancime (pana la 20m), cantonate in roci granulate:
fara influenta directa a unei ape de suprafata, alimentate din bazine subterane;
sub influenta directa a apelor de suprafata si a precipitatiilor.
b) Straturile acvifere de mare adancime, cantonate in roci granulate si fisurate, la adancimi mari ( 100-500m). De cele mai multe ori apa aflata in aceste straturi se afla sub presiune, avand caracter ascensional. Aceste straturi sunt alimentate de la distante mari de diferite bazine hidrologice.
c) Straturi acvifere alimentate prin infiltratii artificiale in scopul imbogatirii stratului de apa subteran. Aceste straturi sunt cantonate in roci granulare: nisip si pietris. Infiltratiile se realizeaza, de obicei, pin aportul apelor de suprafata.
d) Izvoare provenite din straturi acvifere aflate sub nivelul panzei de apa subterana, care se manifesta ca preaplinuri ale acestor panze.
Sursele subterane de adancime au o calitate foarte buna. superioara celei de suprafata, concentratiile impurificatorilor anorganici si a microorganismelor fiind foarte mici.
II.3. Sisteme de alimentare cu apa
Un sistem de alimentare cu apa reprezinta un complex de constructii si instalatii care asigura furnizarea apei dintr-o anumita sursa naturala consumatorilor de calitate si in cantitatea solicitata de acestia. Sistemele de alimentare cu apa furnizeaza apa potabila si industriala, dar si apa necesara pentru alte scopuri: irigatii, stingerea incendiilor, curatarea strazilor.
Sistemul de alimentare cu apa cuprinde urmatoarele componente:
1. Costructii de captare cu apa dintr-o sursa naturala
Captarile sunt, in general, amenajate in amote de centrele populate, protejate de zona de protectie sanitara si inafara de captarea propriu-zisa, specifica sursei, pot fi completate de urmatoarele lucrari hidrotehnice:
de amenajare a yonei de captare;
lucrari de asigurare a debitelor si nivelurilor;
indiguiri impotriva inundatiilor;
izolarea straturilor acvifere superioare.
In cazul apelor subterane, captarea se face prin drenuri, galerii, prin pompare, iar in cazul apelor de suprafata, in afara prizei de apa sunt prevazute gratare si site , care au rol de a retine materiile solide de dimensiuni mari.
2. Statii de pompare cu rol de a asigura presiunea necesara circulatiei apei si distributia apei in sistem.
3. Conducte magistrale de transport.
4. Statii de tratare, destinate obtinerii apei potabile sau industriale de diferite categorii.
5. Rezervoare intermediare si de inmagazinare a apei tratate:
Rezervoarele sunt construite pentru a realiza urmatoarele cerinte: furnizarea unei cantitati suficiente de apa necesara consumului zilnic sau in cazul defectiunii sistemelor de pompare si respectiv scaderea cheltuielilor de operare, furnizarea cantitatilor mari de apa necesare incendiilor.
6. Retea de distributie exterioara:
Intr-un sistem clasic de alimentare cu apa a municipalitatii, apa este transportata, sub presiune, prin intermediul retelei de distributie care consta intr-o retea stradala de conducte ingropate. Transportul apei este afectat si de tipografia localitatii respective, de gradul de dezvoltare a localitatii si respectiv cerintele sale de apa, astfel incat, de obicei, sistemul de distributie este impartit in zone , care corespund diferitelor elevatii si presiuni necesare.
O schema de prncipiu a unui sistem de alimentare cu apa ca sursa apa unui rau, este prezentata in figura de mai jos:
1
- captare
2 - pompare treapta a II-a
3 - statie de tratare
4 - rezervor de apa tratata
5 - conducte de transport
6 - rezervor
7 - retea de distributie exterioara
Referitor la sursele de apa de suprafata in Romania, prin STAS 4706-88, se stabilesc categoriile de folosinta si conditiile tehnice de calitate corespunzatoare principalelor domenii de utilizare ale apei. Astfel, cursurile de apa, lacurile naturale sau artificiale se incadreaza din punct de vedere al calitatii in:
Categoria I
alimentarea centralizata cu apa potabila;
alimentarea cu apa a fermelor de crestere a animalelor;
alimentarea cu apa a unitatilor din industria chimica, medicamentelor, bauturilor racoritoare sau a altor industrii care necesita apa de calitatea celei potabile;
alimentarea cu apa a culturilor de legume;
alimentarea cu apa a amenajarilor piscicole salmonicole;
zone naturale amenajate pentru inot;
bazine nautice amenajate.
Categoria a II-a
alimentarea cu apa a amenajarilor piscicole;
alimentarea cu apa a unor procese tehnologice industriale sau altor a activitati;
scopuri urbanistice.
Categoria a III-a
alimentarea cu apa a sistemelor de irigare a culturilor agricole;
alimentarea cu apa a hidrocentralelor;
alimentarea cu apa a instalatiilor de racire;
alimentarea cu apa a statiilor de spalare.
Capitolul III
Poluantii din apa si efectele acestora asupra surselor de apa si a sanatatii umane
Poluarea apei reprezinta o alterare a calitatii fizice, chimice, biologice, bacteriologice, radioactive , peste o limita admisibila stabila, produsa in mod direct sau indirect de o activitate umana. Apele poluatedevin improprii pentru utilizarea normala ca apa de baut, industriala, agrement, agricultura.
Poluarea apelor de suprafata se realiuzeaza datorita:
surselor de poluarea concentrate sau organizate reprezentate de: apele uzate minicipale epurate, apele uzate industriale cu descarcare continua sau intermitenta si cu grade de epurare diferite;
surselor de poluare neorganizate provenite din precipitatii, de la depozite de reziduri industriale sau menajere, terenuri agricole pe care s-au aplicat ingrasaminte sau pesticide, infiltratii, efluenti de la fermele de crestere a animalelor, unitati de mica productie fara racordare la sisteme de canalizare .
Poluarea apelor subterane este datorata:
impurificarilor cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrari miniere sau de foraje a unor poluari accidentale;
impurificarilor produse de infiltratii de la suprafata solului;
impurificarilor produse in zone de captare, datorita nerespectarii zonelor de protectie sanitara sau a conditiilor de executie a unor lucrari hidrotehnice.
Zonele de productie sanitara sunt perimetre stabilite, pentru care se impun conditii speciale in vederea evitarii impurificarii apei provenite din diverse surse naturale de catre diferiti factori externi poluanti.
Zonele de protectie sanitara sunt:
perimetru de regim sever, in interiorul caruia se interzice: construirea de locuinte sau de alte constructii nelegate de cerintele tehnologice ale captarii, accesul persoanelor straine;
perimetru de restrictie, in interiorul caruia se interzice: utilizarea terenurilor in scopuri care ar modifica debitul si calitatea apei de alimentare;
perimetru de observatie, yona in care organele sanitare fac observatii sistematice asupra starii sanitare a oamenilor.
Prezenta impuridicatorilor, din apa, e strans legata de activitatile umane si de caracteristicele geologice ale solurilor parcurse. Cuantificarea acestor impurificatori este realizata prin determinari de natura fizica, chimica, bacteriologica, biologica si radioactiva.
III.1. Poluantii
1. Bacterii, virusuri, paraziti proveniti din siteme de canalizare, apele uzate municipale sau industriale insuficient epurate, dejectii umane sau animale deversate direct in apele de suprafata.
Bolile de origine microbiana care sunt transmisibile prin apa, denumite si boli hidrice, pot provoca epidemii care afecteaza un numar mare de consumatori prin imbolnaviri grave sau chiar decese.
Koren, in 1991, subliniaza ca apa nu este cel mai potrivit mediu petru multiplicarea microorganismelor, dar repreyinta un mediu ideal de transmitere a acestora. Bacteriile patogene se dezvolta foarte rapid in organismele vii si sunt eliminate de acestea prin excretie. In figura de mai jos este schematizat ciclul infectiei in cazul bolilor hidrice:
Organism uman/animal infectat
Organism Microorganisme susceptibil patogene in excetii
Consum de Sursa de
apa
netratata apa
contaminata
In tabelul urmator sunt prezentate principalele microorganisme patogene, virusuri si paraziti care sunt responsabili de producereabolilor transmisibile prin apa
|
MICROORGANISME |
BOLI |
|
|
BACTERII |
Salmonella typhi |
Febra tifoida |
|
Salmonella sp. |
Salmoneloza |
|
|
Shigella sp. |
Dizenteria bacteriana |
|
|
Bacillus anthracis |
Antrax |
|
|
Yersinia enterocolitica |
Enterita colica |
|
|
PARAZITI INTESTINALI |
Entamoeba histolystica |
Dizenteria amoebiana |
|
Giardia lamblia) |
Lambliaza |
|
|
Cryptosporidium |
Criptosporidioza |
|
2. Compusii organici biogeni (biodegradabili) care produc efecte nedorite in sursele naturale de apa cum ar fi:
probleme de gust si miros;
consumul de O dizolvat;
interactiounea cu alti impurificatori sau cu agenti de tratare.
Comsusii organici biodegradabili au particularitatea de a se descompune destul de usor in prezenta microorganismelor din apa, fiind utilizati de catre acestea ca sursa de hrana.
3. Compusi poluanti toxici, proveniti din deversarea unor efluenti industriali, infiltratii, efluenti de la fermele de crestere a nimalelor, unitati de mica productie fara racordarela sitemul de canalizare, ape de ploaie care traverseaza suprafete agricole pe care s-au aplicat pesticide sau insecticide. Multi dintre compusii poluanti toxici, de natura anorganica sau organica, chiar in cantitati foarte mici au o toxicitate mare si efect cancerigen si mutagen, si prezinta un efect de bio-acumulare in organismele vii. Prezenta acestor poluanti conduce la aparitia custului si mirosului neplacut al apei din surse naturale si necesita procese suplimentare de tratare.
Principalele categorii de compusi toxici sunt:
compusi organici nebiodegradabili, existenti in apele uzate din industria chimica, petrochimica, celuloza si hartie, metalurgica, etc. Compusii organici nebiodegradabili, denumiti si poluanti prioritari, sunt caracterizati de o rezistenta foarte mare la degradarea biologica obisnuita. Acesti compusi pot fi grupati dupa structura de baza in urmatoarele clase:
compusi halogenati ai hidrocarburilor saturate si nesaturate, aciclice si ciclice;
compusi aromatici monociclici si policiclici;
compusi fenolici, eteri, esteri ai acidului ftalic;
compusi cu azot, pesticide;
compusi policlorurati ai fenilbenzenului.
Materialele plastice reprezinta o componenta aparte a compusilor organici nebiodegradabili, deoarece se pot gasi in apele de suprafata sub forma solida, provenind din surse menajere sau industriale.
compusi anorganici toxici: cianuri, metale grele ( Pb, Hg, Cd, Cr, Ni) , azotati si azotiti, arseniu si antimoniul, bariul, fluorul.
Datorita valorilor foarte mici ale concentratiilor recomandate pentru compusii toxici, acestia sunt, deseori, denumiti micropoluanti si necesita pentru determinare analize specifice, care se pot realiza prin analiza instrumentala pe aparatura de inalta performanta cum ar fi: cromatografia in faza gazoasa (GC), cromatografia in faza lichida la presiune inalta (HPLC) cuplata cu spectometriede masa (MS), spectometrie de absorbtie atomica (AAS), spectometrie de emisie atomica (AES).
In tabelele urmatoare sunt prezentate efectele si sursele de producere a unor poluanti cu toxicitate mare:
|
COMPUSI TOXICI |
EFECTE ASUPRA SANATATII |
SURSA |
|
Benzen |
Risc cancerigen |
Produse chimice, industriale, vopsele, materiale plastice |
|
Tetraclorura de carbon |
Risc cancerigen |
Agenti de curatire, deseuri industriale |
|
Heptaclor |
Risc cancerigen |
Insecticide |
|
Lindan |
Efecte nocive asupra SNC, ficatului si rinichilor |
Insecticide |
|
Pentaclorfenol |
Efecte nocive asupra SNC, ficatului si rinichilor |
Agenti de conservare a lemnului |
|
Stiren |
Efecte nocive asupra ficatului si SNC |
Materiale plastice, cauciucuri, industria farmaceutica |
|
Toluen |
Efecte nocive asupra SNC, ficatului, rinichilor si sistemului circulator |
Solventi industriali |
|
Trihalometani |
Risc cancerigen |
Cloroform, subproduse rezultate in procesul de clorinare a apei potabile |
|
Tricloretilena |
Risc cancerigen |
Deseuri reziltate din industria vopselelor, pesticidelor |
|
Clorura de vinil |
Risc cancerigen |
Lesii provenite din degradarea conductelor de PVC |
|
Xilen |
Efecte nocive asupra SNC, ficatului si rinichilor |
Subproduse reyultate din rafinarea benzinei, detergentilor |
|
CONTAMINANT |
EFECTE ASUPRA SANATATII |
SURSA |
|||||||||||||||
|
Arsen |
Efecte nocive asupra SNC, ficatului si rinichilor |
Pesticide, deseuri industriale, topitorii |
|||||||||||||||
|
Azbest |
Risc cancerigen |
Depozite minerale naturale, conducte |
|||||||||||||||
|
Bariu |
Efecte nocive asupra sistemului circulator si nervos |
Depozite minerale, vopsitorii |
|||||||||||||||
|
Cadmiu |
Efecte nocive asupra ficatului si rinichilor |
Depozite minerale naturale |
|||||||||||||||
|
Crom |
Efecte nocive asupra ficatului, rinichilor si sistemului digestiv |
Depozite minerale naturale, finisarea materialelor |
|||||||||||||||
|
Cupru |
Efecte nocive asupra sistemului digestiv |
Coroziunea instalatiilor, depozite naturale |
|||||||||||||||
|
Cianuri |
Efecte nocive asupra SNC, combinatii ireversibile cu homoglobina |
Galvanizare, fabricarea otelurilor, materiale plastice, ingrasaminte |
|||||||||||||||
|
Fluor |
Fluoroza, efecte asupra sistemului nervos |
Depozite geologice, adezivi pentru apa potabila |
|||||||||||||||
|
Plumb |
Efecte nocive asupra SNC si rinichilor, acumulari in oase |
Coroziunea conductelor si accesoriilor de Pb, tipografii |
|||||||||||||||
|
Mercur |
Efecte nocive asupra rinichilor si sistemului nervos, stomatite |
Instalatii de obtinere a Hg, fungicide, depozite minerale naturale |
|||||||||||||||
|
Nichel |
Efecte nocive asupra inimii, ficatului, rinichilor |
Galvanotehnica, baterii, aliaje metalice |
|||||||||||||||
|
Azotati si azotiti |
Methemoglobinemie la nou-nascuti,risc cancerigen |
Ingrasaminte, namoluri, sol, depozite minerale |
|||||||||||||||
|
Seleniu |
Efecte nocive asupra ficatului |
Depozite naturale, minerit, topitorii |
|||||||||||||||
|
4. Compusi anorganici , solubili sau partial solubili care, in concentratii mari, au efecte negative asupra ecosistemelor acvatice, se acumuleaza in sedimentele din albie sau consuma oxigenul dizolvat: carbonati, bicarbonati, sulfuri, baze, cloruri sulfiti, fosfati. Compusii azotului si fosforului, denumiti si nutrienti, pot provoca dezvoltari necontrolate ale algelor in apele de suprafata. 5. Solide in suspensie si coloizi prin termenul general de solide se definesc materiile care raman ca rezoduu, dupa evaporarea apei la 103-105°C, si au in componenta atat materii solide nefiltrabile prin filtre de 1,2 μm (solide in suspensii) cat si materii solide filtrabile (coloizi si compusi solizi dizolvati). Coloizii sunt agregate de atomi sau molecule cu dimensiuni intre 0,001-0,1 μm, sarcina electrica si grad mare de stabilitate, fiind foarte greu de indepartat prin sedimentaresau filtrare. Materiile solide in suspensie si coloidale provin din eroziunea solului, schimbarile climatice (ploi abundente, topirea zapezilor) avand o influenta decisiva asupra concentratiei acestora in apele de suprafata. In apele subterane, solidele in suspensie si coloizii sunt in cantitati extrem de mici. 6. Substante petroliere: provenite din descarcari accidentale, deversarea necorespunzatoare a apelor uzate sau acumulate in sol si,respectiv, apa subterana. 7. Detergentii: au efecte negative asupra procesului de autoepurare, prin formarea unei spume stabile la suprafata apei, se reduce astfel transferul de oxigen din aer in apa, creste concentratia borului, iar cresterea concentratiei fosfatilor in apa favorizeaza autrofizarea. Prezenta detergentilor in apa de alimentare se manifesta prin eficiente mai scazute ale statiilor de tratare. La concentratii mai mici de 3mg/L in apa, detergentii nu sunt toxici pentru bacterii, alge, pesti sau alte organisme acvatice, dar se acumuleaza in lantul trofic. 8. Grasimile si uleiurile provin din deversari ale reziduurilor de combustibili, poluari accidentale, operatii de curatire a utilajelor industriale. Principalele probleme asociate cu prezenta acestor poluanti se refera la modificarea calitatii si aspectelor estetice ale apei, cu influente negative si asupra ecosistemelor acvatice. 9. Substante radioactive: descarcari necontrolate aduse de precipitatii de la centrele nucleare, spitale, unitati de cercetare si industriale. 10. Apa calda: de la centrele termice sau unitati industriale (ingreuneaza procesul de autoepurare sau de tratare in statii). Efectele directe ale poluarii surselor naturale de apa sunt concretizate in: necesitatea tratarii suplimentare pentru a asigura calitatea dorita, prin: modificarea tehnologiei de tratare prin aplicarea unor procese de tratare avansata sau inlocuirea unor utilaje din schema de tratare cu altele mai performante; dotarea cu instalatii suplimentare de clorinare, decantare; renuntarea la sursa respectiva si cautarea altor surse; |
|||||||||||||||||
|
Reducea poluarii si respectiv pastrarea calitatii surselor de apa alimentare se poate realiza prin: monitorizarea calitatii apelor uzate deversate in ape de suprafata; minimizarea poluarii la sursa si reducerea deseurilor in unitatile industriale (controlul fabricatiei, inlocuirea materiilor prime poluante, reducerea emisiilor in fiecare faza de fabricatie); retehnologizarea instalatiilor industriale sau utilizarea ecotehnologiilor; automatizarea si optimatizarea proceselor de fabricatie; epurarea apelor uzate industriale la sursa de producere inainte de a fi deversate in reteaua de canalizare a orasului; respectarea regimului de protectie sanitara a surselor; constientizarea si educatia ecologica. III.2. Boli transmise prin apa Cea mai mare parte de apa folosita in comun de populatie ofera mari posibilitati ca in conditiile poluarii, apa sa constituie un important factor de imbolnavire. Bolile produse prin apa cuprind in general un numar mare de persoane, imbracand caracterul unei boli cu extindere in masa. In cadrul patologiei hidrice, un loc important il ocupa patologia infectioasa. Rolul apei in tranmiterea bolilor infectioase este cunoscut de multa vreme, chiar inainte de descoperirea agentilor infectiosi ai diferitelor boli. Odata cu dezvoltarea microbiologiei moderne, insa germenii patogeni ai unui mare numar de afectiuni au fost pusi in evidenta in apa, confirmand o data in plus rolul apei in transmiterea acestor boli. Pentru aparitia unei boli hidrice sunt necesare trei conditii si anume: existenta unui eliminator de germeni (bolnav, purtator), viabilitatea in apa a germenilor patogeni un timp suficient pentru producerea bolii si existenta unei populatii respective. Bolile infectioase transmise prin apa pot imbraca sub aspectul numarului de cazuri de imbolnavire si al modului de aparitie si dezvoltare, mai multe forme. Cea mai frecventa forma de boala infectioasa de natura hidrica este epidemia. Epidemiile hidrice prezinta o serie de caractere proprii care le diferentiaza de alte tipuri de epidemii si pe baza carora se poate pune diagnosticul si aplica masurile de combatere. Principalele caracteristici ale epidemiilor hidrice sunt: Caracterul exloziv sau cuprinderea unui mare numar de persoane intr-un timp relativ scurt; Afectarea persoanelor respective, care consuma apa contaminata, indiferent de sex, de varsta, de profesie, etc.; |
|||||||||||||||||
|
suprapunerea epidemiei pe aria de alimentare de apa a popuilatiei din aceeasi sursa (conducta, izvor, fantana); aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in zona noastra climatica in anotimpul rece, datorita supravietuirii mai indelungare a germenilor patogeni in apa la temperatura scazuta si reducerii antagonismului microbian. incetarea epidemiei, ca urmare a masurilor, tot atat de brusc cum a inceput; mai ramane un numar mic de cazuri care se gasesc in incubatie sau se transmit prin contact. In afara acestor caractere principale, prezente in orice epidemie hidrica, mai intalnim si altele care insa pot lipsi, dar care atunci cand sunt prezente ne intaresc diagnosticul de epidemie hidrica; ele sunt denumite caractere secundare si pot fi rezumate la: Aparitia inainte de izbucnire a epidemiei a unui mare numar de boli digestive sub forma de enterite, gastroenterite sau diarei uneori grave (disenteriforme), mai ales la copii sau la populatia sensibila (covalescenti, batrani etc.), rareori aceste imbolnaviri sunt produse de germenii proprii epidemii, cel mai frecvent ele datorandu-se unor germeni conditionat patogeni care intovarasesc poluarea apei; Existenta unor defectiuni aproape totdeauna prezente ale sistemului de alimantare cu apa, defectiuni care prin ele insele explica posibilitatea poluarii apei si in consecinta a izbucnirii epidemiei. Trebuie mentionat insa si faptul ca: nu rareori poluarea s-a produs la distanta de locul unde a izbucnit epidemia, mai ales in cazul raurilor care servesc drept surse de alimentare cu apa a populatiei; Lipsa de cele mai multe ori a germenilor patogeni din apa in momentul declansarii epidemiei, datorita distrugerii lor de catre conditiile nefavorabile de mediu in timpul necesar perioadei de incubatie a bolii; Aceasta nu trebuie niciodata sa ne conduca catre infirmarea rolului jucat de apa in producerea bolii. De multe ori, daca germenul este cautat nu in apa ce in mal, avem posibilitatea de a-l depista. O alta forma de manifestare a bolilor infectioase transmise prin apa este epidemia sau acea forma de imbolnavire care cuprinde in general un numar redus de cazuri, dar care se gasesc permanent intr-o anumita zona sau localitate. Endemiile hidrice se intalnesc cel mai frecvent in zonele in care nivelul de igiena este scazut, de cele mai multe ori acolo unde populatia consuma apa de suprafata direct din rauri sau lacuri, fara o prelabila tratare. In fine o ultima forma de manifestare a bolii hidrice infectioasa este forma sporadica sau de cazuri izolate care se intalnesc mai ales in anumite boli mai putin caracteristice transmiterii prin apa, dar uneori poate aparea si in cazul bolilor in care apa este recunoscuta ca o cale de transmitere a imbolnavirilor. |
|||||||||||||||||
|
III.2.1 Bolile bacteriene transmise prin apa Numarul bolilor bacteriene transmise sau posibil a fi transmise prin apa este destul de mare in cele ce urmeaza, ne vom limita insa numai la cele mai frecvente bacterioze. Holera Holera
reprezinta o afectiune bacteriana digestiva in care apa
joaca un rol principal. Vibrionul holerei este un germen, in general,
putin pretentios (se dezvolta cu usurinta in apa
peptonata), fapt care il considera o rezistenta destul de mare
in apa, de cateva saptamani. Unii cercetatori din tarile
calde ( In trecut, epidemiile de holere au reprezentat adevarate calamitati sociale prin numarul mare de imbolnaviri si mortalitatea foarte ridicata (Hamburg-1982, Petesburg-1920). Ca urmare a masurilor luate, zona de raspandire a holerei s-a redus mult, ramanand cantonata numai in anumite tari in care conditiile de sanatate sunt ramase in urma. Periodic insa boala isi depaseste granitele ca indemne. In ultimul timp, asemenea situatii au fost intalnite in mai multe tari ale lumii (`Turcia, Italia, Portugalia si altele). Din fericire rezistenta la dezinfectanti obisnuiti ai apei (clorul) este redusa. Febra tifoida Febra tifoida este produsa de bacilul tific (salomella typhi) care are o rezistenta in mediul extern, respectiv in apa, de 20-21 zile. Boala este specific umana, germenul fiind eliminat de organism odata cu dejectele de catre persoane bolnave sau purtatoare. Patrunderea in organism se realizeaza odata cu apa ingerata. Literatura de specialitate descrie un numar mare de epidemii hidrice de febra tifoida, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii afirma ca pana la 30% din totalul imbolnavirilor prin aceasta boala sunt transmise prin apa. Febra tifoida
a fost considerata in trecut ca principala boala infectioasa
transmisa prin apa si a ramas
inca o problema importanta de sanatate in unele tari
subdezvoltate. Odata cu masurile luate impotriva acestei boli, de
la vaccinarea antitifoidica obligatorie pana la dezinfectia
apei in toate uzinele care utilizeaza apa de suprafata in scop
potabil, numarul imbolnavirilor prin febra tifoida a
scazut mult. Astazi, in tarile avansate, inclusiv in Dizenteria este produsa de bacilii dizenterici (Shigella disenteriae) a caror rezistenta in apa este diferita fiind cuprinsa intre 4 si 7 zile. In prezent, dizenteria |
|||||||||||||||||
|
Dizenteria Dizenteria este produsa de bacilii dizenterici (Shigella disenteriae) a caror rezistenta in apa este diferita fiind cuprinsa intre 4 si 7 zile. In prezent, dizenteria reprezinta afectiunea bacteriana cea mai raspandita si aceasta datorita atat receptivitatii crescute a populatiei in lipsa unui vaccin adecvat, cat si deseminarii largi in mediul extern a germenilor dizenterici. Epidemiile de dizenterie cuprind cel mai adesea un numar mare de cazuri chiar daca, din punct de vedere clinic, cel mai frecvent nu imbraca un caracter grav. Uneori chiar s-au deschis cazuri atipice de dizenterie ca urmare a faptului ca bacilii dizenterici sufera mai usor ca alti germeni fenomenul de variabilitate microbiana in mediul extern. Leptospirozele Leptospirozele
sunt afectiuni care pot imbraca forma epidermica, dar care mai
frecvent se intalnesc sub forma sporadica. In mod obisnuit in
apa, mai ales in apele statatoare, se gasesc leptospire
nepatogene. Uneori insa pot ajunge in apa si leptospire patogene,
dintre care cele mai cunoscute sunt leptospira ictero - hemoragica,
leptospira grifo - tifoza, leptospira O caracteristica importanta a leptospirelor consta si in faptul ca in afara patrunderii lor in organism pe cale digestiva odata cu apa ingerata, ele pot produce imbolnavirea si prin patrunderea transcutanat, chiar prin pielea intacta, fapt intalnit in cazul imbaierii cu apa contaminata. Tuberculoza Tuberculoza poate recunoaste si transmitere hidrica, e adevarat mai rara si contestata de unii cercetatori, dar descrisa in literatura de specialitate. Viabilitatea in apa a bacilului Koch este destul de mare, pana la 100 - 150 de zile, mai mult chiar, bacilul tuberculos este deosebit de rezistent si fata de dezinfectantii obisniuti a apei. De altfel, in ultimii 10 - 15 ani, un numar de autori au pus in evidenta bacilul tuberculos in apele reziduale ale sanatoriilor si spitalelor de tuberculoza si chiar in unele ape de suprafata. Autorii nordici din Suedia si Finlanda considera ca in afara transmiterii directe prin apa, fapt care explica, dupa parerea lor, numarul crescut de bolnavi |
|||||||||||||||||
|
de tuberculoza in colectivitatiilor din jurul sanatoriilor, exista posibilitatea transmiterii indirect prin laptele unor bovine care au consumat apa contaminata cu bacil Koch, sau au pascut de pe pasuni irigate cu ape contaminate. Boala diareica Recunoastem sub aceasta denumire generala o serie de enterocolite acute, produse de germeni diversi, dar cu o simptomatologie comuna. Germenii cel mai frecvent incriminati in producerea bolii diareice acute sunt coliformii enteropatogeni de tip O111, B4, O55, B5, O25, O87, B6, B7 si altii. Mai poti fi intalniti Camphylobacter jejuni, Yersinia enterocolitica, Pseudomonas aeruginoasa (mai frecvent in bazinele de inot), Proteus vulgaris si altii. III.2.2. Bolile virotice transmise prin apa Suprapunerea caracterelor epidemiilor hidrice si in cazul unor boli datorate virusilor, a condus inca de mult pe diferiti autori sa afirme rolul apei in transmiterea unor viroze. Ulterior, odata cu descoperirea posibilitatilor de determinare a prezentei unor virusi in apa s-a confirmat ca apa poate servi drept cale de transmitere si pentru bolile virotice. Desi numarul virozelor transmisibile prin apa poate fi suficient de mare, totusi ne vom limita la cele mai frecvente. Poliomelita Poliomelita a fost multa vreme contestata ca avand o transmitere hidrica, deci o serie de cercetatori au facut aceasta afirmatie pe baza faptului ca, in cazuri de epidemie boala se dezvolta de-a lungul raurilor. Punerea in evidenta a virusilor poliomielitice in apa si provocare afectiunii ca urmare a administrarii apei contaminate la animale de experienta a confirmat rolul apei in producerea bolilor. Ca urmare, a fost descris un numar de epidemii hidrice ca poliomelita. Pericolul mare de raspandire se bazeaza si pe faptul ca virusurile poliomelitice au o mare rezistenta la mediul in conjurator, in apa ele supravietuiesc 150 - 180 de zile.cu toate acestea, epidemiile de poliomelita nu au capatat niciodata caracterul grav al celor de holera, datorita sensibilitaiii virusului la clor si alti dezinfectanti obisnuiti ai apei. In ultimul timp, ca ujrmare a extinderii vaccinarii antipoliomelitice afectiunea a incetat de-a mai fi una din cele mai raspandite viroze; pericolul raspandirii sale a ramast totusi prezent. |
|||||||||||||||||
|
Hepatita virala Hepatita virala este o alta boala infectioasa care recunoaste ca agent determinant un virus. Ca si poliomelita si in cazul hepatitei virale transmiterea hidrica a fost pusa sub semnul intrebarii multa vreme. Unele cercetari experimentale efectuate in S.U.A. au aratat ca prin consumul de apa contaminata imbolnavirea umana este posibila. Cu toate acestea, numarul epidemiilor descrise in lirteratura in care apa sa fi fost singura cale de transmitere nu e prea mare si aceasta si datorita faptului ca cel putin pana in prezent nu exista o metoda sigura de decelerare a virusului hepatitei enterice. Dar chiar si in lipsa acestei posibilitati se poate afirma cu destula certitudine ca viabilitatea in apa a virusului este o deosebit de mare, peste 180-200 de zile. Mai mult chiar, rezistenta sa la clor sau alti deznfectanti uzuali ai apei este deasemenea mare, din toate aceste motive se presupune ca rolul apei in transmiterea bolii, fie in forma in forma sporadica, fie epidemica, este mult mai mare decat se poate dovedi si explica respandirea mare a bolii mai ales in anumite colectivitati si in anumite perioade. De aici, atentia mare acordata in ultimul timp factorului hidric in transmitera si raspandirea hepatitei virale. Conjunctivita de bazin Conjunctivita de bazin este o viroza, data de un adenovirus in care apa joaca un rol important. Transmiterea bolii se realizeaza asa cum ii arata si numele, prin intermediul bazinelor de inot, respectiv prin prezenta conomitenta sau succesiva in bazine a unor persoane bolnave si persoane sanatoase. Rezistenta in apa a agentului etiologic, desi nu prea mare, este suficient pentru a produce afectiunea. In fine, rezistenta sa la dozele mici de clor rezidual existent deseori in bazinele de inot intareste rolul apei in transmiterea acestei afectiuni. Alte viroze hidrice Multe componente ale bolii diareice sunt nebacteriene. Virusurile sunt mai greu de pus in evidenta si nu toate sunt patogene. In plus, diferitele virusuri pot produce aceeasi simptomatologie digestiva. Marea majoritate a virusurilor scata tratarii clasice a apei, chiar si dezinfectia in ozele obisnuite. Multe au rezistenta mare in apa. In functie de caracteristicele lor pot fi in virusuri cu ARN si virusuri cu ADN. Din prima categorie fac parte o serie de virusuri ca rinovirusi, reovirusurile, retrovirusurile si/sau lentivirusurile, din categoria cu ADN: adenovirusurile, parvovirusurile, poxvirusurile si mixovirusurile |
|||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||
|
III.2.3. Bolile parazitare transmise prin apa Bolile parazitare recunosc de asemenea posibilitatea transmiterii lor pe calea apei.rolul jucat de apa in transmiterea acestor afectiuni este dublu. Pe de o parte pentru unele boli parazitare apa are un rol pasiv, respectiv de a servi drept cale de transmitere a parazitului de la omul bolnav sau purtator la omul sanatos, ca si in cazul bolilor bacteriene sau virotice, iar pe de alta parte, apa este un mediu obligatoriu fara care nu isi poate desavarsi ciclul lor evolutiv sau, cu alte cuvinte, nu pot ajunge la stadiul de producere a bolii. Cele mai frecvente parazitoze transmidse prin apa sunt: Ambiaza Ambiaza sau dizenteria amibiana este de fapt cea mai raspandita parazitoza de natura hidrica. Eliminatorul parazitului in mediu extern este omul bolnav, dar si unele animale domestice (cainele, porcul) si salbatice (sobolanul). Cercetari efectruate in tarile calde au aratat ca numarul populatiei purtatoare de paraziti amibieni este foarte mare, ajungand pana la 30% din totalul populatiei. Parazitul se elimina in mediu exterior sub forma de chist, care in confera o rezistenta mare. Se considera ca rezistenta sa in apa poate ajunge la 90 - 100 de zile. Temperatura apei are un mare rol in supravietuirea parazituului, cu cat apa este mai rece cu atat rezistenta sa fiind mai mare. Infestarea omului se produce prin ingerare apei poluate, dar si prin alimente, in special fructe si zarzavaturi care se consuma crude, spalate sau irigate cu apa infestata. Lambliaza Lambliaza sau giardioza este data de lamblia sau diardia intestinalis. Parazitul este eliminat de omul bolnav sau purtator si numai exceptional de animale, care dupa unii autori ar prezenta o forma proprie de paraziti care nu produc boala la om. Parazitul se elimina tot sub forma de chist rezistent la factorii mediului exterior; in apa supravietuieste cateva luni de zile. Imbolnavirea se produce mai ales prin ingestia apei infestate si mai rar prin alimente: in prezent, raspandirea giardei este mai mare decat a ambiaziei si se cantoneaza cu precadere la copii. |
|||||||||||||||||
|
Capitolul IV Analiza bacteriologica a apei IV.1. Determinarea numarului total de bacterii ce se dizolva la 37°C |
|||||||||||||||||
|
Mod de lucru: 1. INSAMANTAREA Din proba de apa de analizat, bine omogenizata prin miscari rotatorii in planul orizontal al flaconului, se ia cu o pipeta 1cm³ si se introduce intr-o cutie Petri. In cazul probelor de apacu un numar mai mare de bacterii, este necesar sa se insamantezesi proba diluata 1/10, 1/100, etc. In fiecare cutie Petri cu proba nediluata sau diluata se introduc 10-15 cm³ mediu geloza nutitiva topita si racita la 45°C. Se omogenizeaza continutul cutiilor Petri prin miscari de rotatie in plan orizontal, in ambele sensuri, dupa care se lasa sa se solidifice geloza. Pe capacele cutiilor Petri se noteaza numarul probei, data, dilutia si temperatura de incubare. 2. EFECTUL DILUTIILOR Dilutia de : intr-o eprubeta care contine 9 cm³ apa tamponata sterila, solutie de lucru, se introduce 1 cm³ proba cu pipeta de 1 cm³ iar cu o alta pipeta se omogenizeaza continutul. Dilutia de : cu aceeasi pipeta cu care s-a omogenizat continutul de mai sus, se trec 1cm³ intr-o alta eprubeta care contine apa tamponata sterila, solutie de lucru iar cu o alta pipeta se omogenizeaza continutul. In acelasi mod se procedeaza pentru obtinerea dilutiilor mai mari. |
|||||||||||||||||
|
Mod de lucru: 1. INSAMANTAREA Din proba de apa de analizat, bine omogenizata prin miscari rotatorii in planul orizontal al flaconului, se ia cu o pipeta 1cm³ si se introduce intr-o cutie Petri. In cazul probelor de apacu un numar mai mare de bacterii, este necesar sa se insamantezesi proba diluata 1/10, 1/100, etc. In fiecare cutie Petri cu proba nediluata sau diluata se introduc 10-15 cm³ mediu geloza nutitiva topita si racita la 45°C. Se omogenizeaza continutul cutiilor Petri prin miscari de rotatie in plan orizontal, in ambele sensuri, dupa care se lasa sa se solidifice geloza. Pe capacele cutiilor Petri se noteaza numarul probei, data, dilutia si temperatura de incubare. 2. EFECTUL DILUTIILOR Dilutia de : intr-o eprubeta care contine 9 cm³ apa tamponata sterila, solutie de lucru, se introduce 1 cm³ proba cu pipeta de 1 cm³ iar cu o alta pipeta se omogenizeaza continutul. Dilutia de : cu aceeasi pipeta cu care s-a omogenizat continutul de mai sus, se trec 1cm³ intr-o alta eprubeta care contine apa tamponata sterila, solutie de lucru iar cu o alta pipeta se omogenizeaza continutul. In acelasi mod se procedeaza pentru obtinerea dilutiilor mai mari. 3. INCUBAREA Cutiile Petri insamantate se introduc cu capacul in jos, in termostat si se incubeaza la 37 ±0,5°C, timp de 48 ore. 4.STABILIREA NUMARULUI TOTAL DE BACTERII Se numara coloniile care s-au dezvoltat atat la suprafata cat si in interiorul gelozei, cu lupa sau cu ochiul liber, iar cutiile care contin peste 300 colonii nu se iau in calcul si se elimina. Calcul: n*d Numarul total de bacterii mezofile = -- [UFC/ cm³] N*V n - numar de colonii ce s-au dizolvat intr-o cutie Petri; d - inversul dilutiei probei insamantate; N - numarul de cutii Petri luate in calcul; V - volumul probei de lucru luate in calcul. |
|||||||||||||||||
|
IV.2. Determinarea numarului probabil de bacterii coliforme ( coliformi totali) Determinarea numarului probabil de coliformi totali se poate face prin: metoda tuburilor multiple metoda filtrelor de membrana. METODA TUBURILOR MULTIPLE Principiul metodei: prezenta bacililorcoliformi se pune in evidenta prin testul de prezumtie (examenul preliminar) si se confirma prin testul de confirmare (examenul definitiv). Materiale si medii de cultura: ansa bacteriologica; eprubete de 16 x 160mm, cu tuburi de fermentare Durham in interior (sterile); cutii Petri cu diametru de 10cm (sterile); pipete gradate de 1 cm³ si 10 cm³ (sterile); termostat care asigura temperatura de 37 ±0,5°C apa tamponata sterila (solutie de lucru); mediu bulion lauryl sulfat; mediu bulion lauryl sulfat dublu concentrat; mediu geloza lactoza eozina albastru de metil - mediu GEAM Modul de lucru: 1.TESTUL DE PREZUMTIE (examenul preliminar) Pentru apa recoltata din reteaua de distributie se analizeaza un volum de 100 cm³ de proba din care se insamanteaza 50 cm³ proba, intr-un flacon care contine 50 cm³ mediu lauryl sulfat dublu concentrat si cate 10 cm³ proba in cinci eprubete care contin fiecare cate 10 cm³ mediu lauryl sulfat dublu concentrat (pentru fantani se analizeaza un volum de 55,5 cm³). In cazul in care apa este poluata sau nu se cunoaste gradul de poluare se va insamanta in continuare in acelasi mod la dilutii 10 ,10, etc. Flacoanele si eprubetele insamantate se introduc in termostat si se incubeaza timp de 48 ore la o temperatura de 37 ±0,5°C. Dupa 24 ore se face o prima citire si se trece pe mediu geloza lactoza eozina albastru de metil pentru testul de confirmare din facoanele si eprubetele care prezinta turbiditate si gaz. Se considera pozitive cele in care se evidenteaza gaz iar in continuare eprubetele se mentin in termostat pana la 48 ore. Dupa 48 de ore se face citirea definitiva si treceri peste testul de confirmare pentru eprubetele unde s-a constatat turbiditate cu sau fara gaz, cu exceptia celor care s-au confirmat la 24 de ore. |
|||||||||||||||||
|
2. TESTUL DE CONFIRMARE (examenul definitiv) Pentru a preciza daca fermentarea a fost produsa de bacteriile coliforme, din fiecare flacon sau eprubeta considerata pozitiva la testul de prezumtie, se fac insamantari cu ansa pe mediu geloza lactoza eozina albastru de metil, iar apoi se fac dispersii cu ansa in striuri pe sectoare pentru obtinerea de colonii izolate. Pe o cutie Petri se pot folosi 5-6 sectoarein cazul trecerilor din eprubete si 2-4 sectoare in cazul trecerilor din flacoane. Se incubeaza cutiile in termostat cu capacul in jos la 37 ±0,5°C timp de 24 de ore, iar prezenta coloniilor se confirma daca s-au dezvoltat colonii caracteristice: colonii plate de culoare albastru - violet inchis, cu luciu metalic sau bombate, opace, mucoase cu luciu metalic in centru sau de culoare roz cu centrul albastru - violet. 3. CALCULUL: Determinarea numarului probabil de bacterii coliforme in 100 cm³ proba, se face cu valorile din tabelele 1 si 2, in functie de cantitatea de proba analizata, luand in considerare flacoanele si eprubetele confirmate. Calculul numarului probabil de bacterii coliforme in 100 cm³ proba din instalatiile centrale se face cu ajutorul tabelului numarul 1. 4. EXEMPLUL 1: s-a insamantat un volum de 50 cm³ si 5 volume de 10 cm³ s-au confirmat 2 eprubete cu cate 10 cm³ de proba rezulta ca sunt 2 bacterii coliforme in 100 cm³ proba calculul pentru surse locale si alte categorii de apa cu exceptia apei potabile se face cu ajutorul tabelului 2. 5. EXEMPLUL 2: s-au insamantat 5 volume de 10 cm³, 5 volume de 1 cm³ si 5 volume de 1 cm³ cu dilutia 10 s-au confirmat 5 eprubete cu 10 cm³ proba, 3 eprubete cu 1 cm³ si o eprubeta cu 1 cm³ din dilutia 10 rezulta 109 bacterii coliforme (coliformi totali) in 100 cm³ proba. |
|||||||||||||||||
|
TABELUL 1 |
|||||||||||||||||
|
Numarul flacoanelor sau eprubetelor pozitive din | |||||||||||||||||
|
Numarul probabil de indicator bacteriologic in 100 cm³ proba |
|||||||||||||||||
|
Un flacon continand 50 cm³ proba |
Cinci eprubete continand 10 cm³ proba |
||||||||||||||||
|
peste 16 |
|||||||||||||||||
|
TABELUL 2 |
|||||||||||||||||
|
Nr. eprubetelor pozitive din: |
Nr. probabil de indicator bacteriologic /100cm³ proba |
Nr. eprubetelor pozitive din: |
Nr. probabil de indicator bacteriologic /100cm³ proba |
||||||||||||||
|
5 eprubete continand cate 10cm³proba |
5 eprubete continand cate 1cm³ proba |
5 eprubete continand cate 1cm³ proba dilutie 10 |
5 eprubete continand cate 10cm³proba |
5 eprubete continand cate 1cm³ proba |
5 eprubete continand cate 1cm³ proba dilutie 10 |
||||||||||||
|
<2 |
>1609 |
||||||||||||||||
|
IV.3. Determinarea numarului total de bacterii coliforme termotolerante (coliformi fecali) Principiul metodei: in prezenta bacteriilor coliforme termotolerante (coliformi fecali) se pune in evidenta plecand de la flacoanele si eprubetele pozitive in testul de prezumtie pentru bacteriile coliforme (coliformi totali) prin confirmare in mediul selectiv lichid, la temperatura de 44 ± 0,5°C in 24 ore. Luand in considerare numarul tuburilor pozitive la temperatura de de 44 ± 0,5°C se calculeaza, folosind valorile din tabelele 1 si 2, numarul probabil de bacterii coliforme termotolerante (coliformi fecali). Materiale si medii de cultura: eprubete de 16 x 160 mm, cu tuburi de fermentare (sterile); pipete Pasteur (sterile); termostat care asigura temperatura de 44 ± 0,5°C; mediu bulion bila lactoza brom cresol purpur = Mac Conkey; mediu bulion bila lactoza verde briliant = BBLV. Mod de lucru: pentru comfirmarea bacteriilor coliforme termotolerante, din aceleasi flacoane si eprubete considerate pozitive la testul de prezumtie din care s-au facut treceri pentru confirmarea bacteriilor coliforme ( coliformi totali), se trec cu pipeta Pasteur una sau doua picaturi, in eprubete care contin fie mediu bulion bila lactoza brom cresol pupuriu sau mediu bulion bila lactoza verde briliant. Probele se incubeaza la 44 ± 0,5°C timp de 24 ore iar virajul culorii mediului in galben (acidifiere) e concomitent cu producerea de gaz ca urmare a fermentarii lactozei, indiferent de cantitatea degajata in tuburile de fermentare indica porezenta bacteriilor coliforme termotolerante ( coliformi fecali). Calcul: se face folosind Tabelul 1 si Tabelul 2. IV.4. Determinarea numarului probabil de streptococi fecali ( metoda tuburilor multiple) Principiul metodei: in prezenta streptococilor fecali se poate pune in evidenta prin testul de prezumtie insamantand proba intr-un numar de eprubete , cu mediu de lichid la temperatura de 37 ± 0,5°C, reactia pozitiva fiind evidentiata printr-un test de confirmare intr-un mediu selectiv solid la temperatura de 44 ± 0,5°C timp de 48 ore. Plecand de lanumarul de tuburi pozitive confirmate, se calculeaza folosind valorile din tabelele 1 si 2, numarul probabil de streptococi fecali. |
|||||||||||||||||
|
Materiale si medii de cultura: ansa bacteriologica; eprubete 16 x 160 mm (sterile); eprubete 12 x 120 mm (sterile); flacoane de 250 si 300 cm3 (sterile); pipete gradate de 1 cm3 si 10 cm3 (sterile); pipete Pasteur (sterile); termostat care asigura temperatura de 37 ± 0,5°C ; apa tamponata sterila; mediu bulion azida de sodiu; mediu bulion azida de sodiu dublu concentrat; mediu agar glucoza azida de sodiu trifenil tetrazol clorura. Mod de lucru: 1. TESTUL DE PREZUMTIE: Pentru apa recoltata din instalatiile centrale se insamanteaza un volum de 100 cm³ proba in mediu bulion azida de sodiu dublu concentrat iar pentru apa recoltata din surse locale se insamanteaza un volum de 55,5 cm³ proba. Volumele de 10 cm³ se insamanteaza in mediu bulion azida de sodiu dublu concentrat, iar volumele de 1 cm³ si dilutiile decimale se insamanteaza in mediu bulion azida de sodiu si se incubeaza la 37 ± 0,5°C timp de 48 ore. La 48 ore se face citirea testului de prezumtie si se fac treceri pentru testul de confirmare din toate flacoanele si eprubetele unde se constata aparitia turbiditatii cu sau fara sediment. 2. TESTUL DE CONFIRMARE: Confirmarea streptococilor fecali se face in mdiu lichid: se trec cu o pipeta Pasteur una sau doua picaturi din flacon sau eprubeta considerate pozitive la testul de prezumtie , in cate o eprubeta cu mediu bulion azida de sodiu si brom cresol purpur si se incubeaza la 44 ± 0,5°C timp de 24 ore. Virajul culorii mediului galben cu sediment pe fundul eprubetei atesta prezenta streptococilor fecali in apa. Cand confirmarea streptococilor fecali se face in mediu solid, din fiecare flacon sau eprubeta considerate pozitive se fac insamantari cu ansa pe mediu agar glucoza azida de sodiu trifenil tetroza clorura iar apoi se fac dispersii cu ansa in striuri pentru obtinerea de colonii izolate. Cutiile Petri insamantate se incubeaza cu capul in jos in termostat la 44 ± 0,5°C timp de 48 ore iar coloniile de streptococi fecali care se dizvolta sunt rotunde, cu marginea regulata, cu aspect mucos de culoare roz - rosu inchis. |
|||||||||||||||||
|
Calcul: Determinarea numarului probabil de steptococi fecali in 100 cm³ proba se face conform tabelelor 1 si 2 , luand in considerare eprubetele in care a avut loc virajul culorii mediului in galben cu sediment pe fundul eprubetei sau colonii caracteristice de streptococi fecali pe mediu agar glucoza azida de sodiu trifenil tetrozol clorura. IV.5. Conditii de calitate pentru apa potabla: |
|||||||||||||||||
|
Inst. centralizata cu apa clorinata |
Inst. centralizata cu apa neclorinata | ||||||||||||||||
|
Felul apei/ indicator | |||||||||||||||||
|
Surse locale |
|||||||||||||||||
|
Intrare retea |
Retea distrib. |
Intrare retea |
Retea distrib. |
||||||||||||||
|
Germeni (37°C)/cm³ |
<20 |
<20 |
<100 |
<100 |
<30 |
||||||||||||
|
Coli totali / dm³ |
<30 |
<30 |
<100 |
||||||||||||||
|
Coli fecali / dm³ |
<0 |
<0 |
<20 |
||||||||||||||
|
Streptococi fecali / dm³ | |||||||||||||||||
Capitolul V
Masuri de protectia muncii si Paza si Stingerea
Incendiilor.Masuri de protectie a apelor
V.1. Generalitati
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementate cu aplicabilitate nationala,care cuprinde prevedreile minime obligatorii pentru desfasurarea activitatilor in conditii de securitate a muncii.
Respectarea acestor norme nu absolva scoala de raspunderea pentru stabilirea si aplicarea normelor de protectie adecvate conditiilor corecte de lucru.
Sistemul unitar national de realizare a securitatii cuprinde:
a)norme generale de protecita muncii ce cuprind principalele masuri de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale;
b)norme specifice de protecti muncii ce cuprind masurile de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale specificce unei activitati,detaliind prin aceasta prevederile normelor generale.
Procesul este tratat ca un sistem complex,compus din urmatoarele elemente care interactioneaza:
exectutantul-omul implicat nemijlocit in executarea unei sarcini de lucru;
sarcina de lucru-totalitatea actinulor ce trebuie effectuate prin intermediul mijloacelor de protectie si anumite conditii de mediu pentru realizarea procesului de munca;
mijloacele de munca-totalitatea mijloacelor de munca(instalatii,masini,aparate,dispozitive,unelte)si a obiectelor muncii(materii prime si materiale);
mediul de munca-ansamblul conditiilor fizice,chimice,biologice,si psihologice in care unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.
Pe baza prevederilor sistemelor nationale de reglementari se elaboreaza normele juridice referitoare la sanatatea si siguranta in munca pentru;
a)activitatea de conceptie si proiectare a echipamentelor de munca si tehnologiilor;
b)autorizarea functionarii multimple;
c)cercetarea accidentelor de munca si stabilirea cauzelor si responsabilitatilor;
d)controlul si autocontrolul de protectie a muncii;
e)fundamentarea programului de protectie a muncii.
B.Prevederi commune pentru activitatea din laboratorul de analize fizico-chimice:
1.Analize fizico-chimice si incercarile mecanice vor fi exectutate numai de persoane calificate si intruit special pentru operatiile respective;
2.La incadrarea in munca este obligatorie examinarea si avizarea medicale;
3.Instructajul de protectie a muncii se va face pe faza in conformitate cu prevedreile normelor generale de protectia muncii;
4.Intervalul dintre 2 instructaje periodice va fi de 30 zile calendaristice pentru personalul cu studii medii(laboranti,tehnicieni) si de 90 de zile pentru personalul cu studii superioare;
5.Personalul ce detine functie de conducere-sef de laborator isi insuseste cunostintele de protectia muncii prin sudiul individual iar verificarea se va face de comisii si la date stabilite de conducerea unitatii;
6.pentru orice analiza cu caracter de noutate va efectua un instructaj special de protectia muncii de asemenea pentru analizele ce se exectua foarte rar.Instructajul se face de catre conducatorul direct la locul de munca;
7.Toti lucratorii din laboratoarele de analize fizico-chimice si incercari mecanice sunt obligate sa utilizeze echipamentul de protectie adecvat conform "Normativului cadru de acordare si utilizare a echipamentului de protectie" emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
8.Seful de laborator raspunde pentru aplicarea si respecatarea tuturor normelor de securitate a muncii in timpul efectuarii enelizelor fizico-chimice si/sau incercarilor mecanice;
9.Se interzice blocarea cailor de acces a culoarelor prin amplasarea pee le de utilaje,aparate,mese,sau prin depozitarea de materiale sau obiecte;
10.Caile de acces ale laboratoarelor vor fi mentinute libere si curate,indepartandu-se imediat materialele si scurgerile cazute pe pardoseala;
11.Este interzis sa se lucreze in instalatii improvizate sau insufficient calculate in ceea ce priveste rezistenta si securitatea pe care trebuie sa le ofere in fazele de lucru pentru care sunt indicate;
12.Este utilizarea recipientelor sub presiune,a preselor,masinilor de ridicat fara avizele necesare sau dupa termenul scadent de verificare;
13.Masinile sau aparatele care au mecanisme sau piese in miscare de rotatie,transaltie sau oscilatie si care pot provoca accidente,nu pot sip use in functinue fara a avea aparatorul de protectie corespunzator;
14.Se vor verifica periodic ori de care ori este cazul prin masuratori starea instalatiilor,cablurilor si racordurilo electrice,precum si prizele de legare la pamant sau la nul a masinilor,instalatiilor si aparatelor actionate electric sau care pot sip use accidental sub tensiune;
15.In cazul intreruperii accidentale si a iluminatiei artificale,masinile de incercari si aparatelor electrice care pot provoca accidente din aceasta cauza vor fi scoase imediat de sub presiune electrica;
16.Inainte de inceperea lucrului se vor verifica aparatele de masura si control precum si etanseitatea instalatiilor ca si a recipientelor sub presiune;
17.Locurile de munca unde exista pericol de introxicare se vor dota cu masit de protectie in numar sufficient care vor si mentinute permanent in stare buna;
18.In incaperile cu pericol de incendiu sunt interzise fumatul,intrarea cu foc deschis,cu piese sau materiale incandescente,producerea de scantei,lovirea a doua scule feroase si folosirea de echipament de lucru din materiale sintetice;
19.Este interzis accesul in spatial cu pericol de explozie pentru toate persoanele care nu au sarcini de serviciu in acest sens.Pe usile de acces ale spatilor respective se vor monta tablite cu inscripita:"INTRAREA OPRITA!";
20.In laboratoare se va asigura o buna eliminare la locurile de munca in conformitate cu prevederile normelor generale de protecitea muncii.Toate spatiile din incinta laboratoarelor vor fi prevazute cu iluminare de siguranta;
21.In cazul laboratoarelor de spectometrie,pentru prevenirea zgomotului produs de generatorul de scantei,stavilele cu electroni trebuie montate in carcase inchise cu system de siguranta impotriva deschiderii in timpul functionarii;
22.La locurile de munca unde exista riscuri de incendii,explozii,intoxicatii si surse de zgomot sau vibratii se vor efectua masuratori in vederea depistarii depasirii concentratiilor maxime admisibile si se vor lua masuri pentru anihilarea riscurilor;
23.La exectuarea lucrarilor de laborator vor participa cel putin doua persoane;
24.Depozitarea,transportul si manipularea substantelor toxice,caustice,inflamabile si explosive se vor face cu respectarea prevederilor legale sin normele specifice de securitate a muncii pentru manipulare,transportul prin purtare si cu mijloace mecanizate si depozitarea materialelor;
25.La executarea operatiunilor la care exista pericolul de electrocutare prin atingerea indirecta,utilajele vor fi legate la centuri de impamantare;
26.Exploatarea,manevrarea,intretinerea si repareare utilajelor sunt premise numai personalului autorizat si care are astfel de sarcini de lucru;
27.Este interzisa folosirea mijloacelor de protectie care nu au fost verificate periodic,care nu au corespuns la verificari,a caror valabilitate a aexpirat,care prezinta defecte vizibile sunt murdare,umede sau care nu corespund tensiunii nominale a instalatiei,a echipamentului sau aparatului la care ar trebui utilizate;
28.Zilnic,inaintea inceperii lucrului,seful de laborator va verifica starea de sanatate si oboseala a lucratorilor;
29.Este obligatorie acoperirea parului si purtarea hainelor de protectie;
30.La inceperea lucrului,operatorul care intra primul in sala de laborator trebuie sa se convinga ca atmosfera nu este incarcata cu gaze inflaabile sau toxice.Pentru gazelle deosebit de periculoase se vor utilize gazanalizoare cu semnalizare acustica;
31.Daca se observa scurgeri de gaze in laborator,se vor lua urmatoarele masuri:
a)se intrerupe lucrul si se evacueaza imediat personalul care nu are sarcini de munca legate de remedierea situatiei;
b)se decupleaza alimentarea cu energie electrica de la tabloul central,lasandu-se numai coloana de forta pentru ventilatoare si se sting toate becurile de gaz metan Bunsen;
c)se pun in functiune toate ventilatoarele care trebuie sa fie in constructie antiex;
d)se deschid toate geamurile;
e)se controleaza robinetele de gaz pentru a fi inchise si se verifica daca exista perforatii sau fisuri in conducte sau in traseele flexibile din cauciuc;
f)se opreste scrugerea gazului prin remedierea defectiunii;
g)se aeriseste camera pana la disparita completa a mirosului de gaz;
32.Se va supraveghea in mod deosebit,etanseitatea robinetelor la instalatia de gaze verificandu-se cel putin trei zile;
33.Intreg personalul laboratorului trebuie sa cunoasca unde este situate ventilul central al retelei de gaze.Pentru aceasta se vor afisa,la lov vizibil,inicatii cu pozitia ventilului,iar ventilul va fi etichetat;
34.Gurile de aspiratie locala ale instalatiilor de ventilare destinate evacuarii substantelor cu pericol de incendiu si explozie trebuie protejate cu panouri de protectie sau dispozitive magnetice de separare;
35.Nu se vor bloca ferestrele laboratorului cu mobilier,rafturi,aparate sau orice alte obiecte;
36.La aparatele care radiaza cantitati mari de caldura si la temperature inalta nu se vor utilize legaturi de cauciuc sau material plastic,legaturile vor fi facute cu tuburi metalice;
37.Instalatia de canalizare din PVC nu va fi supusa actinuii prelungite a substantelor care o afecteaza:acizi,solventi,brom,iod solutie,triclorura de fosfor,anhidrica acetica;
38.Daca urmeaza sa se lucreze cu substante toxice sau inflamabile, conductele de transport de la dispozitivele de siguranta trebuie dirijate in exterior sau spre instalatii de captare si neutralaizare;
39.In cazul instalatiilor in care se lucreaza cu substante deosebit de reactante cu oxigenul sau cu apa cum sunt compusii organometalici,se vor amenaja nise sau instalatii speciale pentru lucrul in mediu inert;
40.Este obligatorie afisarea in laborator la loc vizibil a listei de materiale si reactivi periculosi existenti in dotare precum si a modului de manipulare a acestuia;
41.Conducatorul laboratorului va lua masuri in vederea respectarii legislatiei care reglementeaza regimul substantelor si a produselor toxice;
42.La primirea si folosirea substantelor pentru experimente trebuie citite cu atentie etichetele;
43.Nu se va gusta nici un fel de substanta utilizata in laborator sin u se vor folosi vasele din laborator pentru baut si pentru mancare;
44.Inainte de a pune o substanta intr-o sticla sau vas,recipientul respective va fi etichetat;
45.Analizele vor fi efectuate numai in recipiente curate;
46.Nu se vor tine alaturi vase sau sticle al caror continut da nastere la reactii violente sau degajari de vapori toxici,inflamabili sau explozivi;
47.In apropierea instalatiilor in care se efectueaza analize trebuie sa se gaseasca la indemna neutralizanti si antidoturile pentru operatia care urmeaza sa fie realizata;
48.Mesele de laborator trebuie sa fie folosite numai pentru operatii care nu produc degajari de substante nocive;
49.La sfarsitul fiecarei zile de lucru mesele de laborator trebuie sa ramana curate fara reactivi sau vase.Pe mese pot ramane aparatele montate care urmeaza sa fie folosite in ziua urmatoare;
50.Nisele trebuie mentinute permanent curate si in buna stare de functionare;
51.In salile de lucru este interzis sa se spele pardoseala cu benzina,cu alte produse volatile;sa se tina materiale textile imbibate cu produse volatile;
52.Este interzis ca salile de lucru sa se usuce diverse obiecte pe conducte de abur,gaz,pe calorifer,sa se lase nesterse mesele sau pardoseala de produs raspandite pe ele sau sa se faca curatenie cu substante inflamabile in timp ce functioneaza becurile de gaz.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
