Tehnologie Afaceri Scoala Didactica Legislatie Familie

 

Fig.75 Cavitatea nazala, sectiune longitudinala, schema

Dezvoltarea embrionara. Dezvoltarea fetii face ca placodele nazale sa se scufunde si sa formeze depresiunile (gropile) olfactive. Mezenchimul din jur prolifereaza si formeaza prin unire cu depresiunile olfactive sacii nazali, care cresc dorso-ventral, fiind separati de cavitatea bucala prin membrana oronazala. Aceasta se va rupe si cele doua cavitati vor comunica larg (coanele primitive). Palatul primitiv aparut anterior coanelor se va continua posterior cu palatul secundar, ceea ce va impinge coanele postaerior. Concomitent pe peretii laterali se dezvolta conca nazala superioara, medie si inferioara. Epiteliul acoperisului cavitatii nazale va forma epiteliul olfactiv.

Functii. Mucoasa nazala contine celule care receptioneaza moleculele raspandite in aerul inspirat.

Nasul este format din doua regiuni: externa (nasul extern) si interna (fosele nazale).

Nasul extern este format din oase si cartilaje, acoperite de piele si captusite cu o mucoasa nazala. Are o forma piramidala, dispusa in zona mediana a fetei, aderenta prin radacina la fata si cu o regiune libera numita varf. Portiunea superioara a piramidei este osoasa si se continua cu oasele fetei. Baza piramidei este cartilaginoasa si comunica cu exteriorul prin fose nazale, deschise prin nari. Marginile laterale ale foselor nazale se numesc aripile nasului, iar peretele despartitor dintre fose se numeste sept nazal., a carui directie variaza individual. Peretii regiunii bazale sunt acoperiti cu piele, cu numerosi peri scurti (vibrise), cu rol in oprirea particulelor straine din aerul respirator. Tot aici se gasesc si numeroase glande sebacee.

Cavitatile nazale sunt doua spatii situate in plan medial, deschise naterior prin nari si posterior prin coane, care comunica cu regiunea nazala a faringelui. Fiecare cavitate are podeaua delimitata de procesul palatin al maxilei, lama orizontala a palatinului si regiunea superioara a palatului dur. Acoperisul cavitatii nazale este ingust, format dinspre posterior spre anterior de corpul sfenoidului, lama ciuruita a etmoidului, osul frontal, nazal si cartilajul nazal. Cavitatea nazala are trei pereti laterali formati din lame osoase care delimiteaza meaturi: superior, mijlociu si inferior.

Septul nazal care este peretele medial al cavitatii nazale, este format din regiunea verticala a osului etmoid, continuata inferior cu osul vomer. Regiunea anteriora a septului nazal este cartilaginoasa.

In sept exista organul vomeronazal (organul lui Jacobson) mai dezvoltat in embriogeneza. El contine un epiteliu asemanator celui olfactiv si este enervat de nervul olfactiv, deci are o functie asemanatoare cu a epiteliului mucoasei olfactive din dreptul lamei ciuruite a osului etmoid.

Cavitatile nazale au doua regiuni respiratorie si olfactiva. Interiorul fiecarei cavitatii nazale este acoprit cu o mucoasa numita olfactiva in regiunea meatului superior si respiratorie in rest.

Mucoasa respiratorie este formata dintr-un epiteliu pseudostratificat, columnar, ciliat. In alcatuirea sa se gasesc numeroase celule mucoase iar in tesutul conjunctiv care insoteste epiteliul numeroase capilare sanguine, glande seroase si glande mucoase. Structura sa reflecta functia mucosei. Particulele de praf din aerul inspirat sunt prinse in mucusul secretat pe suprafata epiteliului de glandele mucoase. Miscarile coordonate ale cililor indeparteaza secretiile spre faringe unde mucusul este inghitit si ajunge in stomac unde este inactivat.

mucus neuroni olfactivi celule sustinere celule bazale lama ciuruita

Mucoasa olfactiva este situata in cea mai mare parte in regiunea lamei ciuruite a osului etmoid (fig.76).

glanda mucoasa

Fig.76 Mucoasa olfactiva, sectiune longitudinala, schema

Epiteliul mucoasei olfactive este de tip pseudostratificat, format din celule de sustinere, care se sprijina pe membrana bazala, de marimi diferite. Nu toate ajung la suprafata epiteliului. Aceasta confera aspectul de fals stratificat al epiteliului. Intre celulele de sustinere se gasesc neuroni olfactivi.

Vascularizatia nasului este asigurata de artere care provin din sistemul carotidian intern si extern. Intre artere se realizeaza numeroase anastomoze.

Vascularizatia. Arterele sunt reprezentate prin ramurile etmoidale anterioare si posterioare ale arterei oftalmice, arterei intra si externa maxilare, etc.. Sub mucoasa venele formeaza un plex cavernos. Unele vene se deschid in venele sfenopalatine, altele in venele oftalmice sau etmoidale.

Inervatia regiunea olfactiva este in legatura cu nervii olfactivi care au primul neuron in mucoasa olfactiva iar axonul strabate lama ciuruita a osului etmoid si fac sinapsa in bulbii olfactivi cu al doilea neuron al caii.

Nervii care inerveaza celelalte regiuni ale nasului sunt ramul nazociliar al nervului oftalmic, filamente din ramul anterior alveolar al nervului maxilar, ramurile nazale ale ganglionului sfenopalatin, etc.

Limba

Limba este situata in cavitatea bucala, intre ramurile mandibulei.

Dezvoltarea embrionara Limba apare in podeaua cavitatii faringiene primitive ca un mugure. Curand, de o parte si de alta a acestuia se formeaza doi muguri distali, prin proliferarea mezenchimului primului arc branhial. Mugurii distali cresc rapid, se unesc pe linia mediana, indicat prin linia mediana si septul lingual. Linia care marcheaza locul de unire dintre regiunea anterioara si posterioara a limbii este indicata de un sant in V numit santul terminal.

Papilele limbii apar in saptamana a opta, primele apar cele foliate si circumvalate, iar papilele fungiforme apar ultimele. Mugurii gustativi se diferentiaza prin interactiunea dintre terminatiile nervoase si epiteliul lingual.

Functia limbii ca organ de simt prin mugurii gustative, este de a receptiona stimuli dizolvati in mucusul cavitatii bucale. Limba are rol si in limbajul articulate.

Limba este un organ musculos, format din muschii extrinseci (care se prind cu un capat la exteriorul limbii si cu celalalt de limba): stiloglos, palatoglos, genioglos si intrinseci (care constitue musculatura proprie a limbii).

Limba este formata din: varf, corp si radacina. Varful si corpul limbii sunt libere. Muschiul genioglos contribue la solidarizarea partii ventrale posterioare cu falca inferioara si se continua spre partea anterioara cu ligamentul numit frenulum.

Partea dorsala a limbii este impartita in doua jumatati simetrice in lungul unui rafeu (sant), care se termina intr-o depresiune la baza limbii (fig.77).

tonsila palatina valecula epiglotica papile foliate

perete faringe laringe epiglota plica glotoepiglotica tonsila linguala sant terminal papile valate papile fungiforme sant median

Fig. 77 Limba, fata dorsala si radacina, din Papilian V., 1982

Limba este acoprita de mucoasa cavitatii bucale, mucoasa linguala sub care se gaseste tesut conjunctiv (corion), glande mucoase si seroase. Amigdala linguala (tonsila linguala) se gaseste in regiunea dorsala a radacinii limbii, este o formatiune limfoidala si face parte din inelul limfatic al faringelui.

Formatiunile caracteristice limbii, ca organ de simt sunt papilele linguale. Aceste formatiuni sunt situate pe fetele dorsala si laterale ale limbii si sunt alcatuite din mucoasa si corion.

Dupa forma, exista mai multe tipuri de papile, diferite si in ceea ce priveste locul de repartizare pe suprafata limbii: circumvalate asezate la baza limbii in forma literei 'V', fungiforme raspandite aproape uniform pe toata suprafata limbii, filiforme si foliate sunt raspandite pe laturile limbii. Papilele circumvalate sunt formate dintr-o proeminenta centrala inconjurata de un sant circular, in care se deschid mugurii gustativi. La baza santului se deschid glandele salivare mucoase si seroase. Portiunea centrala a papilei este formata din tesut conjunctiv, vase de sange si nervi. Un mugure gustativ are o forma ovala si este format din celule de sustinere si celule receptoare. Celulele receptoare au la polul apical o prelungire sub forma unui cil, iar partea bazala este infasurata de dendritele nervilor facial, glosofaringian si vag (fig.78).

por celule sustinere celule pseudosenzoriale terminatii nervoase

Fig. 78 Mugure gustative, sectiune longitudinala, schema

Vascularizatie. Limba este irigata de arterele linguale, faciala si faringeana ascendenta. Venele care pleaca de la limba se deschid in vena jugulara interna.

Inervatia limbii este asigurata de nervii de perechea V, IX si XII.

Ochiul

Ochiul este organul care are in structura sa celule care receptioneaza stimulii luminosi in legatura cu senzatiile vizuale.

Originea embrionara. Ochiul la vertebrate se dezvolta din trei surse: neuroectodermul creierului anterior (retina, irisul si nervul optic), ectodermul capului (cristalinul) si mezodermul dintre aceste straturi (sclerotica si coroida). Ochiul este format din globul ocular si organele anexe (fig.79).

sclerotica coroida retina corp vitros fovea centrala pata oarba nerv optic

corp ciliar iris cristalin cornee camera anterioara camera posteriora

Fig. 79 Globul ocular, sectiune longitudinala, schema din Wheater P. R. 1991

Globul ocular este organul care contine celule receptoare pentru stimulii luminosi. Globul ocular este pozitionat in cavitatea orbitala de natura osoasa, ceea ce-i asigura protectie. In cavitatea orbitala ochiul se sprijina pe un strat de grasime, de care este delimitat de o membrana subtire, numita capsula lui Tennon. Intre capsula lui Tennon si sclerotica se gaseste un spatiu numit perilimfatic plin cu lichid, care se continua cu spatiul subdural. Aceaste invelisuri asigura miscarea libera a globului ocular.

Globul ocular este format din doua regiuni delimitate in axul antero-posterior. Regiunea anterioara (polul anterior) bombata, transparenta si mai mica, regiunea posterioara (polul posterior) voluminoasa, care formeaza cea mai mare parte din globul ocular.

Globul ocular este format dintr-un perete si un continut (umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros). Peretele prezinta trei tunici suprapuse de la exterior spre interior

tunica externa cu o regiune posterioara opaca, sclera si o regiune anterioara transparenta, corneea,

tunica medie formata din uvee (iris, corp ciliar si coroida),

tunica interna reprezentata de retina.

Corneea este regiunea transparenta, avasculara, continuarea anterioara a scleroticii. Aproape circulara, corneea este convexa anterior, in grade diferite dupa varsta si individ. Regiunea centrala a corneii (stroma) este formata din lamele aplatizate alipite.

La marginea corneei, langa camera anterioara, exista mici spatii numite spatiile lui Fontana. Ele comunica cu un canal circular, pozitionat in substanta scleroticei numit canalul lui Schlemm. Acesta se deschide in venele sclerale, asigurand circulatia lichidului in globul ocular.

Sclerotica este o membrana fibroasa, opaca si alba care asigura un adevarat 'schelet' ochiului. Culoarea externa a globului ocular este alba, data de fibrele de colagen din componenta scleroticei. Regiunea anterioara a scleroticei este stralucitoare deoarece in aceasta zona este acoperita de conjunctiva. Partea interna a scleroticei este despartita de un spatiu limfatic pericordal de coroida. Posterior in regiunea numita lama ciuruita, sclerotica este strabatuta de nervul optic si artera centrala a retinei.

Sclera este acoperita de o capsula fina de tesut conjunctiv, episclera care o separa anterior de conjunctiva si posterior de capsula lui Tenon.

In cea mai mare parte este hranita prin difuzie de vasele episclerei.

Limbul sclerocornean este zona de jonctiune dintre sclera, cornee si conjunctiva. In unghiul irido-cornean se gaseste reteaua trabeculara formata in principal din lamele subtiri si constituind un sistem de filatrare pentru umiarea apoasa inainte de a fi colectata de canalul lui Schlemm.

Canalul lui Schlemm este un vas circumferential situat lateral trabeculului (fig.80).

retea trabeculara canal Schlemm iris procese ciliare

Fig. 80 Limbul sclerocornean, schema din Wheater P. R., 1991

In el se deschid 20-25 canale colectoare, iar vasul se deschide in plexul venos sceral profund, din acesta in plexul venos intrascleral si apoi prin venele apoase in plexul venos episcleral.

Uveea este tunica medie a globului ocular, dispusa sub sclera. Uveea este bine vascularizata , de culoare inchisa, avand anterior un orificu de dimensiuni variabile, pupila. Prin procesele ciliare secreta umoarea apoasa si intervine in acomodare prin muschiul ciliar.

Coroida este invelisul vascular, netransparent al globului ocular. Limita anterioara a coroidei este "ora serrata", posterior este strabatuta de nervul optic. Din cauza bogatei vascularizari, coroida are culoarea rosie.

La exteriorul coroidei se gasesc numeroase lamele elastice iar spre interior vase de sange. Regiunea interna este formata dintr-un strat extern (lamina vasculara) format din ramificatii scurte ale micilor artere ciliare ce patrund in coroida si din patru, cinci vene verucoase care strabat sclerotica. Intre vasele de sange se gasesc celulele pigmentare.

Corpul ciliar este continuarea anterioara a coroidei. Este format din muschiul ciliar si procesele ciliare.

Procesele ciliare sunt invaginari ale coroidei, dispuse in cerc sub forma crestelor, intrerupte de cute ale ligamentului suspensor al cristalinului. Suprafata anterioara a proceselor ciliare este indreptata spre iris, suprafata posterioara se continua cu ligamentul suspensor al cristalinului.

Muschiul circular este o banda de fibre musculare netede, cu dispozitie radiala si circulara, situate in regiunea anterioara a coroidei. Are rol in acomodarea ochiului.

Irisul sau floarea ochiului, se observa ca o pata de culoare pe albul sidefiu al scleroticei. Are o forma discoidala, cu o deschidere centrala numita pupila. Fata anterioara este colorata diferit dupa cantitatea de pigment continuta in celule. Fata posterioara are un strat muscular dispus circular si un strat muscular dispus radiar cu rol in variatia diametrului pupilei. Este captusita cu retina iridiana, lipsita de celule receptoare.

Irisul desparte spatiul dintre cornee si cristalin in camera anterioara si camera posterioara, care comunica prin pupila.

Retina este invelisul care contine celulele receptoare pentru stimulii luminosi. Retina are celule receptoare pana in regiunea 'ora serrata'. Aceasta regiune se numeste retina vizuala. Pe suprafata corpului ciliar si a irisului celulele receptoare lipsesc, este retina oarba.

Suprafata retinei vizuale pe ochiul proaspat, are culoarea purpurie si este neteda cu exceptia a doua zone. Locul unde axul anteroposterior o intretaie se numeste macula". Zona are central o depresiune "fovea centralis" in care retina este subtire, transparenta si stralucitoare, datorita reflectarii luminii.

Locul pe unde trec fibrele nervului optic si artera optica se numeste papila nervului optic sau disc optic, aici nu se receptioneaza stimuli luminosi de aceea se numeste si pata oarba. Culoarea este galbui deschis datorita absentei coroidei si a stratului pigmentar.

Retina vizuala este formata din putine celule cu o dispozitie foarte ordonata. In retina se gasesc urmatoarele tipuri de celule: neuroni receptori (celulele cu conuri si bastonase), neuroni integratori (neuroni bipolari, celule amacrine si celule orizontale), neuroni multipolari a caror axoni formeaza nervul optic, celule epiteliale pigmentare si celule de sustinere (fig.81).

strat pigmentar celule conuri si bastonase neuroni bipolari neuroni multipolari nerv optic

Fig.81 Retina vizuala, sectiune longitudinala, schema adaptata dupa Wheater P.R., 1991

Datorita dispunerii pe sectiunile histologice cele patru straturi sunt descrise ca zece straturi.

Mediile de refractie sunt componente acelulare, transparente, cu densitati diferite, dispuse spre interiorul globului ocular.

Umoarea apoasa este produsa la nivelul proceselor ciliare si umple camera anterioara si camera posterioara, drenandu-se in canalul lui Schlemm. Corpul vitros umple spatiul posterior cristalinului. Are componenta unui gel cu mici cantitati de saruri si albumen, invelita in membrana hialoida. Are rol in mentinerea formei ochiului, nutritia structurilor adiacente, mentine retina atasata de epiteliul ei pigmentar, atenueaza socurile mecanice, etc. Este avascular si neinervat. Cristalinul este dispus intre camera posterioara si hialoida. Are forma unei lentile biconvexe si este prins intr-o capsula aderenta in spatiile dintre procesele ciliare prin fibrele zonulei Zinn (ligamentul suspensor al cristalinului).

Anexe ale globului ocular sunt sprancenele, pleoapele, conjunctiva si aparatul lacrimal.

Sprancenele sunt arcuri ale tegumentului, cu numerosi peri scurti.

Pleoapele sunt pliuri ale tegumentului fetei care invelesc partea anterioara a glbului ocular. Deschiderea dintre ele se numeste fanta palpebrala. Pe marginea inferioara a pleoapelor se gasesc peri lungi numiti gene. In structura pleoapelor se gasesc glande sudoripare si sebacee modificate.

Conjunctiva este o membrana mucoasa a ochiului care acopera fata posterioara a pleoapelor, corneea si o mica parte din sclerotica.

Aparatul lacrimal este format dintr-o glanda lacrimala ale carei canale se deschid pe suprafata globului ocular. Surplusul este colectat de canalele lacrimale in sacul lacrimal situat langa creasta osului lacrimal. Prin ductul nazal lacrimile se varsa in meatul nazal inferior (fig. 82).

canalicule lacrimale sacul lacrimal canal lacrimal

glanda lacrimala canale glanda

Fig. 82 Aparatul lacrimal

Lacrimile sunt un lichid clar care contine 99% apa, 0.1% albumina si 0.9% saruri minerale in special clorura de sodiu. Rolul lor protector asupra ochiului se realizeaza prin umectarea conjunctivei, indepartarea microparticulelor si actiunea lizozimului, substanta bactericida.

Urechea

Urechea este organul care receptioneaza stimulii pentru senzatiile de auz si echilibru. Urechea este formata din trei regiuni: urechea externa, urechea medie si urechea interna (fig.83).

Urechea externa o formatiune fibrocartilaginoasa, formata din:

pavilionul urechii, un sistem de cartilaje, ligamente si muschi cu relief ondulat si rol in conducerea sunetelor spre conductul auditiv.