Sistemul excretor

SISTEMUL EXCRETOR

Excreția este procesul de eliminare din organism a substanțelor rezultate in urma activitaților biochimice ale organismului. Substanța rezultata in urma acestui proces este urina iar organele la nivelul carora se formeaza urina, impreuna cu organele care o conduc la exterior, alcatuiesc aparatul excretor.

Fig. 44. Aparatul excretor

Aparatul excretor este alcatuit din: 1. Rinichi

2. Caile urinare

1. Rinichii

Sunt organe pereche, situate retroperitonal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare. Rinichiul are forma caracteristica, cantareste circa 300 grame, are doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava). Fiecare rinichi, inconjurat de un strat celulo-adipos si invelit de o capsula fibroasa inextensibila, este situat intr-o loja renala. Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul superior si altul inferior. Pe partea concava se afla hilul renal.

Fig. 45. Rinichiul

Rinichiul drept este ceva mai jos situat decat cel stang. In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal in care se vad vasele renale (artera si vena renala) uretrul si fibrele nervoase vegetative. Sectionand rinichiul de-a lungul liniei mediane, din partea convexa spre cea concava se observa:

- papilele si calicele renale: formatiuni membranoase prin care se scurge urina,

- parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si medulara

Zona corticala este formata in principal din glomeruli, tubi uriniferi si vasele de sange care le apartin. Zona medulara contine 6-18 piramide renale ( Malpighi), formate din tubi colectori care dreneaza mai multi nefroni. Piramidele renale sunt orientate cu baza spre periferie si varful spre sinusul renal, deschizandu-se in papilele renale acestea se deschid in calicele mici care conflueaza formand calicele mari (2-3) si apoi in pelvisul renal, continuand cu ureterul. O piramida Malpighi cu substanta corticala in jurul sau formeaza un lob cortical.

Nefronul este unitatea morfofunctionala renala ce indeplinese toate procesele complexe care au ca rezultat formarea urinei. El este alcatuit dintr-un glomerul si un tub urinifer lung

Glomerulul este alcatuit dintr-un ghem de capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din artera renala. Capilarele se reunesc apoi si formeaza o arteriola aferenta care se capilarizeaza din nou in jurul primei portiuni a tubului urinifer.

Tubul urinifer se prezinta sub forma unui canal lung de cca 50 mm format din urmatoarele segmente:

-capsula Bowman, extremitatea proximala, inchisa bilaterala a nefronului, are forma unei cupe cu pereti dubli, marginind o cavitate ce continua tubul. Capsula interna cu glomerulul alcatuiesc capsulul renal Malpighi.

- segmentul proximal este constituit dintr-o portiune contorta, tubul contort proximal.

- segmentul intermediar (ansa Heule), subtire este format din doua brate (descendent si ascendent).

- segmentul distal este format dintr-o portiune dreapta, ascendenta, care ajunge in corticala in vecinatatea glomerulului propriu, in imediat contact cu arteriola aferenta.

Mai multi tubi distali se unesc si se deschid in tubul colector din structura piramidelor Malpighi.

Fig.46. Nefronul

Vascularizatia renala

Este extrem de bogata, primind 20-25% din debitul cardiac de repaos. Artera renala, ramura a aortei abdominale, patrunde prin hil.

Venele avand un traiect aproape asemanator cu cel al arterelor, se colecteaza in vena renala care se deschide in vena cava inferioara .

2. Caile urinare

Pelvisul renal se continua cu ureterele. Ureterele sunt conducte care ies din partea concava a fiecarui rinichi si se deschid in vezica urinara. Peretii ureterelor contin fibre musculare netede, orientate circular si longitudinal. Vezica urinara este un organ cavitar in care se depoziteaza urina si este situata in partea inferioara a cavitatii abdominale. Peretele muscular are 3 straturi de muschi si e captusit cu o mucoasa cutata. Ea se continua cu uretra, care e canalul excretor al vezicii.

Functia rinichilor

Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre care functia principala consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea (curatirea) organismului de substante toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerurala se formeaza urina primara. Urina primara (filtratul glomerular) are compozitia plasmei dar fara proteine, lipide si elemente figurate. Conține apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sangelui. In faza urmatoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica pe cele toxice. Substantele utile sunt substantele cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonatii, etc.). Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor facandu-se imediat ce apar in sange .

Compozitia urinei

Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime (cu conditia ca in sange sa existe mai putin de 1,60% glucoza), sarurile si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98 - 99%). Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mult mai mica (33% uree, 75% acid uric). In afara procesului de reabsorbtie, rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic. Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare se formeaza urina initiala (primara) si o faza tubulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar. Urina formata permanent - diureza (1,5 - 2,5 ml/min) - se depoziteaza in vezica urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250 - 300 ml), se declanseaza reflex mictiunea - deschiderea sfincterului vezical si golirea vezicii. Mictiunea este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical putand fi comandate voluntar. In afara de functia excretorie (formarea si eliminarea urinei), rinichiul are un rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la valoarea de 7,35.

Secreta unele substante ca renina, cu rol in mentinerea constanta a tensiunii arteriale, elimina unele medicamente, substante toxice etc. In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de baza: functia de epurare sangvina, functia de mentinere a echilibrului osmotic si functia de mentinere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.