Geologia zacamantului de sare Ocnele Mari

Geologia zacamantului de sare Ocnele Mari

1.Localizare. Scurt istoric privind cercetarea geologica a regiunii

Zacamantul de sare de la Ocnele Mari se regaseste in zona dealurilor subcarpatice ale Olteniei, intinzandu-se de la est de raul Olt pana la vest la paraul Govora, trecand pe teritoriul localitatii Ocnele Mari din judetul Valcea.

Sarea acestui zacamant a fost exploatata inca din timpul romanilor insa exploatarea sistematica a inceput in sec. XIX prin ocne clopot, in actuala zona a bailor. In 1959 incepe exploatarea sarii in zona central vestica a zacamantului, prin sonde de dizolvare.

1.1. Localizare

Zacamantul de sare gema de la Ocnele Mari, este situat pe raza mai multor sate care apartin de orasul Ocnele Mari, asezamant situat la 12km distanta sud-est de municipiul Rm.Valcea (fig. 1.1)

Fig.1.1.

Zacamantul este conturat si cercetat pana la nord de satele Buda, Lunca si Teius, la sud de baile Ocnita si satul Gorunis, la vest de satul Teius, la est de satele Buda, Ganzulesti si Cocenesti, pe o lungime vest-est de cca. 7,5 km, si o latime nord-sud de cca. 3 km.

Caile de comunicatie spre acest zacamant sunt: calea ferata Bucuresti - Rm.Valcea - Sibiu sau sosele asfaltate, Bucuresti - Pitesti - Rm.Valcea, Dragasani - Govora - Ocnele Mari, Tg.Jiu - Horezu - Ocnele Mari, Sibiu -Rm.Valcea - Ocnele Mari.

Din punct de vedere geomorfologic relieful este colinar spre nord, vest si est, in sud regiunea fiind deschisa spre depresiunea Rm.Valcea - Horezu. Relieful colinar are inaltimi cuprinse intre 260 - 500 m, predominand cele intre 350-450 m.

Principalul colector al apelor din perimetrul zacamantului este Paraul Sarat, cu o directie de curgere aproximativ nord - vest - sud - est, cu vai confluente de mica importanta si cu debite variabile.

Clima regiunii are un caracter continental - moderat, de regiune premontana, cu influenta climatului de tip banatic si precipitatii medii anuale cuprinse intre 650-700 mm.

Asezarile omenesti de tip rural sunt raspandite de-a lungul colinelor si apelor curgatoare.

Localitatea urbana de care apartin celelalte asezari rurale este orasul Ocnele Mari, care este si statiune balneo-climaterica.

Bogatia principala a subsolului o constituie sarea gema, care este materia prima de baza pentru produsele cloro-sodice ale platformei chimice din sudul orasului Rm.Valcea.

1. Scurt istoric privind cercetarea geologica a regiunii

Existenta sarii geme de la Ocnele Mari este mentionata de Gr. Cobalcescu in anul 188Cercetari cu caracter general in regiune au mai efectuat: Gh. Murgoci (1907), I. Popescu Voitesti (1915 ), E. Hristescu (1942), Gr. Popescu (1943), Gh. Iorgulescu (1951) , St. Airinei (1952 ).

A. Zbierea in 1964 aduce contributii la cunoasterea stratigrafiei si tectonicii perimetrului.

I. Ionescu in 1968 a intocmit un raport geologic cu calculul rezervelor.

Cercetarea masivului de sare Ocnele Mari s-a facut prin lucrari de foraj in mai multe etape :

-in anii 1911 - 1949 s-au executat 56 de foraje, executate de C.A.M.;

-in anii 1952 - 1955 s-au executat 24 de foraje in partea de est a Salinei Ocnita de catre I.E.C.M. si I.S.E.M.;

-in perioada 1961 - 1967, s-au executat foraje de I.F.Rm.Valcea;

-in perioada 1966 - 1968 I.P.L. a executat 14 foraje;

-intre anii 1971 - 1974 I.F.L.G.S. a executat 36 de foraje pe baza carora s-a intocmit un raport geologic de sinteza cu situatia rezervelor de sare gema pentru data de 01.01.1976;

-in perioada 1980 - 1982 I.F.L.G.S. a executat 12 foraje de cercetare in partea de est a zacamantului, in perimetru actualei saline. Acestea au fost insotite de 3 foraje de cercetare hidrogeologica;

-in perioada 1981 - 1985 Exploatarea Miniera Rm. Valcea a executat lucrari miniere de cercetare geologica in partea central - sudica a perimetrului Cocenesti;

-in perioada 1989 - 1990, IPEG Horezu a executat 7 foraje de cercetare geologica care ulterior au servit exploatarii sarii geme de sub salina veche si -in anul 1995 S.C. Foraj Sonde S.A. Rm.Valcea mai executa un foraj in aceasta zona;

-in anul 1997 GEASOL SA Craiova - Brigada Horezu, a executat 9 foraje de cercetare hidrogeologica, in perimetrul Salinei Ocnele Mari.

Stratigrafia zacamintelor de sare gema

Cercetarile geologice efectuate asupra zacamintelor de sare din tara noastra au stabilit ca acestea apartin unor varste geologice diferite, astfel:

-permo-triasica, in Platforma Moesica;

-miocena, in Depresiunea Precarpatica, Depresiunea Transilvaniei si Bazinul Maramuresului.

Sarea permo-triasica din Platforma Moesica, fiind situata la adancimi mari de peste 1500m si avand grosimi relativ mici de 200m, nu a interesat din punct de vedere al valorificarii, comparativ cu sarea miocena, care are doua nivele:

-nivel inferior, in Acvitanian;

-nivel superior, in Badenian, care are si grosimi mai mari si se afla situate si la adancimi mai mici.

1. Prezentare generala a stratigrafiei zacamantului Ocnele Mari

Regiunea Ocnele Mari in care este situat zacamantul, apartine Depresiunii Getice, care constituie unitatea cea mai externa a Carpatilor Meridionali. Aceasta s-a format in urma miscarilor laramice, ca urmare a ridicarii zonei cristalino-mezozoice, in fata careia s-a format o depresiune premontana, cu rol de avanfosa care a functionat ca atare in timpul Paleogenului si Neogenului.

Formatiunile sedimentare ale regiunii Ocnele Mari corespund intervalului Paleogen -Cuaternar. Procesul de sedimentare care a inceput in Paleogen nu a fost continuat, remarcandu-se numeroase discontinuitati.

Din punct de vedere stratigrafic, regiunea Ocnele Mari cuprinde formatiuni geologice paleogene, neogene si cuaternare.

Paleogenul - este reprezentat prin depozite eocene si oligocene care apar la zi in nordul regiunii care continua spre sud unde se afunda sub cuvertura formatiunilor neogene.

Eocenul se dezvolta in nordul regiunii in continuitate de sedimentare peste Cretacicul superior. Depozitele eocene sunt alcatuite din conglomerate torentiale formate din elemente de cristalin, calcare, gresii, granite si amfibolite rulate.

Oligocenul se dispune transgresiv peste eocen si se dezvolta la sud de acesta. Depozitele prezinta variatii de facies lagunar si anume: conglomeratele spre est trec la gresii masive dispuse in bancuri, cu intercalatii de marne cenusii. Partea superioara a seriei oligocene este alcatuita din marne negricioase, care au treceri la alternanta de marne si tufuri.

Neogenul este reprezentat in regiune prin depozite miocene - etajele: Acvitanian, Burdigalian, Helvetian, Badenian si Sarmatian. Badenianul este larg raspandit in regiune, fiind dispus in transgresiune de sedimentare peste helvetian. Formatiunea sarii, atribuita acestui etaj cuprinde:

-Orizontul tufurilor si marnelor cu Globigerine;

-Orizontul cu depozite de sare gema;

-Orizontul sisturilor cu Radiolari;

-Orizontul marnelor cu Spirialis.

Orizontul cu depozite de sare gema se prezinta intr-un facies lagunar, cu raspandire locala, fiind format din masive de sare, gipsuri si marne sarate, in acest orizont este incadrat si zacamantul de sare gema de la Ocnele-Mari.

Masivul de sare apare in zona de ridicare axiala de la Ocnita - Ocnele Mari. Gipsurile sunt cunoscute la vest de Stoenesti iar marnele salifere apar la baza sisturilor cu radiolari.

Din punct de vedere stratigrafic zacamantul cuprinde urmatoarele formatiuni geologice:

in coperisul zacamantului se gasesc depozite formate din argile galbui, predominant marne fin nisipoase, compacte, uneori cu oglinzi de frictiune, iar in apropiere de contactul cu sarea si cuiburi de anhi­drit. In zona de dezvoltare a sarmatianului succesiunea depozitelor din coperisul zacamantului incepe cu depozite de nisipuri argiloase, argile fin nisipoase, micafere cu pelicule albe si intercalatii de nisipuri cenusii.

Urmeaza depozitele badenianului de deasupra sarii, formate pre­dominant din marne cenusii, compacte si in apropiere de contactul cu masivul de sare apar de regula marne negricioase cu cuiburi de anhi­drit alb-albastrui. Aceste marne au in unele cazuri aspect tectoni­zat cu frecvente oglinzi de frictiune.

Depozitele badeniene din acoperisul zacamantului se dezvolta la suprafata in lungul soselei Ocnele Mari-Ocnita-Lunca si a Paraului Sarat, avand o grosime cuprinsa intre 50 - 150 m.

In nordul fasiei de depozite badeniene, in special, iar in partea de sud mai putin, se dezvolta depozite sarmatiene care impreuna cu cele badeniene formeaza coperisul zacamantului, cu grosimea cuprinsa intre 700-800 m.

Sarea se prezinta sub forma unor alternante de benzi centimetrice de sare alba si sare cenusie inchisa, fiind impurificata cu pelicule si cuiburi subcentimetrice si centimetrice de marne negricioase cu miros de hidrocarburi si de anhidrit alb-albastrui.

Spre partea inferioara a zacamantului se intalneste aproape frecvent un banc de sare negricioasa cu grosimi de 0-25m cu foarte multe cuiburi de anhidrit. Aceasta sare constituie un orizont reper in timpul exploatarii. Dupa acest nivel cu sare gema negricioasa urmeaza un nivel cu sare alba sau cenusie - albicioasa macrocristalina, mai putin compacta cu grosimi de 5-10m.

Depozitele din culcusul zacamantului sunt constituite din marne cenusii, compacte, stratificate, cu pelicule de nisip pe planele de stratificatie.

In partea inferioara a zacamantului, in general, sunt interstrati­ficate o serie de lentile de steril care au grosimi de 0,10-20m formate din marne negre, de obicei micafere, compacte la care se asociaza uneori anhidrit, reprezentand 8-9 % din grosimea sarii. Se remarca faptul ca in partea de est a zacamantului nu s-au intalnit intercalatii sterile.

Prezentarea caracteristicilor si conditiilor de zacamant

Zacamantul de sare de la Ocnele-Mari are forma unei lentile alungite pe directie E-V, masurand in acest sens cca.7,5 km, iar catre N-S cca. 3,5 km, prezentand o ridicare axiala in zona Ocnitei, cu inclinari spre N.

In coperisul zacamantului se gasesc depozite formate din argile galbui, predominant marne fin nisipoase, compacte, uneori cu oglinzi de frictiune, iar in apropierea contactului cu sarea si cuiburi de anhidrit.

Grosimea depozitelor din coperis variaza intre 20 si 50 m in partea de sud si pana la 700-800 m in partea de nord, odata cu afundarea zacamantului. Grosimile zacamantului de sare sunt variabile ajungand pana la laminari in partea de nord si sud, grosimea maxima atingand 450 m in partea centrala a lentilei, in dreptul forajului 548.

Sarea din zacamant prezinta o structura macrogranulara cu cristale bine dezvoltate, de culoare alba cenusie sau negricioasa, in functie de aportul impuritatilor terigene. Bancurile de sare alba alterneaza cu cele de sare mai inchisa la culoare, iar in partea inferioara a zacamantului apare frecvent un banc de sare neagra cu grosimi de la 5 la 30 m, impurificat cu anhidrit, avand duritatea si compactitatea mai mare decat la restul sarii din zacamant.

Datorita schimbarilor alternative ale conditiilor de sedimentare, sarea din zacamantul Ocnele Mari se prezinta sub forma unor alternante de bancuri centimetrice de sare gema alba si sare cenusiu inchisa, uneori chiar negricioasa, fiind impurificata cu pelicule si cuiburi subcentimetrice si centimetrice de marne negricioase cu miros de hidrocarburi, sau cuiburi de anhidrit alb-albastrui. Aceste intercalatii de obicei apar in partea inferioara a zacamantului, dar uneori ele apar si in partea superioara a lentilei de sare, dar au o dezvoltare mai redusa.

Depozitele din culcusul zacamantului sunt constituite din marne cenusii compacte, stratificate, cu pelicule de nisip pe plane de stratificatie, uneori cenusii-verzui.

Pe directie, zacamantul are o pozitie aproape orizontala, cu usoare ondulari.

Zacamantul de sare Ocnele Mari este cantonat in flancul nordic al anticlinalului Ocnele Mari-Govora.

Zacamantul este flancat in partea de vest de falia Teiusului , in partea de nord de falia Stoenesti si in partea de sud de falia Bisericii. Compartimentul de la nord de falia Bisericii in care se situeaza zacamantul, constituie compartimentul ridicat fata de cel din sud. Falia Ocnitei, pusa in evidenta prin prospectiunea de suprafata pare a avea o dezvoltare superficiala.

Pe directia sud-nord zacamantul prezinta o ridicare in zona paraului Sarat si a soselei Ocnele Mari-Ocnita-Lunca, coborand spre nord cu inclinari de 10-40 grade.

In flancul sudic inclinarile sunt mult mai mici (5-10 grade) continuand spre sud ridicarea axiala mentionata, sub forma unei boltiri largi.

In interiorul masivului se remarca prezenta unor fenomene de microtectonica, ceea ce demonstreaza existenta unor miscari tectonice de mica amploare care au produs framantari in interiorul zacamantului.

Anticlinalul cu dezvoltare regionala Govora-Ocnele Mari si anume partea estica a acestuia, este faliat in flancul nordic de falia Bisericii, la nord de care se dezvolta zacamantul, falie interceptata cu galeria de cercetare executata in partea de est a zacamantului.

Fenomenele de microtectonica care s-au produs ulterior punerii in loc a zacamantului se reflecta in tectonica lentilei de sare prin prezenta unui sistem de microfalii in partea estica, vestica si centrala.

3. Tectonica zacamintelor de sare gema

Depunerile de sare nu-si pastreaza pozitia stratigrafica initiala, intotdeauna. Intrucat sarea este plastica, sub influenta unor forte, rezulta doua tipuri de structuri halogene:

-halocinetice, generate de forte izostatice;

-halotectonice, generate de forte tectonice,

iar intre aceste doua tipuri de structuri sunt regasite structurile de tranzitie, generate atat de forte izostatice cat si de forte tectonice.

In Romania sunt intalnite toate structurile halogene, reprezentate prin urmatoarele forme:

-lama de rabotaj (ex. in Muntenia la Ocnita, Colibasi, sau in Moldova la Tg. Ocna, Paltin-Nistoresti, aliniamentul cutelor-falii cu sare antrenata in forma de lame derabotaj);

-lama diapira (ex. in Muntenia la Ochiuri, Moreni, Filipesti, sau in Moldova la Baltatesti, Tzlau);

-stalp diapir;

-perna;

-strat.

3.1.Tectonica zacamantului de sare de la Ocnele Mari

Zacamantul de sare de la Ocnele mari este flancat la nord si sud de doua falii majore (fig. 3.1.) si anume :

-falia Stoenesti cu directia EV si cadere spre N

-falia Bisericii cu directia EV si cadere spre N.

In interiorul masivului de sare se remarca prezenta unor fenomene microtectonice cu efecte locale asupra zacamantului. Depunerea sarii, in regim lagunar, s-a efectuat in mod neuniform in functie de conditiile de alimentare si de morfologia fundului bazinului de sedimentare.

Fig. 3.1. Sectiune geologica prin masivul de sare Ocnele Mari

3.Geneza zacamantului

Sarea gema s-a format intr-un bazin halogen alcatuit dintr-o suita de golfuri si lagune, fara comunicare directa cu bazinul marin. Depunerea sarii s-a efectuat in mod neuniform in interiorul bazinului, in functie de conditiile de alimentare si de morfologia fundului bazinului de sedimentare.

4.Hidrogeologia zacamintelor de sare

Sarea are o porozitate foarte mica sau este lipsita de porozitate, fiind practic impermeabila, iar daca totusi exista o porozitate, porii microscopici sunt in general inchisi si contin in general gaze sub presiune (Slanic Prahova, Targu Ocna). Porii mai pot contine solutii saline sau petrol (foarte rar) de origine singenetica.

Intercalatiile sterile lentiliforme, gresii sau marne, pot contine si ele in pori: solutii saline, petrol,gaze sub presiune.

Apa singenetica nu prezinta un pericol major in exploatarea pe cale uscata a zacamintelor de sare (Praid), periculoase fiind apele de suprafata care patrund prin eventuale fisuri sau fracturi existente in masiv (Slanic Prahova, Ocna Dej) sau prin lucrari miniere vechi abandonate (Fetele Targului).

Un depozit de saruri stabile in conditii de adancime poate avea asociatii mineralogice instabile cand, in urma eroziunii sau diapirismului ajung sub influenta apelor superficiale, formandu-se;

-zona de hidratare - pe spinarea zacamintelor de saruri, unde au loc reactii intre sulfati anhidri sau slab hidratati si apa care patrunde din orizontul acvifer superficial;

-zona secundara (cap rock-palaria de ghips) - se dezvolta pe seama zonei primare, adica se dizolva componentele usor solubile si se indeparteaza din zona secundara, aici se concentreaza materialul terigen din sare si gipsul.

Zacaminte de sare cu putina argila si cu mult anhidrit si dolomit prezinta palarii de ghips foarte permeabile, cu ape sau solutii saline ce pot avea un debit foarte mare, periculos pentru lucrarile miniere.

4.1.Hidrogeologia zacamantului de sare Ocnele Mari

Cercetarea zacamantului Ocnele Mari din punct de vedere hidrogeologic s-a facut atat in zona Ocnita - Ocnele Mari cat si in zona Cocenesti.

In aceasta zona pana in prezent s-au executat 16 foraje hidrogeologice (S14 H , S15H , S16H , S2/2499 , S3/2547 , S4/2548 , H2 - H10) si doua studii hidrogeologice (1988 si 1997).

Lucrarile de cercetare executate pana in prezent au aratat ca in coperisul lentilei de sare gema lipsesc formatiunile acvifere cu mare extindere in plan orizontal sau vertical, iar concentratia mare a apelor de pe spinarea sarii (218-306g/l) indica faptul ca apele au o circulatie relativ redusa.

Rocile care favorizeaza acumularea si circulatia apelor subterane sunt reprezentate prin intercalatii nisipoase existente in succesiunea depozitelor argiloase sau marnoase din coperisul lentilei de sare gema.

Valorile debitelor determinate din pompari experimentale arata caracterul de straturi acvifere fara importanta.

Din analiza datelor hidrogeologice determinate rezulta ca prin formatiunile din coperisul sarii se evacueaza de pe spinarea zacamantului, pe toata sectiunea longitudinala a zonei, cantitatea de 30mc apa/zi.

In perioada februarie - iunie 1997 au fost executate 9 foraje de cercetare hidrogeologica.

In zona Ocnita - Ocnele Mari au fost executate un numar de 13 foraje de hidroobservatie in care s-au cules date despre: stratigrafia terenului, localizarea straturilor acvifere, cota nivelului piezometric, continuturi in cloruri.

In cadrul zonei s-au diferentiat 3 straturi hidrogeologice:

Structura freaticului cu nivel liber.

O mare parte a rezervelor de ape subterane se acumuleaza in formatiunile aluviale (albiile cursurilor de ape) si proluviale (baza versantilor). Natura, repartitia si structura acestor depozite sunt strans legate de evolutia geomorfologica regionala. Alimentarea sau drenarea acestor ape se face in stransa dependenta cu regimul de curgere a apelor de suprafata, adica de debitul si cota acestora.

Structura apelor subterane din depozitele acoperisului.

In cadrul depozitelor din acoperisul sarii, apele subterane pot aparea in mai multe nivele, acumularea cat si circulatia acestor ape fiind favorizate de intercalatiile nisipoase permeabile, cu grosimi reduse. Aceste ape sunt drenate de apele curgatoare de la suprafata.

Structura hidrogeologica a apelor subterane de pe spinarea sarii.

Izvoarele de saramura din zona strandului demonstreaza existenta apelor active pe spinarea sarii. Concentratia relativ redusa in cloruri (44g/l) se poate datora amestecului cu ape freatice dulci. Se presupune ca in aceasta zona poate exista un strat acvifer construit din nisipuri argiloase prafoase si resturi de dizolvare, care ar putea reprezenta roca magazin pentru apele de pe spinarea sarii.

Din datele obtinute din forajele hidrogeologice se poate observa ca in zona nu sunt straturi acvifere de extindere mare in acoperisul zacamantului, nu au debite semnificative, dar particularitatea exploatarii sarii impune o atentie deosebita chiar in cazul unor debite mai mici.

Fig. 4.1. Harta cu izopieze la Salina Ocnele Mari-Cocenesti

Forajele hidrogeologice au permis realizarea unei harti cu izopieze pentru orizontul acvifer de la limita steril/sare. Asemanarea configuratiei izopiezelor pe spinarea sarii cu harta izopiezelor realizata pentru orizonturile superioare sprijina ipoteza de comunicare hidraulica prin roci permeabile, suprafete de slabire structurala (falii, limite de straturi), foraje si lucrari miniere verticale (puturi).

5. Caracterizarea calitativa a sarii

Privind caracterizarea calitativa a sarii de la Cocenesti - Ocnele Mari, din punct de vedere macroscopic, sarea se prezinta in forma de benzi alternante de sare alba si sare cenusie inchisa sau negricioasa, impurificata cu pelicule si fragmente centimetrice de marne sau cuiburi de anhidrit.

Compozitia mineralogica este formata in special din gips si anhidrit, in proportie de 1 - 5 % si 0,02 - 0,30 % kieserit, iar mineralele argiloase si carbunoase in proportie de cca. 45 %.

Compozitia chimica a sarii indica un continut mediu de 99 % NaCl si 0,91 - 10% insolubil.

Compozitia mineralogica

Sarea gema din zacamantul Ocnele Mari se prezinta sub forma unor alternante de bancuri centimetrice de sare alba, sare cenusiu inchisa sau negricioasa. Spre culcusul lentilei apare un banc de sare negricioasa sau neagra cu o grosime de la 5-25 m avand o duritate mai mare decat sarea alba sau cenusie.

Sarea gema alba sau cenusie este compacta, pe alocuri slab cimentata. Sarea de la Ocnele Mari are o structura macrogranulara cu cristale larg dezvoltate, compacte, uneori slab cimentate.

Analizele microscopice efectuate asupra probelor recoltate din forajele de exploatare au pus in evidenta urmatoarele minerale:

*halitul (NaCl) este mineralul predominant al sarii geme de la Ocnele Mari. Apare in proportie medie de 94,50%. Se prezinta sub forma de cristale idiomorfe, hipidiomorfe sau ca mase granulare xenomorfe. Uneori sarea gema prezinta structuri de sfaramare cu depuneri de minerale argiloase. Incluziunile de minerale argiloase, dau sarii o coloratie cenusie. Pe alocuri sarea gema are o coloratie roz datorita incluziunilor de oxizi ferici. Dimensiunile cristalelor variaza intre 0,1-5mm.

*anhidritul (CaSO4) este raspandit neuniform in masa rocii. Apare in asociatie cu gipsul, kiseritul si astrakanitul. Uneori anhidritul pigmenteaza roca, aproape uniform cu cuiburi de 1-2cm diametru ca in razele bancului de sare neagra cimentata din culcusul lentilei de sare. Anhidritul apare in zacamant in proportie de 1-5% avand dimensiunile cristalelor cuprinse intre 0,02-0,5mm.

*gipsul (CaSO4*2H2O) apare sub forma de cristale prismatice, aciculare sau tubulare, aglomerate in cuiburi mici cu o dispozitie neuniforma in masa sarii geme. In zacamant se gaseste in proportie de pana la 1%. Dimensiunile cristalelor sunt cuprinse intre 0,02-0,3mm.

*kiseritul (MgSO4*H2O) apare in asociatie cu anhidritul si astrakanitul. Se gaseste in proportie de pana la 2,5%. Dimensiunile cristalelor sunt cuprinse intre 0,02-0,3mm.

*schoenitul (K2Mg(SO40*6H2O) se afla in zacamant in proportie de pana la 7% sub forma de granule cu contur neregulat sau agregate granulare in asociatie cu anhidritul, gipsul si kiseritul.

*mineralele argiloase si substante carbunoase impurifica sarea gema si apar in proportie de la urme de pana la 45%. Se prezinta sub forma de pulberi sau agregate fin granulare sau ocupa spatiile dintre cristalele de halit.

* cu totul sporadic in zacamant mai apar si urmatoarele minerale:

Astrakanitul (Na2SO4 MgSO4 4H2O), glauberitul (CaNa2/SO4/2), bischofitul (MgCl2*6H2O) si polihalitul (K2Ca2Mg/SO4/2*2H2O).

Compozitia chimica

Forajele de cercetare si lucrarile miniere executate au fost probate chimic pe toata lungimea utila. Elementele analizate au fost: NaCl, CaSO4, CaCl2, MgCl2, Fe2O3 si substante insolubile.

Continuturile minime, maxime si medii in componenti utili sunt prezentate in tabelul de mai jos. Pentru sarea gema componentul util este NaCl iar componentii daunatori sunt CaSO4, CaCl2, MgCl2, Fe2O3 si substantele insolubile.

Variatia parametrilor calitativi ai sarii geme de la Ocnele Mari se prezinta astfel : min max

NaCl % 95.61 98.46

CaSO4 0.42 35

Subst. insolubila  0.44 91

In functie de compozitia mineralogica si de diferitele grade de solicitare tectonica la care a fost supus zacamantul, se poate observa in imaginile alaturate modul in care a fost afectata structura sarii:

In finalul acestui capitol, se poate concluziona cu o sistematizare a caracteristicilor geologice ale zacamantului de sare gema Ocnele Mari, in raport cu tipul de exploatare prin metoda camere-pilieri, conform tabelului:

Tabelul 1.1 Caracteristicile zacamintelor de sare gema exploatate pe cale uscata