Zacaminte nemetalifere

ZACAMINTE NEMETALIFERE

Introducere

Definitia substantelor nemetalifere este dificila, chiar in zilele noastre, deoarece notiunea inglobeaza un numar foarte mare de minerale si roci cu geneze din ce in ce mai diferite si cu utilizari industriale. Prin urmare nu se gasesc elemente comune pentru o definitie atotcuprinzatoare. In marea lor majoritate, zacamintele nemetalifere sunt minerale si roci care se folosesc ca atare, dupa o prealabila preparare si in mai mica masura pentru extragerea unui element util (alumina din bauxite, oxidul de magneziu din dolomite etc.).

Prin urmare, cea mai cuprinzatoare definitie pentru substantele minerale nemetalifere se poate enunta printr-o negatie si anume: din aceasta grupa fac parte toate mineralele si rocile utile care nu sunt combustibile sau nu servesc la extragerea unui metal.

Domeniul de utilizare este foarte larg pentru ca, pe masura diversificarii industriale, apar noi minerale si roci care isi capata utilitate. De exemplu

olivina pentru industria produselor refractare; sienitele pentru industria aluminei si ceramicii; alunitul pentru obtinerea aluminei; perlitele si vermiculitul pentru produsele expandate etc..

Unele substante minerale nemetalifere pot fi considerate metalifere, fiind utilizate la extragerea unui anumit metal (ex. magnezitul, ca sursa pentru magneziu). In acelasi timp este identica si aprecierea inversa  (ex: baritina, hematitul, limonitul sunt folositi ca pigmenti naturali; bauxita este folosita in industria materialelor refractare; stibina este folosita pentru extragerea oxizilor de stibiu, respectiv zirconul pentru extragerea oxizilor de zircon, folositi in constructii).

Pentru prezentarea principalelor substante nemetalifere vom folosi logica utilizarii lor in diversele industrii din Romania.

Materii prime pentru industria metalurgica si refractara

Pentru aceasta se folosesc o serie de minerale nemetalifere ca adausuri fondante in furnale si cuptoare (florina, crisolit, dolomit). De asemenea pentru captusirea cuptoarelor sunt utilizate ca materiale refractare magnezitul, dolomitul, sillimanitul, andaluzitul, serpentina, talcul, pirofilitul, cromitul si respectiv bauxita.

Florina - CaF₂

Numele florinei vine de la latinescul fluere care inseamna a curge. Ea se topeste usor. In vechime ere folosita pentru fabricarea cuptoarelor si la diverse ornamente. Primele exploatari de florina au fost facute in Anglia si dateaza din anul 1775.

Florina se gaseste sub forma de agregate masive si cruste. Ea este incolora, dar apare si divers colorata, functie de impuritati: galben, albastru, verde, roz, rosu, brun.

Ea se utilizeaza pentru fabricarea acidului florhidric (HF) si la rafinarea petrolului. Florina este totodata un fondant extrem de util (peste 50 % din intrebuintare) ajutand la trecerea sulfului si fosforului in zgura. Ea se foloseste de asemenea in industria ceramica (sticla opaca, smalturi, emailuri, lentile pentru microscoape).

In Romania se gaseste alaturi de zacamintele de aur de la Stanija, zacamintele polimetalice de la Cavnic (Baia Mare), Varatec si cu baritina de la Somova.

Dolomitul - CaMg (CO₃)₂

Dolomitul trebuie sa aiba minim 20 % MgO. Se utilizeaza in industria siderurgica, industria ceramicii si a sticlei, industria materialelor de constructii (in locul calcarelor).

In Romania se gaseste in zacamintele sedimentare de la Surduc (Cluj), Ovidiu (Constanta) si in zacamintele metamorfice din muntii Poiana Rusca.

Grafitul - C

Varietatea cristalizata cea mai comuna a carbonului este grafitul (sistem hexagonal). Acumularile naturale provin din recristalizarea materialului carbunos sub actiunea metamorfismului regional sau termic. Se disting doua tipuri de grafit in zacamant:

grafitul lamelar (solzos, in paiete) diseminat in roci silicioase sau calcaroase metamorfozate (sisturi, cuartite, gnaise, marmure). Ocurentele sunt de obicei stratiforme sau lenticulare si pot contine paiete pana la 5 mm. Continutul in carbon variaza de la 10 % in zacamintele alterate (Madagascar, Coreea, Mexic, Brazilia, S.U.A.), la un continut > 20% in zacamintele nealterate (Norvegia, Germania, Zimbabwe);

grafitul filonian are un aspect masiv, foios sau in coloane. El prezinta concentratii pe fisuri si cavitatile rocilor magmatice si metamorfice, precum si la contactul calcarelor cu pegmatitele.

Culoarea grafitului este cenusie, neagra. Are luciu metalic, duritate mica, urma neagra, clivaj perfect si este unsuros la pipait.

Grafitul se utilizeaza in industria metalurgica (pentru creuzete), la fabricarea periilor pentru motoarele electrice, la beteriile electrice uscate, la fabricarea creioanelor (impreuna cu argila) si in industria electronica (pentru tuburile TV).

In Romania se gaseste pe Valea Galbenului (zacamantul de la Catalinu - Muntii Parang) si la Baia de Fier.

Talcul - Mg₃[(OH)₂Si₄O₁₀]

Varietatea compacta a talcului se numeste steatit (soapstone- "sapun de piatra"). Acesta este masiv si de buna calitate pe cand "piatra de olarit" consta dintr-un material amorf alcatuit din talc, dolomit, clorit si serpentina.

Produsul comercial numit talc este un amestec de tremolit, clorit, serpentina, antofilit, diopsid, cuart, calcit, dolomit, magnezit si pirofilit.

Talcul se gaseste mai ales in dolomite metamorfozate la contact, dar si in roci ultrabazice metamorfozate.

Culoarea sa este alba, cenusiu-verzuie. Talcul este cel mai moale mineral si prin urmare ocupa pozitia numarul 1 in scara duritatilor lui Mohs.

Este foarte utilizat la fabricarea caramizilor rafractare, in industria chimica (lacuri, vopsele, lubrifiante), sculpturi (in mod special steatitul) si de asemenea in industria farmaceutica.

Pe glob se gaseste in Japonia, China, Rusia, S.U.A. (Muntii Apalasi si Adirondack), Franta (Muntii Pirinei).

In Romania se gaseste in sisturile cristaline ale Seriei de Minis (Parvova) si in sisturile cristaline epimetamorfice din muntii Poiana Rusca (Marga, Lelesa-Cerisor- Valea Lupului).

Brucitul -Mg (OH)₂

Brucitul apare de regula in serpentinite hidrotermalizate sau in portiunea exterioara a aureolei de contact de la marmurele dolomitice. Calcinat, el se foloseste la fabricarea materialelor refractare (caramizi magnezitice). El mai este utilizat in industria chimica (la procesele de neutralizare), industria farmaceutica si cosmetica.

In lume, cele mai importante zacaminte se gasesc in S.U.A. (Nevada), Rusia (Ural, Siberia), Canada si Coreea. In Romania apare in zona plutonului granodioritic de la Budureasa (M-tii Bihor).

2.2. Industria ceramicii si a sticlei

Magnezit - MgCO₃

El apare in stare cristalina si criptocristalina (amorfa). Este extrem de utilizat in industriile siderurgica, ceramicii, celulozei, materialelor de constructie, chimica. Se mai foloseste drept abraziv.

Pe glob se gaseste in cantitati mai mari in Rusia si Cehia. In Romania se gaseste mai ales in serpentinitele cromifere din Banat.

Argile

Argilele sunt destul de greu de definit ca roca. Ele sunt substante naturale pamantoase, fin grauntoase (dimensiunea cristalelor < 2 mm), constituite mai ales din silicati de Al, Mg, Fe hidratati. Ele sunt roci de alterare si sedimentare (detritice). Functie de refractaritatea lor se deosebesc argile comune (punct de fuzibilitate intre 1000⁰ si 1000⁰C) si argile refractare (punct de fuzibilitate cuprins intre 1300⁰ si 1400⁰C).

Exemple:

Argila comuna utilizata in industria ceramicii si a materialelor de constructii (sobe, caramizi, tigle). Este foarte utilizata in olarit.

Argilele caolinitice (montmorilonitice) se folosesc pentru fabricarea portelanului, faiantei, hartiei. In Romania se gasesc in cantitati mai mari in Dobrogea, zona Harghitei si Rodnei.

Argilele refractare se utilizeaza mai ales pentru fabricarea caramizilor refractare si a samotelor pentru sobe. Se gasesc in cantitati mai mari in zona muntilor Padurea Craiului (Suncuius), Depresiunea Barsei (Cristian) si la Anina (Banat).

Argilele bentonitice (decolorante) iau nastere prin sedimentarea si alterarea cenusilor vulcanice. Se gasesc in Banat, Transilvania,Tara Oasului, Breaza (Prahova).

Argilele colorante (lutisoare) se folosesc la prepararea vopselelor. Se gasesc la Berevoiesti (Arges), Racosul de Sus si Mircea Voda (Constanta).

Caolinul este o varietate de argila alba, plastica si moale, compusa din caolinit cu un continut foarte redus de fier. Caolinul primar se formeaza prin alterarea rocilor feldspatice (granite, gnaise, arcoze) cu ajutorul apelor meteorice si a solutiilor hidrotermale. Cea mai veche utilizare a caolinului ("China clay" - argila de China) este fabricarea portelanului si a ceramicii. Circa 10.000.000 t / an folosesc la fabricarea hartiei. Se mai foloseste la fabricarea maselor plastice, vopselelor, cauciucului sintetic, produselor cosmetice, insecticidelor, aditivilor alimentari etc..

Argilele plastice ("ball") sunt argile esentialmente sedimentare (caolinit illit, cuart, monmorillonit, clorit, materie organica) si sunt folosite preponderent la ceramica.

Argilele bentonitice (decolorante) se folosesc in industria vopselelor, foraj (noroiul greu de foraj) si la limpezirea bauturilor alcoolice sau a diferitelor lichide (bere, vin, ulei) si chiar a apei - proprietati tixotropice. Denumirea le vine de la localitatea Fort Benton unde s-au exploatat pentru prima oara in anul 1897. Vechiul nume era de argila smectica sau soap clay. Bentonita de sodiu absoarbe apa de opt ori mai mare ca volumul lor si nu decoloreaza. Bentonitele de calciu nu isi maresc volumul, dar decoloreaza. Bentonita cea mai buna este aceea cu o cantitate mare de montmorillonit si are o excelenta capacitate de adsorbtie / schimb ionic. Valoarea industriala este apreciata dupa puterea de dispersie in apa, plasticitate, gelificare, marire de volum si proprietati adsorbante.

Cele mai mari zacaminte de asemenea argile se gasesc in S.U.A. (tipul "Wyoming"), Italia (insula Fonza, Sardinia). In Romania ele apar in zacamintele de la Valea Chioarului, Orasul Nou (Negresti), Prahova (Breaza), Ocna Muresului, Banat (Tufari, Rugi).

Argilele refractare se definesc prin caolinitele rezistente la peste 1500⁰ C. Samota este o argila de acest fel, care in prezenta focului se transforma intr-un material dur, dens si refractar. "Flintul" este o alta varietate (illit fara Si si K) si este foarte des utilizat in industria refractara. In ultimul timp exista tendinta de inlocuire a acestora cu bauxita si magnezit.

Cei mai mari producatori de argile din lume sunt S.U.A., Marea Britanie si Slovacia. "Flintul" se realizeaza doar in S.U.A., Franta, Africa de Sud, Australia, Ungaria, Rusia si China.

Feldspatii sunt de trei tipuri: potasici (F_K - ortoza, microclin), sodici (F_Na - albitul cu anortit < 5 %) si calcici (anortit). In general ei sunt recunoscuti sub numele de feldspati alcalini si feldspati plagioclazi. Principala lor sursa de exploatare o reprezinta pegmatitele (> 8 % K₂O si respectiv > 7 % Na₂O). Ei sunt folositi in industria ceramicii ca fondant al sarjei, la fabricarea portelanurilor fine, faiantei, izolatorilor electrici si a unor emailuri. Nefelinul (feldspatoid) din sienite poate inlocui feldspatul in industria ceramicii.

Cei mai mari producatori mondiali sunt Italia, S.U.A. si Japonia. In Romania singurele zacaminte exploatabile sunt cele pegmatitice de la Voineasa (Cataracte), Armenis, Teregova si Muntele Rece (Apuseni).

Cristale de cuart

Cuartul si nisipurile cuartoase

Banalul SiO₂ este un mineral extrem de important si folositor mai ales atunci cand este extras pur si omogen (din pegmatite, filoane hidrotermale, gresii si nisipuri cuartoase). "Cristalul de stanca" incolor este folosit in industria optica; cuartul omogen, transparent este folosit in industria electronica (cuartul are proprietati piezoelectrice). Cuartul mai este utilizat de asemenea in industria sticlei (varietati de sticla tehnica), chimica (cauciuc siliconic, uleiuri siliconice), metalurgica (obtinerea siliciului tehnic).

Un cuart pur se gaseste in celebrele geode din filoanele de cuart din Elvetia, pegmatitele Scutului Baltic (Siberia). In Romania se gaseste la Uricani si Lespezi (Poiana Mraconiei) in pegmatitele cu 99 % siliciu pur. Nisipuri cuartoase se mai gasesc la Valenii de Munte si la Miorcani (malul Prutului). Ele reprezinta materia prima in industria sticlei si a ceramicii fine (sticla = 57-70 % nisip silicios). Acumularile de nisipuri si pietrisuri cuartoase se gasesc pe terase, campii aluvionare, depozite glaciare si fluviatile, plaje, gresii si conglomerate. In localitatea Maasmacheleu (Belgia) se gaseste cel mai bun nisip silicios din lume.

Cuart cenusiu (morion)

Cuartitele sunt roci metamorfice rezultate prin metamorfozarea gresiilor silicioase. Ele se folosesc ca abrazivi sau in industria refractara.

Distenul (Cianit) Al₂O₃SiO₂

Silicatul de aluminiu sau distenul este reprezentat prin trei minerale: disten, sillimanit si andaluzit. Aceste minerale se deosebesc intre ele prin structura lor cristalina. Rocile bogate in aluminiu sunt indeobste roci metamorfice.

Prin prajire la 1400⁰-1500⁰, silicatul de aluminiu primar trece in mullit (mineral cu proprietati refractare remarcabile, mare rezistenta mecanica si la coroziune).

India, S.U.A., Canada si Africa de Sud sunt principalii producatori mondiali. In Romania distenul apare in special in Muntii Lotru, Sebes, Fagaras, Semenic.

Serpentina

Serpentina este un mineral care se asociaza in mod special cu rocile bazice si ultrabazice. Varietatile frumos colorate sunt folosite ca pietre de ornamentatie si varietatile sarace in silice sunt folosite pentru fabricarea caramizilor refractare.

In Romania serpentina se gaseste in rocile bazice si ultrabazice din Banat si Carpatii Meridionali.

2.3. Materii prime pentru ingrasaminte

Fosfatii

Fosforul se extrage din fosfati de origine sedimentara (85 % din productia mondiala) si din apatita (15 %). Fosfatii se prezinta sub forma de nodule (fosforite) si resturi organice (coprolite si fosile).

Fosfatii se folosesc in industria de ingrasaminte, metalurgia minereurilor (procedeul Thomas), industria chimica (pentru obtinerea H₃PO₄) precum si la fabricarea chibriturilor.

Depozite mari de guano (excremente de pasari) se gasesc in Kasahstan, Maroc, Algeria si S.U.A.. In Romania aceste depozite sunt mai putin prezente si se gasesc de regula in zonele de carst. Un astfel de depozit (guano, oase de Ursus spaeleus) se gaseste in pestera de la Cioclovina (judetul Hunedoara).

Alunitul KAl₃[(OH)₆ (SO₄)₂]

Alunitul este un sulfat bazic care provine prin alterarea rocilor vulcanice, sub actiunea solutiilor sulfurice (fumarole). El se gaseste foarte des diseminat in masa rocilor ("alteratia argilica"). In anumite situatii se concentreaza in corpuri compacte, asociindu-se in acest caz cu zacamintele epitermale (S.U.A., Italia, Spania, Australia). Cel mai vechi zacamant este cel de la Tolfa (langa Roma si apartine Vaticanului). Acest zacamant a fost exploatat incepand cu anul 1492 pana in anul 1950. Alunitul este folosit ca ingrasamant potasic, iar in Azerbadjan este o sursa pentru obtinerea aluminei.

In Romania se gaseste sub forma de aflorimente, asociat cu mineralizatiile de la Badeanca (Muscel), Rosia Montana si Caldera Calimanilor.

Zeolitii

Aceste minerale sunt cunoscute de peste 200 de ani. Industrial se folosesc de cca. 30 de ani. Ei sunt silicati hidratati de aluminiu cu alcalii. Practic ei nu sunt folositi ca parte integranta in fabricarea ingrasamintelor. Structura cristalina a acestora lasa numeroase spatii libere, permitand un schimb ionic unic in lumea minerala. Proprietatile adsorbante (schimb ionic) sunt remarcabile si au posibilitati de filtrare la scara moleculara. Prin urmare, plantele care folosesc aceste minerale au o crestere deosebita in urma unor calitati de schimb ionic si catalitic remarcabil.

Lacurile saline, solurile saline si alcaline, sedimentele de fund oceanic, sistemele hidrogeologice deschise, zonele de alteratie hidrotermala precum si zonele metamorfice sunt conditiile geologice cele mai propice pentru formarea acestora.

Pe glob cele mai productive tari sunt Japonia, S.U.A., Bulgaria si Ungaria.

In Romania aceste minerale se gasesc in sisturile cristaline ale formatiunii de Biharia (Valea Leucii - Muntii Bihor) si tufurile subvulcanice din subcarpati si Depresiunea Transilvaniei.

2.4. Industria chimica

Sarea gema (Halitul) - NaCl

Unul dintre cele mai cunoscute si mai comune minerale este halitul. Acesta se numara printre primele cinci materii minerale din industria chimica (din sare sau cu ajutorul ei se obtin peste 10.000 de produse chimice). Exemple: produse sodice, acid clorhidric si derivate, fibre sintetice, mase plastice, piele artificiala, rasini sintetice. Un om consuma in mod normal cca. 6 Kg / an. Prin urmare, consumul de sare alimentara reprezinta cca. 3 % din totalul de intrebuintare.

Sare gema (halit)

Ca geneza, sarea ia nastere prin evaporarea mediului dizolvant, adica apa. Ea se poate obtine artificial si din apa de mare si lacuri sarate prin evaporare. Procedeul este insa destul de costisitor si totusi folosit mai ales acolo unde exista bani (Asia Mica, Orientul Mijlociu). Sarea obtinuta contine impuritati de CaSO₄, CaCl₂, MgCl₂.

Asa cum am amintit, sarea se foloseste in industria chimica, industria metalurgica (fondant), rafinarea metalelor si a petrolului, industria ceramica, industria textila, industria hartiei si a celulozei si industria alimentara.

La Hallstaff (langa Salzburg - Austria) exista un "oras al sarii" exploatat de 2990 de ani. Ea este exploatata in subteran (metoda camerelor cu pilieri) sau prin injectii cu apa in gaura de sonda. Este foarte intens folosita pentru prepararea Na₂CO₃ (soda de rufe - procedeul Solvay) si a sodei caustice -NaOH.

Pe glob, depozite mari de sare se gasesc in S.U.A., China, Rusia, Germania, Anglia, Franta, Italia si Polonia.

Romania are peste 300 de masive de sare, dar numai sapte se gasesc in eploatare. Din ultimele evaluari s-a estimat ca tara noastra ar putea sustine planeta cu sare pe o perioada de cca. 3000 de ani. Este de asemenea bine cunoscut ca exista saline unde se afla adevarate orasele subterane la peste 400 m adancime. Acestea functioneaza ca statiuni de refacere balneoclimaterica, cu terenuri de tenis, cluburi, chiar si biserici (Slanic Prahova, Cacica, Tg. Ocna). Daca ar fi sa intretinem tot globul pe consum alimentar, masivul de sare de la Slanic Prahova ar ajunge pe o perioada de 500 ani. Alte zacaminte de sare se gasesc la Ocnele Mari, Tg. Neamt, Ocna Sibiului, Ocna Muresului, Ocna Dejului si Depresiunea Maramures. O caracteristica a zacamintelor din Romania o reprezinta brecia sedimentara ("brecia sarii") si structurile diapire. Foarte multe dintre aceste exploatari se folosesc impreuna cu lacurile din apropiere in scop curativ.

Sulful - S

Sulful este unul dintre cele mai raspandite elemente. Denumirea sa vine de la cuvantul arab sufr =galben. Egiptenii si romanii il foloseau ca medicament sau ca produs inflamabil. In secolul al XII - lea a fost descoperit praful de pusca (10-15 % S), iar in secolul al XVII - lea acidul sulfuric (H₂SO₄). In 1847, sulful a fost inlocuit cu pirita (FeS₂). Astazi 2/3 din productia mondiala de sulf servesc la fabricarea acidului sulfuric, pentru ingrasaminte fosfatate, in industria extractiva (pentru flotatie) sau petrolifera (catalizator). Sulful mai este utilizat in industria hartiei si a cauciucului si la tratarea pieselor de otel (sulfurare).

Principalele tipuri de zacaminte de sulf nativ sunt de origine vulcanica (magmatica) si sedimentara (reducerea bacteriana a sulfului din gips si anhidrit).

Exista doua tipuri de ocurenta a sulfului:

precipitarea chimica la partea superioara a domurilor de sare. Aici pot exista orizonturi bogate in sulf (cu grosimi intre 8-100 m). Sulful umple golurile formatiunilor poroase de gips (CaSO₄ 2H₂O) si anhidrit (CaSO₄), unde el este prezent in proportie de 20-40 %. Cand partea superioara a domurilor de sare este dizolvata datorita apelor meteorice, anhidritul se acumuleaza sub forma de strat, acoperind restul domului. Daca petrolul circula in aceasta parte, bacteriile anaerobe consuma hidrocarburile si reduc ionii "tip sulfat" eliminand Co₂ si H₂S:

CaSO₄ + bacterii H₂S + CO₂ + CaO

anhidrit calcar

H₂S (prin oxidare) S nativ

Aceasta situatie este de mare amploare mai ales in Golful Mexic.

Din punct de vedere vulcanogen se disting:

sulf precipitat in aparatul vulcanic:

SO₂ + H₂S S + H₂O (Japonia, Sicilia)

precipitarea sulfurilor intr-un context vulcanic (exemplu aparitia piritei). Acest lucru se petrece mai ales in centura piritoasa a Spaniei si Portugaliei, lunga de 230 Km, exploatata de peste 3500 de ani.

De regula marii producatori de sulf folosesc procedeul Fresch (pentru extragerea sulfului nativ din roci) sau extragerea sulfului direct din pirita sau petrol (S.U.A., Canada, Polonia, Rusia).

In Romania exista caldera de la Calimani (rezerve cu 20% S), unde se gaseste asa numitul zacamant pneumatolitic de exhalatie de la Gura Haitii. Din motive geoeconomice exploatarea este dificila, nerentabila si mai ales neecologica. Zacaminte sedimentare de sulf (solfatariene) se gasesc la Pucioasa (Dambovita), Folesti (Rm. Valcea), Naeni (Buzau) si Varbilau.

Baritina BaSO₄

Baritina este extrem de utilizata pentru obtinerea diverselor saruri (sulfati, sulfuri), dar si la producerea cimenturilor grele si a cimentului hidraulic. De asemenea baritina este folosita la fabricarea materialelor de protectie impotriva radiatiilor, in industria sticlei, hartiei, lacurilor si vopselelor, mase plastice si zahar.

2.5. Materii prime minerale (industria electrotehnica si optica)

Azbestul

Prin denumirea de azbest se intelege un grup de minerale (silicati hidratati de Mg, Fe, Cu) fibroase cu proprietati fizico-chimice asemanatoare. Ele provin prin alterarea serpentinelor (crisotil, picrolit) si a amfibolilor (crocidolit, amozit). Denumirea sa vine de la greaca veche: asbest inseamna "flacara care nu se stinge". Azbestul mai este denumit si amiant (din greaca veche = incoruptibil). Aceste minerale se pot separa mecanic in fibre fine, flexibile si rezistente (mai ales la foc).

Principalele minerale cunoscute sub numele de azbest sunt:

crisotilul (forma fibroasa de serpentinit) - azbest alb;

crocidolitul (varietatea de riebeckit) - azbest albastru;

amositul (varietatea de grunerit) - azbest brun;

antofilitul (varietatea de tremolit).

Azbestul se gaseste in roci de tip ultramafice (California, Urali, Alpii Italici, Transvaal, Swaziland), minereuri de fier stratiforme (Africa de Sud), calcare dolomitice si dolomite serpentinice (Arizona si Transvaal) etc..

Crisotilul ("azbestul alb") reprezinta 95 % din productia mondiala de azbest fibros (p.t. 1521⁰C). El mai este denumit si azbest albastru (p.t. 1193⁰C). Este foarte rezistent la la acizi si solutii alcaline.

Antofilitul (p.t. 1468⁰C) este la fel de rezistent, dar nu este asa de flexibil.

In general, azbestul este folosit astazi in industria textila (producerea tesuturilor pentru echipamente de protectie, benzi transportoare) si in industria cimentului, materiale de constructie (azbociment 10-15 % azbest). Se mai foloseste sub forma de izolatori termici si electrici si in industria vopselelor.

In Romania apar mici mineralizatii de azbest crisotilic in Banatul de sud (Codicea si Plavisevita).

Mice

Micele participa in proportie de 3,8 % din constitutia scoartei terestre. Mica a fost considerata de hindusi, acum 4000 de ani, o substanta magica.

Cele mai cunoscute ocurente sunt: biotitul (mica fero-magneziana neagra), muscovitul (mica alumo-potasica alba), micele litifere (lepidolit, zimwaldit), mica rosie (flogopitul), vermiculitul si clintonitul (mica verde). Aceata din urma este o descoperire a unui geolog roman la Oravita (Caras-Severin), Emil Constantinescu.

Muscovitul se separa in foite subtiri si transparente. Cele cu tente rosietice au proprietati electrice superioare, iar cele cu tente verzui sunt folosite in industria optica. Micele sunt folosite in general ca izolatori, la fabricarea condensatorilor, membranelor de telefon, microfoanelor, bujiilor, televizoarelor etc..

Majoritatea exploatarilor de mica au loc din feldspati si/sau litiu. Sericitul, varietatea microcristalina se foloseste in industria cimentului. Principalele ocurente in lume sunt in S.U.A., Rusia, Canada, India. In Romania, muscovitul se exploateaza din zacamintele pegmatitice din Carpatii Meridionali (Cataracte), Banat (Teregova, Tarnova) si Muntii Rodnei. 

	Diverse cristale de pegmatit si mica

Flogopitul este foarte rezistent la caldura (la cca. 1000⁰ C se deshidrateaza). El se exploateaza de obicei din skarnele bazice si magneziene (Madagascar, Canada - Quebec).

Vermiculitul - denumire data mineraleleor asemanatoare montmorilonitului, cloritului si biotitului. El este un foarte bun izolator termic si acustic. In general, zacamintele in care se gaseste vermiculit sunt asociate rocilor bazice si ultrabazice (pe terenuri metamorfice). Dintre acestea, mai mult de 90% din productia mondiala provine din S.U.A. si Africa de Sud.

Wollastonitul Ca₃ [Si₃O₉]

Acest mineral a trezit interes economic mai ales dupa anul 1950. El se prezinta sub forma de agregate prismatice sau aciculare, este casant, are culoarea alb stralucitor (uneori cenusiu, brun), duritate medie (4,3 - 5) si punct de topire de 1512⁰C. Genetic, el ia nastere in procesele de metamorfism de contact provocat de intruziuni granitice asupra calcarelor (skarne).

Wollastonitul este foarte utilizat in industria ceramicii (smalt, glazura) si a portelanurilor, a cauciucului, maselor plastice, vopselelor si adezivilor. Este un foarte bun izolator termic si electric. Din wollastonitul cu > 90% CaSiO₃ se obtine o excelenta "lana minerala alba".

Pe glob el se gaseste in zacamintele din S.U.A., India si Maroc. Din el se obtine asa zisul metasilicat de calciu sintetic, extrem de utilizat in foarte multe industrii.

In Romania el se gaseste in cantitati relativ reduse in skarnele calcice cu molibden de la Baita Bihorului (Muntii Apuseni).

2.6. Materiale de constructie si alte intrebuintari

Aceasta industrie se refera la pietre de constructii si la constructia structurilor de rezistenta sau pavajul soselelor, ornamente, zidarie, ciment, betoane (usoare si expandabile). Exemple: calcare, dolomite, gresii, conglomerate, granite, granodiorite, diorite, sienite, dacite, andezite, bazalte, tufuri, perlite, piatra ponce etc.).

Piatra de constructie a fost intrebuintata de peste 12.000 de ani datorita rezistentei la foc. Foarte utilizate sunt granitele si diabazele care sunt mai dure chiar decat otelul. Calcarele si marmurele se zgarie cu briceagul.

Dintre rocile eruptive cele mai folosite sunt:

granitele (exploatari sunt in Dobrogea de Nord, Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni);

granodioritele - Muntii Vladeasa, Poiana Rusca, Bihor, Banat (Dognecea, Maidan, Oravita);

gabrourile - cea mai mare exploatare este in Banat-gabrourile de Iuti;

Sienitele cele mai renumite sunt in Carpatii Orientali in masivul alcalin de la Ditrau (unic in Europa prin caracteristicele sale);

Riolitele cele mai apreciate se exploateaza din Muntii Gutai, Oas - Baia Sprie si Orasul Nou (Negresti);

dacitele si andezitele de calitate se gasesc in Muntii Apuseni, Rodnei, Oas, Gutai, Tibles si Bargau;

perlitele - sunt sticle riolitice care isi sporesc volumul de 10-20 de ori si se expandeaza prin incalzire (760-1100⁰C). De aici pot rezulta materiale usoare. Perlitele sunt foarte des utilizate pentru cimenturi, pentru afanarea solului, filtrarea bauturilor si ca placaje ceramice. Pe glob tarile cu o productie semnificativa sunt S.U.A. si Rusia. In Romania se gasesc zacaminte de proportii relativ reduse in Oas (Orasul Nou, Coca);

piatra ponce este o sticla vulcanica cu structura veziculara; cineritele (scoriile) sunt piroclastite de compozitii andezitice rosii si negre cu aceasi structura. Ele sunt foarte des utilizate pentru fabricarea cimenturilor usoare. Ele se adauga cimentului Portland in urma caruia rezulta un material pozzuolanic (pozzuolanul este o cenusa vulcanica; denumirea vine de la localitatea Pozzuoli din Italia, unde pe vremea romanilor se folosea acest ciment deosebit). Perlitele se mai folosesc in cosmetica sau ca material filtrant (Tusnad-Bixad).

Dintre rocile sedimentare cele mai utilizate sunt calcarele, calcarele marmoreene, travertinul, gipsul. Alaturi de rocile metamorfice (calcarele cristaline sau marmurele), acestea se utilizeaza mai ales ca roci ornamentale, dar si ca pietre sau materiale adiacente pentru constructii. Diverse prin structura, textura si culoarea lor, aceste roci folosesc pentru infrumusetarea constructiilor. Rocile se folosesc sub forma de placaje, elemente decorative si arhitectonice si monumente - granite, granodiorite, gabrouri, andezite, bazalte, cipoline, travertine, calcare organogene.

calcarul CaCO₃ se utilizeaza frecvent la prepararea mortarului. Prin incalzire sau prin ardere rezulta ceea ce noi cunoastem sub numele de var (stins). Varul impreuna cu nisipul, cimentul si apa formeaza mortarul. Calcarul mai este folosit la neutralizarea solurilor acide, ca fondant (pentru indepartarea fosforului, la flotatia minereurilor (recuperarea aurului) precum si in industria celulozei. El se exploateaza la Savarsin, Dognecea, Bran, Cataloi, Niculitel, Cochirleni (Dobrogea), Gura Vaii si Putna.

Calcarele policrome de Vascau sunt extrem de cautate ca si creta (calcar organic - Ovidiu - Constanta), calcarele lumaselice si numulitice de la Campulung si Curtea de Arges din care este construita manastirea lui Manole (Arges), precum si cele din Dobrogea Centrala si de Sud.

travertinul este "banala" roca de care ne rezemam aproape in fiecare zi cand asteptam metroul. Exista de asemenea cladiri care adapostesc banci si alte cladiri impunatoare din toata tara care sunt ornamentate cu asemenea placi. In tara noastra el se extrage la Borsec (Transilvania) si Carpinis (Hunedoara). Alaturi de travertin se mai folosesc:

granitul rosu de Rapakiwi (Carelia);

granitul sicilian de Baveno;

granitul dobrogean (Macin, Turcoaia, Pricopan, Priopcea);

labradoritul (numele vine de la numele insulei Labrador unde se si exploateaza; Jitomir - Ucraina);

larvikitul - este asemanator labradoritului si se exploateaza in Norvegia;

bazaltul negru (granitul "negru" din India);

marmura de Carrara, Ruschita, Moneasa, Porumbacu (de remarcat aici ca marmura de Ruschita rivalizeaza din punct de vedere calitativ cu cea mai scumpa marmura din lume, marmura de Carrara, Italia).

alabastru de China si Cheile Turzii;

aragonitul de Corund;

gresia de Molid;

gipsul CaSO₄ 2H₂O - este un mineral de culoare alba, cenusie, albastra sau bruna, duritate mica (1,2-2). Apare in natura sub forma de mase compacte, fin cristaline, uneori fibros sau radiar. Varietatea denumita alabastru este mai dura, necristalizata (amorfa) care se lustruieste bine si care a fost folosita din cele mai vechi timpuri de chinezi pentru statuete, bibelouri sau monumente inchinate divinitatii (Budha).

Ca geneza, gipsul ia nastere prin evaporarea apei sarate din bazine sau golfuri (asupra acestor lucruri vom insista in subcapitolul care va urma).

Gipsul are numeroase intrebuintari. Cea mai utilizata este calcinarea sa si obtinerea ipsosului folosit in constructii si la fabricarea teracotelor. El este folosit de asemenea pentru obtinerea cimenturilor speciale Portland, avand calitatea de a intarzia priza (evident ca este vorba despre priza la materialul peste care a fost aplicat). Se foloseste si in agricultura ca fertilizator pentru soluri, ca adaus la pasta de dinti si la noroiul de foraj. In vechime egiptenii l-au folosit la piramide, iar romanii la edificii publice.

Pe glob cele mai mari expoatari se gasesc in S.U.A., Canada, China, Spania si Iran.

In Romania se gaseste in depozitele eocene si miocene de la Turda, Cheia (Cluj), Jibou (Salaj), Pucioasa, Cucuteni (Dambovita), Corbi, Corbisori (Arges).

diatomitele mai sunt numite si "roci cu infuzori" sau "kieselguhr". Diatomitele reprezinta o pudra silicioasa extrem de fina (carapace de diatomee - plante acvatice unicelulare). Diatomitele de calitate sunt alcatuite din ace lungi de cca. 1-10 mm. Sunt friabile, usoare, poroase cu greutate specifica mica si din aceste motive adsorb foarte usor apa. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de "tripoli" ("tripoli" comercial este un produs anorganic de culoare rosie sau galbena, aplicat in procese de polizare).

Activitatea vulcanica este sursa principala de silice, necesara dezvoltarii populatiilor diatomitice. Ocurentele mai contin argile, materie organica, cenusa vulcanica si silturi (86 - 94 % silice).

Diatomitul este foarte utilizat, in primul rand ca izolator de caldura si sunet, absorbant si abraziv slab (curatarea obiectelor de argint - "moler" in Danemarca). Se mai foloseste pentru filtrarea berii, apei potabile, vinurilor si a sucurilor de fructe, in industria hartiei, medicamentelor, cauciucului, ingrasamintelor, ceramicii, rafinarea zaharului.

S.U.A. este cel mai mare producator mondial. In Romania se gaseste la Patarlagele (Buzau), Minisul de Sus (Arad) si Adamclisi (Constanta).

marmurele reprezinta produsele metamorfice (de contact sau metamorfism regional) ale rocilor carbonatice. Calcarele rezulta prin precipitare chimica (travertin, tufuri calcaroase). Ele pot avea si origine organogena (calcare recifale, calcare bioacumulate cu numuliti, gasteropode, lamelibranhiate - lumasele, creta). Acestea din urma sunt mai putin transformate.

Marmurele de calitate sunt functie de gradul de transformare a calcarelor sedimentare. La noi in tara exista marmure de calitate precum la Ruschita (cea mai buna - rivalizeaza cu marmura de Carrara din Italia), marmura de Moneasa (o brecie calcaroasa marmoreana de culoare galben roscata), marmura de Porumbacu (Fagarasul de Nord - marmura de culoare alba de calitate foarte buna, dar care este foarte fisurata), marmura de Baschioi (Dobrogea de Nord - culoare alb galbuie). In general, marmura este folosita ca placaje, dar si la sculptura de monumente sau diverse obiecte decorative.

abrazivi - o sumedenie de substante naturale sunt folosite ca abrazivi. Iata pe cele mai importante: diamantul, diatomitul, granatul, olivina, gresia de Bogata, piatra ponce, silicea tripoli si cuartitele. Pe plan mondial exista o tendinta ascendenta de inlocuire a acestora cu produse sintetice: carbura de siliciu (carborundum), oxidul de aluminiu, carbura de bor, carbura de wolfram etc..

Principalele caracteristici ale abrazivilor sunt: duritatea, coeziunea, forma si dimensiunile cristalelor, puritatea si uniformitatea acestora.

2.7. Evaporite si saramuri

Aceste depozite reprezinta o sursa extrem de importanta de minerale necesare industriei si agriculturii. Componentii cu valoare industriala ai acestor materiale, au solubilizat candva in mari cantitati de apa (mari, lacuri si chiar oceane). In decursul timpului geologic, acesti componenti au fost concentrati si/sau cristalizati. Este cazul anumitor tipuri de evaporite/ saramuri. Ele se afiliaza la trei tipuri majore:

compusi de potasiu, sare gema, gips, anhidrit (provin prin evaporarea apei in timp);

compusi de brom, iod, magneziu care sunt extrasi din saramuri marine sau lacuri sarate intracontinentale;

carbonatii de sodiu, sulfatii, boratii, nitratii si unii compusi de Sr si I care provin din sedimente si saramuri superficiale prin evaporarea unor bazine acvatice din interiorul continentelor.

Tehnologia de extractie in cele doua medii incumba prezenta:

> 20 % pentru mineralele potasice; > 75-95 % NaCl;

< 5 % din substanta dorita in saramuri.

Acumularile luate in seama cuprind:

evaporite marine;

evaporite nemarine;

saramuri.

Evaporitele marine sunt roci sedimentare, alcatuite in mod special din NaCl, gips, anhidrit interstratificate cu calcare si dolomite. Foarte multe din zacamintele de sare au strapuns stratele sedimentare de deasupra, formand "domuri diapire" (primul geolog care a introdus acest termen in literatura de specialitate a fost romanul Ludovic Mrazec, 1907) - fig. 41.

Fig. 41 - 1: Stalp de diapir; 2-zona de coborare periferica;  3-zona de sare ramasa pe loc

Acestea contin si ocurente de potasiu. Evaporitele marine au rezultat prin evaporarea apei in bazine bariera sau in zona de shelf. Prin urmare au luat nastere astfel calcare, dolomite, gips, anhidrit, sare gema, saruri de K. De remarcat ca aproape intotdeauna calcarele si dolomitele se gasesc amplasate catre faciesurile mai putin sarate.

Rocile de tip "red beds" reprezinta acumularile clastice epicontinentale. Sarurile de potasiu apar ultimile impreuna cu NaCl (sarea gema). Cele mai mari zacaminte se gasesc in Chile - salpetru de Chile, Rusia, Canada, Germania, S.U.A..

Evaporitele nemarine se asociaza lacurilor uscate din cuaternar sau depozitelor cristaline stratificate in tertiar. Atunci au existat bazine inchise cu o serie de componenti dizolvati. Pe masura evaporarii apei au luat nastere saramuri concentrate, in timpul unei clime aride si semiaride. Au luat astfel nastere Na₂CO₃, Na₂SO₄ si diverse cloruri. Daca apa a fost bogata in CO₂, s-a format trona [(Na₂CO₃ NaHCO₃ 2H₂O)].

Saramurile sunt exploatate atunci cand contin mari cantitati de Br, I, CaCl₂, MgCl₂. Ele se asociaza campurilor de petrol, ape de fund marin, izvoare termale, lacuri sarate. Utilizarea acestora a fost explicata intr-un subcapitol anterior.

2.8. Pietre pretioase si semipretioase

Pietrele nobile fascineaza de mii de ani. Simbol al puterii, al bogatiei, dar mai ales al unui gust rafinat, pietrele pretioase si semipretioase raman pentru majoritatea oamenilor niste necunoscute. In general aceste pietre mai sunt cunoscute sub numele de pietre nobile. Prin urmare, fie ca sunt sau nu roci sau minerale, acestea sunt foarte des utilizate in arta bijuteriilor: chihlimbarul, perlele, diamantul, fildesul, sideful, rubinul, corindonul, granatii, coralii etc..

Informatii despre nestemate au aparut cu milenii in urma, fiind inserate in filozofia naturala - una din stiintele fundamentale ale vechilor timpuri. Datele de observatie acumulate au condus la aparitia unei noi discipline: gemologia. Aceasta stiinta a aparut in secolul trecut in Marea Britanie si Franta. Fara a se substitui mineralogiei, ea este o ramura independenta a cunoasterii rezultatelor proceselor care duc la formarea pietrelor si metalelor pretioase. Gemologia se bazeaza pe diverse ramuri ale stiintelor precum: gelogia, mineralogia, cristalografia, chimia, fizica, taierea gemelor in giuvaiergie, cresterea cristalelor in geme artificiale, stiinte economice, arte etc..

Piatra - frantura din scoarta terestra - ca termen general al limbajului zilnic, ascunde trei notiuni geologice distincte: minerale, roci, minereuri. Dictionarele vorbesc de pietre pretioase si semipretioase, definindu-le pe primele drept "minerale cristalizate cu aspect frumos, in culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebita, care se gasesc rar in natura si se folosesc de obicei la confectionarea bijuteriilor". Pietrele semipretioase sunt definite ca "minerale cristalizate, relativ putin raspandite in natura, in culori variate, cu duritate mare si intrebuintate la confectionarea bijuteriilor de mai mica valoare" (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Academiei R.S.R., pag. 685, 1975, Bucuresti).

Referitor la aceste definitii se impun oarecari discutii. "Mineral cristalizat" nu se poate aplica perlelor, chihlimbarului, fildesului si altor produse organice si nici mineralelor amorfe (opal, calcedonie). Restrictia de duritate este la fel de naedecvata, deoarece doar cateva pietre pretioase (diamantul, rubinul, safirul si topazul) au duritate foarte mare (intre 8 si 10 pe scara lui Mohs), pe cand majoritatea lor (smarald, turcoaza, lapislazuli) au duritate mai mica decat a celor mai multe pietre socotite semipretioase (crisoberil, spineli, corindon, granati, jad, turmalina, opal, cuartul cu varietatile sale - citrin, ametist, morion). Nu se mai iau in considerare perlele, fildesul si ambra a caror duritate este cuprinsa intre 2 si 2,5 in scara lui Mohs. Restrictia de raritate (gradul de raspandire in natura) devine la fel de nejustificata daca ne gandim ca descoperirea unor importante zacaminte diamantifere in Africa de Sud, Australia si in Siberia nu a determinat ca diamantul sa nu mai fie socotit ca piatra pretioasa. Nu de putine ori, cererea - dictata de moda, preferinte, capricii - face deseori ca preturile pentru pietrele asa zis "semipretioase" sa fie cu mult mai mari decat pentru clasicile pietre "pretioase" (diamant, rubin, safir, smarald, perle, opal alb, alexandrit). Prin urmare, datorita acestor discutii, impartirea in pietre pretioase si semipretioase ni se pare arbitrara si de aceea, in cele ce urmeaza, vom renunta la ea.

Ce sunt totusi pietrele pretioase ???

Webster (1962) atribuie pietrelor pretioase trei virtuti cardinale: frumusetea, durabilitatea si raritatea.

Frumusetea este data de transparenta si "adancimea" culorilor ca la rubin si smarald, de culoarea singulara a turcoazei sau prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului - asa numitul "foc" al diamantului. Jocul de culori dat de interferenta la transmisia razelor de lumina in cazul opalului este unic, iar reflexia data de incluziunile cu un aranjament regulat poate duce la efecte deosebite, cum este cel cunoscut sub numele de "ochi de pisica" sau "ochi de tigru".

Durabilitatea determina punerea in valoare a pietrei in timpul prelucrarii sale in diferite forme simetrice, deoarece piatra trebuie sa fie rezistenta la abrazivi si la atac chimic. Desigur, durabilitatea depinde de duritate, dar imbraca si alte aspecte ascunse permitand sau nu o prelucrare cat mai estetica si obtinerea unor efecte deosebite. Michelangelo a cautat luni de zile in vestita cariera de marmura de la Carrara un bloc, pentru a da valoarea cat mai mare unei pietre pretioase.

Raritatea este o mare calitate in ochii amatorilor. Ea intrece adesea in importanta primele doua virtuti. Am vazut insa ca o piatra se poate intalni frecvent intr-o epoca si mai putin frecvent intr-alta, daca se descopera zacaminte noi sau nu. Este la fel de important faptul ca, un mineral poate fi relativ rar, dar piesele fine obtinute prin prelucrare pot sa-i confere o valoare apreciabila (cazul smaraldului). Un smarald fara defect si cu o culoare perfecta este atat de rar incat poate egala pretul diamantului. Totodata, exista multe pietre care poseda calitati reale de frumusete si durabilitate, dar, pentru ca moda nu o cere, sunt mai putin cautate la un moment dat, pe cand cele frecvent solicitate devin tot mai rare. Secolul trecut a complicat si mai mult lucrurile, aducand in comert si pietrele sintetice ca smarald, safir, rubin si chiar diamant.

Personal, raman consternat de ceea ce vad la tineri sau personae mai in varsta. Fie ca sunt inele (nu conteaza unde se amplaseaza), ghiuluri, cercei, ace cu...Opinia mea la care am dreptul, este ca aceste persoane nu stiu exact ceea ce fac. O fac din teribilism sau pentru a etapa, sau pentru..Este pacat ca asemenea cunostinte de bun simt nu le au. Prefera sa fie mai interesanti, cu ce ????. Nu sunt impotriva acestora, dar consider ca o piatra pretiosa nu este cuantificabila numai prin marimea ei. De multe ori ridicolul frizeaza ridicolul. Raritatea unei pietre pretioase se "masoara" altfel.

Prin urmare este cel mai corect sa consideram pietre pretioase acele minerale cristalizate sau nu si acele produse organice cu aspect deosebit de frumos, in culori variate, cu duritate de obicei ridicata, cu valoare economica insemnata (nu neaaparat), care se gasesc rar in natura (sau ale caror calitati sunt dificil de pus in valoare prin prelucrare), folosite de obicei la confectioanrea bijuteriilor.

2.8.1. Diamantul

Nici una dintre pietrele pretioase nu a starnit atatea pasiuni si suferinte ca diamantul. Cutremuratoare tragedii s-au petrecut deoarece diamantul, ca si aurul, au fost din cele mai vechi timpuri sinonime cu puterea si bogatia. Pe langa aura de legenda si de fantastic, fiecare cristal mai important de diamant are si un trecut de multe ori scaldat in lacrimi si in sange.

Diamantul se numeste irra in India si vajra in sanscrita. Acest cuvant sau termen inseamna tot ceea ce este mai dur. De altfel diamantul este mineralul cu duritatea cea mai mare (10 pe scara lui Mohs) si cea mai simpla compozitie chimica: C (carbon pur, cristalizat in sistemul cubic). Numele adevarat de diamant vine de la grecescul adamas = care inseamna invincibil, nestapanit si anthos = floare. Densitatea este de 3,52 g/cm³. Diamantul poate avea culori diferite: galben, alb, violet, verde, roz, brun, bleu, negru sau cel mai adesea incolor. Luciu este adamantin cu "focuri". Diamantul prezinta o mare afinitate pentru materiile grase, la care adera si ramane lipit (procedeu care ajuta la separarea diamantelor dupa extragerea din zacamant). Sub actiunea razelor X sau ultraviolete devine luminiscent. Diamantul nu este atacat de nici un reactiv cu exceptia NaNO₃ si KNO₃. In lipsa totala a oxigenului rezista pana la 1500⁰C. In aer arde cu flacara la 700-800⁰C, transformandu-se in CO₂.

Touri naturale de diamante

Diamantul este cunoscut din secolul al VIII - lea i.e.n. (India). Taierea si slefuirea diamantului s-au dezvoltat in Evul Mediu. Valoarea lui se masoara in carate (1 ct. = 200 mg). Facem aceasta subliniere, deoarece caratul aurului inseamna altceva.

Cele mai renumite diamante cunoscute pana la ora actuala sunt:

Cullinan - descoperit in anul 1907 in Africa de Sud avea 3105 ct. (621 g) si a reprezentat cel mai mare diamant cunoscut pana in prezent. Acesta a fost taiat si impartit in 9 bucati care sunt montate in sceptrul si coroana regilor Angliei. Este bine de subliniat faptul ca, la taierea unui diamant se pierde cca. 50% din el (nu ca valoare ci, doar cantitativ).

Dewey - unicul diamant important descoperit in America de Nord (26 ct.).

Dresda - diamant verde originar din India. Taiat briliant tip picatura, se afla la ora actuala in Muzeul Albertinum din Dresda - Germania. Are 40 ct. si este considerat din cauza culorii sale intens verde, drept o minune a lumii.

Hope - diamant albastru provenit din India, avea 112,5 ct. brut si a fost oferit regelui Ludovic al IV-lea. Dupa taiere a ramas cu 44,5 ct.. In prezent se afla la Washington si este slefuit in forma numita "antica".

Koh - I - Nor - "Muntele de lumina" - originar din India, unde se spune ca ar fi fost descoperit acum 5.000 de ani. Acest diamant a trecut pe la Marii Moguli, sahii Persiei pentru ca in secolul al XIX - lea sa ajunga in posesia coroanei britanice. El are 108 ct., forma ovala si sclipiri in culorile curcubeului.

Marele Mogul - diamant celebru, de origine indiana care a avut peste 750 ct. (multi il confunda cu Koh-I-Nor-ul).

Regentul (sau Pitt) - considerat multa vreme unul dintre cele mai frumoase diamante din lume. Avea initial 410 ct. si a fost descoperit in India cam pe la 1700. A apartinut lui William Pitt (primul ministru al Angliei) care l-a vandut regentului Filip d'Orleans. Furat in timpul Revolutiei franceze, se regaseste astazi in Muzeul Louvre din Paris;

Orlov - cca. 400 ct., este un diamant originar din India. A fost furat dintr-un templu din aceasta tara si a ajuns dupa mari peripetii la printul Orlov, care l-a oferit in dar tarinei Ecaterina a II - a a Rusiei. In prezent se afla la Moscova.

La inceputul secolului al XVIII - lea s-au descoperit primele campuri diamantifere din Brazilia. In anul 1866 a fost descoperit primul diamant in Africa de Sud. Astazi, Australia (primul diamant descoperit a fost in kimberlite in anul 1970) este tara cu cea mai mare productie pe plan mondial (25 milioane carate / an).

2.8.2. Corindonul

Corindonul este un "banal" oxid de aluminiu [(Al₂O₃)], diferit colorat: rosu (rubin), verde (smarald orienatal), incolor (leucosafir), albastru (safir), violet (ametist oriental), galben (topaz oriental), negru (diamond spar), galben-roscat (topaz regal), cu asterism (corindon stelat). Denumirea de "oriental" indica faptul ca aceste pietre pretioase sunt varietati de corindon, pentru a le deosebi de smaraldele, ametistele si topazele propriu-zise. Corindonul are duritatea 9. Pietrele "orientale" sunt mai dure decat corespondentele lor. Densitatea corindonului este de 3,95-4,10 g/cm³. Luciu este sticlos, rar adamantin. Nu se dizolva in acizi.

Multa vreme s-a crezut ca vestitul tanzanit este o varietate de corindon (safir). In realitate acesta este o varietate de zoizit. Numele corindonului vine de la un cuvant de origine hindusa = karund. Corindonul provine din Sri Lanka, India, Australia, Zambia, Birmania si Madagascar.

Corindonul stelat este o varietate de corindon care prezinta fenomenul de asterism (fr), respectiv scanteind in lumina, se pot observa stelute cu trei sau sase brate (raze). Acest fenomen este datorat incluziunilor microscopice orientate pe anumite directii (impuritati).

Se cunosc varietatile de rubin stelat si safir stelat (Sri Lanka).

Rubin Al₂O₃:

Despre rubine se spune ca aduc noroc, asigura oamenilor o viata in pace si intelegere, indiferent de tara sau rang social. Casa in care se gaseste rubinul va fi ferita de nenoroc si de furturi. O stranie lume de mituri, de legende si de credinte inconjoara varietatea rosie a corindonului (care se numeste rubin).

Culoarea rosie a rubinului este datorata prezentei cromului ca element cromofor. Numele vine din latina (rubellus, rubens, ruber = rosu ca sangele). Rubinul este o piatra pretioasa, cristalele de rubin avand, in general, dimensiuni mici, rar depasind un carat. Prin expunere la radiatiile radiumului, rubinul isi schimba culoarea. Cele mai frumoase si mai cautate rubine (de culoarea "sangelui de porumbel") provin din regiunea Mogok (Birmania). Rubinele din Thailanda sunt inchise la culoare, iar cele din Sri Lanka (fostul Ceylon) au nuante deschise, cu "ape". Rubine se mai gasesc si in Afganistan, Nepal, Kenya, Tanzania, Australia, Brazilia, Cambodgia, Pakistan, S.U.A., India si Vietnam. Prin urmare rubinul este prin excelenta Piatra Orientului si aduce noroc celor nascuti in luna iulie.

Safirul:

Este o varietate de corindon. Safirul este considerat piatra destinului, fiind ocrotitoare pentru cei nascuti in septembrie. El este o piatra de suflet a toamnei si simbolizeaza intelepciunea, curatenia, castitatea. Se crede ca ar avea calitati terapeutice si ca ar feri de accidente.

Dupa parerea unora, numele provine de la insula Saphirinia, din Marea Rosie, sau de la cuvantul grecesc sappherios (sappe in ebraica) cu inteles de albastru. Cea mai cautata nuanta de safir este albastru inchis. Valoarea safirului este data de culoare, el fiind lipsit de "focul" altor pietre nobile. In lumina artificiala, safirele naturale isi diminueaza (chiar pana la disparitie) culoarea. Se cunosc varietati stelate si incolore (leucosafir). In sens larg se includ la safire si corindonuri cu alte culori (fancy colours = culori fantezii): safire galbene, verzi, violete, roz, negre. Varietatea de culoare portocalie se numeste paparadasha. Safirele provin din India, Birmania, Thailanda, Sri Lanka, Australia, S.U.A., Kenya, Nigeria, China, Zimbagwe, Tanzania. Pe piata, safirul a primit o serie de denumiri, majoritatea improprii: alexandrit albastru, topaz oriental, acvamarin oriental. Cel mai frumos safir este considerat safirul de culoare albastru de cicoare (korn blumenblauer saphir) care provine din India (Kanmi).

Formarea corindonului si a varietatilor sale nobile este legata de diferite procese: magmatice, metasomatice de contact (skarne) si metamorfice.

Astfel, varietatile de corindon se intalnesc in roci magmatice de adancime, bogate in alumina si sarace in silice (sienite corindonice, anortozite) si mai rar in andezite si bazalte.

Cel mai frecvent, corindonul se intalneste in zacamintele metasomatice de contact, fiind localizat in skarnele (provenite din calcare cristaline) din vecinatatea corpurilor eruptive (metamorfism de contact termic).

Rubine si safire faimoase: giuvaergiul Louis de Berquem descrie trei rubine din tezaurul Frantei, dintre care cel mai mare atingea 244 ct.. Rubinul Pacii, are 43 ct. (descoperit in anul 1919), Edwards, de 167 ct. se gaseste la Britich Museum; Printul Negru este incrustat pe coroana britanica, iar rubinul Timur se afla printre bijuteriile coroanei.

Dintre safire citam: St. Eduard's, Stuart si Charles II (coroana britanica). Ecaterina cea Mare, Steaua Indiei (536 ct.) si Steaua Miezului de Noapte (116 ct.) se afla la American Museum of Natural History.

2.8.3. Crisoberil si spineli

Crisoberilul este un oxid dublu de aluminiu si beril [(BeAl₂O₄)]. Atrasi de frumusetea lui, oamenii din trecut ii spuneau floarea pamantului. Denumirea actuala vine de la cuvantul grecesc chrysos = aur, deoarece majoritatea exemplarelor de crisoberil folosite la bijuterii sunt de culoare galben - aurie. Culoarea acestor pietre este variata: verde de asparagus, verde, alb-verzui, verde-galbui, brun-verde, galben, verde-smarald (alexandrit). Duritatea este de 8,5 ocupand locul trei pe scara duritatilor, dupa diamant si corindon. El are greutatea specifica 3,7 g / cm³ si un luciu sticlos. Este transparent (pudra incolora), dar uneori si tulbure. Taiat sub forma de lentile, berilul da jocuri de lumina extraordinare, mai ales varietatea ochi de pisica (cimofan).

Alexandritul este denumit asa in cinstea tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Este o varietate de crisoberil verde sau galbuie la lumina zilei, iar la lumina artificiala devine rosu sau violet. La o expunere mai indelungata la soare el devine violet cu nuante albastrui.

Cimofanul este o varietate de beril galben ca mierea, in transparenta caruia apar "nori" si "ape" care isi schimba pozitia prin miscare. Exista credinta ca ochiul de pisica ar avea virtuti astrale.

Provenienta: Brazilia, Sri Lanka, Madagascar, Tanzania, Zimbagwe. Crisoberilul se gaseste mai ales in pegmatite granitice, in sisturi micacee, mai rar in marmure dolomitice, precum si in zonele de contact ale granitelor cu rocile inconjuratoare. Se poate gasi si in aluviuni alaturi de diamant, corindon, granati si casiterit.

Spinelii sunt tot oxizi dublii de Al si Mg, Fe, Zn, Mn. Denumirea de spineli este obscura, dar probabil vine de la latinescul spina = spin sau varf ori de la grecescul spinos = scanteie. Spinelul rubin este numit antrax la greci si carbunculi de catre Plinius cel Batran. In timpurile vechi, spinelul rosu mai era denumit Balas rubin, un nume derivat probabil de la mina Badahshan (Balascia) unde exista un zacamant important. Ceylonitul este varietatea neagra de spinel. Se pare ca acesta, probabil provenea din Sri Lanka si a fost folosita ca gema de doliu.

Spinelul de Mg [(MgAl₂O₄)] este rar incolor, de obicei fiind colorat in verde-smarald, albastru (gahnit), rosu-rosu inchis (rubin-balas), rosu deschis (rubin-spinel), negru (ceylonit) etc.. El are duritatea 8 si o densitate de 3,5-3,7 g/cm³. Luciul este sticlos adamantin. Ca pietre semipretioase se utilizeaza numai exemplarele perfecte, transparente, fara fisuri (spineli nobili). Spinelul rosu contine Mn, cel albastru cu Zn sau Fe²⁺, cel verde-negru cu Fe³⁺. Cel mai frumos spinel provine din Sri Lanka. Spinelii se mai gasesc in Suedia, Birmania, Thailanda, India, Madagascar, S.U.A., Brazilia, Australia, Nigeria si Tanzania.

Formarea spinelilor este legata de procese metamorfice (metamorfism regional). Mici porfiroblaste de spineli se gasesc in gnaise, alaturi de corindon. Cei mai frumosi spineli (rosu, verde) se datoreaza proceselor de metamorfism termic manifestate la contactul dintre magmele granitice cu roci calcaroase sau dolomitice. In fapt, spinelii au o culoare inchisa si provin din roci bazice.

2.8.4. Grupa berilului: (Beril, Smarald, Acvamarin, Heliodor, Morganit)

Be₃Al₂[Si₆O₁₈]

Smaraldul a fost denumit marakata in sanscrita, pachec la hindusi, zamarrut la vechii arabi. Numele vine din persana, fiind preluat apoi de greci ca smaragdos, iar la romani smaragdus. Smaraldul se comercializa cu 4.000 ani i.Hr. in Mesopotamia. In persana, semnificatia denumirii era de "inima de piatra". El a fost considerat piatra zeitei Venus, aducator de noroc pentru cei nascuti in luna mai si se credea ca fereste de vraji, fiind un simbol al imortalitatii si al credintei.

Smaraldul este o varietate de beril de culoare verde specifica (verde de smarald - datorat unei cantitati infime de crom) si este una dintre cele mai scumpe pietre pretioase. Luciul este sticlos si prin incalzire smaraldul se tulbura si se decoloreaza. Se taie tip briliant si prezenta unor incluziuni sau impuritati sporeste valoarea acestuia. Evreii o denumesc "Piatra lui Solomon". Cele mai frumoase smaralde provin din Columbia. Se mai gasesc in Africa de sud, Sri Lanka, Ural, India, Brazilia, Austria, Canada, Egipt, Zambia, Pakistan, Australia, Nigeria si S.U.A..

Berilul se numea berullos (= acelasi sens) la greci si beryllus la romani. Despre el, Plinius cel Batran spunea "berilul este de aceeasi natura ca smaraldul el vine din India". Cele mai frumoase berile imita verdele unei mari transparente. Despre unele cristale se spune ca au forma naturala hexaedrica.

Berilul este un silicat de aluminiu: Be₃Al₂[Si₆O₁₈]. Duritatea sa este cuprinsa intre 7,5 si 8 si are luciu sticlos. Valoarea berilului este data de frumusetea culorilor si de transparenta, dar ii lipseste "focul" (din cauza dispersiei scazute). Prin incalzire, berilul transparent devine tulbure, pierzandu-si valoarea gemologica.

Ochi de pisica (cimofan) este de fapt un crisoberil cu un efect luminos care apare la unele minerale si care aminteste de faptul cum se ingusteaza ochii pisicii. Lumina se reflecta in interiorul mineralelor pe fibre, incluziuni sau canale asezate paralel. La rotirea pietrei lumina migreaza, sugerand ochii de pisica. Efectul de ochi de pisica se intalneste la mai multe minerale: apatit, alexandrit, nefrit, rubelit, tanzanit. Ochi de pisica este sinonim cu Katzenauge (germ.).

Acvamarinul era considerat piatra a dragostei, a celor nascuti in luna octombrie, atragea afectiunea celui iubit, isi schimba culoarea in mana unui necredincios si asigura o casnicie fericita. Numele deriva de la culoarea albastra ca marea. Acvamarinul este o varietate de beril nobil si care prin incalzire isi pierde transparenta si devine tulbure. Varietatea de acvamarin foarte albastra se numeste maxaxil. Principalul producator este Brazilia. Acvamarinul se mai extrage din Ural, Australia, Birmania, Sri Lanka, India, Mozambic, Zambia, Kenya, China.

Unul dintre cele mai mari minerale de acvamarine fatetate - adica slefuite - (184 g sau 920 ct.) se afla montat in coroana reginei Angliei. Un acvamarin fatetat (139 g sau 695 ct.) se gaseste in salonul pietrelor pretioase din Moscova.

Heliodorul este o varietate de beril galbena, galben verzuie, datorata prezentei oxizilor de fier. El are un luciu sticlos si prin incalzire devine tulbure. Provine din Brazilia, Namibia, Madagascar, Africa de Sud, Sri Lanka.

Morganitul este o varietate de beril de culoare roz-trandafirie, uneori violacee (datorita cesiului si manganului din retea). El provine din Mozambic, Brazilia, Madagascar, California si Africa de Sud.

Berilul si varietatile sale pretioase apar frecvent in filoane pegmatitice, in roci itrusive acide, in formatiuni metasomatice de contact si in roci metamorfozate pneumatolitic (greisene). Berilul poate aparea si sub forma rulata in aluviuni.

2.8.5. Topazul si Turmalina

Topazul - piatra zodiacala a Sagetatorului, a fost socotita nestemata aducatoare de noroc, daca este purtata in montura de aur, piatra a prieteniei, lumina pentru credinciosi in bezna catedralelor.

In fapt, topazul este un silicat bazic de aluminiu cu fluor: Al₂[SiO₄][F,OH]₂. Numele vine de la insula Topazos din Marea Rosie (in sanscrita, tapas = foc). Se cunosc, desi foarte rar si varietati incolore si transparente (ca apa = topaz de argint). In general, topazul este colorat in galben deschis, galben ca vinul, galben ca paiul, dar si albastru deschis (cunoscut sub numele de acvamarin brazilian sau topaz siberian). Topazul are duritatea 8 si se taie fatetat, tip briliant. Din Brazilia provin topaze galbene-brune, din Ural si Siberia se extrag topaze galbene, albastre, roz si incolore. Se mai gasesc topaze in Sri Lanka, Namibia, S.U.A.. Cele mai scumpe topaze sunt cele de culoare albastru deschis, roz sau galben-auriu. Unele topaze, mai ales cele intens colorate, palesc (se decoloreaza) prin expunere la lumina soarelui. Unul dintre topazurile de o mare frumusete si puritate (1680 ct.) impodobeste coroana Portugaliei si a fost considerat multa vreme diamant (chiar se numea Marele Diamant).

Turmalina

Turmalina este un borosilicat bazic de calciu, sodiu, magneziu, aluminiu, foarte divers colorat (se cunosc peste 50 de varietati diferite). Numele vine de la cuvantul ceylonez turmali = piatra care atrage cenusa.La incalzire se electrizeaza si atrage pudra fina a cenusii focului. Ea are duritatea 7-7,5 si un luciu sticlos la rasinos. Asa cum am aratat mai sus, culoarea este foarte variata: verde, roz sau rosu (nu contine Fe), brun-galbena (au Mg), roz (au Mn,Li,Cs), albastru, verde inchis (au Fe) etc.. Turmalina de culoare rosie a primit numele de trubelit, iar cel de culoare rosu inchis, rubelit. Uneori terminatiile cristalelor de turmalina au alta culoare (mijloc verde si terminatii rosii sau negre, sau mijloc rosu cu capetele verzi sau negre), dand varietatile numite "cap de maur".

Turmalinele se recunosc usor: se freaca pe o bucata de material textil dupa care aceasta va atrage bucatele mici de hartie sau maduva de soc.

Turmalina este un mineral care se intalneste ca un mineral accesoriu intr-o gama larga de roci. Varietatile colorate sunt legate numai de pegmatitele granitice cu mineralizare de litiu. Cele mai bogate zacaminte se gasesc in Rusia (Ural), Madagascar, Zambia, Africa de Sud, Uniunea Myaanmar (Mogok), Sri Lanka (aluviuni), China (aici, din turmalina se faceau nasturi, butoni care reprezentau semnul distinctiv al gradului de mandarin), Brazilia (Minas Gerais), S.U.A. (California, Maine) etc..

2.8.6. Turcoaza si Lapislazuli

Turcoaza

Turcoaza, de o frumusete rara si cu o culoare superba, a fost folosita in giuvaergie inca din antichitate. Se stie sigur ca prima dinastie egipteana cu 3000 de ani, i.Hr. folosea turcoaza (confectionau amulete pe care sculptau scarabei sacri) si de asemenea aztecii, vechea civilizatie a Mexicului (acestia o considerau piatra sfanta).

Turcoaza este un fosfat hidratat de cupru si aluminiu, opac sau translucid: CuAl₆[PO₄]₄ (OH)₈ 4H₂O. Duritatea este de 5-6 si este colorata in albastru ca cerul, verde albastrui, verde de mar crud, verde clar, verde- cenusiu. Luciul este de ceara. Numele de turcoaz vine din franceza (turquoise) sau din vechea franceza (turque = turc), cu intelesul de piatra turceasca, probabil datorita provenientei din Peninsula Sinai, via Turcia (turcii o luau din Orient). Persanii o numeau firuse sau pairuzegia, arabii fairuzegia, iar turcii turcoaz.

Considerata piatra a scriitorilor si a cavalerilor, turcoaza aducea noroc si daca posesorul era in pericol ea isi schimba culoarea. In realitate turcoaza albastra isi schimba culoarea in contact cu pielea si sapunul, iar la expuneri indelungate la lumina soarelui se decoloreaza (culoarea revine prin spalare cu amoniac). Cele mai frumoase turcoaze (turcoaz persan) se aduc din Iran (Maaden). Turcoaze se mai gasesc in China, Africa de Sud, Uzbekistan (Samarkand), S.U.A. (aspect laptos).

Turcoaza este un mineral secundar, asociat cu limonit si caolinit, format prin alterarea la suprafata, de regula in regiuni aride, a rocilor eruptive sau sedimentare bogate in aluminiu. Turcoaza apare pe seama rocilor de tipul trahitelor, probabil ca mineral rezultat din transformarea apatitului si a sulfurilor de cupru.

Lapislazuli

Lapislazuli sau lazuritul era atribuita de civilizatiile vechiului Orient virtutiilor care asigurau potenta. Astfel, sumerienii considerau lazuritul ca fiind paitra zeitei Ishtar (zeita amorului). Lazuritul s-a bucurat de prestigiu in Mesopotamia si in vremea akkadienilor (in Akkadia lapislazuli avea o semnificatie cosmologica, ea figura pe cerul instelat ca zeu al Lunii - Sin).

Lapislazuli este un alumosilicat si sulfat natural de sodiu de culoare albastru intens, violet, indigo, uneori albastru deschis, albastru-verzui, albastru-violet. Formula sa este (Ca,Na)₈AlSiO₄ (SO₄, Cl, S). Duritatea este 5,5, este casant si opac. Lapislazuli este de fapt numele lazuritelor masive (in realitate este un amestec de calcit alb, dolomit, piroxeni, amfiboli, sodalit, lazurit, pirita. Numele sau vine de la lapis - roca (latina vulgara) si azul - albastru precum cerul (araba). Babilonienii adorau culoarea albastra a pietrei de lapislazuli pe care o numeau piatra din Laz. Celebrul "albastru de Voronet", utilizat pentru fondul frescelor interioare si exterioare ale manastirilor din nordul Moldovei, a fost obtinut din pulbere de lazurit.

Lazuritul provine din Afganistan, Siberia, Chile, Italia, Muntii Anzi etc.. Lazuritul de cupru poarta numele de azurit. Lazuritul se formeaza prin actiunea metamorfica a intruziunilor granitice in masele calcaroase impure. El este legat genetic de skarnele silicatate magneziene ale formatiunilor vechi silicioase-carbonatice intens metamorfozate.

2.8.7. Granati

Granatii sunt considerati pietre pretioase numai daca au o anumita marime si claritate si cand sunt lipsiti de fisuri. in trecut, au fost apreciate anumite tipuri de granati, ca grossularul si hessonitul, din Sri Lanka si Italia (Ala), varietatile rosii ca sangele ale piropului cunoscute sub numele de "granati de Bohemia" si de "rubine de Cap" exploatate in Cehia si in Africa de Sud, alamandinele din Uniunea Myanmar si frumosul andradit verde din Rusia (Ural).

Numele granatilor vine de la latinescul granatus = boaba, graunte (similitudini cu forma si culoarea fructelor de rodii denumite grenadine). In fapt, granatii sunt silicati complexi de matale diferite, au duritatea intre 7 si 7,5, luciu sticlos, gras, uneori adamantin. Granatii sunt divers colorati, in functie de compozitia chimica: andradit (galben, verzui, rosu-brun), almandin (rosu, rosu-brun, negru), pirop (rosu), uwarowit (verde de smarald), grossular (galben de miere, verde deschis, brun, rosu), spessartin (rosu inchis, galben-portocaliu, brun). Nu se cunosc varietati albastre. Numele comerciale sub care sunt cunoscuti sunt urmatoarele: Kandy-spinell (proveniti din Sri Lanka) si spinel de Arizona (pentru granatul de culoare rosie). India si Madagascar sunt principalele tari producatoare de granati.

Granatii sunt minerale cu forme izometrice si intra in alcatuirea aproape a tuturor rocilor metamorfice. Potrivite pentru bijuterii sunt foarte putine cristale. Ei se gasesc in sisturile si in calcarele cristaline, precum si in aluviuni recente.

2.8.8. Jad

Piatra mistica pe seama careia au circulat cele mai stranii legende, obiect de arta in Extremul Orient si in America precolumbiana, jadul si-a impletit existenta cu gandurile, viata si practicile religioase ale omului.

Jadul este o piatra pretioasa care a jucat un rol considerabil in simbolismul arhaic chinez. Pe plan social, el intrupa suveranitatea si puterea, in medicina era un remediu pentru regenerarea corpurilor.

In fapt, jadul este numele generic acordat atat piroxenului jadeit (NaAl[Si₂O₆]), cat si amfibolului nefrit. Bijutierii numesc insa nefrit - pietrele de culoare verde inchis, slab translucide si jadeit - varietatile limpezi, translucide pana la transparenta, de un verde pal, verde de mar. Jadeitul este fuzibil (se topeste la flacara), pe cand nefritul este foarte rezistent la foc. Ei sunt echivalenti cu piatra sfanta.

Spaniolii au gasit jadul la azteci si au botezat-o pedra de hijada. Chinezii il denumeau yu si il apreciau foarte mult. Principalele tari producatoare sunt S.U.A., Coreea, Africa de Sud, India, Pakistan, Mexic etc..

2.7.9. Grupa Silicei (cristal de stanca, ametist, agat, opal, calcedonie).

Dioxidul de silice (silicea) se intalneste in natura sub forma mai multor minerale: cuart, tridimit, cristobalit, opal, coesit, stishovit si lechatelierit. Dintre acestea, cel mai frecvent mineral este cuartul; tridimitul si cristobalitul, prezente doar in roci vulcanice, sunt mai rare; opalul este un mineral putin comun; coesitul si stishovitul sunt caracteristice meteoritilor, iar lechatelieritul (silicea sticloasa) apare foarte rar. Opalul si lechatelieritul sunt amorfe, celelalte fiind cristalizate.

In giuvaergie, aceste minerale prezinta interes pentru cuart cu varietatile sale incolore sau frumos colorate (cristalul de stanca, ametist, morion, citrin, aventurin, rashtopaz, prasem; cuartul criptocristalin cu structura fibroasa - mai precis, calcedonia cu varietatile sale - crisopraz, safirin, carneon, heliotrop, onix, sardonix, agat si opalul sunt si ele interesante.

Cuartul (cristalul de stanca) a fost utilizat inca din antichitate de catre micenieni, greci, chinezi (mari specialisti), japonezi si romani pentru confectionarea de ochelari, lupe, inele, statuete, coliere si diverse alte obiecte de podoaba. Astazi, in afara de giuvaergie,

cuartul este foarte utilizat in industrie si tehnica. La atingerea cu mana, mineralul da senzatia de rece, proprietate pe care vechii greci si romani o foloseau confectionand sfere din cuart pentru a-si racori palmele. Pe cristalele de stanca, Nero a pus sa se graveze scene din Iliada. In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cristalul de stanca era folosit ca inlocuitor al diamantului (mai ales in Bohemia).

Irisul este o varietate de cristal de stanca foarte transparent si foarte limpede care se folosea la confectionarea bijuteriilor fanteziste, deoarece reflecta toate culorile.

In fapt, cristalul de stanca este varietatea cea mai pura de cuart, formand cristale incolore, transparente ca apa. Prin iradiere acest cristal devine cenusiu, apoi cenusiu-albastru, fumuriu si in final fumuriu-brun. Cele mai frumoase cristale de stanca se gasesc in Alpi, Madagascar, Brazilia, S.U.A.. Exista si varietati locale: "diamante de Maramures", "diamant de Alaska" etc..

Ametistul este cel mai pretios dintre cuarturi. El este varietatea de cuart de culoare violeta, uneori violet spre purpuriu (culoare data de prezenta impuritatilor de fier in stare coloidala). Numele vine din greaca veche si inseamna fie "de culoarea vinului" (amethystos), fie "contra betiei" (amethystes). In antichitate si in Evul Mediu se credea ca ametistul fereste de imbatare si asigura castitatea. Legenda spune ca Bachus, zeul vinului, si-a parasit nimfa favorita, pe Ametista, in favoarea Dianei, protectoarea castitatii. Dar cum Bachus continua sa-i faca ochi dulci nimfei, Diana a transformat-o pe Ametista intr-o piatra alba. Bachus, plin de remuscare, a varsat vin pe piatra si a inzestrat-o cu harul de a asigura protectie impotriva betiei. Prin urmare, la greci exista credinta ca daca pui ametist in cupa poti sa bei o cantitate nelimitata de vin fara ca acesta sa aiba un efect. Despre amuletele de ametist se spune ca asigura un somn cu vise placute, ascut inteligenta, sunt antidot impotriva otravii si protejeaza pe luptator in lupta. Printre altele se mai spune ca Noe avea o lampa de ametist cu care si-a luminat arca in timpul potopului.

Daca se pune un ametist in apa se observa clar decolorarea cristalului (culoarea cea mai intensa este in varf). Prin incalzirea ametistului se obtine un fals topaz (numit in comert topaz de Madeira, topaz spaniol) de o frumoasa culoare galben-aurie, care este in realitate un citrin (artificial). Cele mai frumoase ametiste provin din Brazilia, Uruguay, Mexic, Madagascar, Ural, Namibia, Zambia, Elvetia. In sceptrul regal britanic este incrustat frumosul ametist numit Steaua Africii. Tronul tarului Alexandru al II-lea al Rusiei era ornat cu patru ametiste mari, de o frumusete fara seaman.

Morionul este o varietate de cuart (sau cuart fumuriu) de culoare neagra si aproape opac. Numele sau provine de la morcios (gr.) = intunecat. Aceasta culoare se datoreaza, dupa toate probabilitatile, eliberarii din reteaua cristalina a atomilor de siliciu sub influenta iradierii radioactive. Prin fierbere (chiar coacere) culoarea morionumlui dispare.

Morionul s-a folosit mult timp pentru confectionarea bijuteriilor de doliu. Cele mai renumite cristale de morion provin din Alpi.

Citrinul este o varietate de cuart galben-auriu sau galben de lamaie, datorita prezentei oxidului de fier. Numele vine de la kitron (gr.) - lamaie sau citru (lat.) - lamaie. Citrinul natural este foarte rar. Cele mai frumoase citrine naturale provin din Brazilia si Ural.

Calcedonia este o varietate criptocristalina, cu structura fibroasa de dioxid de siliciu. Ea a fost o piatra semipretioasa foarte apreciata in antichitate (Egipt, Grecia, Asia Mica). Numele mineralului vine de la orasul Khalkedou, situat in apropierea actualului Istambul. Duritatea este de 6,5-7, luciul de ceara pana la mat. Calcedonia este foarte divers colorata: cenusiu laptoasa (calcedonia comuna), albastruie (calcedonia safirinica), galbena, galben-portocalie (semicarneol), rosie-portocalie si rosie (carneol), maronie-bruna (sarder), verde inchis (plasma), verde de mar (crisopraz), verde inchis cu pete rosii (heliotrop), violet (calcedonie ametistica), neagra (calcedonie neagra, agat negru, onix). Varietati de calcedonie cu aspect de paturi succesive se numesc agate (straturi de culori diferite) si onixuri (paturi de diferite culori alternand cu paturi albe).

In fapt, onixul este o varietate de agat cu structura concentric-zonara, cu paturi alternante, alb cu negru (onix arab), alb cu brun (sardonix), alb cu rosu (carneol-onix). Onyx (gr.) - unghie, adica aluzie la "unghiile Afroditei".

Agatul este o calcedonie fin stratificata, alcatuita din paturi succesive. Frecvent agatele sunt constituite, din punct de vedere mineralogic, dintr-un amestec de calcedonie microcristalina, cristale de cuart si opal amorf. Duritatea este 7 si luciul de ceara pana la mat. Pietre fine, foarte apreciate, agatele sunt cunoscute inca din antichitate (Egipt, Grecia) cand si-au primit si numele de la raul Achate din Sicilia. Cele mai frumoase agate provin din Brazilia, Mexic, Germania, Cehia, Romania, Mongolia, China, India, Ural.

Opalul SiO₂ H₂O

Opalul este o silice amorfa a carui denumire vine de la cuvantul sanscrit upala - piatra. Plinius cel Batran, din ratiuni numai de el stiute, pretuia aceasta piatra in mod deosebit, situind-o pe locul trei, dupa diamant si smarald. El considera ca a luat nastere din aur. Purtat in amulete si in camee sau in diferite bijuterii, opalul a fost considerat drept piatra malefica, aducatoare de nenorociri, cu toate ca ea prezinta irizatii in diferite culori care ii confera o stralucire aparte. Irizatiile se datoreaza fisurilor rezultate prin contractia gelului silicios la uscare. Napoleon Bonaparte a achizitionat pentru sotia sa, Josefina, un splendid opal, supranumit Incendiul Troiei, la care partea inferioara era opaca, prezentand numeroase sinuozitati extrem de curioase, iar partea superioara avea o multitudine de focuri rosii.

In fapt, opalul este un hidrogel solid, respectiv un dioxid (natural) de siliciu hidratat, amorf, cu aspect sticlos sau opalescent, incolor sau foarte variat colorat. Luciul este ceros, mat sau sidefos. Opalul este casant. Se cunosc mai multe varietati de opal: opalul comun (translucid si foarte irizat), opalul nobil (opalescent, colorat in rosu, verde sau albastru, uneori cu irizatii), opalul laptos, opalul laptos, opalul de foc (rosu carmin, portocaliu), hialit (opalul sticlos), opalul negru, opalul fara apa (hidrofan), opalul galben, brun galbui (fiorit), opalul verde (prazopal, forcherit), opalul de ceara, opalul de miere, opalul dendritic, opalul lemnos, opal matrix etc.. Continutul de apa este de cca. 13 %. Opalul nu este transparent, dar valoarea si frumusetea lui consta in jocul de culori. In timpul uscarii solutiilor coloidale din care s-a format opalul, au aparut crapaturi fine, umplute ulterior fie cu opal mai tanar, fie cu apa, crapaturi care reflecta si refracta lumina, cu irizatii. Culoarea propriu-zisa a mineralului este data insa de oxizi metalici (mai ales de fier) sau de particule fine, straine. Cele mai renumite zacaminte de opal se afla in Australia. Opalul se mai gaseste in Sovacia, Ungaria, Brazilia, Asia Mica. In Romania se gaseste sporadic, dar in forme si culori variate.

Ochi de tigru este o varietate de cuart fibros, de culoare bruna, galbuie, uneori albastra, cu incluziuni filamentoase de amfibol (crocidolit). Culoarea galben deschisa se datoreaza amfibolului alterat care se transforma in limonit. In fapt este un ochi de soim. El provine din China, Sri Lanka, S.U.A., Australia, Africa de sud. Denumirea de ochi de tigru este sinonima cu Tigerauge sau Tiger's eye.

Ochi de pisica-cuart este o varietate de cuart cu aspect fibros, datorat incluziunilor filamentoase de amfibol (crocidolit) sau azbest-serpentin, care determina si efectul de "ochi de pisica". Culoarea este gri-verzuie sau albastruie. Se gaseste in Sri Lanka, India, Brazilia. Cuvantul sinonim este Quertzkatzenauge (germ).

In ceea ce priveste ocurenta si originea acestor minerale se pot face oarecari discutii. Cuartul este foarte raspandit in natura, participand in proportii insemnate la constitutia celor mai variate roci si zacaminte de minerale utile. Printre primele zacaminte de cuart de interes pentru gemologie, trei tipuri sunt mai importante: filoanele de cuart hidrotermal, pegmatitele si zacamintele sedimentare.

Citrin (cuart galben)

Filoanele de cuart, cu niste cristale mari, bine formate, se intalnesc in formatiunile vechi, silicioase, ale platformelor si scuturilor, apoi in regiuni cutate de geosinclinal si in regiuni vulcanice. Multe zacaminte de acest tip contin, in afara de cuartul de stanca transparent, si varietati colorate cum sunt ametistul (care poate forma si zacaminte de sine statatoare), citrinul si cuartul filiform (cu incluziuni). Asociate acestor zacaminte se intalnesc si druze de cuart de diferite dimensiuni si monocristale nu prea mari, care reprezinta un material pretios pentru colectiile mineralogice.

Cuartul din pegmatite se formeaza in partile speciale ale corpurilor pegmatitice (roca formata preponderent din cuart si feldspati la care se mai poate adauga mica alba, beril etc.). Cuartul apare si ca mineral filonian in numeroase zacaminte pneumatolitice si hidrotermale, in asociatie cu cele mai variate minerale (casiterit, wolframit, molibdenit, pirita, calcopirita s.a.). In zacamintele filoniene din regiunea Baia Mare, cuartul este atat de frumos si de lucitor, incat i sa dat numele de diamant de Maramures.

Deoarece in zacamintele pegmatitice cristalele de cuart s-au format in conditii de libera crestere, ele pot atinge dimensiuni de ordinul zecilor de centimetri si greuatti de ordinul tonelor. Cu titlu de curiozitate se poate cita cristale de cuart de 40 tone (Brazilia). Dintr-un singur cristal se pot prelucra obiecte intregi. Astfel, la Kunstistorisches Muzeum din Viena se pastreaza un splendid filon de cuart cu o forma deosebita si o buna tonalitate, iar in Muzeul Arsenalului din Moscova se gaseste un frumos samovar din cuart. Tot in zacamintele pegmatitice apar si cristale de cuart frumos colorate. Astfel ametistele, citrinul si cuartul fumuriu, "ochi de pisica", "ochi de tigru" sunt cunoscute in Rusia (Ural, Transbaikalia) si in alte zone.

Zacamintele sedimentare de cuart sunt legate mai ales de brecii si gresii cuartoase. Aici cuartul este de obicei colorat si apare mai ales sub forma de ametist (Peninsula Kola - cristale de dimensiuni pina la 20 cm).

In ceea ce priveste opalul pretios cea mai importanta sursa din lume o reprezinta Australia. Aici oplalul apare in roci sedimentare, unde este depus in cavitati de concentrare a solutiilor apoase de silice, formand mai intai gel si in final particule de silice cu dimensiuni de 0,1-0,5 mm. Cele mai cunoscute zacaminte de opal vulcanic sunt in Mexic si pe coasta de est a Australiei.

Calcedonia se exploata in antichitate din Arabia si Egipt. Astazi, cele mai importante ocurente se afla in Brazilia, Rusia (Siberia), Sri Lanka, India, Siria si Islanda.

In Romania se cunosc ocurente de cristal de stanca in filoanele hidrotermale de la Baia Mare si din Muntii Metaliferi, ametist in zonele deja amintite si gnaisul de Pietrosu (Carpatii Orientali), opal nobil la Ilba (Baia Mare) si aventurin in Fata Baii.

2.8.10. Roci silicioase si sticle naturale

Rocile silicioase si sticlele naturale reprezinta o grupa de roci provenita din toate cele trei mari categorii de procese geologice: magmatice, sedimentare si metamorfice. Astfel, in cadrul proceselor magmatice, in urma procesului de racire rapida, magma nu mai poate cristaliza si se formeaza sticle vulcanice. Dintre acestea, unele au un aspect decorativ si anumite intrebuintari in bijuterii (obsidianul si sticla bazaltica). Procesele sedimentare sunt responsabile de aparitia urmatoarelor tipuri de roci silicioase: jaspuri, diatomite, radiolarite, spongolite, lidiene, silexuri, cherturi, opalite si menilite. Procesele metamorfice dau nastere corneenelor.

Jasp

Jaspul este una dintre pietrele colorate pentru care, in preistorie, s-a gasit destul de repede modul de taiere. Cuvantul are o origine orientala si reuneste cuvintele persane iasm si iasp. In ebraica apare jaschfah. Plinius cel Batran numeste jasp pietrele mai putin transparente, verzi sau de alta culoare, care nu sunt agate. Compozitia este predominant silicioasa, duritate mare, desene si culori frumoase.

Intre ele, dupa compozitia rocilor gazda si conditiile de formare se deosebesc: jaspuri adevarate si jasperoidele, carora li se atribuie si corneenele. In prezent, prin jaspuri, din punct de vedere geologic si tehnic, se inteleg acele roci vulcanice sau sedimentare, metamorfozate sau nu, silicioase, dure, pestrite si compactizate, constituite preponderent din cuart criptocristalin si din calcedonie.

In fapt, jaspul este considerat o piatra "semipretioasa" si decorativa, opaca. Jaspul poate fi: o varietate de calcedonie sau de opal, compacta, pigmentata cu oxizi de fier fin pulverulenti (hematit, göethit) care confera mineralului culoarea rosie, galbena, bruna verde sau negricioasa; o roca silicioasa compacta, variat colorata, alcatuita din calcedonie, resturi de radiolari si compusi ai fierului; amestec destul de omogen de cuart, calcedonie criptocristalina si materii colorante. Duritatea este in general 7 sau inferioara lui 7. Luciul este mat la sticlos. Jaspurile au in general un aspect pestrit, rar intalnindu-se varietati monocrome.

Jasp se gaseste in Ural, Egipt, Germania, Cehia, Romania, Brazilia, Madagascar. Cuvantul sinonom este iaspis.

Piatra lunii este o varietate cu aspect perlat si opalescent a ortoclazului (un feldspat). Are duritatea 6 si intra in componenta rocilor granitice. Deosebit de apreciata intre bijutieri datorita jocului de lumina deosebit care apare la orice schimbare a pozitiei sale, piatra lunii are ca tara de origine Sri Lanka. Aici se gasesc exemplare cu o stralucire albastra deosebita (cele din India au jocul de lumini in nuante de brun deschis, portocaliu sau verde).

Bucurandu-se de o popularitate deosebita in perioada Art Nouveau, ea se gaseste astazi numai in muzee sau colectii. Piatra lunii este considerata sacra in India, fiind denumita si "piatra viselor". In cultura araba femeile o purtau cusuta pe haine, deoarece simbolizeaza fertilitatea.

Zacaminte de piatra lunii au fost gasite si in Brazilia, Australia, Myanmar, Madagascar si SUA .

Sticle vulcanice

Sticlele vulcanice sunt roci eruptive provenite prin racirea rapida subacvatica a lavelor vulcanice. Ele sunt amorfe din aceasta cauza si pot contine, sub forma de solutii, cantitati insemnate de apa, ceea ce determina proprietatea lor de expandare cand sunt supuse unui soc termic.

Obsidian.

Aceasta piatra era denumita de azteci piatra divina pentru multiplele sale intrebuintari. Ea se formeaza prin racirea rapida a lavei, care, daca se produce lent, rezulta granite (roci bogate in silice). In general, obsidiana este o sticla vulcanica de culoare neagra, verde, uneori brun-cenusie sau rosie, cu luciu sticlos. Marekanitul este o varietate de obsidial perlitic, de culoare fumuriu-bruna sau gri cu benzi negre, al carui nume deriva de la raul Marekanka din Siberia, unde se si exploateaza. In Ungaria, o varietate de obsidian brun-neagra a fost numita Tokay lux safir.

Ocurente de obsidian se gasesc in S.U.A., Mexic, Peru, Hawaii, Japonia, Islanda, Rusia.

Sticla bazaltica contine aproximativ 50 % SiO₂ si este de culoare gri, neagra-bleu, albastra-gri, bruna. Ea are o spartura accentuat concoidala, duritate 6. In Australia (Queensland), sticla bazaltica se exploateaza pentru bijuterii.

Tekite (moldavite) sunt sticle vulcanice bogate in silice. Se mai numesc moldavite pentru ca prima oara au fost descoperite in anul 1787, pe cursul superior al Valtavei (in limba germana Moldau). Moldavitele din Moravia (Ceske Budovice) sunt de culoare verde, verde-bruna si bruna. Se mai gasesc in Indonezia (billitonite), Australia (australite), Filipine, Peru si Columbia.

Alte produse vulcanice

Perlitul, cu structura sferoidala caracteristica, contine 4% apa, motiv pentru care poate expanda si deveni spumos. Din perlitele macinate si supuse la un soc termic de 1150⁰ C rezulta o masa cu un volum de 6-10 ori mai mare decat cel initial, care poate fi utilizata sub forma de produse perlito-ceramice usoare. Sala Palatului si cladirea Circului din Bucuresti au fost izolate cu perlit expandat. In Romania, zacaminte de perlite se gasesc in localitatile Orasul Nou (Satu Mare) si Calinesti (Maramures).

Piatra ponce este alcatuita din aproximativ 66% SiO₂, aproximativ 20% Al₂O₃ si Fe₂O₃ si cca. 12% incluziuni de feldspat, amfiboli si biotit etc.. In Romania, piatra ponce se gaseste in regiunea Tusnadului, la nord de statiune, pe valea lui Benes si pe drumul care duce de la Bixad spre lacul Sf. Ana si Turia.

Pechsteinul este o roca vulcanica silicioasa, bogata in apa, de culoare inchisa, cu luciu gras ca de smoala.

2.8.11. Alte, asa zise "pietre pretioase"

In fapt, termenul de "piatra" este impropriu spus in acest caz. Ele reprezinta diverse substante, fie ca sunt organice (biotice) sau nu. Totusi, in pleiada aceasta de "pietre pretioase" necunoscatorii introduc si aceste substante, de altfel extrem de frumoase si valoroase. Desi nu fac obiectul acestei lucrari, consideram ca este foarte interesant pentru orice cititor sa parcurga aceste randuri si mai ales sa le inteleaga, sa le retina, chiar daca numai pentru simpla lui cultura generala. Chihlimbarul este o gema de natura organica (nu este un mineral propriu-zis). In fapt, chihlimbarul reprezinta o rasina fosila amorfa a unor specii de pin (Pinus succinifera, Pinus silvatica, Pinus baltica) din imensele paduri de conifere din Tertiar. Arborii de atunci aveau rasini mai abundente decat arborii actuali. Rasina a cazut pe sol, a trecut in aluviuni si a ramas ingropata milioane de ani (cca. 50 de milioane).

Chihlimbarul are culori variate, cel mai des galben de miere, galben ca ceara, dar si galben-brun, brun-verde, verzui, negru, verde-negru si foarte rar albastru. El este transparent sau translucid. Transparenta se amelioreaza prin incalzire usoara. Se prelucreaza foarte usor (duritate 1-2,5). Este casant si foarte usor. Prin incalzire devine plastic, ca o argila si este de asemenea combustibil (arde cu flacara). Se electrizeaza prin frecare emanand un miros agreabil.

Masele de chihlimbar contin adeseori incluziuni diverse (gazoase, pamantoase, lichide, granule de nisip), resturi de plante si insecte bine conservate. De multe ori chihlimbarul prezinta niste irizatii datorita fisurilor si canalelor interne, amintind de opalul nobil. In lumina ultravioleta devine fluorescent. Se gaseste mai ales pe litoralul Marii Baltice, Marii Nordului, China, Japonia, Birmania, Mexic, Sicilia. Varietatile de chihlimbar din Romania se numesc romanit sau muntenit. Chihlimbarul se utilizeaza foarte mult pentru obiectele decorative. Sinonim pentru chihlimbar este ambra, succin. Numele chihlimbarului vine din persana (kiahruba) de unde a trecut in turca (kehribar, kehlibar, keliber), apoi in romana. Este una din "pietrele" folosite inca din zorii istoriei. Formula aproximativa a chihlimbarului este C₁₀H₁₆O. In apropiere de Buzau se afla singurul muzeu de chihlimbar din Romania.

Coralii reprezinta scheletul calcaros, cu aspect ramificat, arborescent, al unui animal celenterat, care traieste in colonii, in mari calde, cu apa limpede si curata, la mici adancimi (Polinezia, Sicilia, Corsica, Japonia, Australia, Golful Biscaya). Scheletul prelucrat special, este folosit la bijuterii. Coralii au culoarea alba, roz-rosie, roz, uneori neagra sau chiar albastruie. Cuvantul sinonim pentru coral este margean.

Fildesul este o substanta osoasa, alba, dura, din care sunt constituiti coltii de elefant. Cel mai apreciat si mai scump este fildesul elefantilor africani. Cu toate ca nu este un mineral, este foarte mult utilizat pentru podoabe (coliere, pandative, brose, bratari, inele), dar si pentru mici obiecte sculptate (statuete, figurine etc.). El provine din Africa, Birmania, India, Sumatra. Sinonim pentru fildes este ivoriu.

Perla este un produs compus (organic + anorganic), depus prin secretie in interiorul unei scoici (in jurul unui corp strain sau in lipsa acestuia). Perlele au culori variate: alb, crem sau chiar negre. Luciul este sidefos, matasos sau chiar metalic, cu irizatii. Forma perlei este in general sferica si dimensiunile milimetrice. Luciul formeaza asa numitul 'orient al perlei'. Duritatea este in jur de 3,4 si tocmai din cauza acestei duritati scazute se perforeaza usor. Perlele sunt relativ rezistente la spargere. Din punct de vedere al compozitiei, perlele sunt alcatuite din cristale de aragonit si strate de conchina (conchiolina - substanta organica secretata de scoica) asezate in sistem sindrila. Aceasta modalitate de dispunere este cauza luciului si irizatiilor perlelor. Culoarea si aspectul perlei depinde de tipul scoicii, a apei si de ultimul strat de conchina (cand este asezat tip calota, perla apare patata). Deoarece conchina este o substanta organica, este supusa schimbarilor, in special din cauza uscarii sau umiditatii de exces: la inceput perlele devin mate, pierd luciul apoi incep sa crape si sa se descuameze. Longevitatea perlei se poate garanta cca. 100-150 de ani. Intretinerea cu grija a perlelor duce la prelungirea vietii lor. Prin urmare se evita uscarea excesiva, dar si umiditatea mare. Perlele sunt foarte sensibile la acizi, igrasie, cosmeticale, inclusiv deodorante si lac de par. Forma perlelor este in general de "bobite", foarte rar perfect sferica, dar poate fi si de semisfera (perle blister), neregulata (perle baroce), sau de para (lacrima). Perlele naturale sunt produse de scoici (lamelibranhiate) marine si de apa dulce (ostrei), dar si de melci (gasteropode), marine (extrem de rar). Scoicile marine traiesc pe platforma continentala a marilor calde (pina la adancimea de 15 m, temperatura apei peste 15⁰ C) si au o durata de viata de cca. 13 -14 ani. Scoicile care produc cele mai frumoase perle traiesc in golful Persic (perle roz, crem). In golful Mannar si Palk (intre India si Sri Lanka) se pescuiesc scoici cu perle mici, roz si galben deschis. Se mai gasesc perle in golful Aden. Golful Panama, Marea Caraibelor (Antile), nordul Australiei, Marea Rosie.

Unitatea de masura pentru perle este Gran-ul sau Grain-ul si reprezinta ¼ carat. Prin urmare ¼ - 50 mg = 0,005 g. Mai nou se utilizeaza tot mai mult (cu exceptia Europei) o unitate de masura japoneza, numita Momme, egala cu 18,75 carate sau 3,75 g.

Perlele naturale de scoici de apa dulce se gasesc in Scandinavia (nu necesita ape calde), dar recoltarea lor este interzisa. Perlele se mai pot obtine in cantitati mari in bazine speciale (de apa marina sau dulce). Aceste perle se numesc obligatoriu "perle de cultura". Sinonime pentru aceste perle sunt margaritar, perla naturala, perla veritabila, perla de scoica, Echtperle, Muschelkern-perle.

Sideful reprezinta stratul intern al valvelor unor moluste, in special marine. Este o substanta dura, alba sau roz, lucioasa si cu irizatii. Sideful este compus din aragonit si o substanta organica numita conchina sau conchiolina. De obicei se utilizeaza la fabricarea nasturilor, casetelor, manerelor (pentru tacamuri, piepteni, mobilier) si chiat, sub forma de tablete, la inele, butoni de manseta, bratari etc. (sin. nacru).