BASMUL POPULAR PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR - comentariu

BASMUL POPULAR

PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR

-comentariu-

Inca din vechime, basmul a fost unul dintre cele mai raspandite texte populare, el sintetizand virtuti ale unui popor intreg.

Basmul popular este una dintre speciile reprezentative ale folclorului nostru.

Fiind o opera epica, sentimentele autorului anonim sunt transmise indirect prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratorului, actiunea este structurata pe momentele subiectului si narata la persoana a III a.

Modurile de expunere folosite sunt specifice basmului: naratiunea si dialogul, impletite cu descrierea

Este o opera narativa, epica ampla(de mare intindere), in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite de personaje cu puteri supranaturale care reprezinta fortele binelui si ale raului si din a caror confruntare rezulta de obicei victoria binelui.

Creatia populara "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm popular deoarece are un caracter anonim, el fiind transmis pe cale orala si cules mai tarziu de Petre Ispirescu.

Ca in orice basm, locul si timpul intamplarilor nu sunt bine precizate, actiunea fiind situata candva, demult ("A fost odata ca niciodata"), pe taramuri diferite: pe taramul acesta si  pe taramul celalalt - un tinut fabulos, plin de mister, necunoscut - taramul zmeilor, populat si de alte fapturi fantastice.

De aceea si intamplarile narate sunt reale si fantastice. Intamplarile fabuloase domina insa, deoarece, de la inceput, aflam de existenta unui mar care face mere de aur, furate de niste zmei cu care apoi Praslea, ajuns pe taramul celalat, se lupta. Tot fabuloase sunt si uciderea balaurului, discutia cu corbul, salvarea eroului de catre zgripturoaica, transformarea palatelor in mere sau modelarea unei furci care toarce singura si a unei closti cu puii de aur, precum si existenta celor doua taramuri, prapastia fiind hotarul ce le desparte.

O alta trasatura a basmului este prezenta personajelor cu puteri fabuloase. Asa se explica faptul ca intamplarile sunt savarsite, in majoritatea lor, de Praslea, care este un personaj cu puteri supranaturale, specific basmului, alaturi de care stau personajele cu insusiri obisnuite.

Ca orice basm, indiferent ca sunt personaje fantastice ireale (zmeii, corbul, zgripturoaica) sau reale (imparatul, fetele de imparat), acestea reprezinta modele morale opuse (antitetice), grupandu-se in forte ale binelui (Praslea, corbul, imparatul, zgripturoaica) si ale raului (cei doi frati, zmeii, balaurul), pentru ca orice basm este structurat pe baza opozitiei dintre bine si rau.

Fiind un basm, si aceasta opera literara se bazeaza pe o structura unica, pornind de la formula de inceput tipica pentru basm ("A fost odata ca niciodata") care stabileste o conventie intre narator si cititor. Cu ajutorul ei, actiunea este plasata intr-un timp etern si nedefinit si se anticipeaza latura supranaturala a intamplarilor si personajelor. Acesteia ii urmeaza situatia initiala (furtul merelor) si cauza care determina actiunea (ranirea hotului si urmarirea lui). O data misiunea asumata, eroul trebuie sa-si incerce puterile si sa treaca probele. Formula de incheiere este tot specifica basmului si are rolul de a-l readuce pe cititor la realitatea cotidiana ("si incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa").

In planul constructiei epice, motivul cifrei magice, intalnit in toate basmele este present si aici. Se observa preferinta pentru cifra trei (trei frati, trei zmei, trei fete de imparat, trei palate), careia I se alatura cifra o suta (o suta de oca de carne si o suta de paini), fiind socotite cifre magice.

Ca orice basm popular, creatia are numeroase elemente de oralitate. Astfel, imbinarea vorbirii directe cu cea indirecta, folosirea verbelor la perfectul simplu ("ii multumi", "fu primit cu bucurie", ) care creaza impresia ca actiunea s-a petrecut de curand, inversiunile si repetitiile ("si merse, merse"), precum si cuvintele si expresiile populare intalnite in text ("nitica", "soroc", "a-si incerca norocul") sunt modalitati specifice basmului.

Din toate cele relatate mai sus putem afirma ca opera epica "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm popular.

-rezumat-

Praslea cel voinic si merele de aur , fiind o opera epica, sentimentele autorului anonim sunt transmise indirect prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratorului, iar actiunea este structurata pe momentele subiectului si narata la persoana a III a.

Expozitiunea situeaza actiunea in vremea unui impara, in a carui gradina crestea un mar ce facea fructe de aur.

Furtul repetat al merelor  contituie situatia care rupe echilibrul initial, element definitoriu in basm. Acest moment al actiunii constituie intriga.

Desfasurarea actiunii, partea cea mai ampla, cuprinde incercarile intreprinse pentru refacerea echilibrului. Dupa esecurile fratilor mai mari, Praslea reuseste sa raneasca hotul si pleaca insotit de fratii lui in cautarea acestuia. El este singurul care ajunge pe taramul celor trei zmei, pe care ii ucide eliberand trei fete de imparat. Parasit de frati, Praslea reuseste sa se salveze, ajutat de o zgripturoaica si se intoarce pe taramul oamenilor.

Punctul culminant e atins in momentul in care eroul, aducand obiectele de aur, isi dezvaluie identitatea, demascand ticalosia fratilor mai mari.

Deznodamantul, ca in orice basm, aduce triumful binelui: fratii sunt omorati prin interventie divina iar Praslea se casatoreste cu printesa cea mica si mosteneste tronul.

-caracterizarea personajului-

Basmele aduc in prim-plan personaje exemplare, exceptionale, care sunt purtatoarele idealurilor poporului spre o viata fericita si multumita. De aceea, majoritatea basmelor iau drept titlu chiar numele personajului principal, asa cum este si cazul creatiei populare "Praslea cel voinic si meele de aur".

Acest basm fascineaza nu numai prin ineditul intamplarilor, dar si prin complexitatea pesonajului principal care, desi fiu de imparat, intruchipeaza insusirile alese ale omului din popor.

Cu toate ca este dispretuit de tatal sau, Praslea I se adreseaza cuviincios si isi asuma cu modestie misiunea.

Istet si precaut, isi ia "carti de citit, doua tepuse, cercul si tolba cu sagetile", reusind sa-si alunge somnul sis a-l raneasca pe hot. Aceeasi istetime ascutita, dublata de un acut simt al anticipatiei, dovedeste si atunci cand, dandu-si seama de intentiile fratilor sai, leaga de franghie o piatra sau cand se angajeaza ucenic.

La aceste insusiri se adauga vitejia si curajul cu care ii infrunta si ii omoara pe zmei, bunatatea sufleteasca (salveaza puii de zgripturoaica), darzenia si curajul dovedite in atingerea scopului propus.

Cinstit si corect, dar si generos, mezinul ii iarta pe fratii cei mari, pedeapsa urmand sa fie data de forta divina in a carei dreptate crede cu tarie.

Daca toate aceste trasaturi sunt obisnuite, Praslea are si unele insusiri supranaturale: el este inzestrat cu o forta impresionanta (il baga pe zmeu in pamant, omoara balaurul, cunoaste si intelege graiul corbului si al fapturilor de pe celalat taram, are capacitatea de a transforma palatele in mere si de a face o furca sa toarca singura si o closca cu pui de aur.

Din toate insusirile sale se observa ca Praslea este un personaj complex, o impletire de insusiri omenesti si fabuloase prin care este definit un anumit ideal etic de dreptate, cinste si adevar.

Pentru a-I evidential insusirile alese, autorul anonim apeleaza la caracterizarea directa, cat si la cea indirecta.

In mod direct, isi exprima parerea imparatul, pentru care Praslea este un nesocotit, "un mucos", iar relatiile eroului cu celelalte personaje ii releva indirect insusirile.

La asestea se adauga evidentierea insusirilor indirect, prin faptele pe care personajul le savarseste, acestea fiind deosebit de numeroase fie pe taramul oamenilor, fie pe cel al zmeilor.

Felul  de a vorbi al lui Praslea, atat cu tatal sau, cat si cu celelalte personaje, ii reliefeaza o alta serie de insusiri care completeaza portretul impresionant prin multitudinea si importanta trasaturilor acestui personaj.