Baltagul - caracterizarea personajelor

Baltagul - caracterizarea personajelor

Vitoria Lipan

devine un tip reprezentativ, dar care se individualizeaza prin unele trasaturi specifice;

cucereste prin frumusetea si farmecul ei fizic; are ochii caprii, cu gene lungi, rasfrante in carligase, par castaniu; nu mai este tanara, dar are o frumusete neobisnuita in privire;

insusirile fizice ilustreaza ingrijorarea ei pentru tacerea sotului;

femeie aspra, este si o priceputa si harnica gospodina;

se tocmeste cu iscusinta de negustor;

este ordonata, meticuloasa, cu un deosebit simt practic, abila si exacta in tot ce face;

nu lasa nici o treaba neterminata atunci cand pleaca la drum cu Gheorghita, iar banii pe care ii ia de la vanzare ii duce la popa;

intreprinzatoare, prevazatoare, este constienta de pericolele ce-i pandesc pe drum (duce baltagul la sfintit si ea cu ea o pusca);

este o femeie credincioasa si respecta obiceiurile stramosesti;

totodata, Vitoria este si superstitioasa, crede in vise, in semne, in descantece si vraji (se duce la baba Maranda pentru a-i spune de vis);

impresioneaza prin luciditate, stapanire de sine si o inteligenta iesita din comun;

dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului omenesc;

tonul adoptat in discutie este in functie de interlocutor si de scopul urmarit;

felul ei de a vorbi dovedeste o inteligenta nativa;

manifesta tenacitate, darzenie si vointa de neinfrant;

pana la urma spiritul ei justitiar va invinge;

cu Gheorghita este toleranta, dar cu fata este mai aspra, uneori neinduplecata;

Vitoria traieste un zbucium interior devastator, dar gaseste taria morala de a actiona;

ceea ce ii da putere este dragostea permanenta pe care i-a purtat-o sotului ei;

dovedeste o covarsitoare sete de viata si comunica pe cai nestiute cu elementele naturii;

ii uimeste pe cei din jur prin insusirile sale;

este un personaj complex, ceea ce explica numeroasele aprecieri referitoare la ea;

calitatile si defectele sunt evidentiate mai ales prin alte procedee de caracterizare;

Nechifor Lipan

nu participa direct la actiune si este cunoscut din marturisirile altor personaje;

sub aspect fizic, este indesat si spatos,  cu mustata neagra, groasa, adusa a oala si ochii cu sprancene aplecate;

este barbat voinic si puternic, are curaj si nu se teme de hoti;

este harnic si priceput in mestesugul oieritului;

este prietenos, petrecaret si nu lipseste de la nunti si cumetrii, avand uneori "hartag la chef";

ii placea sa-si abata calul in prejma muierilor si sa poposeasca langa ele;

cand era cazul scotea cativa draci din cei sapte ai Vitoriei, dar apoi regreta fapta;

era om vrednic si fudul si nu se uita la bani, devenind chiar risipitor;

era generos si ii cinstea pe tovarasi si pe trecatori;

se incumeta a se lupta chiar cu demonul de pe Piatra Teiului;

purta caciula brumarie, cojoc in clinuri de miel negru, scrt pana la genunchi, si era incaltat cu botfori;

era vrednic roman, nepasandu-i de oamenii rai;

deosebit de curajos, pleca la drum noaptea;

personajul se incheaga pe parcursul actiunii, portretul fiind constituit din relatarile altor personaje;

insusirile salesunt reliefate prin rememorare, dar si prin alte procedee de caracterizare;

este asemenea personajelor din balade si apare infatisat intr-o aura legendara;

Gheorghita

este fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan;

era foarte indragit de mama sa;

mostenise de la tatal sau nu numai numele, dar si unele insusiri alese;

avea saptesprezece ani, era un flacau sprancenat, cu ochii caprii, ca ai Vitoriei, avea un zambet frumos ca de fata si abia incepuse sa-i infiereze mustata;

purta chimir nou si o bundita inflorata;

in acest mandru flacau, Vitoria il vede pe Nechifor;

nu e vorbaret, dar este explict; este ager la minte si stiutor de carte;

dovedeste sensibilitate, respect filial si credinta in Dumnezeu;

fire sensibila si meditativa, retraieste nostalgic copilaria lipsita de griji;

a fost stapanul naturii al carei glas l-a inteles;

cugeta dureros, trist si deznadajduit la trecerea varstei fericite;

trece de la starea de inocenta a copilariei la maturitate;

mama sa ii trezeste o nemarginita uimire si admiratie;

constata cu uimire, dar si cu teama, schimbarile mamei sale;

crescut in spiritul traditiei si al respectului pentru parinti, nu isi contrazice mama cand ii cere sa plece dupa Nechifor;

este receptiv la nou, fara a ignora insa traditia;

trecerea de la copilarie la maturitate se realizeaza treptat, la sscoala vietii, parcurgand un drum initiatic, pe masura ce trece toate incercarile;

la descoperirea cadavrului tatalui sau se teme, plange, este ingrozit, dar in final apare energic, dinamic, plin de curaj si de barbatie, indeplinind actul justitiar;

insusirile sunt evidentiate atat indirect cat si direct; prin fapte, prin parerea celorlate personaje, prin relatiile cu ele, prin incadrarea personajului in diferite medii; se folosesc descrierea, dialogul si monologul interior;

Relatia dintre cele trei personaje

Nechifor Lipan este capul familiei, dar nu apare, ca personaj, direct in actiune, fiind o proiectie afectiva in mintea si in sufletul Vitoriei;

imaginea lui se oglindeste in chipul si in faptele baiatului, ale lui Gheorghita, care-i mostenise numele, dar si unele dintre insusiri;

in acest "flacau mandru si voinic", Vitoria il vede pe Nechifor;

prin Vitoria se realizeaza legatura dintre cei doi barbati: vrea sa razbune prin Gheorghita moartea lui Nechifor, pregatindu-l totodata pentru viata si ridicandu-l spre constiinta de sine si spre responsabilitate;

Vitoria este o pilda pentru copilul inca nelovit de greutatile vietii;

in final, eroina reuseste sa stabileasca solidaritatea si armonia definitiva a acestei triade: isi gaseste sotul, iar Gheorghita devine puternic si curajos;

Minodora

era mai mare decat Gheorghita si dezmierdata mai mult de tata;

este fata de maritat si ii umbla gandul la feciorul dascalului Andrei;

se dovedeste, pana la urma, supusa si ascultatoare;

se poarta dupa varsta si obiceiul locului;

este nevoita sa pastreze randuiala, asa cum o avertizeaza si sfatuieste mama sa;

nerespectand traditia, va avea de suportat consecintele;

nu este de acord sa faca o casatorie impusa si din interese materiale;

insusirile sunt evidentiate de autor fie direct prin descriere, fie indirect prin relatie cu mama ei;

dialogul este o alta modalitate de reliefare a puritatii sufletesti si a sinceritatii fetei;