MANAGEMENTUL AFACERILOR INTERNE IN UNIUNEA EUROPEANA

Sectiunea I

Cooperarea politieneasca pe plan international

Necesitatea cooperarii politienesti internationale

Schimbarile politice importante intervenite in Sud-Estul Europei si pe plan international au produs modificari majore in sistemele sociale si economice din multe state. Criminalitatea transfrontaliera in Sud-Estul Europei a evoluat semnificativ reusind sa depaseasca granitele nationale ale statelor din regiune, iar lupta impotriva acestui fenomen numai la nivel national isi dovedeste limitele, fapt pentru care cooperarea internationala la nivelul agentiilor de aplicare a legii devine un element esential. Infractionalitatea organizata transnationala a devenit un element de risc pentru statele democratice, pentru drepturile omului si reforma economica din ultimii ani.

Accentuarea interdependentelor multiple dintre state, globalizarea si liberalizarea schimburilor de orice fel - de la cele comerciale la cele informationale - fac tot mai dificila o disociere intr-un mediu globalizat, in care riscurile interne si externe se pot genera si potenta reciproc.[1]

Cu toate ca liberalizarea este un factor esential pentru succesul tranzitiei, ea creeaza, totodata, un climat fertil pentru activitatile economice ilicite, in cazul in care nu se iau masuri de prevenire si combatere. Organizatiile criminale au capacitatea de a se dezvolta in contextul nesigur al economiei in tranzitie, iar granitele deschise, pietele in formare si noua tehnologie ajuta aceste organizatii sa-si extinda sfera activitatilor criminale.

Crima organizata se afla tot mai mult in atentia opiniei publice, a guvernelor nationale si a organizatiilor internationale considerand acest fenomen ca pe o amenintare la adresa securitatii si ordinii nationale si internationale.

Daca progresele tehnologice si cresterea fara precedent a investitiilor si tranzactiilor internationale si-au adus o contributie importanta la extinderea fenomenului globalizarii si au condus la schimbarea contextului de activitate al lumii afacerilor si al statelor, aceste progrese au deschis, inca, si perspective tentante pentru activitatile infractionale organizate.

Multe tari in curs de dezvoltare si in tranzitie descopera oportunitati majore in economia globala si isi liberalizeaza rapid pietele financiare, eliminand barierele comerciale si curtand investitorii straini, insa acest proces creeaza, in mod invariabil, un vid legislativ pe care grupurile criminale organizate il pot exploata cu usurinta. Constientizarea acestei amenintari crescande reclama atentia si efortul concentrat al tuturor statelor, care trebuie sa gaseasca solutiile optime de cooperare si alocare a mijloacelor si resurselor necesare pentru a o putea preveni si combate eficient.

Crima organizata vizeaza, in mod direct, obiecte a caror realizare afecteaza grav securitatea nationala, deoarece retelele clandestine actioneaza sistematic, deplin conspirat, urmarind sa controleze si sa puna in dependenta, prin coruptie, santaj si violenta, actul decizional la nivel statal.[2]

1. ORGANIZATIA INTERNATIONALA DE POLITIE CRIMINALA - INTERPOL

Cu sediul la Lyon in Franta, este cea mai mare organizatie politieneasca din lume. In gluma este denumita "Organizatia Natiunilor Unite a Politiei". Creata in 1923 pentru a facilita urmarirea infractorilor care traversau frontierele nationale, Interpolul numara astazi 184 de tari membre de pe cinci continente, acordand sprijin si asistenta tuturor organizatiilor, autoritatilor si serviciilor publice a caror misiune consta in prevenirea si combaterea criminalitatii internationale. Interpolul ofera trei servicii importante: un sistem global unic de comunicatii politienesti, o intreaga gama de baze de date cu caracter politienesc si un suport proactiv pentru operatiunile politienesti desfasurate in toata lumea.

1.2. Obiectivele si organizarea O.I.P.C. - Interpol

1.2.1. Obiectivele O.I.P.C. - Interpol

Actualul statut al organizatiei, amendat in 1956, cuprinde o serie de prevederi noi, care reliefeaza trasaturile distincte ale unei organizatii internationale importante, cu activitati si obiective specifice. Organizatia este conceputa pe scheletul cadru al organizatiilor internationale, avand o serie de documente fundamentale cum sunt: statutul OIPC - INTERPOL, care cuprinde 50 de articole; Regulamentul general de functionare a organizatiei; Regulamentul financiar; Doctrina de functionare a Birourilor Centrale Nationale si Regulamentul radio-comunicatiilor de politie.

Obiectivele (scopurile) acestei organizatii internationale de cooperare sunt definite in art. 2 din statut astfel:[3]

a)Asigurarea si dezvoltarea celei mai largi asistente reciproce a tuturor autoritatilor de politie criminala, in cadrul legilor existente in fiecare tara si in spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului;

b)Stabilirea si dezvoltarea tuturor institutiilor capabile sa contribuie in mod eficace la prevenirea si reprimarea infractiunilor de drept comun.

Limitele de actiune ale OIPC-INTERPOL sunt stabilite in art. 3 din statut astfel: "Orice activitate sau interventie in probleme sau cazuri care prezinta un caracter politic, militar, religios sau rasial este in mod riguros interzisa organizatiei". Potrivit art. 3 din statutul organizatiei sunt considerate ca infractiuni politice faptele care in functie de circumstanta prezinta un caracter politic chiar daca legislatia unei tari o califica ca fiind o fapta de drept comun.

Din lectura celor doua articole ale statutului OIPC-INTERPOL rezulta ca obiectivul principal urmarit de aceasta organizatie este crearea cadrului propice in care autoritatile de politie nationale sa coopereze pentru reprimarea si combaterea cu eficacitate mai mare a criminalitatii de drept comun.

Conform unei opinii exprimate in literatura de specialitate OIPC - INTERPOL este o organizatie neguvernamentala avand ca membre organe de politie din numeroase state de pe cele cinci continente.

1.2.2. Structura organizatorica a O.I.P.C. - INTERPOL

OIPC - INTERPOL este compusa din doua categorii de organe:

a). Organe reprezentative (deliberative) care se reunesc periodic pentru a delibera, respectiv Adunarea Generala si Comitetul Executiv;

b). Organe tehnice permanente, care asigura functionarea continua a cooperarii si pun in practica hotararile organelor deliberative, respectiv Secretariatul General si Birourile Centrale Nationale.

c). Organe reprezentative (deliberative)

Adunarea Generala a O.I.P.C. - INTERPOL este institutia suprema a organizatiei care reuneste anual delegatiile oficiale ale tarilor afiliate. Sesiunile dureaza de obicei o saptamana, la lucrari putand lua parte in calitate de observatori si reprezentanti ai altor organizatii internationale.[6]

Adunarea Generala are o structura compusa din delegatiile statelor membre, desemnate de guvernele respective si este competenta de sa decida in toate problemele referitoare la bunul mers al organizatiei (directii de actiune, metode si mijloace ale cooperarii politienesti internationale, strategii de lupta impotriva criminalitatii internationale, programul pentru activitatea viitoare, alegerea membrilor Comitetului Executiv si a altor functii prevazute de statut, finantarea etc.).[7] Dezbaterile in cadrul Adunarii Generale au loc pe baza unei ordini de zi propusa de Comitetul Executiv si difuzata cu cel putin 90 de zile inainte de sesiune tuturor tarilor afiliate la organizatie.

Hotararile, rezolutiile si recomandarile Adunarii Generale se adopta prin vot, fiecarei delegatii participante revenindu-i un singur vot, indiferent de marimea ei.[8] Limbile de lucru ale Adunarii Generale sunt: franceza, engleza, spaniola si araba, folosindu-se interpretarea simultana in toate cele patru limbi.

In conformitate cu art. 7 din statutul organizatiei, fiecare stat membru trebuie sa includa in delegatia oficiala care participa la sesiunile Adunarii Generale inalti functionari din organismele care exercita atributii de politie, functionari a caror misiune pe plan national este legata de activitatile OIPC- INTERPOL si anumiti specialisti in problemele inscrise pe ordinea de zi.

Comitetul Executiv este format din 13 persoane alese prin vot secret de catre Adunarea Generala a Organizatiei. Conform prevederilor art. 22 din Statut, Comitetul Executiv are ca atributii punerea in aplicare a hotararilor Adunarii Generale, pregatirea ordinii de zi a acesteia, aprobarea progra­mului de lucru si a proiectului ordinii de zi, controlarea gestiunii Secretaria­tului General. De regula, Comitetul Executiv se reuneste de doua ori pe an. Persoanele care compun Comitetul Executiv sunt: Presedintele Organizatiei; 3 vicepresedinti; 9 membri.

Presedintele OIPC-INTERPOL este ales pe o perioada de patru ani. Acesta prezideaza reuniunile Adunarii Generale si ale Comitetului Executiv, conlucrand strans cu Secretariatul General al Organizatiei. Celelalte persoane din Comitetul Executiv sunt alese pe o perioada de trei ani. Pentru a facilita accesul cat mai multor tari la conducerea treburilor Organizatiei, este interzisa realegerea imediata a unei persoane in aceeasi functie. Presedintele si cei 3 vicepresedinti trebuie sa faca parte din continente diferite. Comitetul Executiv, conform art. 22 din Statutul organizatiei, are urmatoarele atributii: supravegheaza executarea deciziilor Adunarii Generale; pregateste ordinea de zi pentru sesiunile acesteia pe care o comunica cu 3 luni inainte statelor membre; inainteaza Adunarii Generale orice program de lucru sau proiect pe care il considera necesar; supravegheaza activitatea de conducere si munca Secretariatului General al Interpol, exercitand puterile acordate de Adunarea Generala.

b). Organe tehnice permanente

Secretariatul General al OIPC-INTERPOL, este organismul administrativ si tehnic care asigura functionarea permanenta a organizatiei. In fapt acest Secretariat General este o administratie internationala care nu este subordonata nici unui guvern si care actioneaza in numele si pentru comunitatea internationala, in lupta impotriva criminalitatii.[9]

In conformitate cu prevederile art. 26 din Statut, Secretariatul General are urmatoarele atributii: aplica hotararile Adunarii Generale si ale Executivului; actioneaza ca un centru international de lupta impotriva crimina­litatii de drept comun si ca un centru tehnic si de informare; asigura administrarea generala a organizatiei; mentine legatura cu autoritatile nationale si internationale prin intermediul Birourilor Centrale Nationale; pregateste si editeaza publicatiile necesare si utile pentru activitatea organizatiei; asigura lucrarile de secretariat cu ocazia sesiunilor Adunarilor Generale, ale Comitetului Executiv si ale oricaror organisme din cadrul Interpol; mentine contacte directe si constante cu presedintele organizatiei.

Secretariatul General este condus de secretarul general al Organizatiei, ales de Adunarea Generala pentru o perioada de 5 ani si care poate fi reales in aceeasi functie. Potrivit Statutului, secretarul general, primul functionar al Organizatiei, este, in principiu, o personalitate avand cetatenia tarii in care se afla sediul Secretariatului General. Secretariatul General are in structura sa patru divizii specializate:

Divizia I Administrativa are ca atributii principale pe cele legate de contabilitate si pregatirea bugetului, administrarea personalului si a ser­viciilor generale (telecomunicatii, traduceri, imprimerie etc), pregatirea Adunarilor Generale si a altor reuniuni organizate de OIPC-INTERPOL.

Divizia a II-a de legatura si informatie criminala este insarcinata cu centralizarea si studierea afacerilor criminale ce impun cooperare politie­neasca internationala. Aceasta divizie tine la zi documentatia criminala si pe cea specializata a Organizatiei si este impartita, la randul ei, in patru subdivizii, din care primele trei sunt specializate intr-un sector important al criminalitatii internationale:

- subdivizia criminalitate generala (infractiuni impotriva persoanelor si bunurilor, terorism international, fonduri provenite din activitati crimi­nale, crima organizata);

- subdivizia criminalitate economico-financiara (contrafaceri de do­cumente de plata, falsul de moneda, escrocherii cu mijloace de plata, crimi­nalitate ecologica si informatica);

- subdivizia de stupefiante (lupta impotriva traficului de droguri). Fiecare din aceste subdivizii efectueaza o munca de stat-major in materie de politie criminala. Ele insele nu intreprind nici o operatiune poli­tieneasca propriu-zisa, acestea cazand in sarcina fiecarei politii nationale, in virtutea autoritatii ei suverane.

Activitatea acestor trei subdivizii se bazeaza pe o bogata documentatie, acumulata zilnic, referitoare la infractorii internationali si activitatea lor, pusa la dispozitie de:

- subdivizia informatii criminale. Ultima subdivizie are ca sarcina tratamentul informatiilor, destinate statelor membre, cu ajutorul tehnologiilor informatice si se compune din cinci servicii: raspunsuri la mesaje; notite internationale, identificare dactiloscopie; cautare automata si arhivare; unitatea de analiza a criminalitatii.

Aceasta documentatie, prelucrata cu mijloace informative ultramoderne, include informatii opera­tive, constituite in doua fisiere (alfabetic si fonetic) completate cu alte fisiere speciale (denumirile unor vapoare suspecte, seriile pasapoartelor false, nu­merele de inmatriculare ale vehiculelor folosite de infractori) precum si arhive specializate care cuprind amprentele digitale decadactilare, fotogra­fiile infractorilor internationali si modurile lor de operare (in situatia celor de o periculozitate deosebita).

Divizia a III-a juridica, documentare si formarea profesionala realizeaza o serie de informari si studii privind problemele tehnice si juridice de politie, criminologie, drept penal, prevenirea si tratamentul delincventilor, dezvoltarea unor noi metode si tehnici ale politiei stiintifice, organizarea si dotarea serviciilor de politie etc. Aceasta divizie editeaza de asemenea sta­tisticile criminale internationale, pe baza datelor primite de la Birourile Cen­trale Nationale, pregateste colocviile internationale pe diferite teme si orga­nizeaza cicluri internationale de studii cu participarea unor specialisti de renume mondial. Tot aceasta divizie asigura editarea "Revistei Internationale de Politie Criminala'. Aceasta revista publica articole care trateaza toate subiectele ce intereseaza munca de politie si este editata in cele 4 limbi oficiale ale 0rganizatiei.

Divizia a IV-a suport tehnic a fost creata pentru a raspunde necesitatii de informatizare a activitatii este compusa, la randul ei, din doua vizii: telecomunicatii si informatica, avand ca atributii sustinerea logistica a cooperarii politienesti internationale si folosirea celor mai avansate tehnici.

Prezentarea structurii interne a Secretariatului General al OIPC-INTERPOL evidentiaza ca acesta constituie, in fapt, un adevarat stat-major al Organizatiei, a carui menire principala este de a coordona afacerile criminale de anvergura internationala prin furnizarea, de catre politiile nationale afiliate, a unor informatii operative despre infractorii internationali, modurile lor de operare, mijloacele tehnice si de transport folosite pentru comiterea infractiunilor.

In afara de Secretarul General, activitatea secretariatului este realizata de catre personalul tehnic si administrativ, care este compus din functionari de politie pusi la dispozitia Organizatiei de catre Guvernele tarilor afiliate, functionari detasati pusi la dispozitie de catre autoritatea de politie din tara de origine, pentru a executa activitati in numele Secretariatului General si functionari angajati cu contract (in special tehnicieni si functionari administrativi). In prezent personalul Secretariatului General numara 302 functionari din 41 de state membre. Functionarii angajati prin contract desfasoara activitati care nu necesita pregatire politieneasca (redactori, traducatori, secretare, informaticieni, functionari de birou etc.).

> Comisia de control intern a fisierelor. Adunarea Generala de la Torremolinos din octombrie 1982 a aprobat crearea unei Comisii de control compusa din 4 membrii de nationalitati diferite, avand ca sarcina verificarea faptului daca datele cu caracter personal aflate in fisierele Interpolului sunt obtinute si tratate conform statutului organizatiei si daca sunt utilizate numai de catre organele competente ale organizatiei, daca sunt inregistrate numai in scopuri bine determinate, daca sunt exacte si conservate pe timpul unei perioade limitate in conditiile fixate de organizatie.[11]

Comisia pune la dispozitia tuturor resortisantilor sau rezidentilor unui stat membru lista cu fisierele tinute de organizatie. La cererea lor Comisia verifica daca datele cu continut personal detinute de OIPC-INTERPOL corespund conditiilor amintite.

Resursele financiare ale Organizatiei Internationale de Politie Criminala INTERPOL, provin, in proportie de 95% din contributia anuala a fiecarui stat membru.

Birourile Centrale Nationale

Conform Statutului organizatiei[12] fiecare politie nationala afiliata la OIPC-INTERPOL isi desemneaza un organism care va functiona in tara respectiva.

Experienta practica a scos in evidenta faptul ca in cale cooperarii internationale exista trei mari obstacole si anume: diferenta dintre structurile politienesti nationale, barierele lingvistice si diversitatea sistemelor juridice ale tarilor membre.

Pentru a estompa aceste inconveniente, in fiecare stat afiliat la OIPC-INTERPOL, sarcinile cooperarii politienesti internationale au fost incredintate unui serviciu permanent desemnat de autoritatile guvernamentale nationale denumit Biroul Central National Interpol. Birourile Centrale Nationale sunt formate numai din functionarii de politie, din tara respectiva, care actioneaza intotdeauna in cadrul juridic fixat de legislatia fiecarui stat membru.

Acest organ asigura cooperarea politieneasca pe doua planuri[13]:

pe plan extern cu Secretariatul General al OIPC INTERPOL si celelalte Birouri Centrale Nationale din tarile membre;

pe plan intern, asigura cooperarea cu serviciile de politie din tara respectiva, singurele competente, cu putere de actiune operativa, conform legislatiei in vigoare.

Atributiile Birourilor Centrale Nationale sunt urmatoarele[14]:

centralizarea informatiilor cu caracter politienesc de interes international si a documentatiei interne de natura politieneasca pe care le transmite catre Secretariatul General si celelalte Birouri Centrale Nationale ale tarilor afiliate;

declanseaza pe teritoriul national operatiuni cu caracter politienesc care sunt solicitate de celelalte Birouri Centrale Nationale din tarile afiliate;

primeste cererile de informatii, de verificari, de arestari si extradari, transmise de Secretariatul General si de celelalte Birouri Centrale Nationale si trimite raspunsurile solicitate la acestea;

transmite celorlalte Birouri Centrale Nationale, cererile magistratilor sau ale serviciilor de politie privitoare la arestari si extradari in vederea executarii lor in strainatate;

coordoneaza actiunile politienesti in tara respectiva, conform legislatiei nationale, cu privire la masurile impotriva infractorilor internationali;

solicita interventia OIPC-INTERPOL pe plan international in probleme legate de criminalitatea statului respectiv, in special atunci cand se refera la infractori care au parasit frontierele statului respectiv;

transmite catre Secretariatul General date, studii si orice alte materiale pe care le considera necesare.

Seful Biroului Central National INTERPOL, reprezinta tara sa la sesiunile Adunarii Generale si pune in aplicare rezolutiile adoptate in sesiunile acesteia.

Sistemul de lucru intre OIPC-INTERPOL si Birourile Centrale Nationale se desfasoara astfel[15]:

Secretariatul General, la cererea unei organizatii de politie afiliate solicita relatii si masuri intr-o alta tara membra cu privire la un grup, o persoana sau o infractiune. Secretariatul General poate adresa aceasta cerere catre toate tarile afiliate, numai prin Birourile Centrale Nationale;

Un Birou Central National poate cere prin Secretariatul General verificari de acelasi gen la o alta organizatie de politie afiliata sau la mai multe, tot prin intermediul Biroului Central National;

Doua organizatii de politie din statele afiliate pot cere relatii pentru aceeasi grupa de probleme sau persoane;

Efectuarea de verificari sau urmariri in releu din tara in tara sub coordonarea Secretariatului General (pur tehnica, nu de dispozitie), atunci cand in lucru sunt actiuni de anvergura internationala care privesc grupuri de indivizi si persoane care parcurg cu rapiditate teritoriile mai multor tari.

Consilierii

Pentru studiul si lamurirea unor probleme stiintifice OIPC-INTERPOL poate sa recurga la sprijinul unor consilieri (specialisti) desemnati de Comitetul Executiv pe o perioada de 3 ani, din randul unor personalitati recunoscute pentru reputatia lor mondiala intr-un anumit domeniu de activitate ce intereseaza organizatia.

1.3. Principiile ce stau la baza cooperarii politienesti internationale

Activitatea desfasurata de OIPC-INTERPOL pentru prevenirea si reprimarea criminalitatii internationale are la baza cateva principii fundamentale, a caror respectare prezinta o importanta deosebita pentru realizarea unei bune cooperari politienesti, astfel:

a. Principiul respectarii suveranitatii nationale, constituie principiul pe care se bazeaza toate relatiile fundamentale existente intre state. Cooperarea politieneasca internationala se bazeaza pe actiunea reciproca a fiecarei politii, care in interiorul frontierelor nationale este obligata sa respecte propriile legi. OIPC - INTERPOL nu actioneaza pe teritoriul altor state, deoarece reprimarea criminalitatii este un atribut al organelor statului respectiv, al politiei nationale.

b. Reprimarea numai a infractiunilor de drept comun

Cooperarea politieneasca internationala nu ar fi posibila, la nivel mondial, decat in problemele care intrunesc consensul tuturor tarilor interesate. Nici o societate nu poate admite asasinatul, furtul, traficul de persoane, traficul cu masini furate, cu opere de arta, escrocheriile, traficul de droguri, falsificarea de bancnote si traficul cu acestea, contrabanda, traficul cu armament etc. Din aceste motive cooperarea politieneasca este organizata si are drept scop prevenirea si reprimarea cu eficienta maxima numai a infractiunilor de drept comun.

c. Universalitatea cooperarii, in sensul ca fiecare stat poate coopera cu oricare altul. Astfel, cooperarea politieneasca internationala este astfel organizata incat o tara sa poata coopera cu oricare alta fara a tine seama de consideratii politice, geografice sau lingvistice.

d. Egalitatea de tratament a tuturor tarilor membre. Este un principiu al cooperarii politienesti internationale ce decurge din egalitatea suverana a statelor. In practica organizatiei egalitatea de tratament se traduce prin faptul ca toate tarile afiliate beneficiaza de servicii identice, indiferent de marimea contributiei lor financiare la bugetul organizatiei.

e. Caracterul extensiv al cooperarii, in sensul ca aceasta este deschisa tuturor autoritatilor politienesti nationale cu misiuni de lupta impotriva criminalitatii (politie, parchet, justitie, jandarmerie, vama, garda financiara).

f. Supletea cooperarii, respectiv evitarea oricarui formalism care ar impieta asupra operativitatii si eficacitatii cooperarii politienesti internationale.

In conformitate cu aceste principii, aceasta organizatie nu dispune de investigatori supranationali, de superdetectivi, care sa indeplineasca misiuni operative de politie in alte tari.

Cooperarea politieneasca internationala presupune actiunea coordonata a politiilor din tarile membre, atat ca furnizori cat si ca beneficiari ai informatiilor si serviciilor necesare prevenirii si combaterii criminalitatii.

Cooperarea internationala faciliteaza de asemenea contactele directe intre politisti. Astfel in cazurile deosebit de grave si complexe, se poate ivi necesitatea ca un politist dintr-o tara sa se deplaseze in alta tara pentru a-i sprijini pe colegii sai locali, avand avantajul cunoasterii la perfectie a unor detalii rezultate din ancheta efectuata in propria tara. Aceste probleme de deplasare in strainatate se face numai prin intelegerile dintre BCN-urile tarilor interesate.

1.4. Instrumentele cooperarii politienesti internationale

a. Reteaua de telecomunicatii.

Asigurarea unei legaturi bune intre BCN-urile si Secretariatul General, constituie o conditie esentiala pentru realizarea unei cooperari eficiente si rapide. Fiind vorba de cele mai multe ori de urmarirea, supravegherea, identificarea si arestarea unor infractori periculosi, sunt necesare schimburi de informatii permanente rapide, fiabile si sigure. Toate aceste conditii sunt indeplinite de reteaua de telecomunicatii a Interpolului formata din 3 nivele:

- Statii nationale la nivelul fiecarui Birou Central National;

- Statii regionale, 7 la numar, care asigura traficul de informatii intre BCN-urile cuplate la ele, pe de o parte, si restul retelei, pe de alta parte;

- Statia centrala, care asigura comunicatiile intre toate regiunile, prin statiile regionale si care este situata la sediul Secretariatului General Interpol.

Gratie acestei retele de telecomunicatii un mesaj de politie poate fi retransmis in lumea intreaga in cateva minute.

Sistemul de transmisiuni folosit este radiotelegrafia in Morse, datorita avantajelor sale practice. Fiecare BCN care transmite un mesaj poate alerta toate celelalte BCN-uri, fie numai pe cele situate intr-o anumita zona geografica.

b. Fototelegrafia, adica transmiterea si receptarea cu ajutorul retelelor telefonice publice, a fotografiilor si amprentelor digitale ale infractorilor urmariti pe plan international. Codurile, impuse de asigurarea secretului unor informatii transmise prin telex, radio, etc. in cadrul Interpol, care se folosesc sunt de doua categorii: coduri de condensare si coduri de criptografie.

c.Transmisia prin fax. Acest procedeu este folosit pentru transmiterea si primirea unor texte imprimate, dactilografiate, manuscrise, grafice, fotografii, etc.

d.Sistemele informatice. Secretariatul General Interpol dispune de fisiere informatizate referitoare la: numele si aliasurile indivizilor implicati in infractiuni internationale, la infractiunile clasate dupa gen, loc de comitere, mod de operare, confiscari de droguri, de moneda falsa, furturile de obiecte din patrimoniu, amprentele digitale si fotografii ale infractorilor internationali cu moduri de operare deosebite, recidivisti, persoane disparute etc. Aceste fisiere pot fi consultate de BCN-uri de la distanta.

e.Difuzarile internationale, care se refera la urmarirea unui individ, culegerea de informatii despre activitatea sa, informarea politistilor din alta tara asupra actiunilor periculoase ce le intreprinde, etc. Acestea sunt notite internationale referitoare la persoane si notite referitoare la obiecte date in urmarire internationala. In functie de scopurile urmarite aceste notite sunt de mai multe categorii:

> Notite prin care se solicita arestarea unei persoane in vederea extradarii a unor persoane urmarite in baza unor mandate de arestare sau de executare a unei pedepse. Aceste notite au in coltul din dreapta sigla organizatiei de culoare rosie cu litera de control A. Ele cuprind informatii precise, natura mandatelor de arestare emise de autoritatile judiciare, identitatea persoanei urmarite, infractiunile comise si permit arestarea acesteia de catre politie.

In conformitate cu deciziile adoptate de Adunarea Generala a O.I.P.C. - Interpol in septembrie 2005, la Berlin, in scopul sprijinirii Natiunilor Unite, in eforturile pe care acesta le desfasoara in lupta contra terorismului si a finantarii activitatilor teroriste, Interpolul a creat un nou tip de notita internationala care va fi difuzata in lumea intreaga la cererea O.N.U., cu scopul de a informa serviciile de politie ale tarilor membre ca anumiti indivizi fac obiectul sanctiunilor impuse de O.N.U., pentru lupta impotriva terorismului si cu acest titlu, al inghetarii averilor acestora, al unui embargou asupra armelor si a unei interdictii de calatorie.

> Notite prin care se solicita informatii despre o persoana (coltul albastru si litera de control B.) prin care se solicita informatii suplimentare despre o persoana urmarita, despre identitatea sau activitatile ilicite ale unor indivizi in cadrul unor anchete penale.

> Notite cu caracter preventiv (colt verde si litera de control C) care atentioneaza toate politiile membre ca este vorba de un infractor profesionist, recidivist, ce opereaza la scara mondiala si sunt banuieli intemeiate ca vor repeta aceste fapte in alte tari.

> Notita cu sigla organizatiei de culoare galbena, este utilizata pentru a ajuta la cautarea si localizarea persoanelor disparute, in special a minorilor, sau la stabilirea adevaratei identitati a persoanelor care nu se pot identifica singure.

> Notita cu sigla portocalie, este utilizata pentru a preveni politia, autoritatile publice si alte organizatii internationale in legatura cu posibile amenintari provenite de la arme ascunse, bombe artizanale si alte obiecte sau materiale periculoase. Notitele portocalii au fost introduse inlocuind notitele numite "modus operandi" care au fost folosite ani de-a randul in acelasi scop.

> Notite privind operele de arta furate (Notite obiect furate) cu ajutorul carora sunt transmise tuturor autoritatilor de aplicare a legii, dar si muzeelor, colectionarilor, anticarilor etc. informatii privind caracteristicile si fotografiile obiectelor de arta insusite in mod fraudulos de catre infractori. Totodata, Interpolul difuzeaza de doua ori pe an, un poster cuprinzand fotografiile si descrierile celor mai cautate 12 opere de arta in vederea identificarii si restituirii acestora catre proprietarii legitimi. Baza de date privind operele de arta furate contine peste 25.000 de inregistrari provenite din 109 tari membre O.I.P.C. - Interpol. Prin aceste notite au putut fi recuperate de catre tara noastra tablourile furate din muzeul Brukental din Sibiu, in 1968 recuperate in 1998 si cele 5 bratari dacice din aur de 24 karate.

> Notite privind cadavrele neidentificate (colt negru) se refera la descoperirea unor cadavre neidentificate, ori persoane decedate sau ucise sub o alta identitate, difuzarea semnalmentelor cadavrului, a impresiunilor digitale, poate ajuta la stabilirea identitatii acestuia.

> Notite privind obiectele de arta furate, date in urmarire, in care sunt descrise caracteristicile acestora si cand este posibil si fotografia lor, precum si obiectele descoperite a caror provenienta este suspecta.

> Notita speciala Interpol - Natiunile Unite, a fost emisa pentru grupuri si persoane care sunt tinte ale sanctiunilor O.N.U., impotriva organizatiilor teroriste Al Qaeda si talibanilor.

Cu exceptia celei portocalii notitele contin doua tipuri de informatii privind identitatea, semnalmentele, fotografia, amprentele digitale si alte date despre o persoana referitoare la ocupatie, domiciliu, limbile vorbite, tara de origine, seria si numarul documentelor de identitate etc., precum si informatii judiciare privind faptele de care este acuzata persoana, textul de lege care incrimineaza fapta, pedeapsa maxima ce ar putea fi aplicata, iar in cazul notitelor rosii referiri la mandatul de arestare sau sentinta pronuntata de tribunal, detalii privind tarile de la care se cere extradarea fugarului, de catre statul solicitant.

f.Circulare, sinteze, brosuri tehnice, asupra anumitor categorii de infractiuni de drept comun si de infractori.

g. Pregatirea cadrelor de politie. OIPC-INTERPOL contribuie la pregatirea cadrelor de politie din statele membre. Un colocviu al directorilor scolilor de politie, consacrat in special problemelor si metodelor de pregatire a cadrelor de politie se organizeaza periodic. Secretariatul General organizeaza in mod regulat cursuri pentru pregatirea functionarilor de politie, specializandu-i contra falsului de moneda. In plus, un ciclu de pregatire de doua saptamani, este organizat in fiecare an la Saint-Cloud, in beneficiul functionarilor BCN.

h.Activitati care sa faciliteze identificarea. Este vorba de activitati ce constau in stocarea unor date menite sa faciliteze identificarea persoanelor.

Exista o brosura care expune o metoda de transcriere in cifre a numerelor de origine chineza. O colectie de modele de numere de inmatriculare a autovehiculelor in diferite tari, ilustrate cu reproduceri in culori. Brosuri pentru identificarea cartuselor, a tarii de origine si a unitati producatoare. Un manual de identificare a cadavrelor, victimele catastrofelor.

i. Reuniuni continentale si Conferinte regionale, colocvii internationale care sunt organizate de OIPC-Interpol si permit politistilor din statele membre sa faca schimb de idei si informatii, fiecare delegat avand posibilitatea sa beneficieze de experienta celorlalti.

1.5. Modalitati de realizare a cooperarii intre statele membre ale O.I.P.C. - Interpol

In ultimii ani Interpolul a cautat sa se adapteze provocarilor internationale, din ce in ce mai complexe in materie de criminalitate, organizatia O.I.P.C. - Interpol si structurile sale teritoriale (Birourile Centrale Nationale) au contribuit la eforturile politiilor din intreaga lume cu un aport sporit concentrat pe trei directii esentiale[17]: sistemul mondial de comunicare securizata I-24/7 ; bazele de date internationale , sprijin operational, activ concertat al sistemelor politienesti si agentiilor de aplicare a legii.

Comunicarea politieneasca mondiala securizata acopera schimbul, stocarea si tratarea rapida a informatiilor de politie importante, in special folosind noul sistem de comunicare Interpol in toate statele membre, organizand formarea corespunzatoare si furnizand noile servicii ale sistemului I-24/7, cum sunt Tabloul de bord, ASF[19] si Notita portocalie denumita "alerta de securitate".

a. Sistemul I-24/7 asigura rapiditate si eficacitate in transmiterea informatiilor cu caracter politienesc. O.I.P.C. - Interpol a inceput sa foloseasca noua sa infrastructura de comunicare securizata folosind Internetul. Denumit "I-24/7", noul sistem a inlocuit vechiul sistem al organizatiei. La sfarsitul primului an, 84 de tari membre si alte 10 locatii erau deja racordate la acest sistem, care imbunatateste considerabil capacitatea Organizatiei de a coopera eficace si rapid pentru combaterea tuturor formelor de criminalitate internationala organizata. Acest sistem permite verificari operative, legand Secretariatul General, Birourile Centrale Nationale si politiile statelor membre, in sensul ca acestea pot sa transmita si sa primeasca informatii politienesti (si imagini) in forma securizata si operativ 24 de ore din 24, in lumea intreaga. Totodata, sistemul permite accesul la partea securizata a site-ul web al Interpol, oferind un acces interactiv si imediat la datele politienesti detinute la nivelul Secretariatului General. Concret, amprentele digitale ale oricarui suspect, pasapoartele sau autovehiculele pot fi verificate instantaneu in toata lumea de catre orice serviciu de politie conectat la sistem care are un nivel de securitate tehnica actionand pe o retea privata de acces prin parole gestionate de fiecare tara.

b. Comunicarea prin canalele Interpol

v    Numarul de mesaje schimbate prin intermediul sistemului mondial

si integrat de comunicare politieneasca a depasit 3 milioane pentru prima data in 2003. Aproape 25% din numarul tarilor membre la O.I.P.C. - Interpol respectiv 46 state, apartin regiunii Europa, si aceste tari sunt, ca regula generala, la originea a mai mult de 60% din mesajele primite la Secretariatul General. Tarile de pe continentul american reprezinta aproape 20% din numarul mesajelor primite anual.

v    O.I.P.C. - Interpol asigura servicii de date operationale destinate

actiunilor politienesti.

Acest lucru presupune elaborarea de programe si servicii in domeniul bazelor de date mondiale cu caracter politienesc (nume, amprente, digitale, fotografii, profile genetice si documente de identitate).

Adunarea Generala Interpol reunita la Benidorm (Spania) in toamna anului 2003 a adoptat noul Regulament privind procesarea informatiilor in cadrul cooperarii politienesti internationale. Acest regulament simplifica si dezvolta trei ansambluri de reguli existente dand Interpolului posibilitati de a lega bazele sale de date cu cele ale tarilor membre. In practica acest lucru permite tarilor membre sa se ajute reciproc prin acordarea accesului, prin intermediul Interpol, la anumite informatii continute in bazele lor de date nationale.

c. Bazele de date[20]

O.I.P.C. - Interpol culege date si informatii asupra criminalitatii, pe care le proceseaza si le difuzeaza serviciilor de politie din intreaga lume. Aceste baze de date au fost modernizate si actualizate, in special sistemul de documentare criminala a Interpol (I.C.I.S.) si sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS). De asemenea au fost create noi baze de date cum sunt: cele care cuprind documentele de calatorie furate, pierdute si documentele administrative furate, care faciliteaza desfasurarea unor activitati ilegale ale organizatiilor criminale ce comit acte de terorism, trafic de droguri, frauda cu carti de credit, imigratia clandestina etc.

d. Politia tehnico-stiintifica

- Interpolul este in curs de realizare a unei structuri internationale de cooperare in domeniul A.D.N.-ului, intrucat legislatia aplicabila in acest domeniu difera de la o tara la alta. In acest sens a fost elaborata, o Carta Interpol si au fost incheiate parteneriate internationale care sa permita tarilor membre accesul direct la un sistem centralizat de comparare a profilelor A.D.N., cu respectarea regulilor necesare de protectie a datelor personale si a vietii private. In ultimii ani 17 tari au inceput sa utilizeze acest sistem, inca nefinalizat, cu titlul de testare. Baza de date va fi accesibila prin sistemul I-24/7, prin care tarile se pot lega la retelele laboratoarelor criminalistice si pot transmite electronic profile, in vederea compararii.

- Identificarea victimelor catastrofelor (I.D.V.I.C.)

Interpolul furnizeaza instrumente de culegere a datelor si un ghid detaliat care explica cum se utilizeaza aceste instrumente, ce trebuie consultat inaintea tuturor operatiunilor de identificare a victimelor acestor catastrofe.

Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS) al Interpol a fost imbunatatit in decursul anilor cu ajutorul societatii franceze Sagem. Ca o noutate, acest sistem poate sa exporte fisiere ANSINST (Acronimul Institutului National American pentru Standarde) pentru transmiterea amprentelor digitale.

e. Analiza informatiilor

Analistii Interpol lucreaza la proiecte de analiza strategica si de caz in beneficiul serviciilor politienesti din statele membre. Pe planul analizei de caz in 2006 ei au participat la activitati in domeniile pornografiei infantile difuzate pe Internet, a migratiei ilegale a cetatenilor din tarile Asiei, a traficului de drog ecstasy, a substantelor psihotrope si precursorilor, a terorismului si la evaluarea riscurilor de tulburare a ordinii publice in timpul unor evenimente mediatizate.

f. Sustinerea operatiunilor de prinderea infractorilor urmariti international (F.I.S.)

O echipa specializata, formata din functionari de politie si din personal de sprijin, formata in cadrul Secretariatului General Interpol, poate acorda, la cererea tarilor membre ori a tribunalelor penale internationale, sprijin anchetelor al caror obiect il reprezinta infractorii dati in urmarire internationala pentru infractiuni grave. Aceasta echipa isi poate da concursul si in cazurile in care noi elemente ale anchetei au fost transmise pe cite-ul web al Interpol.

g. Centrul de conducere si coordonare

In intregime operational, incepand cu anul 2003, acest Centru de comanda si coordonare (C.C.C.) este punctul de legatura vital intre tarile membre si Secretariatul General, pentru toate activitatile operative ale politiei.

Centrul de comanda si coordonare in sistemul I-24/7 se compune practic din doua parti care se imbina in materie de cooperare politieneasca internationala (Secretariatul General, Birourile Centrale Nationale, Birourile regionale si Serviciile nationale de Politie).

h. Colaborarea regionala interinstitutionala

Intarirea cooperarii intre numeroasele organizatii internationale care participa la lupta impotriva criminalitatii in Europa a fost una din principalele activitati ale Serviciului Europa al Secretariatului General Interpol. Initiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est (S.E.C.I.), Grupul de lucru asupra criminalitatii organizate in Regiunea Baltica, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est si Comisia Europeana. Interpolul este in mod regulat reprezentat la reuniunile Sefilor Unitatilor Nationale Europol si cooperarea concreta se desfasoara in special prin accesul la sistemul de comunicatii Interpol.

1.6. Domenii prioritare de cooperare ale criminalitatii

O.I.P.C. - Interpol isi axeaza actiunea pe domeniile criminalitatii care aduc atingere societatii peste tot in lume; aspecte de interes pentru fiecare din statele membre deoarece ridica probleme ce intereseaza comunitatea internationala.

a) Drogurile si organizatiile criminale

Problemele legate de traficul si consumul ilicit de droguri continua sa ia amploare in majoritatea regiunile globului. Problema mondiala a consumului si traficului ilicit de droguri continua sa fie deosebit de complexa din cauza situatiei politice fluctuante in multe regiuni ale lumii; a frontierelor din ce in ce mai deschise intre state, a aparitiei unui numar tot mai mare de consumatori in numeroase state, a mutatiilor culturale socio-economice provocate de mondializare si a rapiditatii de comunicare intre cele patru colturi ale planetei.[21] Tari care pana nu demult erau scutite de asemenea probleme, semnaleaza cresteri importante ale consumului de droguri si a traficului cu acestea pe itinerarii si noi rute. Pentru prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri O.I.P.C. - Interpol a initiat proiecte si operatiuni.

Proiectul "Marco" se refera la organizatiile de traficanti de cocaina si complicii lor din intreaga lume si are drept scop culegerea de informatii, pe care Secretariatul General le analizeaza comunicand rezultatele tarilor membre.

Operatiunea "Trapoline", este una multidimensionala si internationala, avand drept scop analizarea informatiilor continute in Sistemul de documentare criminala al Interpol (I.C.I.S.) cu privire la Antilele Olandeze.

Operatiunea "Veronica", care a avut loc in 2003, se refera la aparitia unei noi rute de transport cu plecare din Togo-Africa de Vest, avand ca destinatie Marea Britanie, Franta, Elvetia, Italia si S.U.A. Concluziile sunt comunicate tarilor interesate astfel incat acestea sa examineze situatia si sa hotarasca ce masuri trebuie luate.

Proiectul "Heroina" din Asia de Sud-Vest a fost initiat ca urmare a cresterii traficului pe ruta denumita "Drumul Matasii", ca o consecinta a cresterii productiei de opiu din Afganistan. Se apreciaza ca ridicarea nivelului de trafic pe "Drumul Matasii" sau pe ruta de Nord, prin Asia Centrala si Rusia, va antrena o crestere a consumului de opiacee in Rusia, Europa de Est si in Asia Centrala. Acest proiect a constat in culegerea de informatii privind traficul de heroina in regiune, traficanti, originea drogului, ruta si alte date privind organizatiile criminale si membrii acestora.

Proiectul Sydrug privind substantele psihotrope, a inceput in martie 2003, mai intai in colaborare cu Biroul Central National din Bangkok pentru regiunea Asia si Pacific. In cursul primelor 3 luni a fost organizata o reuniuni de lucru privind afacerea World Wide Travel, cu privire la retelele criminale din Republica Dominicana care foloseau pentru ascunderea drogurilor o marca bine precizata de genti de voiaj. In acelasi an a fost intocmit un raport asupra situatiei regionale a drogurilor de sinteza fiind trimise sase mesaje de alerta tarilor membre cu informatii privind ultimele tendinte observate si modelele folosite fiind publicat si raportul intitulat "Internetul si drogurile sintetice", si s-a trimis un chestionar asupra drogurilor de sinteza tuturor tarilor membre Interpol.

b) Criminalitate financiara si criminalitate legata de tehnologiile de varf

v    Criminalitate legata de tehnologiile de varf

Schimbul de informatii si cooperarea in domeniul luptei impotriva criminalitatii legate de tehnologia informatica intre grupurile de lucru europene, asiatice si africane ale Interpol, lucrand la acest subiect si Secretariatul General, s-au vazut intarite de abordarea dinamica si preventiva adoptata in acest domeniu prin reuniunile de lucru care au fost organizate in mod regulat.

Au fost sintetizate si difuzate sugestii vizand cele mai bune practici in domeniul procesarii materialului probator informatic, a fost actualizat manualul Interpol privind anchetele in domeniul criminalitatii informatice, s-au constituit baze de date cu simboluri si coduri folosite de catre piratii informatici, a fost actualizat proiectul C-Start privind statisticile legate de criminalitate informatica, iar chestiunea punerii in aplicare este in prezent studiata de catre grupuri de lucru regionale si de alte parti interesate din cadrul serviciile insarcinate cu aplicarea legii.

A fost organizat, sub coordonarea unei echipe a Secretariatului General si in colaborare grupurilor de lucru regionale ale Interpol, un program de pregatire in lupta impotriva criminalitatii informatice. Unitatile specializate din tarile membre s-au dezvoltat prin pregatirea unor specialisti in lupta impotriva criminalitatii informatice. S-a initiat un curs de pregatire pentru asigurarea integritatii procesului de conservare a materialului probator, pentru a fi luat in considerare in justitie.

Participarea Interpol la proiecte internationale cum ar fi CTOSE, a permis intarirea comunicarii intre serviciile insarcinate cu aplicarea legii si sectorul privat, si a continuat mediatizarea acestui gen de infractiuni. Utilizatorii sistemelor informatice devin mai vigilenti si mai prevazatori in ceea ce priveste protectia, iar numarul de infractiuni inregistrate a scazut, mai ales in ultima perioada de timp.

v    Spalarea banilor

Obiectivul principal este acela de a scoate in evidenta necesitatea propunerii de norme internationale si instrumente practice in domeniul realizarii anchetelor si de promovare a acestora, cu scopul de a sprijini statele membre in descoperirea activitatilor de spalare a banilor si de crestere a cooperarii la nivel international intre diversele parti implicate. O importanta mare a fost acordata crearii de grupuri de lucru regionale in domeniul cooperarii politie-banci si armonizarii proiectelor in derulare, pentru a evita suprapunerile cu activitatile altor organizatii si initiative cum ar fi acelea ale Grupului de actiune financiara GAFI, Grupului Egmont, GAFIC, GAFISUD. Unitatea de Spalare a Banilor a Secretariatului General s-a asociat Federatiei latino-americana bancilor FELABAN pentru a crea un grup de lucru regional de cooperare a politiei cu bancile si a participat la-cel de-al treilea congres al acestei organizatii privind spalarea banilor. Aceasta unitate a purtat cu succes negocieri privind obtinerea de finantare pentru activitati Interpol. Printre aceste organizati figureaza Oficiul Natiunilor Unite pentru controlul drogurilor si prevenirea criminalitatii, solicitat sa coopereze la proiectul Fusion, Banca Mondiala, pentru crearea unei baze de date internationale privind pregatirea si asistenta tehnica si Grupul Egmont, pentru a contribui la dezvoltarea schimbului de informatii.

v    Documente de plata

Unitatea documente de plata a continuat sa creasca nivelul serviciilor oferite la mai mult de 2000 de persoane autorizate sa acceseze pagina site-ului web al Interpol consacrat documentelor de plata. Aceste pagini permit anchetatorilor insarcinati cu aplicarea legii sa acceseze Sistemul universal de clasificare a documentelor de plata falsificate, care contine peste 866 carduri false. Alta facilitate la care utilizatorii au apelat din ce in ce mai mult in ultima perioada de timp este pagina Latest News a site-ului, care contine referiri la noile metode folosite de infractori pentru a incerca sa obtina profituri din manipularea frauduloasa a sistemului international al documentelor de plata. Incepand septembrie 2003, contractul de colaborare pe cinci ani care lega Interpol la sectorul de documente de plata s-a incheiat. Dupa aceasta data, unitatea de documente de plata a Secretariatului General continua sa furnizeze servicii utilizatorilor prin intermediul site-ului, sub forma unor buletine de informare publicate in pagina Latest News mentionata.

c) Criminalitatea legata de proprietatea intelectuala

Unitatea pentru criminalitatea conexa proprietatii intelectuale s-a angajat sa amelioreze serviciile pe care le ofera investigatorilor din cadrul serviciilor insarcinate cu aplicarea legii si din sectorul privat, care actioneaza in acest domeniu. In acest scop, principalul mijloc utilizat a fost Grupul de actiune al Interpol pentru criminalitatea conexa proprietatii intelectuale, format din reprezentanti ai serviciilor insarcinate cu aplicarea legii si cei ai sectoarelor industriale, atinse de acest flagel. Printre produsele difuzate in cursul anului, figureaza "Manualul de baza al Interpol pentru Investigarea Criminalitatii IP', pe care il putem consulta in paginile consacrate acestei forme de criminalitate publicate in partea cu acces restrans a site-ului Interpol. O alta noutate o reprezinta formularul tipizat Interpol privind criminalitatea conexa proprietatii intelectuale, creat pentru a simplifica transmiterea de catre statele membre a informatiilor privind infractiunile de aceasta natura.

In luna iulie 2003 Secretarul General a vorbit in fata Comitetului pentru Relatii Internationale al Camerei Reprezentantilor din Congresul Statelor Unite, recomandand stabilirea unui parteneriat intre sectoarele public si cel privat, pentru ca, impreuna, sa poata elabora si pune in aplicare strategii transversale de lupta. Ca o consecinta directa a acestei recomandari, a fost elaborat un proiect - Modelul Interpol asupra Criminalitatii IP - care va servi ca baza pentru punerea in practica a unui parteneriat strategic intre Interpol si sectoarele afectate de criminalitatea conexa proprietatii intelectuale, in vederea indeplinirii acestor obiective.

d) Securitate publica si terorism

Echipa pentru Siguranta Publica si Terorism (PST) a Secretariatului General a adoptat o abordare anticipativa in materie de lupta impotriva terorismului si de intarire a cooperarii internationale intre Secretariatul General si Birourile Centrale Nationale, precum si cu alte servicii insarcinate cu aplicarea legii. Echipa a furnizat statelor membre un ansamblu de produse cu valoare crescuta, constand in sase liste a persoanelor suspectate de terorism, insumand 355 de persoane, in principal fiind vorba de membri ai gruparilor fundamentaliste nord-africane, de suspecti cautati de Maroc si de indivizi care fac obiectul unor anchete in Italia, banuiti a avea legaturi cu terorismul. Printre altele, au fost elaborate mai multe rapoarte de analiza asupra retelelor logistice care sustin activitatile teroriste.

v    Finantarea terorismului

Au fost difuzate trei rapoarte asupra finantarii terorismului de catre organizatii umanitare, de activitati de caritate sau de organizatii neguvernamentale. Datele pe aceasta tema, aflate in Sistemul de documentare criminala al Interpol, au fost centralizate si utilizate pentru a pregati un raport preliminar, care a fost difuzat si dezbatut in cadrul unei reuniuni de lucru organizata in luna martie 2006 la Zagreb. In cadrul acestei reuniuni, statele membre participante au comunicat Secretariatului General informatii complementare asupra activitatilor ONG-urilor, ceea ce a permis finalizarea rapoartelor preliminare.

"Proiectul BAOBAB' a fost creat cu ocazia Conferintei Regionale Africane a Interpol, desfasurata in 2003 in Zambia. Pentru acest proiect, delegatii au recomandat ca statele sa comunice catre Interpol listele teroristilor cautati/suspectilor de terorism, pentru a fi difuzate de Interpol, dar si sa culeaga si sa transmita informatii care sa fie analizate in cadrul activitatilor aflate in desfasurare, care privesc grupurile de teroristi activi, finantarea terorismului si traficul de arme. Au rost realizate rapoarte de analiza asupra Grupului Libian de Lupta Islamica, a activitatilor teroriste ale GSPC (Grupul salafist, organizatie fundamentalista) in sudul Algeriei si la frontiera cu Mali, din Mauritania si Niger, a finantarii terorismului si a operelor de caritate in Africa, precum si o analiza - pornind de la numeroasele telefoane si legaturi intre aceste numere si alte cazuri - asupra activitatilor ilicite ale africanilor in afara Africii.

"Proiectul PACIFIC' a fost lansat in septembrie 2003, imediat dupa atentatul cu bomba din luna august, a carui tinta a fost Hotelul Marriot din Jakarta. Interpol a detasat la fata locului o celula de criza, in scopul de a evalua situatia si de a sprijini operativ activitatea anchetatorilor. Secretarul General a transmis tuturor statelor membre o circulara prin care informa ca Interpol isi va axa o parte a serviciilor, pe care le ofera in materie de lupta impotriva terorismului, pe zona Asia de sud-est si insulele din Pacific. Pana in prezent, proiectul PACIFIC a permis elaborarea unui raport de analiza, care a fost difuzat catre statele membre si a permis cresterea cantitatii de date referitoare la terorismul din aceasta regiune, inregistrate la ICIS.

"Proiectul TENT' este un nou proiect de sprijinire a statelor membre in identificarea gruparilor si organizatiilor teroriste a taberelor de antrenament a teroristilor, care consta in culegerea de informatii si date asupra instructorilor si a participantilor, asupra sprijinului logistic de care beneficiaza aceste tabere si asupra finantarii lor.

"Proiectul PASSAGE' este dedicat legaturilor care exista intre criminalitatea organizata si terorism in regiunea mediteraneana, mai precis asupra organizatiilor criminale care opereaza in aceasta regiune pentru a facilita imigratia ilegala si deplasarea teroristilor prin furnizarea de documente de identitate false, trafic de arme si deplasari clandestine.

e) Trafic cu fiinte umane si pedofilie

v    Trafic de migranti

Principala directie de activitate ramane participarea crimei organizate la traficul de imigranti asiatici, in mod deosebit chinezi. Proiectul Bridge sprijina tarile membre in materie de analiza, scopul sau fiind acela de a evidentia legaturile existente intre anchetele intreprinse in diferite tari si de a identifica retelele criminale internationale. Acest proiect serveste, pe de alta parte, la realizarea de noi anchete si la aparitia de noi tendinte in ceea ce priveste facilitarea imigratiei clandestine.

v    Trafic cu fiinte umane (THB)

Grupul de lucru din cadrul Interpol privind traficul cu femei a incheiat elaborarea unui ghid practic adresat serviciilor insarcinate cu aplicarea legii, ghid care urmeaza sa fie publicat. In urma reuniunilor grupului de lucru si a rapoartelor diferitelor tari, se va efectua un nou proiect al carui obiect este traficul cu femei din Europa de Est catre alte tari. In prezent, peste 40 de tari au ofiteri de legatura specializati in domeniul traficului cu femei. Analiza informatiilor realizata la sfarsitul proiectului Red Routes care trateaza tarile europene implicate in aceasta forma de criminalitate, metodele utilizate si identificarea autorilor traficului in chestiune, a fost publicata in primavara anului 2004.

v    Criminalitatea contra minorilor

Baza de date din cadrul Interpol cu privire la imaginile cu abuzuri pedofile a continuat sa constituie un serviciu cu valoare ajutatoare pentru numeroase servicii de ancheta din lumea intreaga. In ultimul an s-a stabilit identitatea a 238 de victime, cu 102 mai multe decat anul precedent in aceeasi perioada. inca o data, aceasta baza de date a permis recunoasterea unor medii sau a unor tari care se pare ca se afla la originea anumite serii de fotografii, contribuind la identificarea unui anumit numar de victime.

In cursul anului, echipa THB din cadrul Secretariatului general a continuat sa sprijine initiativa G.8 care ar trebui sa conduca la o imbunatatire a utilizarii bazei de date de catre tarile membre. Un sef de proiect, al carui post este finantat de catre G.8 datorita unei subventii de la Comisia Europeana, a fost desemnat sa coordoneze studiul in chestiune. O importanta operatiune internationala -"operatiunea Landslide' - a fost efectuata de catre un anumit numar de tari dupa ce Secretariatul General a analizat si difuzat o lista cu nume a unor abonati ai unui site Web care propune imagini cu abuzuri pedofile. In lume, au fost arestati peste 5000 de indivizi fiind asteptate si alte arestari. Echipa THB si-a dat concursul si la alte operatiuni, vizand persoane care faceau schimburi de imagini cu abuzuri comise asupra unor copii. Una dintre ele, in special, operatiunea Artus, a dus la numeroase arestari.

1.7.Formele cooperarii politienesti internationale[22]

Existenta cooperarii politienesti internationale este dictata in multe cazuri, de continutul unor tratate, conventii, pacte sau acorduri incheiate ori ratificate de doua sau mai multe state, ori de unele intelegeri si protocoale incheiate din proprie initiativa, care presupun executarea unor activitati cu caracter politienesc. Indiferent de actul care genereaza cooperarea intre state, aceasta poate fi clasificata astfel:

a). Dupa numarul partilor contractante, exista cooperare bilaterala intre doua state si cooperare multilaterala intre mai multe state.

b). In functie de interesele regionale si de pozitia geografica a statelor contractante exista:

cooperare continentala (la nivelul Europei, Asiei, Americii etc.);

cooperare regionala (exemplu intre tarile balcanice, cele ale Americii latine);

cooperare universala (in cadrul O.I.P.C. - Interpol).

c). Dupa continutul actului incheiat exista:

cooperare simpla, cand actul incheiat intre state contine doar unul sau doua obiective (traficul de droguri sau terorism);

cooperare multipla , cand actul incheiat intre state cuprinde mai multe obiective.

Cercetatorii Centrului de Studii a Opiniei Publice din Marea Britanie au stabilit o alta tipologie privind formele cooperarii politienesti astfel:

a). cooperare macro - care priveste si pune in discutie probleme constitutionale si de ordin legislativ;

b). cooperare medie - care se refera la structurile, procedurile si practica politieneasca (T.I.S.P.O.L. - Organizatia Politiilor Rutiere Europene);

c). cooperare micro - privitoare la prevenirea si represiunea unor infractiuni specifice.

Sectiunea a II-a

Cooperarea politieneasca pe continentul european

2.- Locul Europei in cadrul cooperarii politienesti internationale si modalitatile de cooperare intre tarile din comunitatea europeana

Tarile europene beneficiaza de o situatie privilegiata care le permite sa aiba in vedere, mai bine poate decat in alte continente, modalitatile unei cooperari zilnice, directe si constante. Tarile Europei, sunt tari de intindere medie in care se ajunge usor la frontiera. Circulatia infractorilor in Europa, a fost deci, intotdeauna, datorita acestui fapt, relativ intensa. De altfel, este vorba de tari in care serviciile de politie sunt in general bine organizate si dotate, ceea ce le permite sa desfasoare actiuni si transmisiuni rapide. In fine, prezenta intr-un spatiu relativ restrans, a unor sisteme juridice foarte diferentiate (sistemul anglo-saxon, sistemul francez ) a dus la aparitia unor obstacole in urmarirea infractorilor si a facut sa se resimta acut necesitatea unei cooperari politienesti. Pe scurt Europa se prezinta ca un ansamblu de vecini suficient de apropiati si de diferiti pentru ca in fata unui pericol comun, sa organizeze masuri destinate a-l inlatura. Acest lucru explica preponderenta ocupata de tarile europene in cadrul O.I.P.C. - Interpol. Pe continentul european s-a dezvoltat practica reuniunilor regionale si internationale, precum si deplasarile politistilor dintr-o tara in alta, organizate de B.C.N.-uri pentru a acorda asistenta colegilor insarcinati cu o ancheta ce intereseaza ambele tari. In astfel de cazuri ei sunt doar consilieri tehnici, actele de procedura si ancheta fiind de competenta politiei locale.

2.1. Structuri de cooperare politieneasca in cadrul Uniunii Europene

Recrudescenta criminalitatii pe continentul european a determinat in aceasta parte a globului una din cele mai complexe si dese retele de cooperare politieneasca cuprinzand toate sferele unei colaborari eficiente. In acest context au fost incheiate o serie de intelegeri si acorduri printre care amintim:[23]

a) Grupul TREVI, ce a luat fiinta in 1976 in cadrul geografic al celor 12 tari din comunitatea economica europeana, grup ce se imparte in patru grupuri:

- TREVI I - este grupul cel mai vechi, el functionand inca din 1976 si reuneste specialisti din cele 12 tarile ale CEE, in lupta impotriva terorismului.

- TREVI II - are competente multiple realizand schimbul de informatii si de experienta in domeniul mentinerii ordinii publice (reprezentantii fiecarei tari in cadrul intrunirilor prezinta solutii practice adaptate in domeniul mentinerii si restabilirii ordinii publice); realizeaza de asemeni schimb de informatii privind dotarea si pregatirea cadrelor de politie.

- TREVI III - este organismul de lupta contra criminalitatii organizate. Serviciile specializate efectueaza permanent schimb de informatii privitoare la posibilitatile de actiune in scopul definirii de noi tactica si strategii.

- TREVI IV sau TREVI 92 - este ultimul din grupurile Trevi. A fost creat in urma deschiderii frontierelor si are drept scop rezolvarea problemelor privind siguranta sociala a cetatenilor din tarile semnatare.

b) Acordul Schengen

La data de 14 iunie 1985, Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburgul din cadrul Comunitatii Economice Europene au incheiat un acord privind desfiintarea graduala a controalelor la granitele comune. Acest acord a fost semnat in localitatea Schengen din Luxemburg fiind gandit sa incurajeze libera miscare a marfurilor si serviciilor in cadrul statelor membre ale Comunitatii Economice Europene. Inca din momentul constituirii sale, Comunitatea Economica Europeana s-a obligat sa faciliteze fluxul liber in interiorul granitelor sale comune, a marfurilor, capitalului, serviciilor si lucratorilor (cele 4 libertati). In rezolutia sa de adoptare a Declaratiei Dreptului si Libertatilor Fundamentale, Parlamentul European considera ca "cetatenii comunitatii europene trebuie sa aiba dreptul de a se deplasa liber si dreptul de a-si alege rezidenta in limitele teritoriului comunitar", fapt considerat ca fiind fundamental. Acordul Schengen initial a stipulat anumite prevederi pentru stabilirea unei politici si a unor masuri de securitate. In iunie 1990, a fost introdusa Conventia de Implementare Schengen prin care se prevedea desfiintarea controalelor la frontierele interne in cazul statelor semnatare. Aceasta Conventie introducea un sistem de masuri compensatorii centrate pe activitatile de politie si imigratie, menite sa rezolve numarul crescand al infractiunilor transfrontaliere. Printre aceste masuri erau incluse: intensificarea controalelor la granitele externe si armonizarea politicilor privind regimul eliberarii vizelor si a permiselor de sedere, unificarea politicii de solutionare a cererilor de azil, armonizarea reglementarilor privind drogurile si armele.

Apartenenta la Acordul Schengen a crescut in mod constant dupa ce Conventia a fost transpusa in viata, devenind membre si alte state ca: Austria, Danemarca, Finlanda, Grecia, Italia, Portugalia, Spania si Suedia.

Semnatarii Conventiei Schengen au convenit ca autoritatile nationale de politie sa se sprijine reciproc "in vederea prevenirii si depistarii de infractiuni", in limitele legislatiei nationale.[24] De asemenea Conventia Schengen in art. 40 reglementeaza monitorizarea transfrontaliera si permite ofiterilor de politie din statele membre sa tina sub observatie persoanele suspecte de infractiuni transfrontaliere solicitand, in principiu, acordul din partea altor state inainte de activitatea respectiva (totusi Conventia prevede un numar de 13 infractiuni pentru monitorizarea carora nu este nevoie de o permisiune prealabila). Conventia Schengen trateaza despre dreptul de urmarire peste frontiera a unei persoane suspecte de comiterea unei infractiuni, de catre ofiterii de politie "straini", cu conditia ca cel suspect sa fi fost observat in momentul comiterii unei infractiuni sau in cazul in care acesta a evadat din detentia provizorie conforma cu legea. Conventia contine si prevederi referitoare la imbunatatirea aspectelor tehnice ale cooperarii politienesti, inclusiv acorduri privind schimbul de echipamente de comunicatie, largirea bandei de radio-frecventa la linia de frontiera si armonizarea legaturilor de comunicatie. Totodata se permite fortelor de politie sa transmita informatii nesolicitate care ar putea sa ajute investigatiile altor autoritati politienesti .

c) Clubul de la Berna, a fost creat in 1971 si reuneste sefii politiilor de informatii din 8 tari ale Comunitatii Economice Europene in plus Elvetia si S.U.A. Preocuparea principala este gasirea cailor si mijloacelor pentru combaterea terorismului.

d) Clubul celor 5 sau Clubul de la Viena, a luat fiinta in 1979 reunind reprezentanti din Franta, Italia, Germania, Austria si Elvetia. Reprezentarea statelor respective are loc la nivel de ministri si inalti functionari cu responsabilitati de politie. Obiectul intrunirilor este axat pe combaterea terorismului.

e) Grupul POMPIDOU, creat in 1971 de catre tarile europene occidentale, are drept scop cooperarea politieneasca in scopul gasirii celor mai eficace masuri si mijloace de combatere a toxicomaniei. Acest grup a fost incorporat in Consiliul Europei in 1990. Este o organizatie interguvernamentala alcatuita din 35 de state membre printre care si Romania care a aderat la acest grup prin Legea nr. 64 din 23 martie 2005.

Grupul adopta o abordare multidisciplinara impreuna cu toate sectoarele implicate in efortul de reducere a abuzului de droguri, inclusiv sanatate, asistenta sociala, educatie, justitie, cadru legislativ, sport, tineret.[27]

Grupul Pompidou are drept scop stimularea schimbului de cunostinte si experienta intre grupurile de specialisti si cercetatori in problema drogurilor, initierea de politici si programe in materie, promovarea strategiilor antidrog la nivel national si regional, imbunatatirea sistemului de colectare a datelor in Europa, definirea liniilor de actiune etc.

Grupul opereaza pe patru nivele:

> ministerial - Grupul se intruneste la nivel ministerial o da­ta la 3 ani pentru discutii asupra politicii si pentru a se pu­ne de acord asupra prioritatilor si a programului de lucru;

> corespondentii permanenti - functionarii civili de rang inalt, de obicei din ministerul sau organizatia guvernamen­tala responsabila de coordonarea politicii drogurilor, se in­talnesc la fiecare 6 luni pentru a administra si aproba acti­vitatile realizate si a tine legatura cu membrii guvernului;

> expertii - administratori, profesionisti specializati, cerceta­tori etc, participa la grupurile de lucru, seminarii si intal­niri pentru a examina aspectele tehnice ale prevenirii con­sumului de droguri;

> secretariatul - o echipa de oficiali a Consiliului Europei care supravegheaza implementarea programului de lucru, pregateste intalnirile de la orice nivel si realizeaza orice al­te sarcini administrative.

Grupul Pompidou lucreaza in stransa colaborare si dezvolta pro­iecte comune cu numeroase organizatii internationale, inter-guvernamentale si non-guvernamentale printre care: Uniunea Europeana, si in particular Comisia Europeana si structurile asociate cum ar fi: Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Drog (EMCDDA) si Europolul; agentiile si organizatiile specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, cum ar fi Oficiul Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (ONUDC), Organul International pentru Controlul Nar­coticelor (INCB), Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), Organi­zatia Internationala a Muncii (ILO) si UNESCO; organizatii speciali­zate cum ar fi: Organizatia Internationala a Politiei Criminale (OIPC - Interpol) si Organizatia Mondiala a Vamilor (WCO); organizatii in­ternationale non-guvernamentale .

Prin Legea nr. 64 din 23 martie 2005 Parlamentul a aprobat par­ticiparea Romaniei, ca membru cu drepturi depline, la activitatile Grupului de cooperare pentru combaterea abuzului si traficului ilicit de droguri (Grupul Pompidou) al Consiliului Europei, iar reprezentan­tul tarii noastre a luat parte la cele doua reuniuni semestriale din 2005 ale Corespondentilor Permanenti ai Grupului.

In zilele de 10 si 11 iulie 2006 Grupul Pompidou al Consiliului Europei a organizat la Palatul Consiliului Europei din Strabourg cel de al treilea Seminar privind traficul rutier si drogurile. Lucrarile acestui seminar au fost consacrate dezbaterii unor probleme legate de evolutiile recente ale legislatiei europene in domeniu , studii epidemiologice, realizarea si impactul terapiei obligatorii asupra prevenirii si readaptarii privind toxicomania etc.

f) Grupul QUATICO a fost creat in 1979 la initiativa FBI si cuprinde in cadrul sau cu preponderenta tari europene. Grupul si-a propus initial sa dezbata problema terorismului croat, apoi sfera s-a largit cu problematica terorismului armean si a celui siit.

2.2. EUROPOL (Oficiul european de politie)

Europol este organizatia europeana care are drept scop imbunatatirea cooperarii efective a autoritatilor politienesti competente din statele membre in domeniul prevenirii si combaterii terorismului, a traficului ilegal de droguri si a altor forme grave ale crimei organizate internationale. Misiunea Europolului este de a aduce o contributie semnificativa actiunilor fortelor de ordine ale Uniunii Europene, impotriva crimei organizate cu o accentuare asupra organizatiilor criminale implicate. Baza Europolului a fost pusa prin Tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene din 7 februarie 1992. Cu sediul la Haga, in Olanda, Europol a inceput operatiuni limitate pe 3 ianuarie 1994 sub forma Unitatii Europol Antidrog (EDU), prin lupta impotriva drogurilor si treptat s-au adaugat si alte domenii importante ale criminalitatii.[29] Europol a fost infiintat la 26 iulie 1995 prin actul Consiliului European, intrunit la Bruxelles, cunoscut sub denumirea de "Conventia Europol", incheiata de catre statele membre in baza Titlului VI al Tratatului Uniunii Europene, decizandu-se ca sediul acestuia sa fie la Haga in Olanda.

Conventia a intrat in vigoare la 1 mai 1999, dupa incheierea procesului de ratificare de catre cei 15 membri ai Uniunii Europene .

Obiectivul comun al Europol prevazut in actul constitutiv, consta in imbunatatirea cooperarii politienesti intre statele membre, si a eficacitatii serviciilor nationale de politie in ceea ce priveste prevenirea si lupta impotriva terorismului, a traficului ilicit de droguri, si a altor forme grave ale criminalitatii internationale organizate.

2.2.1. Obiective Europolului

Aceste obiective se refera la imbunatatirea cooperarii autoritatilor politienesti competente din statele membre in domeniul prevenirii si combaterii terorismului, a traficului ilegal de droguri, prevenirii si reprimarii traficului ilegal de imigranti, a traficului cu arme nucleare si substante radioactive, a traficului cu masini furate.

In acelasi timp competenta Europolului, in functie de natura si forma de manifestare specifica a infractiunilor va acoperi si delictele criminale comise in scopul de a procura mijloacele necesare savarsirii infractiunilor ce intra in sfera de competenta a Europol; traficul cu fiinte umane si pornografia cu copii, falsurile de bancnote si alte mijloace de plata, precum si traficul cu acestea; spalarea banilor proveniti din comiterea acestor categorii de infractiuni.

2.2.2. Sarcinile Europolului[31]

a)     sa faciliteze schimbul de informatii intre autoritatile statelor membre, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat, intre ofiterii de legatura Europol (ELOs) delegati la acest organism de catre statele membre ca reprezentanti ai diferitelor agentii nationale de mentinere a ordinii;

b)     sa obtina, sa coreleze si sa analizeze informatiile si stirile primite;

c)     sa anunte si sa furnizeze datele operationale stranse de Europol sau alte surse pentru a ajuta activitatile politiilor din statele membre in vederea descoperirii infractiunilor;

d)     furnizarea de ajutor tehnic statelor membre si mentinerea unui sistem computerizat de colectare a informatiilor privind criminalitatea;

e)     sa dezvolte cunoasterea de specialitate a procedeelor de investigare a infractiunilor de catre statele membre (furnizand acestora sfaturi si metode);

f)      in functie de personalul si resursele bugetare de care dispune si in limitele stabilite de Consiliul de conducere, sa asiste statele membre cu recomandari si cercetari in domeniile privind pregatirea membrilor autoritatilor competente, organizarea si echiparea acestor autoritati, metode de prevenire a criminalitatii, metode tehnice si criminalistice si proceduri de investigare folosite de politie etc.;

g)     Europolul este de asemenea activ in promovarea studiilor privind criminalitatea si armonizarea tehnicilor de investigare a crimei organizate la nivelul Uniunii Europene.

2.2.3. Organizarea Europol-ului

a.- Unitatile Nationale

Fiecare stat membru al Europol va stabili si desemna o unitate nationala care va aduce la indeplinire sarcinile acestui organism european de cooperare politieneasca. unitatea nationala este singurul corp de legatura dintre Europol si autoritatile politienesti nationale competente, iar cooperarea se va realiza cu respectarea legislatiei nationale si constitutia statelor membre.

Unitatile nationale au urmatoarele sarcini: sa furnizeze Europolului informatiile si datele necesare aducerii la indeplinire a atributiilor; sa tina la zi datele si informatiile cu caracter politienesc; sa respecte cererile solicitate de Europol cu privire la informatii si date cu caracter politienesc; sa emita cereri, catre Europol, referitoare la informatii, date, studii etc.; sa furnizeze Europolului informatiile necesare pentru a fi stocate in sistemul computerizat. Totodata trebuie sa asigure schimbul permanent de informatii cu Europol in conformitate cu legislatia nationala, fara a leza siguranta nationala sau securitatea persoanelor. Sumele necesare schimbului de informatii vor fi suportate de statele membre.

b.- Ofiterii de legatura

Fiecare unitate nationala va trimite cel putin un ofiter de legatura la Europol, care va fi instruit de unitatea nationala si va reprezenta interesele statelor membre. Acesti ofiteri de legatura vor asigura schimbul de informatii dintre unitatea nationala care l-a trimis si Europol furnizand acestui organism informatiile transmise de unitatea nationala si retransmise catre aceasta informatiile date de Europol. In acelasi timp, ofiterii de legatura au dreptul sa consulte diferite dosare in vederea indeplinirii sarcinilor ce le revin. Ofiterii de legatura se bucura de privilegiile si imunitatile necesare indeplinirii atributiilor ce le revin.

c.- Sistemul computerizat de informatii colectate din cadrul Europol

Conventia Europol prevede ca acest organism mentine un sistem computerizat pentru a permite accesul la informatiile cu caracter politienesc care sunt colectate de el sau transmise de statele membre. Acest sistem computerizat de informatii are urmatoarele componente: un sistem de informare care permite accesul rapid al statelor membre si Europol la informatiile colectate, care va deveni operational din anul 2009, fisiere de lucru stabilite pentru perioade variabile de timp in scopul analizarii informatiilor si un sistem de indexi care contin anumite particularitati ale dosarelor analizate. In acest sistem computerizat de informatii fiecare stat membru, reprezentat de Unitatea Nationala si de ofiterul de legatura, avand posibilitatea sa-si introduca datele in concordanta cu procedurile lor nationale. Tot in acest sistem de informatii Europolul introduce datele furnizate de alte state sau organizatii si care pot fi accesate direct pentru consultarea de catre Unitatile Nationale, ofiterii de legatura, directorul, directorii adjuncti si oficiali imputerniciti ai Eurpolului.

Sistemul de Informatii poate fi folosit pentru a stoca, modifica si utiliza doar datele necesare pentru ca Europolul sa-si poata indeplini sarcinile, cu exceptia datelor care se refera la delicte criminale asociate. Datele introduse in acest sistem trebuie sa se refere la:[32] persoane suspecte ca au comis ori au luat parte la comiterea delictelor criminale pentru care Europol este competent conform art. 2 din Conventia de infiintare, persoanele care au fost condamnate pentru astfel de fapte, precum si persoanele pentru care exista date ca sunt pretabile sa comita delicte criminale .

Datele privind persoanele suspecte ca au comis ori au luat parte la comiterea delictelor criminale, introduse de Unitatile Nationale, in sistemul de informatii se completeaza cu detalii referitoare la delictele criminale, crimele comise, cand si unde s-au comis, mijloacele folosite pentru comiterea lor, membrii organizatiile criminale, suspecti, condamnari care au legatura cu delictele criminale din competenta Europol si departamentul care se ocupa de caz. Doar Unitatile Nationale, Ofiterii de legatura, directorul Europolului, directorii adjuncti sau oficialii imputerniciti ai Europolului au dreptul sa introduca direct date in acest sistem si sa le extraga si ele pot fi modificate doar de Unitatea Nationala care le-a introdus.

2.2.4. Domeniile de cooperare in cadrul Europolului[33]

a.- Traficul ilicit de droguri

Productia pe scara larga si traficul ilicit de droguri continua sa afecteze Uniunea Europeana intr-un mod foarte serios. Pentru a furniza informatii importante tarilor membre, Europol a organizat al IV-lea Raport al Situatiei Uniunii Europene asupra productiei si traficului de droguri, bazat pe contributiile statelor membre si pe informatiile din tarile lumii a treia de la alte organizatii si din alte surse. Raportul descrie evolutia diferitelor tipuri de droguri, sursele si regiunile de tranzit, rutele de contrabanda catre si in interiorul Uniunii, schimbul, activitatile desfasurate de politie si initiativele politice din Uniunea Europeana referitoare la aceasta grava problema. Raportul face de asemenea referire la rutele efective parcurse de stupefiante, precum si la o statistica a capturilor de acest gen.

Baza de date Europol s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul anului 1997; 484 de diferite tipuri de probe au fost clasificate pana in decembrie 1998, cu posibilitatea identificarii unor legaturi intre capturile de stupefiante.

Mai mult au fost puse la punct o metoda chimica de identificare a drogurilor sintetice si un sistem de indicare a puritatii drogurilor intr-o stransa colaborare cu Biroul Federal German de Politie (BKA) si Institutul Retelelor Europene al Stiintelor Criminalistice (ENFSI).

In cadrul Sistemului de Avertizare Timpurie, Europol, intr-o stransa colaborare cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Stupefiante si cu ENU, a analizat pericolele pe care nou-aparutele substante, MBDB si 4-MTA, le reprezinta atat pentru sanatate cat si pentru societate, cu scopul de a preveni autoritatile legislative si fortele de politie. MBDB a fost subiect si al unei conferinte menita sa aduca la cunostinta influentele negative grave ale acestui stupefiant. Un material destinat fortelor de politie, cu privire la laboratoarele de preparare a drogurilor ilicite a fost pus la punct si distribuit statelor membre. A fost foarte bine primit si au mai fost cerute o serie de exemplare suplimentare de catre agentiile de politie. Proiectul unui manual pentru sprijinirea agentiilor fortelor de politie in actiunile impotriva cultivarii ilicite de cannabis este de asemenea pe cale de a fi finalizat.

b.- Infractiuni ce privesc retelele de imigrare ilegala

Imigrarea ilegala este o forma organizata de criminalitate si reprezinta o amenintare in continua crestere pentru statele membre din Uniunea Europeana.

Au inceput pregatirile in vederea realizarii unui proiect de combatere a retelelor irakiene de imigrare ilegala. Aceste pregatiri au fost facute in cooperare cu Forta de Protectie a Spatiului Schengen si prin prisma datelor importante adunate pana acum, se poate spune ca finalizarea acestui proiect cu sediul in Franta, va avea rezultate de o importanta vitala in lupta pentru combaterea imigrarii ilegale.

Europol transmite, in mod regulat, un buletin de informatii referitoare la imigrarea ilegala inca din aprilie 1997, care contine informatii primite de la statele membre, organizatii internationale.

Partea strategica a Proiectului Balcanic privind imigrarea ilegala a fost finalizata. In baza acestui proiect, Europol impreuna cu statele membre au convenit sa vina cu propuneri viabile si operationale pentru a lupta impotriva organizatiilor cu specific criminal. Europol recunoaste ca toate initiativele trebuie sa fie dezvoltate in complementaritate cu celelalte organizatii ce lupta impotriva imigrarii ilegale la nivel international. In acest scop, s-au mentinut contactele de colaborare si o evidenta a tuturor initiativelor privitoare la tarile Uniunii Europene a fost tinuta in mod regulat.

c.- Traficul de persoane

Un raport al situatiei privind traficului de persoane din Europa Centrala si de Est a fost realizat, bazat pe informatiile furnizate de 8 state membre ale Europolului. Doua intalniri ale expertilor au facut posibil schimbul de informatii activ, informatii cu caracter operational pentru sprijinirea anchetelor in curs de desfasurare. Primele contacte au fost stabilite cu tarile afiliate si organizatiile nonguvernamentale, cu scopul imbunatatirii nivelului de cunoastere a fenomenului si impactul sau asupra tarilor membre ale Uniunii Europene.

Definitia traficului de carne vie, asa cum este scrisa in Conventia Europol, a fost votata, in urma unei propuneri din partea Europol cu scopul de a impiedica traficul de materiale pornografice ce contin imagini ale copiilor.

d.- Spalarea banilor proveniti din infractiuni

Dand curs unei propuneri facuta de EDU[34] in 1997, Europol a participat la o intalnire a unui grup de experti pentru a analiza eficienta masurilor impotriva spalarii banilor din statele membre. A fost intocmit si un raport ce identifica deficientele si care contine o serie de propuneri in vederea luptei pentru combaterea acestora. Un proiect pilot de monitorizare a traseelor parcurse de bunurile dobandite in urma infractiunilor prin aeroporturile internationale a fost finalizat in 1998, cu participarea a 7 state membre. Aceasta a condus la o serie de propuneri in domeniul legislatiei si pregatirii ofiterilor specializati. Europol a contribuit si la un studiu realizat prin intermediul unui sistem computerizat pentru o baza de date a Uniunii Europene ce tine evidenta tranzactiilor suspicioase. Politia din Marea Britanie impreuna cu Europol a organizat o conferinta pe tema spalarii banilor murdari prin programul fundatiei OISIN. S-au facut si primii pasi in vederea infiintarii unei baze de date privind spalarea banilor. Aceasta va fi realizata cu sprijinul legistic si informatiile furnizate de politiile din toate tarile membre ale Uniunii Europene.

Rolul Europol in protectia monedei euro impotriva falsificarii

Rolul euro ca moneda legala in 12 state membre ale UE cunoaste o importanta crescanda la scara mondiala. Aceasta moneda reprezinta acum tinta privilegiata a organizatiilor criminale internationale specializate in falsul de moneda. Consiliul Europei prin Decizia 2005/511/J.A.I. din 12 iulie 2005 a desemnat Europolul ca Oficiu central de reprimare a falsului monedei euro pentru a aplica in mod eficient prevederile Conventiei internationale de la Geneva din 1929 si pentru a intari cooperarea intre statele membre ale U.E. pe de o parte si intre acestea si terte state, pe de alta parte. In acest scop Europol centralizeaza si prelucreaza toate informatiile care pot facilita cercetarea, prevenirea si reprimarea falsificarii euro, transmitand aceste informatii oficiale centrale nationale din statele membre si altor oficii de terte state. Daca apreciaza util transmite acestor oficii o serie de exemplare de bancnote euro autentice, si detalii privind descoperirile de falsificari si contrafaceri. Raportul Uniunii Europene din 1999 referindu-se la Uniunea Monetara Europeana observa faptul ca diferiti experti discuta ca introducerea in curand a euro, ca valuta unica europeana, ar putea crea oportunitati ulterioare bune pentru reciclarea banilor murdari, in principal din cauza ca nu va mai exista necesitatea schimbarii banilor castigati dintr-o moneda in alta, atunci cand acestia sunt deplasati in statele membre ale U.E. Viitoarele bancnote euro ar putea fi o alternativa atragatoare la dolar, usor de schimbat atunci cand valuta europeana va circula pe pietele internationale.

e.- Traficul ilicit de autovehicule furate

Europol a fost implicata in mai multe anchete de combatere a retelelor responsabile de traficul organizat de masini furate atat in interiorul cat si in exteriorul Uniunii Europene. Pentru a evalua schimbarile si nivelul pericolului, pentru a gasi o solutie si o strategie comuna si pentru a initia proiecte operationale viabile, au fost organizate intalniri cu experti din toate statele membre, din tarile aplicante, din comisie si Interpol.

2.2.5.Alte institutii de cooperare politieneasca ale UniuniiEuropene

a) Centrul european de monitorizare a drogurilor si a dependentei de droguri (EMCDDA in engleza sau OEDT in franceza)

Infiintat in 1993 ca raspuns la escaladarea acestei probleme la nivelul Uniunii Europene si la necesitatea evaluarii exacte a dimensi­unilor si particularitatilor fenomenului pe teritoriul statelor membre. Centrul, cu sediul la Lisabona, are ca scop obtinerea si furnizarea ca­tre institutiile Uniunii Europene si ale statelor membre, a unor infor­matii cat mai obiective, credibile si comparabile la nivel european, re­feritoare la droguri, la dependenta de acestea, precum si la consecin­tele acestora. Astfel, Centrul are ca responsabilitati colectarea si ana­liza datelor existente, imbunatatirea metodelor de comparare a datelor statistice si cooperarea cu organismele si organi­zatiile europene si internationale, precum si cu serviciile de profil din terte tari.

b) Oficiul european de lupta impotriva fraudei (OLAF)

Creat si functioneaza, de la 1 iunie 1999, ca organism indepen­dent in cadrul Comisiei europene, scopul acestuia fiind consolidarea mijloacelor de prevenire a fraudei comunitare. OLAF are sarcina de a conduce anchetele desfasurate in cazuri de frauda, fiind subordonat comisarului european responsabil cu bugetul comunitar. OLAF inde­plineste sarcinile de investigare conferite Comisiei europene prin le­gislatia comunitara si prin acordurile in vigoare incheiate cu terte tari, in vederea promovarii luptei impotriva fraudei, a coruptiei si a orica­ror alte activitati ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

c) Eurojust si reteaua judiciara europeana

Uniunea Europeana doreste intensificarea cooperarii in lupta im­potriva criminalitatii, sens in care Consiliul Uniunii europene a decis crearea Eurojust. Acest organ al Uniunii europene este competent in ceea ce priveste anchetele si urmaririle penale referitoare la criminali­tatea grava care afecteaza cel putin doua State membre. Rolul sau este acela de a promova colaborarea intre autoritatile competente ale statelor membre, de a facilita aplicarea asistentei judiciare interna­tionale si executarea cererilor de emitere si de extradare. Eurojust, creat prin Decizia Consiliului Uniunii Europene ne. 2002/187/JAI din 28 februarie 2002, are ca obiect ameliorarea cooperarii judiciare la nivel continental pentru a lupta cu mai multa eficienta impotriva formelor grave de criminalitate si a facilita coordonarea actiunilor de ancheta si urmarire penala care acopera teritoriul mai multor tari membre ale Uniunii Europene. Prin aceasta decizie a Consiliului, Eurojust este instituit ca un organ al Uniunii Europene dotat cu personalitate juridica, iar fiecare stat numeste un membru national al Eurojust, avand calitatea de procuror, judecator sau ofiter de politie (acesta din urma trebuind sa aiba competente echivalente). Membrii nationali sus-mentionati sunt supusi dreptului national al statului care i-a numit.

Intre altele, competenta Eurojust acopera toate tipurile de crimina­litate si infractiuni pentru care Europol are competenta (de exemplu: te­rorismul, traficul ilicit de stupefiante, traficul de fiinte umane, falsul de moneda, spalarea banilor), criminalitatea informatica, frauda si coruptia, spalarea produselor crimei, participarea la o organizatie criminala. Eurojust isi poate indeplini sarcinile sale atat prin intermediul unu­ia sau mai multor membri nationali, precum si ca un organism colegial. Eurojust poate cere, intre altele, autoritatilor Statelor membre interesate sa intreprinda o ancheta sau sa formeze o echipa comuna de ancheta.

Fiecare Stat membru poate numi unul sau mai multi corespondenti nationali (luand in considerare prioritatile in materie de terorism) care pot constitui un punct de contact al Retelei Judiciare Europene.

Eurojust poate prelucra numai datele relative la persoanele care fac obiectul unei anchete, la victime si la martori. Tipurile de date care pot fi utilizate privesc, intre altele, identitatea persoanei (nume, prenu­me, data si locul nasterii, domiciliul, profesia etc.) si natura faptelor re­prosate (calificarea penala, data si locul comiterii, tipul de ancheta). Da­tele susmentionate nu sunt accesibile decat membrilor nationali, asisten­tilor lor si personalului autorizat al Eurojust. Se cuvine subliniat in acest sens ca obligatia de confidentialitate este mentinuta si dupa incetarea functiilor acestora. In cadrul Eurojust, un membru al personalului este special desemnat pentru protectia datelor. El asigura, intre altele, trata­mentul legal, conservarea unei urme scrise a transmiterii, precum si a receptiei datelor.

Pentru a-si indeplini sarcinile sale, Eurojust intretine relatii privile­giate cu Reteaua Judiciara Europeana, Oficiul european de lupta antifrauda (OLAF) si magistratii de legatura ai Statelor membre. Intre al­tele, Eurojust va putea incheia acorduri de cooperare cu State terte si cu organizatiile sau instantele internationale prin intermediul Consiliului, acorduri care sa prevada schimbul de informatii sau detasarea de ofiteri.

Potrivit deciziei, Consiliul si Parlamentul European sunt informate peri­odic despre activitatile desfasurate de catre Eurojust si despre situatia criminalitatii in Uniune. In raportul anual adresat Consiliului, Eurojust poate formula, prin intermediul presedintelui acestuia, propuneri vizand ameliorarea cooperarii judiciare in materie penala.

d) Reteaua Judiciara Europeana

In vederea ameliorarii, pe plan juridic si practic, a asistentei ju­diciare intre Statele membre ale Uniunii Europene, indeosebi pentru a lupta impotriva formelor grave ale criminalitatii (criminalitatea orga­nizata, coruptie, trafic de droguri, terorism), prin Actiunea comuna nr. 98/428/JAI din 29 iunie 1998, adoptata de catre Consiliu si intrata in vigoare la 7 august 1998, a fost creata Reteaua Judiciara Europeana. Potrivit dispozitiilor articolului 1 din Actiunea comuna, in vede­rea atingerii obiectivelor mentionate, este infiintata o retea de puncte de contact judiciare intre Statele membre, denumita Reteaua Judiciara Europeana.

Reteaua judiciara europeana este formata din urmatoarele ele­mente:

> autoritati centrale, responsabile in fiecare Stat membru de co­operarea judiciara internationala;

> unul sau mai multe puncte de contact create in fiecare Stat membru, fiecare trebuind sa aiba o cunostinta suficienta a unei limbi a Uniunii Europene, alta decat limba nationala;

> magistratii de legatura, care pot fi asociati Retelei judiciare europene de catre statele membre care ii desemneaza. La 22 aprilie 1996, Consiliul Uni­unii europene a adoptat, in baza articolului K.3 al Tratatului asupra Uniunii Europene, Actiunea comuna 96/277/JAI privind un cadru de schimb de magistrati de legatura vizand ameliora­rea cooperarii judiciare intre Statele membre ale Uniunii euro­pene. Functiile de magistrati de legatura cuprind in mod normal orice activitate in vederea favorizarii si accelerarii, oricaror forme de cooperare judiciara in materie penala sau civila, prin stabilirea unor contacte directe cu serviciile competente si cu autoritatile judiciare ale Statului primitor.

> un punct de contact desemnat de catre Comisia europeana, pentru domeniile care tin de competenta sa.

Reteaua judiciara europeana are ca atributii facilitarea stabilirii de legaturi intre punctele de contact din diferite state membre, organizarea de reuniuni periodice ale reprezentantilor sta­telor membre si furnizarea, in permanenta, a unor informatii ac­tualizate, prin intermediul unei retele de te­lecomunicatii adecvate.

La randul lor, punctele de contact constituie intermediari activi destinati sa faciliteze cooperarea judiciara intre Statele membre, indeo­sebi in cazul formelor grave de criminalitate. Ele sunt la dispozitia autoritatilor judiciare locale si furnizeaza informatii juridice si practice necesare au­toritatilor judiciare locale din tara lor, punctelor de contact ale altor tari si autoritatilor judiciare locale ale altor tari, pentru a le permite acestora sa stabileasca de o maniera eficace o cerere de cooperare judiciara sau pen­tru ameliorarea cooperarii judiciare in general. Totodata, punctele de contact favorizeaza coordonarea cooperarii judiciare in cazurile in care o serie de cereri ale autoritatilor judiciare locale ale unui Stat membru ne­cesita o executie coordonata intr-un alt Stat membru.

Reteaua judiciara europeana are reuniuni periodice care se tin in principiu la Bruxelles, cu scopul de a permite punctelor de contact sa se cunoasca si sa faca schimb de experienta si de a oferi o platforma de discutii pentru problemele legate de punerea in aplicare a masurilor adoptate de catre Uniunea Europeana in cadrul cooperarii judiciare. Potrivit prevederilor art. 7 si 8 din Actiunea comuna, Reteaua dispune de patru tipuri de informatii, la care punctele de contact tre­buie sa aiba acces in permanenta, si anume: coordonatele complete ale punctelor de contact ale fiecarui Stat membru, lista simplificata a autoritatilor judiciare si locale din fieca­re Stat membru, informatii juridice si practice concise privind sistemele ju­diciare si procedurale din Statele membre, precum si instrumentele juridice, conventiile in vigoare, textele declaratiilor si rezervelor.

e) Reteaua europeana de formare judiciara

O initiativa a Frantei vizeaza adoptarea de catre Consiliul Euro-pean a unei decizii privind crearea unei retele europene de formare judiciara. Aceasta retea are ca vocatie imbunatatirea cunoasterii recipro­ce a sistemelor judiciare din Statele membre, mai ales in randul procu­rorilor si judecatorilor, ceea ce va contribui la o ameliorare practica a cooperarii judiciare in cadrul Uniunii europene, la o mai buna cunoastere de catre procurori si judecatori a sistemelor judiciare respective.

Intr-o prima faza reteaua va dezvolta activitati numai in materie penala avand drept obiective: cunoasterea reciproca a sistemelor juridice, imbunatatirea folosirii instrumentelor juridice europene si internationale, favorizarea coordonarii intre diferitele programe de formare initiate de tarile membre.

2.2.6. Organizatii cu vocatie regionala implicate in lupta impotriva criminalitatii transnationale

a) PSESE (Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est)

Este o initiativa politica menita sa incurajeze si sa intareasca coo­perarea intre tarile din Sud-Estul Europei, precum si sa dirijeze efortu­rile existente in vederea sprijinirii acestei regiuni in integrarea sa poli­tica, economica si de securitate in Europa. La initiativa Uniunii, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est a fost adoptat la Koln, la 10 iu­nie 1999. La Conferinta la nivel inalt de la Sarajevo, din 30 iulie 1999, Pactul a fost inaugurat. Pactul nu implementeaza proiecte care au fost plasate sub auspiciile sale la cele doua Conferinte, din martie 2000 (Bruxelles) si octombrie 2001 (Bucuresti), ci reprezinta un instrument de coordonare si facilitare a punerii in aplicare a proiectelor de catre toti partenerii sai. Acestia includ tarile din Sud-Estul Europei si cele vecine, Comisia Europeana, NATO si OSCE, Statele Unite, Rusia, Ja­ponia, Canada, Norvegia, Elvetia, Republica Ceha, Polonia si Slovacia. Prima Conferinta parlamentara a Uniunii Europene si a tarilor din Pac­tul de Stabilitate, desfasurata la Bruxelles intre 17-18 septembrie 2001, a stabilit legaturi stranse de lucru intre institutiile Parlamentului european si problemele Pactului de Stabilitate. Parlamentul European si Adunarile Parlamentare ale OSCE si Consiliului Europei au conve­nit, in iunie 2001, sa sponsorizeze dimensiunea parlamentara a Pactului de Stabilitate, acoperind toate aspectele si toate Mesele de Lucru ale Pactului prin crearea unei Troici Parlamentare.

Pactul de Stabilitate are trei Mese de Lucru: Masa de Lucru I - Drepturile Omului si Democratizarea care se ocupa, in principal, de problemele refugiatilor din regiunea fostei Iugoslavii, care numara aproximativ 1,2 milioane persoane. Totodata, in cadrul acestei Mese a fost adoptata Carta Libertatii Media si a fost initiat Procesul de la Szeged pentru a sprijini media independenta din Serbia si Muntenegru; Masa de Lucru II - Reconstructie Economica, Dez­voltare si Cooperare a elaborat o serie de proiecte pentru realizarea infrastructurii regionale, a contribuit la realizarea si semnarea unui memorandum asupra Liberalizarii si Facilitarii Comertului in tarile sud-est europene, avand ca scop completarea retelei de acorduri de comert liber din zona si crearea, pana la finele anului 2002, a unei pie­te cu 55 milioane de consumatori; Masa de Lucru III - Probleme de Securitate si Aparare prezinta cea mai mare importanta din punctul de vedere al prezentei lucrari. in cadrul acestei mese, se evidentiaza cele doua initiative privind combaterea criminalitatii organizate (SPOC) si coruptiei (SPAI), ca o contributie majora la prevenirea si controlul acestor probleme in regiune. Este de subliniat, de asemenea crearea la Zagreb a unui Centru Regional de Asistenta pentru Imple­mentarea si Verificarea Controlului Armelor (RACVIAC), cu partici­parea a 18 tari membre ale Pactului, precum si Initiativa Azil si Migratie (MAI), avand ca scop stabilirea unor planuri nationale de ac­tiune si crearea a cinci Echipe de Tara care sa contribuie la crearea cadrului legal si a capacitatilor necesare atingerii scopului inclusiv aspectele privind traficul de fiinte umane. Cea de-a sasea intalnire a Mesei de Lucru III care s-a desfasurat Ia Bucuresti, in perioada 5-6 iunie 2002, a stabilit o serie de obiective vizand amplificarea coopera­rii judiciare in regiune, intre care se remarca in mod special cele refe­ritoare la cooperarea transfrontaliera, armele mici si armamentul usor, precum si criminalitatea organizata, respectiv stabilirea unui Secretariat Executiv al SPOC in cadrul Centrului SECI de la Bucuresti.

b) SECI (Initiativa de Cooperare Sud-Est)

La 20 mai 1999, Albania, Bosni-Hertegovina, Bulgaria, Grecia, Republica Moldova, Romania, Turcia si Ungaria au semnat, la Bucuresti, Acordul de cooperare in prevenirea si combaterea cri­minalitatii transfrontaliere (iar la 16 noiembrie 1999 si Croatia), prin care s-a convenit deschiderea, in capitala Romaniei, a unui Centru re­gional pentru combaterea acestui gen de criminalitate. Fiecare Parte la acordul SECI a trimis (sau va trimite) la centru doi ofiteri de legatura, unul de politie si unul de vama. Sediul Centrului a fost inaugurat la 16 noiembrie 1999, iar la 2 octombrie 2000 a avut loc semnarea Acordu­lui de sediu intre Romania si Centru.

Obiectivele Centrului SECI se refera la: dezvoltarea unei cooperari regionale eficiente prin in­termediul ofiterilor de legatura in scopul identificarii, pre­venirii, investigarii si combaterii criminalitatii transfronta­liere, prin schimbul de informatii; intarirea legaturilor interinstitutionale la nivel national in­tre agentiile de aplicare a legii; acordarea de asistenta pentru investigatiile judiciare si va­male referitoare la criminalitatea transfrontaliera; coordonarea legaturilor cu OIPC-Interpol, Europol si Or­ganizatia Mondiala a Vamilor, precum si propuneri privind problemele care influenteaza calitatea cooperarii intre agentiile de aplicare a legii din regiune.

Centrul SECI a semnat un acord de cooperare cu O.I.P.C. - Interpol privind folosirea sistemului de telecomunicatii al acestei organizatii. Considerat un "furnizor de servicii" pentru activitatile operative desfasurate de institutiile de aplicare a legii Centrul SECI este permanent in legatura cu acestea prin intermediul Punctelor Focale Nationale, avand in acelasi timp, ca obiect sprijinirea unor "task force" specializate pe combaterea traficului ilegal de fiinte umane (condusa de Romania) a traficului ilicit de droguri (condusa de Bulgaria), a fraudelor comerciale (condusa de Croatia), a fraudelor la regimul vamal (Albania), a criminalitatii cibernetice si financiare (FYRON), a traficului de arme mici (Albania) si a vehiculelor furate.

Pe langa Cen­tru si-au trimis observatori si urmatoarele tari interesate de activitatea acestuia: Austria, Belgia, Germania, Franta, Italia, Olanda, Marea Britanie, Federatia Rusa, SUA, Ucraina, Polonia, Republica Ceha si Slovacia. De asemenea, Centrul coopereaza cu o serie de organisme internationale cum ar fi Organizatia Internationala pentru Migratie, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (Initiativa de Combate­re a Crimei Organizate - SPOC), OSCE, ICE, Agentia Uniunii Euro­pene de Cooperare in domeniul Aplicarii Legii (EULECL Centrul In­ternational pentru Dezvoltarea Politicilor de Migratie (ICMPD) si cu diferite structuri specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. La 14 septembrie 2001, Centrul regional SECI a adoptat o De­claratie si o Rezolutie privind suprimarea terorismului, prin care tari­le reprezentate si-au exprimate hotararea de a lupta impreuna impotri­va acestui flagel al sfarsitului de secol si inceputului de mileniu.

c) ICE (Initiativa Central Europeana)

Organizatie regionala din care fac parte Albania, Austria, Belarus, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ita­lia, R.F.Iugoslavia, FYROM, Republica Moldova, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina si Ungaria. In perioada 9-10 octombrie 1998, s-a desfasurat la Trieste/Italia, unde se afla sediul Secretariatului Executiv al organizatiei, conferinta ministrilor de interne ai Statelor membre ale Initiativei Central Euro­pene, ocazie cu care a fost adoptata o Declaratie privind combaterea crimei organizate prin care a fost recunoscuta necesitatea adoptarii urmatoarelor masuri: promovarea armonizarii legislatiilor Statelor membre ICE si examinarea posibilitatii de a avea o incriminare comuna a faptelor din domeniul respectiv si focalizarea eforturilor investigative asupra activitatilor conduse de organizatiile criminale si care au capatat caracter ilegal transnatio­nal, afectand teritoriul Statelor membre ICE (in special traficul de droguri cu toate activitatile relative la acesta, traficului cu fiinte umane si spalarea banilor; asigurarea centralizarii la nivel national a datelor privind organizatiile criminale; dezvoltarea cooperarii intre statele membre ICE prin efectuarea unui schimb rapid de informatii care sa asigure o mai buna cunoastere a organizatiilor criminale, a structurilor si activitatilor acestora; imbunatatirea cooperarii intre statele membre in timpul investigatiilor pentru a asigura incriminarea organizatiilor si urmarirea profiturilor ilicite; realizarea implicarii Oficiilor Nationale de Contact la nivel investigativ.

In cadrul ICE functioneaza un Grup de lucru permanent pe linia combaterii crimei organizate, care a fost mandatat de catre ministrii de interne sa evalueze, prin intalniri periodice cel putin de doua ori pe an, stadiul cooperarii intre serviciile nationale de aplicare a legii si mijloacele de lupta impotriva criminalitatii organizate.

In perioada 2627 martie 2001, a avut loc la Triest (Italia) Conferinta ministrilor de justitie din tarile membre ICI care au adoptat o Declaratie comuna privind cooperarea judiciara si armonizarea legislativa, in vederea crearii unui spatiu comun de legalitate in cadrul regiunii prin: armonizarea normelor legislative si administrative ale statelor membre, schimbul de informatii privind sistemele legale existente (cu referire la dreptul penal si procesual penal), aderarea la tratate regionale si internationale; promovarea asistentei reciproce si cooperarii judiciare in afaceri criminale din zona ICE; dezvoltarea unei retele corespunzatoare de puncte de contact pentru un schimb rapid de informatii si coordonarea procedurilor referitoare la infractiunile transfrontaliere; stabilirea unor modalitati corespunzatoare pentru schimbul de magistrati de legatura si perfectionarea oportunitatilor privind pregatirea comuna a judecatorilor si procurorilor.

d) BSEC (Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre - OCEMN)

Are la baza o propunere facuta de presedintele Turciei, Turgut Ozal, cu ocazia vizitei oficiale efectuate la Bucuresti in 1990. Statele care au initiat OCEMN au fost Turcia, Bulgaria, Romania si fosta URSS. Bazele cooperarii economice in zona Marii Negre au fost puse prin Declaratia de la Istambul, adoptata in 1992, in cadrul unei reuni­uni regionale convocata din initiativa Turciei, la care au mai luat parte reprezentanti ai Albaniei, Armeniei, Azerbaidjanului, Bulgariei, Georgiei, Greciei, Republicii Moldova, Romaniei, Rusiei si Ucrainei. In anii urmatori s-au facut eforturi pentru institutionalizarea relatiilor infiripate intre statele din zona Marii Negre, eforturi care s-au concre­tizat si materializat prin Carta OCEMN, adoptata la Kiev in 1997, semnata la Yalta, la 5 iunie 1998 si intrata in vigoare la 1 mai 1999, ca urmare a depunerii instrumentelor de ratificare de catre un numar de 10 state, cu ocazia reuniunii ministrilor afacerilor externe ai tarilor semnatare, desfasurata la Tbillisi. La 8 octombrie 1999, Organizatia a dobandit statutul de observator pe langa Organizatia Natiunilor Unite, prin Rezolutia A/54/5 a Adunarii Generale.

OECMN cuprinde 11 state riverane la Marea Neagra sau vecine cu acestea, mentionate anterior, si are sediul la Istambul. Ea se bucura de personalitate juridica si dispune de un buget propriu, constituit pe baza contributiilor financiare ale statelor membre. Au mai depus ce­reri de aderare la organizatie R.F. Iugoslavia (in prezent Uniunea Ser­bia si Muntenegru), Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Uzbekistanul si Iranul. De asemenea, au solicitat sa li se acorde statu­tul de observator Croatia, Bosnia-Hertegovina, Iordania, Ciprul, Slo­venia, Kazahstanul, Belarus, Ungaria si Republica Ceha. Organizatia este, totodata, sprijinita de o serie de organizatii internationale, intre care Uniunea Europeana, Consiliul Europei, OSCE etc.

Obiectivele si principiile OECMN se circumscriu obiectivului principal al cooperarii economice la Marea Neagra, respectiv acela de a face din regiune o zona a pacii si prosperitatii. In acest scop, Carta prevede ca se va actiona intr-un spirit de prietenie si buna vecinatate pentru a intari respectul si increderea reciproca, dialogul si cooperarea intre statele membre, se va dezvolta si diversifica cooperarea bi si multilaterala intre statele membre ca si intre acestea si alte state, se va actiona pentru imbunatatirea mediului de afaceri si promovarea initia­tivei individuale si colective.

Structura organizatorica a OECMN cuprinde: Reuniunea bia­nuala a ministrilor de externe; Comitetul inaltilor functionari, consti­tuit la nivel de imputerniciti ai ministrilor; grupurile de lucru perma­nente si grupurile de lucru ad-hoc; Secretariatul (PERMIS), ca organ cu activitate permanenta, condus de un secretar general. Presedintia organizatiei este detinuta de statele membre, prin rotatie, pe o perioa­da de cate sase luni. Romania a detinut presedintia in intervalul 1 mai - 31 octombrie 2000. Organizatia are si o dimensiune parlamentara, reprezentata de Adunarea Parlamentara a Marii Negre (APCEMN), infiintata la 26 februarie 1993 si compusa din reprezentanti ai parla­mentelor nationale ale statelor membre.

In ceea ce priveste cooperarea judiciara la nivel judiciar, un rol insemnat revine reuniunilor ministrilor de interne din tarile membre ale organizatiei care, analizand evolutia si tendintele fenomenului criminalitatii, au convenit, de fiecare data, masuri concrete pentru prevenirea si combaterea acestuia. Un rol important in aceasta directie revine Acordului de cooperare intre Guvernele statelor participante la Cooperarea Economica a Marii Negre in domeniul combaterii criminalitatii, in special a formelor ei organizate, incheiat la Kerkyra, la 2 octombrie 1998 cu ocazia celei de-a treia reuniuni a ministrilor de interne din tarile membre si care a pus bazele unei colaborari institutionalizate in vederea reducerii la un nivel acceptabil a riscurilor neconventionale datorate diferitelor forme de manifestare a criminalitatii transnationale. Acordul prevede dome­niile, formele si mijloacele de cooperare, modalitatile de solicitare a cooperarii, limbile de lucru, modul de suportare a cheltuielilor ce le implica cooperarea[36], precum si o prevedere privind livrarile supravegheate de droguri , ca si infiintarea unui Grup de lucru pentru examinarea modalitatilor de aplicare si promovare a cooperarii pe baza acestui acord.

Cu ocazia celei de-a cincia reuniuni a ministrilor de interne din statele membre ale OECMN, desfasurata la Kiev, la 15 martie 2002, a fost adoptat si semnat un Protocol aditional la Acord prin care s-au sta­bilit, intre altele, masuri privind: constituirea, organizarea si functiona­rea unei Retele a Ofiterilor de Legatura pentru Combaterea Criminalita­tii, statutul acestei retele in cadrul OECMN, locul de desfasurare a intal­nirilor retelei, punctele nationale de contact, protectia informatiilor si a datelor personale, sarcinile si responsabilitatile ofiterilor de legatura. Romania a ratificat Protocolul prin Legea nr. 164 din 22 aprilie 2003. De asemenea, in zilele de 10-11 decembrie 2002, la Moscova a avut loc o reuniune a Grupului de lucru pentru combaterea criminalitatii in vede­rea elaborarii textului unui nou Protocol aditional la Acord, vizand coo­perarea in combaterea terorismului international.

e) Initiativa impotriva crimei organizate (S.P.O.C.)[39]

Obiectivul general al S.P.O.C. este de a intari capacitatile regionale de combatere a crimei organizate, in concordanta cu standardele recunoscute de U.E. Mandatul S.P.O.C. este de a facilita dialogul cu reprezentantii internationali si regionali ai comunitatilor academice, legale si de aplicare a legii in vederea prevenirii si combaterii criminalitatii transfrontaliere organizate.

Coordonatorul special al Pactului de Stabilitate al tarilor sud-est europene a afirmat de la inceput ca sprijinirea tarilor sud-est europene cere coordonarea simultana la multiple niveluri pentru a combate crima organizata. Pentru a fi eficient S.P.O.C. a fost lansat in octombrie 2002. S.P.O.C. opereaza sub auspiciile Sedintei de lucru a Justitiei si a Afacerilor Interne.

Conducerea S.P.O.C. se reuneste de doua ori pe an si este compusa din reprezentantii statelor sud-est europene, membrii statelor U.E., principalele Organizatii internationale, principalele tari donatoare si a Organizatiilor neguveraamentale active in cercetarea impotriva crimei organizate. In general, board-ul este deschis tuturor actorilor, care depun eforturi pentru combaterea crimei organizate in tarile sud-est europene. Acesta include reprezentanti ai comunitatii de aplicare a legii, comunitatea juridica, lumea academica, experti regionali si comunitate a donatoare. Se asteapta strategiile si proiectele nationale si regionale privind capacitatea implementarii unei reforme legislative. Presedintele Sedintei de lucru ID, supervizeaza activitatea S.P.O.C. si asigura interimatul de la 1 martie 2006. Echipa de baza de la Bruxelles si Secretariatul de la Bucuresti sprijina munca acestuia. Secretariatul S.P.O.C. serveste ca punct central al informarii si actioneaza ca o unitate de sprijin. A devenit operationala din anul 2003 si a furnizat expertiza juridica tarilor din regiune in procesul de armonizare a cadrului lor legal cu legislatia U.E. si dezvoltarea unor noi mecanisme de cooperare regionala impotriva crimei organizate. Secretariatul se afla in cladirea Parlamentului din Romania si functioneaza cu sprijinul Guvernului Romaniei. Secretariatul este condus de Sorin Sterie si este sprijinit de 3 avocati (sarb, german si roman) si un asistent executiv roman. Un expert la Bruxelles, in colaborare cu Secretariatul Bucuresti lucreaza pentru echipa Sedintei de lucru III a Justitiei si a Afacerilor Interne din cadrul Pactului de Stabilitate al tarilor sud-est europene. Aceasta echipa furnizeaza expertiza juridica si mentine contacte regulate cu partile implicate in Pactul de Stabilitate al tarilor sud-est europene care au legatura cu crima organizata. De asemenea, comunica cu omologii sai din Comisia Europeana si Consiliul Europei.

Oficialul de la Bruxelles, raspunzator de Justitie si Afaceri Interne, sprijina activitatea S.P.O.C. in cadrul sedintelor de lucru a Pactului de Stabilitate a tarilor sud-est europene. Activitatea S.P.O.C. se bazeaza pe o arie larga de instrumente cele mai importante fiind: Declaratia privind Crima Organizata de la Londra (noiembrie 2002); Declaratia Balcanilor de vest de la Salonic (iunie 2003); Intalnirea Ministeriala U.E.-Balcanii de vest (februarie 2006); Sesiunea board S.P.O.C. de la Bled (octombrie 2005) si Intalnirea Sedintei de Lucru III de la Praga (noiembrie 2005). Activitatile S.P.O.C. sunt in concordanta cu acquis-ul comunitar si cu procesul de Stabilitate si Asociere.