CE INFLUENTA ARE INSUFICIENTA SAU EXCESUL DE ELEMENTE NUTRTIVE LA SFECLA PENTRU ZAHAR?

CE INFLUENTA ARE INSUFICIENTA SAU EXCESUL DE ELEMENTE NUTRTIVE LA SFECLA PENTRU ZAHAR?

Sfecla pentru zahar este o mare consumatoare de ele­mente nutritive.

Consumul in elemente nutritive al sfeclei pentru zahar incepe de la ra­sarire si creste pe masura formarii sistemului radicular si foliar. Ea are trei perioade critice privind necesarul in substante nutritive.

- la formarea perechii 2 si 3 de frunze;

- la inceputul tuberizarii radacinii (mijlocul lunii iunie);

- in timpul tuberizarii intense si acumularii maxime a zaharului

Azotul. In doza optima mareste suprafata, de asimilare (numarul si di­mensiunile

frunzelor), determina un echilibru biologic in procesul de tuberizare a radacinii si de acumulare a zaharului.

Excesul de azot duce la formarea unei mase foliare luxuriante, de culoare verde intens, creste masa coletelor si frunzelor si prelungeste cresterea acestora.

Fosforul este consumat in cantitate mai mica decat azotul, insa este tot asa de important ca si acesta in nutritia sfeclei de zahar.

Carenta in fosfor stagneaza cresterea dupa rasarire, reduce cresterea si masa radacinilor, impiedica dezvoltarea frunzelor care, raman mici si trunchiate, colorate in albastru, pierd luciul, apoi apar pete necrozate ce se maresc si care duc la uscarea lor.

Potasiul influenteaza favorabil sinteza glucidelor migrarea si acumularea aces­tora, sporeste rezistenta la boli si seceta.

Calciul favorizeaza formarea membranei celulare, a clorofilei a compusilor hidrocarbonati si determina neutralizarea unor acizi organici.

Microelementele cu rol important in nutritia sfeclei sunt in primul rand borul, apoi zincul, magneziul, fierul, cuprul etc. Carenta borului determina uscarea frunzelor din interiorul rozetei si ingalbenirea celor exterioare, produce "putrezirea inimii" sfeclei de zahar, scade masa radacinii si a procentului de zahar

Ingrasamintele organice sunt bine valorificate de sfecla pentru zahar datorita perioadei lungi de vegetatie. Dintre acestea se folosesc in pri­mul rand gunoiul de grajd, apoi cel de pasari, mustul de grajd si ingrasamintele verzi.

Pentru fiecare tona de gunoi de grajd aplicat sfeclei de zahar se reduc dozele de ingrasaminte chimice la ha cu 2,5 kg N, 1,5 kg P₂O₅ si 2,5 kg in K₂O. Cand gunoiul de grajd se aplica plantei premergatoare, pentru fiecare tona, dozele se reduc cu 1,5 kg N, l kg P₂O₅ si l kg K₂O.

Ingrasamintele chimice cu NPK asigura sporuri insemnate la sfecla de zahar pe toate tipurile de sol.

Dozele de NPK recomandate la sfecla de zahar (kg substanta activa la ha)