CIRCUITUL DE PIATA A PRODUSELOR CULTURILOR TEHNICE

- CARACTERISTICI PRIVIND PIATA CULTURILOR TEHNICE

Procesul valorificarii produselor culturilor tehnice trebuie analizat in ansamblul relatiilor de piata. La aceasta categorie de produse se tine seama in mod deosebit de scopul valorificarii, care este determinat de diversitatea sortimentala si posibilitatile de preluare ca materie prima (din culturi si flora spontana). Pentru acest motiv in fluxul de valorificare a produselor culturilor tehnice, care incadreaza atat regii autonome, cat si societati comerciale, se impune cunoasterea unor elemente caracteristice de ordin tehnico-economic care contureaza filiera si etapele circuitului de piata:

1.- Calitatea tehnica, valoarea medicamentoasa etc., a acestor produse, care este diferita, in functie de compozitia chimica si fizica. Variatiile calitative privind structura fizico-chimica implica preturi si valorificari diferentiate, in care statul intervine prin forme specifice

2.- Oferta pentru produsele plantelor medicinale poate fi atat din culturi agricole, cat si din flora spontana. Aceaste forme de achizitionare a materiei prime, ridica probleme privind ritmul de livrare, organizarea preluarilor, stabilirea preturilor, receptia, conservabilitatea (cu referire la deprecierile in timp), uniformitatea loturilor de produse etc.;

3. - In vederea valorificarii superioare, dupa recoltare unele din produsele aferente plantelor tehnice se preteaza a fi supuse unor tratamente speciale (tocare, fierbere, tratament termic sau chimic etc.), de catre agentul economic care preia aceste plante. Costurile acestor tratamente influenteaza preturile de livrare si, in final, rentabilitatea valorificarii (fig.1 ). Din activitatile de prelucrare a produselor culturilor tehnice si plantelor medicinale considerate in acest caz, materii prime, implica atat introducerea unor tehnologii specifice dar si a unor investitii. Deci, adoptarea de catre agentul economic a unui sistem de

valorificare este legata de posibilitatile tehnologice, cheltuielile implicate si, in final, pretul real de piata al produsului. Legat de acest lucru profitul obtinut este semnificativ si indica, in functie de conjunctura de piata directia de formelor de valorificare;

Fig. 1 - Receptia si pregatirea semintelor de floarea soarelui pentru depozitarea in scopul industrializarii si obtinerii produselor finite destinate desfacerii.

- In sortarea produselor culturilor tehnice exista operatii specifice care se refera la partea din planta utilizata (frunze, tulpini, radacini, fructe), divizare tehnologica ce are o pondere diferita in structura cantitativa totala, la care intervin si preturi diferentiate;

5. - Beneficiarii culturilor produselor tehnice si plantelor medicinale sunt reprezentati prin agenti economici cu profil industrial sau comercial, canalele de distributie putand fi foarte scurte (in acest caz agentul economic specializat in preluarea acestor produse poate avea si activitati de desfacere cu amanuntul), dar si canale de distributie medii sau lungi (situatie in care este semnalata si existenta unor intermediari in procesare si distributie). Deci, acesti agenti economici din cadrul filiereipot avea activitati integrate in productia agricola (prin existenta unor ferme agricole proprii), de semiindustrializare si industrializare (prin sectii si sectoare de prelucrare), pastrare si depozitare (posedand spatii caracteristice pentru aceste activitati) si de desfacere cu amanuntul (activitati aferente magazinelor proprii);

6. - Preturile de preluare pentru acelasi sortiment si calitate sunt diferentiate atat prin sistemele de piata ale cererii si ofertei, dar si determinate de anumite cauze specifice repartizarii teritoriale, a diferentierii perioadelor de recoltare-preluare, formei de prezentare (in stare proaspata sau uscata) etc.

De aici se poate deduce ca circuitul de valorificare a produselor culturilor tehnice si al plantelor medicinale are particularitati legate de elementele prezentate anterior, dar care obligatoriu se supune legitatilor pietei[1]. Astfel, in cadrul unui asemenea flux ( fig. 2 ), activitatile incep de la recoltare sau preluare din flora spontana, care se continua cu etape specifice de achizitionare, ambalare, transport etc., urmand ca in final preluarea sa fie facuta de beneficiar, care poate fi consumatorul efectiv al produsului sub diferite forme. In continuare in functie de cerintele pietei dar si de posibilitatile agentului economic implicat, se pune problema cunoasterii celui mai rentabil circuit de valorificare a acestor produse si anume: livrarea produselor brute din fermele proprii, livrarea in diferite etape de semiindustrializare si industrializare a produselor din fermele proprii sau a produselor preluate, comercializarea produselor prin unitati proprii de desfacere cu amanuntul. Actele normative in vigoare stabilesc cadrul general privind productia, procesarea si organizarea pietei plantelor medicinale si aromatice, precum si relatiile dintre producatori, procesatori si comercianti. Conform aceleiasi legislatii, autoritatea administratiei publice centrale in domeniul plantelor medicinale si aromatice este MAPDR, care aproba Ghidul de buna practica pentru cultivarea plantelor medicinale si aromatice, precum si Ghidul de buna practica pentru recoltarea acestora. In continuare aceleasi acte normative reglementeaza relatiile comerciale dintre producatori si comercinti/procesatorisi abiliteaza Agentia Natioanla a Medicamentului ( ANM ) de a autoriza introducerea pe piata a produselor cu indicatie terapeutica obtinute din plante medicinale si aromatice. Responsabilitatea supravegherii pe piata a acestor produse revine Ministerului Sanatatii si ANM.

In filiera de valorificare a produselor culturilor oleaginoase sistemul de prelucrare o industrializare complexa este legat de marea diversitate a componentelor ce se extrag si apoi se prelucreaza separat (fig. 3 ).

In filiera si sistemul de valorificare a tutunului un rol important revine atat etapelor de preindustrializare cat si a celor de industrializare (fig. 4 ). Interventia statului prin structura regiilor autonome in cadrul filierei tutunului si derivatelor acestora amplifica si dau o anumita specificitate formelor de valorificare.

Ceea ce intereseaza in mod deosebit in acest circuit de piata este costul fiecarei operatii care trebuie corelat cu posibilitatile de preluare-transformare indicand agentului economic daca este sau nu rentabila activitatea de valorificare.

2.- FILIERA SI PIATA SFECLEI DE ZAHAR SI A ZAHARULUI

2.1.- Importanta si evolutia productiei.

Productia de sfecla de zahar reprezinta o parte relativ mica din productia culturilor tehnice din Romania. Aceasta productie a scazut semnficativ in anii '90, in special datorita reducerii suprafetelor cultivate cu sfecla de zahar. Fermele romanesti producatoare de sfecla de zahar se caracterizeaza printr-un nivel al productiei foarte scazut; cca 60% din producatori cultiva suprafete mai mici de 2 ha, iar media generala a suprafetelor cultivate cu sfecla este estimata la cca 0,5 ha/exploatatie. Structura la scara redusa a productiei romanesti de sfecla de zahar se caracterizeaza printr-o serie de ineficiente. Eficienta economica scazuta este generata productiile scazute la acesta cultura. Referitor la sectorul agricol de productie se pot face urmatoarele referiri:

- in fermele de scara mare, pot fi obtinute productii relativ mari;

- chiar si in fermele mari, productia de sfecla de zahar nu este considerata a fi atractiva;

- fermierii accepta plata in natura pentru sfecla de zahar, deoarece pot evita impactul inflatiaei preturilor zaharului.

Structura industriei de zahar a fost intotdeauna caracterizata printr-un inalt nivel de concentrare. In anul 1989 existau 38 fabrici in industria zaharului si dulciuri din Romania, din care in prezent doar 10 fabrici de zahar mai produc zahar. Prin tehnologia valorificarii se obtin componenti valorosi pentru alimentatia umana: zahar, alcool si furaje pentru alimentatia animalelor. De mentionat sezonalitatea care se manifesta in obtinerea productiei de sfecla de zahar, motiv pentru care capacitatea de fabricatie a intreprinderilor nu permite prelucrarea intregii productii intr-o perioada scurta de timp. Deci, nu se poate corela obtinerea productiei cu prelucrarea de catre fabrici a acestor productii (in cadrul unitatilor de industrializare existand un ritm tehnologic).

Productia de zahar este in principal destinata uzului casnic sub forma de zahar tos, cristalizat (cca 70%) si consumului industrial (cca 30%).

In perioada postrevolutionara in Romania a fost semnalata o reducere a productiei interne datorate urmatoarelor cauze: reducerea productiei de sfecla de zahar; intrarea pe piata romaneasca a unor cantitati insemnate de zahar brut din import; slaba tehnologizare a fabricilor cu capital de stat; falimentul celui mai mare numar de fabrici de zahar; lipsa resurselor financiare pentru plata materiei prime, a utilitatilor pentru desfasurarea procesului tehnologic si a stocarii zaharului produs .

O caracteristica tipica a sectorului zahar a fost aceea ca o parte importanta a poductiei de zahar procesat era inapoiata fermierilor ca plata in natura. Fermierii folosesc zaharul primit in gospodarie, dar au existat situatii in care o parte din aceste cantitati primite au fost vandute pe pietele taranesti si stradale. Referitor la implicatiile pietei asupra ansamblului productie-procesare se pot sintetiza urmatoarele[4]:

- nivelul de cultivare a sfeclei de zahar este mult sub optimul tehnic;

- costurile relativ mari de colectare de la fermierii mici se reflecta in preturile la un nivel scazut acordate acestora;

- oferirea de reduceri la preturile imputurilor si concilierea ii determina pe fermieri sa isi mareasca productia;

- unitatile de industrializare cu echipamente moderne pentru fabricatie, pot procesa productia interna de sfecla de zahar intr-un mod profitabil;

- investitiile straine pot ajuta la imbunatatirea performantelor sectorului prin investirea in tehnologie moderna si expertizei manageriale si de marketing care ar putea contribui la imbunatatirea sectorului de procesare pe termen mediu si lung.

Fig. 5.- Valorificarea sfeclei de zahar s a produselor din zahar

( dupa Niculescu N., 1980 ).

2.2.- Cererea si consumul

Consumul de zahar indica pentru perioada ultimilor 15 ani un declin. In tara noastra, in perspectiva, problema asigurarii zaharului trebuie sa se bazeze pe resursele proprii de materii prime, aceasta situatie trebuind a fi rezolvata datorita urmatoarelor cauze considerate majore : importanta vitala a acestui produs in alimentatia populatiei, conditionand nivelul si calitatea vietii; scaderea brusca a productiei interne de zahar, inca din primii ani ai tranzitiei, transformandu-se intr-o profunda criza cu repercursiuni negative (de instabilitate) pentru intreaga economie si societate; mentinerea si chiar adancirea unor decalaje, existente in perioada trecuta (inainte de revolutie) si agravate in perioada de tranzitie cu referire la nivelul si eficienta productiei si consumului de zahar.

2.3.- Pretul pentru sfecla de zahar si zahar

Liberalizarea pretului la zahar a fost direct corelat cu scaderea nivelului productiei de zahar, ceea ce a determinat o crestere a cererii, iar cererea s-a mentinut mai mare decat oferta. In timp ce preturile romanesti pentru sfecla de zahar au crescut simtitor ca valoare absoluta preturile medii ale fermierilor au inregistrat un declin. Totodata preturile pentru sfecla de zahar in Romania sunt mult mai mici decat in UE. Concomitent cantitatile destinate consumurilor industriale au fost in continua scadere, iar produsele zaharoase fabricate in tara s-au diminuat cantitativ si sortimental .

Cultivatorii doresc sa obtina preturi rezonablie pentru productia de sfeca de zahar livrata, in timp ce procestorii urmaresc aprovizionarea cu materie prima ieftina. Posibilitatea de a importa zahar brut fara taxe de import ii atrage pe mai multi procesatori sa cumpere zahar brut importat pentru procesare, in acest fel cultivatorii interni de sfecla de zahar se gasesc intr-o pozitie nefavorabila. Pe de alta parte, exista procestori care nu

considera atractive aceste importuri datorita costurilor de transport relativ mari, motiv pentru care accepta restrictionarea importurilor de zahar brut. Apare in acest fel necesitatea cunoasterii factorilor care afecteaza preturile in sectorul industriei zaharului, printre care se pot enumera[7]:

- costurile mari de pe filiera de productie si comercializare a sfecei de zahar ;

- gradul redus de utilizare al capacitatilor de productie al fabricilor dezahar;

- cererea de pa piata, neacoperita de oferta interna, care a creat cresteri exagerate a nivelului pretului in verigile intermediare din comert;

- patrunderea pe piata romaneasca a zaharului din import ( cu referire la cantitatile masive importate din Ucraina, Republica Moldova, Brazilia si Cuba ).

Din analiza situatiilor de crestere a cantitatilor de zahar importat se poate arata ca acestea s-au datorat urmatoarelor cauze[8] :

- aparitia, odata cu suspendarea obligativitatii de a obtine licente de import - a unui numar relativ mare de firme particulare care afecteaza importul de zahar, considerate tranzactii profitabile;

- reducerea preturilor internationale care a diminuat valoarea unitara a importului.

Avand in vedere valorificarea acestui produs se poate semnala necesitatea amplificarii unor elemente stimulatorii pentru producatorii agricoli  ( legate de recoltarea esalonata, pastrarea si livrarea productiei etc.), care pot avea ca efect prelungirea perioadei in care se face aprovizionarea cu materie prima.

Filiera sfeclei de zahar.

Filiera sfeclei de zahar si a zaharului are anumite caracteristici ce pot fi delimitate prin urmatorele[9]:

- materia prima folosita, sfecla de zahar, se produce in micile gospodarii taranesti si unele exploatatii familiale si de tip asociativ, din zonele in care sunt amplasate fabricilor de zahar. In Romania suprafata cultivata cu sfecla de zahar a scazut, iar nivelul productiei medii a inregistrat un ritm usor de crestere;

- dupa recoltare, de la sfecla de zahar se obtin frunze si colete, iar in urma procesarii sfeclei, de la fabricile de zahar rezulta subproduse borhot, melasa si taietei, care constituie furaje valoroase. Unele subproduse, ca de exemplu melasa, sunt destinate indstrializarilor pentru obtinerea de alcool rafinat, drojdiei de panificatie, acidului citric, glucozei etc;

- fabricile de zahar incheie contracte cu producatorii de sfecla, asigurand samanta de calitate la infiintarea culturii si transportul sfeclei la fabricile de prelucrare;

- producerea zaharului are loc in prezent intr-un numar de redus de fabrici;

- cea mai mare parte din zaharul de consum se obtine prin prelucrarea zaharului brut din import si a zaharului alb importat;

- productia de zahar are urmatoarele destinatii: rezerva nationala, conumatorii colectivi, intreprinderile care folosesc zaharul ca materie prima, fondul pietei pentru consumul populatiei;

- zaharul destinat fondului pietei, pentru consumul populatiei, este depozitat la fabrici pana la livrarea catre alti beneficiari. Din depozitele fabricilor zaharul este este preluat, ambalat si comercializat;

- magazinele din reteua comerciala desfac zaharul obtinut din productia interna sau export spre vanzare direct din saci, sau la pungi;

Din toate acestea reiese ca fluxul de valorificare pentru sfecla de zahar este axat pe dirijarea produselor spre unitatile de prelucrare. Referindu-ne la productia de sfecla de zahar se poate spune ca aceasta este transportata de la producatorii agricoli la bazele (centrele) de preluare ale fabricilor de zahar existente in teritoriu si apoi este dirijata spre aceste unitati de prelucrare. In centrele de preluare, care sunt amplasate in apropierea soselelor si statiilor de cale ferata, au loc operatii de receptie si insilozare provizorie a productiei. Totodata cantitatile depozitate in aceste centre permit o aprovizionare uniforma a fabricilor si un transport rational al cantitatilor de sfecla de zahar (fig. 5.). Prin receptie se are in vedere ca productia de sfecla sa corespunda indicilor de calitate, cu referire la: procentele maxime de corpuri straine (impuritati organice si minerale), vatamari ale radacinilor, continutul de zahar etc.

Ansamblul acestei succesiuni de activitati este prezentata in tabelul 1 unde structura etapelor de filira este coroborata cu activitatea agentilor economici implicati, sprijinul acordat de stat pe filiera si deficientele actuale.

Tabelul 1

Filiera zaharului in Romania

SURSA : Prelucrat dupa Turek, A.,Turek Magda, in lucrarea - Politici si piete agricole,coordonator Zahiu Letitia Ed. Ceres, Bucuresti, 2005.

De aici concluzia ca filiera zaharului prezinta un grad ridicat de complexitate, la care se adauga dificultatile de formare si functionare in etapa postrevolutionara. Pot fi delimitate ca principale puncte slabe in cadrul filierei urmatoarele[10]: scadera excesiva a suprafetelor cultivate cu sfecla de zahar, dificultati in desfasurarea activitatilor desfasurate in filiara, gradul scazut de utilizare a capacitatilor de productie a fabricilor de zahar, dificultati in finantarea productiei si a stocurilor de zahar, concurenta puternica a zaharului autohton provenit din importuri ieftine etc.

In urma negocierilor de aderare nivelul cotei de zahar a fost fundamentat prin luarea in considerare a urmatoarelor aspecte : potentialul agrotehnic bun si conditii pedoclimatice favorabile; productiile perioadelor anterioare in sectorul zahar; existenta unui cadru legislativ care permite crearea conditiilor de practicare a unor tehnologii moderne de cultura a sfeclei de zahar; cresterea calitatii si randamentului productiei de sfecla de zahar; un nivel corespunzator cerintelor moderne in organizarea si managementul exploatatiilor agricole; capacitatea culturii sfeclei de zahar de a valorifica superior terenurile situate in zonelede favorabilitate agrotehnica medie; stabilizarea familiilor in mediul rural prin reinsertia noilor proprietari de terenuri in filiera producerii zaharului; existenta unui personal calificat capabil sa asigure cresterea capacitatilor agricole de productie; existenta unor capacitati de industrializare pentru asigurarea consumului intern; cresterea ponderii capitalului privat in acest sector.

2.5.- Comertul si filiera zaharului

Datele FAO referitoare la comert indica faptul ca Romania este o tara net-importatoare de zahar. Importurile de zahar sunt foarte mult afectate de politica comerciala. In ultimii ani Romania a importat cantitati mari de zahar brut deoarece este foarte avantajos pentru industria de procesare romaneasca. Taxele vamale impuse de Romania pentru importurile de zahar sunt considerate de catre industria interna ca fiind prea scazute pentru a putea proteja adecvat sectorul intern. Ca urmare a politici comerciale sustinuta de pentru zonele defavorizate este afectata semnificativ piata zaharului. Produsul zahar se afla pe lista produselor care pot fi importate de catre aceste companii fara a plati nici o taxa de import. Aceasta poate crea o concurenta neloiala pentru cei care doresc sa importe zahar pentru a-l folosi in procesare, cum este cazul companiilor de bauturi racoritoare. Lipsuri legislative pot avea efecte negative asupra politicii Guvernului de a incuraja productia interna de sfecla de zahar destinata procesarii.

Referitor la filiera sfeclei de zahar si a zaharului trebuie aratat ca si in Romania a fost infiintata Organizatia Nationala Interprofesionala " Zaharul" care a elabortat un proiect interprofesional armonizat cu reglementare Consiliului European 1260/2001. In acest acord sunt cuprinse Scalele de Conversie privind cresterile si micsorarile aplicate preturilor la sfecla de zahar pentru continutul in zahar si Contractul Standard care trebuie incheiat intre procestori si cultivatori. Un rol important al organizatiei interprofesionale este acela de fi partenerul Guvernului in adoptarea deciziilor poitice pentru acest sector. Organizatia este frecvent consultata cu privire la preturile sfeclei de zahar, protectia impotriva importurilor si subventiile pentru productie. Aspectele conflictuale precum si regimul importurilor face aproape imposibila functia acestei organizatii de a oferi consultanta guvernului privind politica sectorului.

2.6.- Evaluarea activitatilor din cadrul filierei sfeclei de zahar si zaharului prin utilizarea analizei SWOT. Prin acesta metoda se ofera posibilitatea cunoasterii si definirii cerintelor si directiilor de piata, cu referire la schimbarile in structura de distributie si in preferintele consumatorului. Unele dintre elementele structurii existente la punctele cadru ale acestei analize sunt comune cu cele ale altor sectoare de activitate. Considerate semnificative pot fi delimitate elementele de structura redate prin urmatoarele[12]:

- Punclele tari, ale acestui sector de activitate din Romania sunt reprezentate prin costurile relativ scazute cu forta de munca - comparativ cu UE - la care se poate alatura si nivelul scazut al imputurilor. Sfecla de zahar este achizitionata de unitatile de industrializare la preturi relativ reduse (in general la cca jumatate din pretul mediu al UE). La toate acestea se adauga piata consumatorilor si formele adecvate de distributie prin care se realizeaza niveluri mari de eficienta. Organizatia Interprofesionala a Zaharului actioneaza ca un organism de cociliere pentru dezvoltarea legislativa si a politicilor statului.

- Punctele slabe, sunt generate de nivelurile scazute ale randamentelor la hectar. De asemenea productiile medii reprezinta o treime din media inregistrata in UE. Aceste productii scazute sunt generate de imposiblitatea introducerii mecanizarii datorita fermelor de mici dimensiuni, lipsa capitalului disponibil pentru investitii in imputuri (cum ar fi fertilizatori, erbicide, seminte ). Pentru acest motiv cultura este considerata neatractiva pentru fermierii care au inceput sa introduca in cultura alte culturi, cum sunt de exemplu cartofi si cereale. Unitatile de procesare a zaharului nu au mai fost capabile sa-i ramburseze la timp sumele de plata pentru fermieri. Aceasta deoarece multe din aceaste unitati duc lipsa de lichiditati, problema comuna industriilor din Romania dupa initierea reformei economice. Toate acestea s-au amplificat si datorita polticilor comerciale liberale; procesarea zaharului brut a devenit mult mai profitabila pentru industria de zahar decat procesarea sfeclei de zahar cultivata la intern.

- Oportunitatile, pot fi delimitate mai ales la nivel de ferma cu referire la posibilitatile de imbunatatire a productivitatii si eficientei. Facem referiri la aplicarea mai multor imputuri prin care sa se ridice nivelul cantitativ si calitativ al productiei. Investitiile, fie din resurse proprii fie prin alte mijloace, vor imbunatati productia si productivitatea. Procesatorii au anumite oportunitati daca investesc in anumite tehnologii moderne de productie.

- Riscul considerat major pentru acest sector este acela ca se esueaza in incercarea de a imbunatati productivitatea si eficienta. Daca imbunatatirile aduse productivitatii nu sunt incurajate si efectiv realizate, competitivitatea acestui sector se va diminua si mai mult. Necesitatea armonizarii legislatiei cu acquis-ul comunitar pentru care se pot face referiri la infiintarea organizatiilor interprofesionale, masuri care au in vedere calitatea, cum ar fi standardele de calitate pentru produsele primare din industria zaharului, definirea, descrierea, eticetarea si marketingul zaharului destinat consumului uman si metodele de analiza a zaharului etc. 

Prin analiza SWOT se indica sfera de actiune pentru strategii si masuri efective, care vor conduce la consolidarea pozitiei competitive a sectorului atat pe piata interna cat si pe piata externa.

2.7.- Oportunitati si politici de piata privind sectorul sfeclei de zahar si zaharului.

Pentru a se inregistra rezultate benefice, sub impactul evolutiei pietei, dar si a aderarii la UE, restructurarea trebuie sa aiba loc atat la nivel de ferma cat si la nivel de procesare. In actuala etapa lipsa unor asemenea masuri la scara mare a limitat intr-o forma destul de exigenta posibiltatea unei dezvoltari a sectorului.

Efectiv in perioada 2004-2006, MAPDR si Agentia de Plati si Interventie au intreprins masurile necesare pentru gestionarea si functionarea acestei piete, cum sunt:

- stabilirea mecanismului producerii si utilizarii zaharului;

- stabilirea de subventii pentru zaharul achizitionat de industria de prelucare;

- masuri privind sistemul subventiilor pentru exportul de zahar si a produselor care contin zahar;

- masuri de ajutorare pentru rafinarea zaharului brut;

- masuri pentru receptionarea si transmiterea la Comisia Europeana a ofertelor de adjudecare a exporturilor;

- impreuna cu oficiile vamale, gestioneaza exportul de zahar corespunzator urmatoarelor operatii: interventie prin cumparare, restitutii la export, licente de import-export.

In perioada de preaderare la UE in Romania sectorul sfeclei de zahar si zaharului au fost puternic afectate de randamentele scazute ale productiilor de sfecla de zahar, la care se adauga laturile tehnice si organizatorile ale sistemului de procesare. In aceasta perioada a existat o politica de sustinere a productiei de zahar, pe filiera, delimtandu-se urmatoarele: ingrasamine chimice gratuite, asigurarea semnitelor de catre fabrici, subventionarea motorinei, sustinerea primelor de asigurare a productiei, sustinerea costului energiei pentru asigurarea apei de irigat, sprijin direct pentru productia de marfa livrata. Perspectiva sectorului trebuie sa fie orientata prin cunoasterea oportunitatilor ce pot incadra strategii de redresare delimitate la nivelul sectorului agricol de productie, de procesare, dar si de distributie .

Oportunitatile pentru sectorul zaharului la nivelul fermei pot fi conturate astfel:

- imbunatatirea randamentelor productiei de sfecla de zahar prin oferirea de consultanta si instruire privind tehnologia de productie;

- investitii in seminte cu un potential mai ridicat, mecanizare si echipamente de cultivare,

- facilitati de depozitare a sfeclei de zahar.

Oportunitatile pentru sistemul de procesare se pot enunta prin urmatoarele:

- furnizarea de imputuri pe credit si consultanta producatorilor pentru a-i sprijini in vederea maririi si imbunatatirii productiei de zahar;

- majorarea aprovizionarii cu sfecla de zahar prin investirea in sistemul de colectare si depozitare, iar suplimentar o imbunatatire a sistemul de diferentiere a sistemelor de plata in functie de calitate;

- cresterea eficientei sistemelor de procesare a sfeclei de hahar prin investirea in tehnologii moderne;

- imbunatatirea produsului si gamei de produse prin mai buna cunoastere a pietei, cu referire la dezvoltarea cererii ca rezultat al majorarii veniturilor consumatorilor;

- marirea eficientei sectorului de procesare printr-o restructurare determinata de piata ( cu referire la fuziuni si achizitii care vor permite specializarea productiei );

- atargerea investitiilor straine care permit furnizarea de capital si expertiza de productie si management performant.

Oportunitatile in reteaua de distributie a zaharului, ce sunt axate pe impulsurile pietei zaharului asupra sistemului pe productie si procesare. Se pot face referiri la urmatoarele:

- extinderea pietelor zaharului prin retelele mari ale unitatilor comerciale, de achizitie si distributie;

- informarea si transmiterea cerintelor pietei asupra formelor de distributie la produsul zahar ( cantiative si calitative ), care sa influenteze favorabil comportamentul de cumparare al consumatorului ( de exemplu cunoasterea elementelor evolutive ale dinamicii pietei zaharului privind caliatea senzoriala si estetica );

- profitarea de noile facilitati ce pot fi obtinute prin existenta Organizatiei Nationale Interprofesionale " Zaharul".

Toate aceste probleme pot fi fundamentate prin adoptarea si/sau reglementarea celor mai eficiente politici privind productia si distributia zaharului prin folosirea fortelor pietei, cu referire la urmatoarele laturi

- sistemul de preturi si stimulente pentru sprijinirea producatorilor de sfecla de zahar si de zahar in cresterea productiei si pe aceasta baza a veniturilor acestora;

- modernizarea organizatorica, tehnica si manageriala a exploatatiilor agricole cultivatoare de sfecla de zahar, ca si a procesatorilor de zahar;

- accesul pe piata nationala a zaharului si a produselor zaharoase, ca si accesul pe pietele straine;

- conditiile sanitare si fito-sanitare ale produselor care intra in Romania pentru protectia sanatatii alimentare a populatiei, inclusiv a sanatatii plantelor si animalelor;

- organizarea si functionarea pietei nationale a zaharului, institutionalizarea burselor de marfuri si amplificarea formelor de distributie;

- reinnoirea cadrului legislativ care sa stabileasca normele de drept si formele juridice pe care trebuie sa se intemeieze intreaga politica a zaharului (in acest context un rol important revine mecanismelor de sprijinire a preturilor si cantitatilor de zahar).

Succint fig. 6 semnifica limitele nivelurilor diferitelor categorii de preturi pentru care sunt redate suplimentari conform cotelor procentuale ale pretului de interventie la zahar.

3.- FILIERA SI VALORIFICAREA PRODUSELOR CULTURILOR TEHNICE

Produsele acestor culturi sunt reprezentate in sistemul de valorificare a tulpinilor (care formeaza materia prima in industria textila) si semintele lor (ca produse secundare).

Valorificarea se face prin preluarea acestor produse de catre intreprinderile de profil, prin centrele de preluare, amplasate teritorial.

Receptia se efectueaza la unitatile de preluare pe loturi de minimum 1 000 kg in snopi, prin stabilirea calitatii in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare. Elementele calitative ale produselor culturilor textile se refera la: lungimea tehnica a tulpinii (productiva sau utila), grosimea tulpinii, zveltetea tulpinii, culoarea etc.

Conform acestor insusiri, tulpinile sunt incadrate pe clase de calitate (patru clase la in si trei clase la canepa). In functie de umiditate si corpuri straine se determina cantitatea utila.

Transportul se poate efectua cu mijloace de transport deschise, pe timp fara intemperii.

Depozitarea se face in sire, amplasate in locuri adapostite, prin care sa se asigure buna lor conservare pana la preluare.

Filiera la floarea soarelui si derivatele acesteia, redata in tabelul 2, poate fi structurata in etape delimitate astfel: productia de seminte, procesarea ( care are loc, de regula, in cadrul unitatilor de industrializare ), ambalarea, distributia si consumul.

Filiera semintelor de floarea soarelui si a derivatelor industrializate (ulei si margarina) Tabelul: 2

*AFR - Asociatia Fermierilor din Romania; ATA - Asociatia Tanarului Agricultor; ANPC - Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (include LAREX); APC -Asociatia pentru Protectia Consumatorilor; OPC - Oficiul pentru Protectia Consumatorului; ANPE - Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice; ANCA - Agentia Nationala de Consultanta in Agricultura.

SURSA : Prelucrat dupa Ene Irina, in lucrarea, - Politici si piete agricole,coordonator Zahiu Letitia, Ed. Ceres, Bucuresti, 2005

Referitor la bilantul uleiului si margarinei pentru ultima perioada din Romania, au fost semnalate tendinte ce pot fi prezentate astfel[15]:

o relativa stabilitate a productiei de ulei si cresterea productiei de margarina;

cresterea importurilor de ulei si margarina si un export nesemnificativ;

reducerea accentuata a stocurilor de ulei si deficit de stocuri in ultimii ani, mai

ales in situatiile cand s-a facut export;

o tendinta de crestere a consumului de ulei si margarina in ultima perioada.

De aici se poate concluzina ca in Romania s-a inregistrat o crestere semnificativa a productiei de floarea soarelui care a antrenat un volum important pentru procesarea in fabrici modernizate si retehnologizate. Consumul intern de uleiuri comestibile si margarina este redus, iar evolutia preturilor reflecta o tendinta de crestere. Aceasta tendinta s-a accentuat pe masura conjuncturii nefavorabile pe piata semintelor si uleiului de floarea soarelui pe plan mondial.

Produsele acestor culturi sunt reprezentate in sistemul de valorificare a tulpinilor (care formeaza materia prima in industria textila) si semintele lor (ca produse secundare).

Valorificarea se face prin preluarea acestor produse de catre intreprinderile de profil, prin centrele de preluare, amplasate teritorial.

Receptia se efectueaza la unitatile de preluare pe loturi de minimum 1 000 kg in snopi, prin stabilirea calitatii in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare. Elementele calitative ale produselor culturilor textile se refera la: lungimea tehnica a tulpinii (productiva sau utila), grosimea tulpinii, zveltetea tulpinii, culoarea etc.

Conform acestor insusiri, tulpinile sunt incadrate pe clase de calitate (patru clase la in si trei clase la canepa). In functie de umiditate si corpuri straine se determina cantitatea utila.

Transportul se poate efectua cu mijloace de transport deschise, pe timp fara intemperii.

Depozitarea se face in sire, amplasate in locuri adapostite, prin care sa se asigure buna lor conservare pana la preluare.

Cuvinte cheie carateristici de filiera, calitate tehnica, oferta, crere, preturi de preluare, sistem de valorificare, consum de produse prelucrate, etape si evaluare a filierei, politici de piata, oportunitati de piata, importanta si evolutia productiei de sfecla de zahar, cerere si consum de zahar, pret pentru sfecla de zahar si zahar, comertul si filiera zaharului, analiza SWOT in filiera sfeclei de zahar si zaharului, oportunitati si politici de piata a sfeclei de zahar si a zaharului, filiera de piata a florii soarelui si derivatelor acesteia.