Sisteme de agricultura. Tipuri de sisteme agricole si alegerea acestora.: Agricultura organica; Agricultura extensiva cu inputuri reduse; Agricultura de precizie.

Sisteme de agricultura. Tipuri de sisteme agricole si alegerea acestora.: Agricultura organica; Agricultura extensiva cu inputuri reduse; Agricultura de precizie.

1.3. Sisteme de agricultura

Sistemul agricol ansamblu de sectoare, tehnologii, masini si agregate tehnologice, in care solul este folosit ca principala resursa de productie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca si pentru cresterea animalelor.

Structura sectorelor poate fi diferita de la o ferma la alta.

- agric. Durab; -agr. Organic; - agric. conventionala ; -agr. de precizie; - agric biologica  -agr. Extensive

Tipuri de sisteme agricole si alegerea acestora

Agricultura durabila (integrata)

q    productie intensiva de produse competitive, avand raporturi armonioase, prietenoase cu mediul inconjurator.

q    'sisteme integrate' = semnifica utilizarea stiintifica, armonioasa a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrarile solului, rotatia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor si daunatorilor inclusiv prin metode biologice, la cresterea animalelor, stocarea, prelucrarea si utilizarea reziduurilor rezultate din activitatile agricole etc., pentru realizarea unor productii ridicate si stabile in unitati multiltisectoriale (vegetale si zootehnice).

Agricultura conventionala

intensiv mecanizata, cu produse competitive, dar care sebazeaza in mod deosebit pe concentrarea si specializarea productiei.

diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Ex: in mod regulat afanarea solului este efectuata doar prin aratura cu intoarcerea brazdei, fiind urmata de numeroase lucrari secundare de pregatire a patului germinativ si intretinere in perioada de vegetatie.

Se practica fertilizarea minerala cu doze mari si foarte mari, monocultura sau cel mult rotatii scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor.

larg raspandit in Romania pana in 1989.

poate afecta mediului inconjurator, mai ales daca diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fara a se lua in considerare specificul local: climat, sol, relief, conditiile sociale si economice, care determina nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate fata de diferitele procese de degradare chimica, biologica, fizica a mediului.

Agricultura biologica

mediu intensiva si astfel mai putin agresiva in raport cu factorii de mediu,

rezultatele (produse) agricole mai putin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ.

mai bine armonizat cu mediul inconjurator, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor si daunatorilor sunt de preferinta biologice, totusi sunt acceptate si doze reduse de ingrasaminte minerale si pesticide.

Pentru controlul calitatii produselor este necesara certificarea tehnologiilor utilizate. Produsele sunt comercializate pe o piata speciala.

Agricultura organica

-se deosebeste de cea biologica prin utilizarea exclusiva a ingrasamintelor organice in doze relativ ridicate, aplicate in functie de specificul local, cu predilectie in scopul fertilizarii culturilor si refacerii pe termen lung a starii structurale a solurilor, degradata prin activitati antropice intensive si/sau datorita unor procese naturale.

Agricultura extensiva

v    de subzistenta, cu o productie slab competitiva.

v    Poate afecta intr-o anumita masura mediul inconjurator, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutritie.

v    Ingrasamintele minerale si alte substante agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate, sau aplicate doar in cantitati foarte mici (cu exceptia sectorului legumicol).

v    hibrizii si soiurile performante nu sunt raspanditi pe scara larga.

v    sistem practicat in Romania de catre producatorii individuali.

Agricultura de precizie

cea mai avansata forma de agricultura, care este practicata chiar si in cele mai dezvoltate tari ale Uniunii Europene si SUA pe suprafete mai restranse

are la baza cele mai moderne metode de control a starii de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea in optim a tuturor componentelor tehnologice si astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

criterii pentru caracterizarea sistemelor de agricultura

. cantitatea si calitatea productiei;  . costuri rezonabile de productie pentru produse competitive; . stabilitatea productiei de la an la an, pe sectoare, ferme si terenuri agricole; . raporturi armonioase cu principalele resurse naturale (sol, apa, fauna, flora, relief),imbunatatirea, ameliorarea si conservarea acestora pentru generatiile viitoare; . specializarea si structura productiei agricole trebuie sa fie flexibile, adica sa posede capacitatea de a reactiona la schimbarile pietei privind cererea si oferta; . raport echilibrat pe termen lung intre cerintele economice, ecologice si sociale.