Virusul mozaicului marului

Apple mosaic virus ApMV - Virusul mozaicului marului, Ilarvirus, Bromoviridae, (Pop, 2009, TVV, III, 328). Descris initial la mai multe plante gazda, ApMV prezinta diferite sinonime, tulpini slabe sau severe si manifesta unele asemanari cu virusurile mozaicului lucernei si stricului tutului. Mozaicul marului a fost printre primele "variegari" ale plantelor transmisibile artificial prin altoire (Baur, 1907, Ber. dt. Bot. Ges. 25, 410), boli produse se ApMV fiind descrise prima data in S.U.A., la trandafir (White, 1928, Pl. Dis. Reptr. 12, 33) si mar (Bradford si Joley, 1933, J. agric. Res. 46,901), si la mar in Europa (Christoff, 1934, Phythopath. Z. 7, 521). În prezent, bolile produse de acest virus sunt raspandite in toata lumea, fiind relativ frecvente si in tara noastra (Pop s.a., 1965; 1967), la soiurile sensibile inregistrandu-se scaderi de productie de pana la 40 %. Virusul are un cerc larg de plante gazda, infectand peste 65 de specii apartinand la 19 familii (Fulton, 1952, Phytopathology 42, 413), infectii naturale cu acest virus gasindu-se la mar (Malus domestica), prun (Prunus domestica), cais (P. armeniaca), alun (Coylus), hamei (Humulus), zmeur (Rubus), castan (Aesculus), trandafir (Rosa spp.) si mesteacan (Betula spp.). La mar, virusul produce boala cunoscuta sub denumirea de mozaicul marului (Bradford si Joley, 1933, l.c.). Pe frunzele pomilor infectati apar impestritari, pete de forma si marimi diferite, linii si benzi distribuite neregulat pe suprafata limbului, sau benzi situate in lungul nervurilor, de culoare verde deschis, galbena, crem sau aproape alba, suprafata limbului fiind usor deformata sau rugoasa. Vara, in cadrul petelor clorotice, apar puncte necrotice, iar, spre sfarsitul verii, frunzele cu simptome grave se ingalbenesc si cad, puietii infectati in pepiniera ingalbenindu-se aproape total, pomii batrani manifestand simptome mai putin pronuntate. În cazul soiurilor foarte sensibile, cum este Granny Smith, suprafata fructelor este rugoasa si prezinta pete verzi deschis de intensitati diferite. Simptomele foliare sunt mai grave la temperaturi de 18-22°C si mascate la 26-30°C. Virusul produce simptome de mozaic linear la prun (Glimer, 1956, Phytopathology 46, 127), infectii inaparente sau marmorare si desene lineare galbui la zmeur (Baumann s.a., 1987, In: Virus Dis. Small Fruits, USDA, Agr. Handbook No.631, p. 246), mozaic galben la Aesculus hippocastanum (Sweet si Barba, 1979, Ann. appl. Biol. 92, 223), mozaic linear si patari inelare la mesteacan (Callaghan, 1962, Rep. Forest. Ent. Branch, Canada Dep. Forestry 1962, p. 42), mozaic inelar si in benzi la hamei (Schmidt s.a., 1970, Narchr.-Bl. dt. Pflanzenschutzd. Berlin 24, 78), mozaic linear la alun (Coylus), simptome de cloroza si mozaic la trandafir (Weiss si Mc Wharter, 1930, Plant Dis. Reptr. 14, 203), la unele gazde, simptomele neputand fi deosebite de cele produse de PNRSV (Seneviratne si Posnette, 1970, Ann. appl. Biol. ). Mai recent, infectii naturale cu ApMV au fost identificae la cais (P. armeniaca) in Spania, proportia pomilor infectati fiind de 79 % la soiul Real Fino si de 46 % la Bulida (Dominiquez s.a., 1998, 17th Int. Symp. on Fruit Tree Virus Dis., Acta Hort. 472, 203). Prin altoire, ApMV a fost transmis la piersic (P. persica), mirobolan (P. cerasifera), cires (P. avium), mahaleb (P. mahaleb) si P. pensylvanica, la care produce clorozarea nervurilor (mirobolan), mozaic linear si in benzi, sau desene in forma frunzei de stejar (Seneviratne si Posnette, 1970, l.c.). Prin inoculare de suc, virusul a fost transmis la Amaranthus gangeticus, A. retroflexus, Cassia occidentalis, Catharanthus roseus, Chenopodium murale, C. quinoa, Crotalaria juncea, C. spectabilis, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, Cyamopsis tetragonoloba, Fragaria vesca, Ghomphrena globosa, Hyoscyamus niger, Ipomoea nil, Melilotus alba, Momordica balsamina, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. debneyi, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, Phaseolus vulgaris (unele izolate), Phlox drumondii, Ricinus communis, Teramnus uncinatus, Torentia fournieri, Tropaeolum majus si Vigna unguiculata (Fulton, 1952; Kristensen si Thomsen, 1963; Posnette si Ellenberger, 1963). Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale brune, mici, la Amaranthus gangeticus si Teramnus uncinatus, leziuni locale necrotice la Cyamopsis tetragonoloba, leziuni locale clorotice, cloroze si piticire la Cucumis sativus, marmorare la Chenopodium quinoa, necroze nervuriene la Crotalaria juncea si mozaic galben aprins la Torenia fournieri (Fulton, 1985). Ca indicatori se pot folosi soiuri de mar sensibile, mai ales Ionathan, Lord Lambourne si Golden Delicious, primul reactionand si la tulpinile slab virulente. Experimental, virusul poate fi trasnmis prin inoculare de suc, la izolarea lui din gazdele lemnoase pe plante test folosindu-se solutii tampon adecvate si concentrarea particulelor prin ultracentrifugare (Kegler s.a., 1977, Arch. Gartenbau, Berlin 25, 171). La prepararea inoculului, se recomanda frunze de piersic sau de Chenomeles japonica. La plante indicatoare lemnoase, virusul se trasnmite usor prin grefare de scoarta si altoire. În plantatii, nu s-a observat raspandirea rapida a infectiei. În pepiniere si plantatiile intesive, boala se poate raspandi prin concresterea naturala a radacinilor pomilor sanatosi si bolnavi. Dupa Fulton (1985, In: Viruses of Plants p.103. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press Cambridge, UK), este posibil ca virusul sa nu se transmita prin samanta ci, mai degraba, prin polen la planta polenizata. În experientele lui Cameron si Thompson (1985) ApMV s-a trasnmis, in proportie de 2 %, prin samanta de alun (Corylus) si a fost identificat, prin metoda ELISA, in polenul de mar si de Catharanthus roseus provenit de la pomi infectati. La mar, s-au observat, de asemenea, puieti foarte tineri cu simptome de mosaic, probabil infectati din samanta. Principala cale de transmitere a virusului in natura este producerea si comercializarea materialului saditor infectat. În sucul foliar, se gasesc putini virioni, iar virusul este foarte labil, longevitatea in vitro fiind de 2-4 ore in extractele cu tampon fosfat 0,02 M (pH 8), continand 0,02 M 2-mercaptoetanol si numai de 2-5 minute in suc crud de castraveti. În extracte stabilizate cu merceptoetanol, inactivarea termica are loc la 54 °C, iar dilutia limita este 2 x 10^-3 (Fulton, 1968, Phytopathology 58, 635). Fiind putin stabile, preparatele se fixeaza inaninte de colorare cu glutaraldehida 1 % sau cu formalina si se contrasteaza cu acetat de uranil (Seneviratne si Posnette, 1970, l.c.). Virusul este bicomponent, avand virionii izometrici, de 25 si 29 nm in diametru, in preparate gasindu-se si exemplare baciliforme. Particulele au profil rotund sau pleomorfic, iar aranjamentul capsomerelor este evident. Purificarea se face dupa Fulton (1968, l.c.), virusul se comporta ca un antigen moderat, reactioneaza bine in testul de difuzie in gel, precipitatul in tub este de tip granular, iar prin procedeul ELISA, a putut fi detectat direct in plantele de mar (McMorran si Cameron, 1983, Plant Disease 67, 536. Medit, Cairo, Egypt) si in polenul de mar si de Catharanthus roseus. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei componente, iar genomul este format din trei parti de ARN monocatenar (Gonsalves si Fulton, 1977, Virology 81, 398). Pentru infectiozitate, necesita un factor ajutator, reprezentat de proteina capsidala. În virioni si in plantele infectate se gaseste un ARN subgenomic (ARN 4) continand gena proteinei capsidale. În urma traducerii acizilor nucleici apar sase polipeptide, virionii continand o singura proteina capsidala. Raspandirea virusului pe cale naturala fiind redusa, folosirea materialului saditor liber de virusuri este o masura practica de prevenire la toate speciile susceptibile. Testarea clonelor in cadrul procesului de inmultire se face prin transmiteri mecanice pe castraveti (Cucumis sativus, altoire cu soiuri indicatoare, utilizarea testului ELISA si a unui procedeu PCR, prin care se pot detecta simultan ApMV si cherry necrotic ringspot virus (Candresse s.a., 1998, 17th Int. Symp. on Fruit Tree Virus Dis., Acta Hort. 472, 219). Se recomanda ca testarile sa se efectueze primavara, folosind extracte din muguri fortati in sera sau din petalele florilor formate in conditii naturale (Grüntzig si Fuchs, 1986, Recent Results in Plant Virology p. 25). Eliberarea plantelor de ApMV este posibila prin regenerarea lor din culturi meristematice, aplicarea termoterapie cu aer cald (4 saptamani la 37°C), sau mentinerea lastarilor lemnificati in apa calda, timp de 30 minute la 47°C sau 15 minute la 50°C (Bhardwaj s.a., 1998, 17th Int. Symp. on Fruit Tree Virus Dis., Acta Hort. 472, 135). La infiintarea plantatiilor se va avea in vedere ca soiurile de mar Lord Lambourne, Jonathan, Golden Delicious, Allington Pippin, Champagnerrenette, Cox Orage si EM VII sunt foarte sensibile, Boskoop, Idared, Ontario, Parmen auriu, Starkrimson si EM IX mijlociu sensibile, iar Klarapfle, McIntosh si Spartan foarte tolerante, la ultimele infectia fiind latenta si incomplet sistemica. Soiul Granny Smith este foarte sensibil, manifestand simptome caracteristice la suprafata fructelor. În cazul unor meri foarte sensibili infectati cu tulpini grave, coroana acestora poate fi refacuta prin supraaltoirea lor cu material din aceleasi soiuri infectat cu tulpini slabe. Simptomele mozaicului marului au putut fi complet suprimate prin injectarea pomilor bolnavi cu Ribavirin (Cheplick si Agrios, 1983, Plant Disease 67, 1130).