Alegerea speciilor pentru culturile forestiere

Alegerea speciilor pentru culturile forestiere

Pentru utilizarea cat mai rationala a potentialului productiv al fondului forestier este necesar ca pe fiecare suprafata destinata padurii sa se instaleze vegetatia lemnoasa cea mai corespunzatoare in raport cu factorii stationali locali si cerintele social-economice, asigurand astfel atingerea scopului care defineste caracterul functional al padurilor.

Dupa functiile pe care le indeplinesc, culturile forestiere pot fi:

a) - paduri cu rol principal de productie: detin ponderea cea mai mare; sunt recomandate cultivarea de amestecuri de arborete pentru marirea valorii de intrebuintare; trebuie sa asigure necesarul de lemn aflat mereu in crestere in cantitate si sortimente bine precizate; se poate asigura si un bogat sortiment de produse nelemnoase denumite accesorii; pot indeplini si functii de protectie (sol, apa, aer).

b) - culturi forestiere cu rol principal de protectie: sunt destinate pentru protejarea si ameliorarea terenurilor degradate sau expuse degradarii; necesita formarea uni bogat sortiment de specii arborescente si arbustive cu desimea mult mai mare decat la padurile de productie; in principiu alaturi de rolul principal de protectie aceste culturi trebuie sa asigure si unele cerinte de productie; perdelele de protectie se vor instala sub forma unor benzi lungi si inguste si au rol protector impotriva eroziunii, alunecarilor de teren etc., in timp ce culturile forestiere in spatii verzi au rol social, estetico-sanitar si recreativ.

Alegerea speciilor forestiere are loc pe baza asigurarii caracterului polifunctional al culturilor forestiere, in acest scop, indiferent de rolul principal atribuit padurilor, criteriile de alegere a speciilor vor fi comune si sunt oferite de tipul fundamental de padure, tipul de statiune sau de culturile experimentale.

Criteriile de baza pentru alegerea speciilor forestiere sunt: importanta economica a produselor; productivitatea specifica; temperamentul si insusirile speciei; longevitatea arborilor; forma arborilor.

Pentru culturile forestiere cu rol principal de productie speciile arborescente se vor alege in functie de potentialul lor productiv si calitatea lemnului.

Pentru culturile antierozionale sunt recomandate speciile rustice cu o crestere viguroasa , inradacinare puternica si o coroana bine dezvoltata cu frunzis bogat.

Perdelele de protectie necesita specii cu o crestere rapida, longevive si cat mai inalte, care sa asigure si unele cerinte productive.

Pentru plantatiile in spatii verzi se vor alege specii ornamentale si decorative cu o bogata paleta plastica si coloristica.

Alegerea speciilor se poate efectua si prin indicatiile oferite de tipul natural de padure, tipul de statiune sau vegetatia lemnoasa cultivata experimental.

Tipul natural de padure, reuneste arboretele cu omogenitate bioecologica si silvicola productiva si este expresia ansamblului de conditii locale.

Tipul de statiune forestiera reprezinta ansamblul unitatilor stationale elementare identice sau ecologico-silvic echivalente cu: caractere fizico-geografice asemanatoare, soluri asemanatoare genetic, cu volum fiziologic util apropiat si asociatii de plante apte pentru aceeasi vegetatie forestiera.