Asocierea speciilor forestiere

Asocierea speciilor forestiere

Asocierea speciilor forestiere este rezultatul unor principii de generale si se materializeaza prin formule si scheme de impadurire.

1. Principii generale de asociere

In functie de scopul urmarit, caracteristicile mediului stational si insusirile ecobiologice ale speciilor forestiere, o cultura forestiera poate fi formata din una sau mai multe specii lemnoase care definesc compozitia specifica a viitorului arboret.

Dupa numarul speciilor arborescente participante, culturile forestiere pot fi pure (o singura specie) si amestecate sau de amestec (doua sau mai multe specii arborescente).

Instalarea culturilor amestecate constituie o necesitate economica si silvica, deoarece fata de culturile pure prezinta urmatoarele avantaje: sunt mai productive; furnizeaza un sortiment bogat de material lemnos; mentin si chiar amelioreaza fertilitatea solului; exercita eficient mai multe functii de protectie; sunt rezistente la adversitati; au o mare varitate estetica; se valorifica optim potentialul silvoproductiv al statiunilor si speciilor.

Sunt considerate amestecuri reusite, acele amestecuri in care se asociaza: una sau mai multe specii pretentioase cu altele mai putin exigente fata de factorii ecologici naturali; specii ale caror parti principale (tulpini si radacini), au dispunere diferita in plan vertical si orizontal.

De asemenea in formarea asociatiilor forestiere se are in vedere si temperamentul speciilor (de lumina, de umbra).

Modul de asociere si instalare este conditionat si de ritmul de crestere al speciilor; astfel intr-o asociere permanenta se pot instala simultan doua sau mai multe specii, numai daca acestea au o crestere aproximativ egala (fag, brad), in caz contrar se va instala prima specia care are cresterea mai inceata (cum sunt speciile cu temperament de lumina).

Dupa durata convietuirii speciilor asociate,  amestecurile forestiere sunt:

- permanente (instalate deodata sau in etape in functie de criteriile anterioare.

- temporare sau provizorii (instalarea unei specii se face mult mai devreme decat a celorlalte si de asemenea retragerea din asociatie este timpurie).

2. Formulele de impadurire

Sortimentul de specii arborescente si arbustive care formeaza cultura forestiera este redat prin formula de impadurire.

Formula de impadurire indica nominal, prin simboluri, speciile componente si precizeaza procentual proportia lor de participare.

Raportat la functia atribuita in cultura de amestec, speciile lemnoase din formula de impadurire apartin la trei categorii: specii principale, specii secundare si specii pentru protectia si ameliorarea solului.

Speciile principale sunt formate de speciile arborescente de prima marime capabile de a realiza, in statiunea respectiva, plafonul superior al arboretului; au functia principala de productie; o cultura forestiera poate fi formata din mai multe specii principale, cea mai valoroasa economic dintre ele se numeste specie principala de baza iar celelalte sunt numite specii principale de amestec.

Speciile secundare, sunt formate din specii arborescente de marimea a doua sau a treia; formeaza al doilea etaj; stimuleaza cresterea in inaltime a speciilor principale; indeplinesc mai multe functii importante.

Speciile pentru protectia si ameliorarea solului:

- sunt formate din arbusti cu talie mica,  tulpina in forma de tufa sau coroane bine dezvoltate.

- constituie etajul subarboretului care protejeaza solul si imbunatateste insusirile acestuia.

3. Schema de impadurire

Modul real de asociere a celor trei categorii de specii din formula de impadurire, precum si dispunerea spatiala a acestora pe o anumita suprafata constituie schema de impadurire. Prin simboluri si prezentare grafica schema de impadurire indica amplasarea speciilor, dispozitivul de plantare si desimea culturilor (fig. 13.1).

Schema de impadurire trebuie conceputa astfel incat prin modul de amplasare sa se asigure buna dezvoltare a speciilor amestecului, sa fie evitat efectul negativ al concurentei (eliminarea interspecifica).

Amestecul intre speciile principale se va realiza grupat. In general pe fondul bine reprezentat al speciei principale de baza se vor introduce speciile principale de amestec (grupat, in buchete de 25 exemplare; in palcuri mici, 25-100 exemplare; in palcuri mari,  peste 100 de exemplare). Gruparea se poate excuta in ochiuri cu forme geometrice diferite sau in benzi continue sau intrerupte.

Grupele de specii principale de amestec sunt dispuse fie ordonat cu respectarea distantelor dintre ele, fie neregulat in functie de microcomplexele stationale.

Fig. 13.1 - Prezentarea grafica a schemei de impadurire.

Amestecul in benzi (fasii) este recomandat pentru protejarea arboretului de influenta distructiva a factorii climatici (vanturile mai ales), acesta este paralel la curba de nivel si are 20-25 m latime (mai ales pentru specii cu temperament de lumina).

Desimea culturilor se stabileste in functie de scopul urmarit, natura terenului si materialului de impadurit, insusirile biologice ale speciilor forestiere si criterii economice.

Desimea se exprima prin numarul de  puieti la ha si reda gradul de apropiere dintre exemplarele instalate artificial, in general este conceputa astfel incat in cel mai scurt timp sa conduca la realizarea mediului specific forestier, prin inchiderea masivului.

Dispozitivul de cultura exprima modul dispunerii exemplarelor cultivate pe suprafata supusa impaduririi si poate fi (raportat la desimea adoptata si natura terenului): neregulat (presupune distante variabile si este caracteristic terenurilor accidentate); regulat (presupune distante constante si poate fi: patrat, dreptunghi sau chinconz).