Concepte teoretice referitoare la aplicarea tratamentelor - resurse forestiere

Concepte teoretice referitoare la aplicarea tratamentelor - resurse forestiere

1. Introducere

Sub raport economic resursele forestiere se inca­dreaza in categoria resurselor naturale regenerabile. intr-adevar, daca se face abstractie de degradarile entropice pe termen foarte lung despre care aminteste Georgescu-Roegen ecosistemele forestiere in conditiile gospodaririi lor rationale pot furniza cu continuitate si "la infinit' bunuri si servicii pentru om si societate. Faptul se explica prin aceea ca silvicultura, chiar mai mult decat agricultura, este legata direct de o sursa de energie practic permanenta si inepuizabila: radiatia sofara. Spre deosebire de silvicultura, industria si agricultura de tip industrial sunt conditionate de entropia joasa de origine minerala care prin consum se transforma in entropie ridicata (Tn deseuri), respectiv se epuizeaza.

Desi natura intervine ca factor important in cresterea economica din majoritatea activitatilor umane, asociatia dintre om si natura este in silvicultura mai puternica, mai subtila si mai hotaratoare decat in oricare alt domeniu. Explicatia este data de ciclul deosebit de indelungat al proceselor de productie din silvicultura, precum si de ponderea relativ redusa a interventiilor umane in aceste procese. Pe drept cuvant, se poate spune ca "padurea este un dar al soareiut. Uneori s-a inteles ca padurea ar fi si o resursa practic inepuizabila precum este energia cosmica, punandu-se in seama ei noi sarcini economice. De pilda, in perioada comunista, odata cu agravarea crizei energetice, padurea era considerata si o importanta sursa energetica, solicitandu-i-se in pius pana si frunzele, litiera si radacinile arborilor exploatati, ca si cand ecosistemele forestiere in calitatea lor de sisteme regenerabile ar putea suporta ia infinit presiunile economice.

Numai ca, in conditiile exploatarilor forestiere rapace, padurea ince­teaza de a mai fi o resursa naturala regenerabila, mai ales cand problema se analizeaza dupa criterii calitative. Asa s-au petrecut lucrurile cu resur­sele de lemn de rezonanta din padurile naturale din Carpatii Orientali, cu gorunetele de Ronisoara bogate in lemn pentru furnire estetice etc., tot asa cum pe an ce trece, prin exploatari fortate, se epuizeaza resursele de lemn de derulaj din padurile naturale de fag. insusi solul forestier este tot mai epuizat si "obosit'. Cauza degradarii solului este legata de aplicarea de taieri rase pe mari suprafete, de pasunat si de utilizarea la exploatare a unor tehnologii antiecologice. Deoarece regenerarea acestor resurse este dificila - cum este cazul lemnului de rezonanta - sau se produce lent dupa o perioada indelungata si la un nivel inferior - de pilda in situatia Semnului pentru furnire estetice sau a solului -, ne putem asocia convingerii expri­mate de Georgescu-Roegen (1979) si, mai recent, de L. Brown (2001), potrivit careia omul s-a dovedit "o nemaipomenita mana sparta' in privinta comportamentului sau fata de bogatiile naturale forestiere. "Numai circa o treime din padurile Globului este exploatata in mod regulat, iar o parte si mai mica - cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile'. Aprovizionarea cu lemn pe plan mondial se bazeaza inca in mare masura pe o exploatare de jaf a padurilor, fara nici o grija fata de consecintele nefavorabile asupra mediului. Taieri rase pe suprafete mari, incendii, agricultura itineranta si pasunatui deregleaza pe suprafete mari aceasta manta a Globului care este padurea, pricinuind eroziunea solului, dezgolirea lui, inundatii,, seceta pustiitoare, intr-o alternanta rapida' (Leibundgut, 1975). Aceste afirmatii raman si acum perfect valabile, chiar daca ritmul acestui proces incriminat a fost cu ceva incetinit. Multe tari in curs de dezvoltare sunt impinse la acest deznodamant de dorinta unei cresteri economice rapide sau din saracie. Nici Europa, nici Romania nu sunt lipsite de asemenea exemple. Consumul si utilizarea precipitata a resurselor naturale, in mare parte aflate deja la un nivel ridicat de epuizare, ar implica in lant consecinte economice, ecologice, sociale si politice pe termen lung dintre cele mai complicate si neprevizibile. De aceea, in acest context, pe plan teoretic, politicienii, economistii si ecologii cauta noi solutii pentru optimizarea raportului om-natura, in conditiile asigurarii unei cresteri economice durabile. Cauta­rile pornesc de ia recunoasterea existentei a doi factori foarte importanti pentru cresterea economica: a) limitele resurselor naturale; b) degradarea antropica a mediului in procesuf cresterii economice necontrolate. Acesti doi factori trebuie, de acum, sa apara ca restrictii fundamentale in modelele de optimizare economico-sociaia. Se incearca astfel noi abordari teoretice si practice a relatrei dintre resursele naturale si cresterea economica. "Strategiile si modelele cresterii economice trebuie regandite de pe pozitia nu a unor corectari oarecare, ci a unor reconsiderari de fond' (Betli, 1982), cerandu-se fundamentarea unui nou raport intre om si natura si, in conse­cinta, elaborarea unei noi teorii a cresterii economice. Pentru padurea si silvicultura viitorului, ale caror baze sunt puse prin deciziile de astazi, aceste noi orientari sunt de o importanta existentiala, tocmai pentru faptul ca in domeniul economiei forestiere relatia om-natura a fost alterata de concepte invechite, cu consecinte nefavorabile pe termen lung si foarte lung.

Cu o industrie a lemnului supradimen'tonata, cu un export de produse lemnoase avand o pondere exagerata a lemnului neprelucrat (busteni, cherestea, logde etc.), cu pierderi mari in procesele de exploatari forestiere si la industrializarea lemnului, prin recolte de lemn supranormative, tara noastra si-a epuizat prea repede zestrea resurselor naturale, cu mult inainte ca noile culturi forestiere presupuse mai productive si mai valoroase sa ajunga pe rod.

Toate aceste consecinte s-au produs in conditiile cresterii pretului lemnului de calitate pe piata mondiala. Este deci de preferat ca, in locul dezvoitarii industriei lemnului pe baza epuizarii fortate a resurselor naturale, sa se actioneze pe linia cresterii gradului de prelucrare a lemnului exploatat, in directia reducerii pierderilor de materie prima in procesele de productie, a reciclarii deseurilor, diminuand in mod corespunzator presiu­nea economica asupra padurilor exploatabile ajunse deja la un grad inalt de epuizare. Se va asigura astfel continuitatea si cresterea economica pe termen lung a industriei lemnului, se vor evita viitoare importuri de lemn la preturi exorbitante pentru sustinerea maritor capacitati industriale deja create; vor mai avea si generatiile viitoare lemn de calitate "masurat in aur' atunci cand pe plan european asemenea resurse vor fi fost epuizate; in plus va fi protejat echilibrul ecologic al spatiului nostru geografic fara de care dezvoltarea economico-sociala n-ar fi posibila.

In sprijinul acestor teze vin noile concepte economice despre care s-a amintit. Ele pornesc de la recunoasterea adevarului elementar, dar mult timp neglijat de stiinta economica, potrivit caruia "primul si cel mai important factor ai cresterii economice' sunt deopotriva munca si natura. Conside­rarea numai a muncii ca primul si cel mai important factor al cresterii economice a subapreciat rolul resurselor naturale, conceptele economice contribuind astfel la epuizarea bogatiilor naturale. Supraaprecierea muncii este specifica perioadei de abundenta a resurselor naturale, cand parea firesc ca orice crestere economica sa depinda de consumul de munca vie sau materializata. in aceasta conceptie, problema se limita la minimizarea consumului de munca pentru aceeasi valoare de intrebuintare. Asemenea calcule economice au neglijat latura bunei gestionari a resurselor naturale, inclusiva resurselor forestiere. Dupa cum sustine Belii "in conditiile abundentei factorului natural, dependenta cresterii economice de resursele naturale era abordata in mod preponderent, daca nu chiar excfusiv, prin prisma consumului de munca si, respectiv, a relatiilor valorice, iar corelatia dintre munca si natura era dominata de munca'. Aceasta conceptie, in virtutea inertiei, s-a prelungit cu muft peste limitele perioadei abundentei resurselor naturale, contribuind la risipirea zestrei mostenite de la natura in detrimentul viitoarelor generatii. Dupa petrol, padurea a avut cel mai mult de suferit de pe urma acestei conceptii. Mereu au avut prioritate interesele economice de moment. De exemplu, primatul muncii fata de factorul natu­ral a influentat puternic gandirea economistilor; numai asa se explica pretul atat de redus al lemnului pe picior practicat in trecut, atat de mic incat valoarea materiei prime se pierde prin rotunjiri in valoarea produsului finit, in asemenea conditii a fost minima cointeresarea economica in directia folosirii cu chibzuinta a resurselor forestiere. Au fost lipsite de sens, chiar pentru a da o noua viziune conceptelor economice. Includerea naturii in calcuful economic este o adevarata revolutie (Malita, 1978).

Dupa teoria si metodologia clasica, eficienta economica este un con­cept bazat pe munca, care neglijeaza factorul natural. intr-adevar, actuala gandire economica apreciaza eficienta economica numai prin prisma raportufui dintre rezultate si cheltuieli, ambele elemente de calcul fiind legate direct de munca vie sau materializata. Potrivit acestei conceptii se formeaza si raportul munca-valoare-pret. Resursele naturale sunt luate in considerare numai prin prisma consumului de munca, "pe doua cai: a) prin continutul util al resurselor si b) prin volumul lor in functie de nevoi. in primul caz, resursele naturale devin factor al productivitatii muncii st prin aceasta, factor a! valorii si pretului unui produs dat. in cel de-al doilea caz, resursele naturale apar ca factor nelimitat sau limitat. in aceste conditii, mecanismul de formare a valorii, preturilor si eficientei este reglat de con­sumul de munca, fie cel mediu social, daca resursele sunt nelimitate, fie marginal, potrivit resurselor celor mai sarace, daca resursele sunt nelimi­tate', in ceea ce priveste economia forestiera, acest mod de a calcula efi­cienta economica a incurajat risipirea resurselor naturale, supra exploatarea padurilor si dezechilibrarea mediului.

Totodata, asemenea metodologii de caicul a eficientei economice pot incuraja dezvoltarea activitatii practice spre produse si tehnologii cu o mare productivitate a muncii si un cost de productie redus, dar mari consuma­toare de materii prime lemnoase. Se incurajeaza astfel epuizarea tezau­rului forestier, ia Jumina unor indicatori economici aparent favorabili. De pilda, productia si exportul de cherestea sunt eftciente numai atat timp cat nu se iau in considerare costurile echivalente pierderilor de sol, dereglarile hidrologice si climatice provocate de recoltarea lemnului.

Asadar, in conditiile trecerii de la starea de resurse naturale abun­dente la cea de resurse naturale limitate sf in curs de epuizare, respectiv de ia "economia de cowboy ia cea a navei spatiale', conceptele si metodo-logiile economice trebuie sa treaca si ele prin mutatii favorabile grijii fata de avutia mostenita de la natura.

Noile concepte economice vor trebui cu prioritate aplicate in economia forestiera, deoarece, pe aceasta cale, se va usura mult actiunea de utilizare durabila a resurselor forestiere in interesul actualei si viitoarelor generatii.

Este de acum foarte limpede ca dezvoltarea economiei forestiere nu se mai poate baza, cel putin pentru viitorul previzibil, pe cresterea volu- mului recoltelor din paduri, care de altfel se afla intr-o stare avansata de epuizare, ci pe: a) remodelarea structurii productiei in directia minimizarii consumului de materii prime lemnoase, b) cresterea gradului de prelucrare industriala a lemnului prin incorporarea in produse a unei munci de mare complexitate, c) substituirea lemnului cu alte materiale pentru cat mai multe produse, d) fundamentarea unor noi strategii privind cresterea economica pe baza tehnicilor de reciclare a deseurilor in cadrul unor procese de pro­ductie cu circuit inchis. De pilda, numai prin cresterea ponderii maculaturii in cuantumul materiei prime a industriei hartiei, de la sub 10%, cat este in prezent, la 40-50% - cat s-a ajuns in unele tari avansate -, se pot asigura noi posibilitati pentru o crestere economica substantiala, necorelata cu fortarea padurilor.

Tot asa cum axarea exportului pe produse pe baza de lemn pe mobila de lux si de arta, care incorporeaza cantitati mari de munca de mare com­plexitate, va majora considerabil incasarile de valuta fara consumuri supli­mentare de resurse forestiere; caci exportul de materii prime lemnoase slab prefucrate (busteni, cherestea, lobde etc.) echivaleaza cu o instrainare la preturi mici a unei parti din avutia nationala. Alte cresteri economice in industria lemnului sunt posibile prin folosirea deseurilor pentru fabricarea de alcooli inferiori (metanof, etanol etc.) in scopuri energetice, fara a antrena in acest proces frunzele, litiera, radacinile sau ierburife din paduri.

Cu doua decenii in urma s-a apreciat ca importante cresteri econo­mice se pot obtine prin trecerea ia o productie descentralizata si nestandar­dizata, vizand inlocuirea gigantelor combinate ue industrializare a lemnului cu unitati de productie mai reduse, amplasate langa sursele de materii prime, ceea ce permite realizarea unei productii de mobila de serie mica in conditii de eficienta economica ridicata mai ales pentru export (Giurgiu, 1982). Aceasta restructurare de-abia acum se infaptuieste.

Chiar si sectorul de exploatari forestiere are inca mari posibilitati de crestere economica, fara majorarea volumului taierilor, prin: 1) reducerea pierderilor de biomasa in procesele de productie; 2) optimizarea structurii pe sortimente a productiei in raport cu putentialul industrial al volumului de lemn primit spre exploatare. De pilda, printr-o sortare judicioasa, este posi­bila majorarea ponderii lemnului de derulaj la fag si a celui pentru furnire la stejari, in conditiile mentinerii la un nivel constant a volumului taierilor. Din pacate, odata cu privatizarea industriei de exploatare si industrializare a lemnului, controlul asupra folosirii rationale a resurselor forestiere a scazut, in dauna intereselor generale ale tarii. De exemplu, lemn de calitate supe­rioara, cum este lemnul de derulaj este folosit ca lemn de foc.

Considerente referitoare la aplicarea tratamentelor in fondul nostru forestier

Inceputurile silviculturii au fost legate aproape exclusiv de gasirea celor mai rentabile metode pentru exploatarea padurilor.

Pe parcurs, concomitent cu restrangerea suprafetelor paduroase si cresterea nevoilor de lemn impuse de evolutia modului de productie, catre sfarsitul secolului trecut si mai ales dupa trecerea padurilor in proprietatea statului (1948) s-a pus tot mai pregnant sarcina rezolvarii rationale si judicioase a problemelor de exploatare si cele de cultura, legate in special de regenerarea padurilor si asigurarea continuitatii sale.

Inceputurile silviculturii in Principatele Romane sunt legate de activitatea carturarului Ion Ionescu de la Brad care, inspirat de silvicultura franceza, proiecteaza pravila 'pentru crutarea padurilor manastiresti si altele' promulgata in 1843 sub domnia lui Mihai Sturza in Moldova. Progrese importante se inregistreaza prin elaborarea primului Cod Silvic Romanesc in 1881 sub domnia lui Alexandru I. Cuza. Pe masura organizarii tinerei noastre administratii silvice, incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, solutionarea practica a problemei tratamentelor s-a bazat in primul rand pe experienta silviculturii franceze si germane, dominante in Europa. In ciuda unor eforturi laudabile si rezultate multumitoare, datorita lipsei de experienta, ca si unor conditii social-economice nu prea favorabile, in aplicarea tratamentelor s-au inregistrat si multe insuccese (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Constantinescu, 1973; Negulescu, 1965, 1973, 1976; Vlad s.a., 1997). Ca urmare, s-a ajuns in multe situatii la schimbari repetate ale tratamentelor in cazul acelorasi paduri si deseori chiar la o anumita neincredere a silvicultorilor fata de aptitudinile unor tratamente. De remarcat ca, in functie de natura proprietatii (de stat, particulare, composesorale, manastiresti etc.), atat alegerea tratamentelor, cat si aplicarea lor a diferit foarte mult si, in consecinta, si rezultatele la care s-a ajuns au fost la fel de diferite (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu si Ciumac, 1959).

De remarcat ca, in ultimele decenii, renuntandu-se la aplicarea schematica a taierilor, rezultatele au fost incurajator ameliorate. Totodata, s-au diferentiat teoretic si s-au aplicat in practica mai multe tratamente ce pot solutiona in mod eficient sarcinile gospodaririi rationale si judicioase a fondului nostru forestier .

Actualmente, valorificand experienta dobandita, de aproape un secol de cautari, de succese dar si de nereusite in aplicarea tratamentelor, silvicultura romaneasca si-a precizat tot mai clar o conceptie si o experienta proprie in materie. Prin aplicarea strategiei adoptate in gospodarirea padurilor s-a deschis perspectiva trecerii la o silvicultura tot mai rationala, mai judicioasa si deci stiintifica. Aceasta sarcina este tot mai mult inlesnita de faptul ca se dispune de o fundamentare teoretica bogata si s-a dobandit o bogata experienta practica privind adoptarea si aplicarea diferentiata a tratamentelor in functie de starea si structura de fapt si de aceea dorita in viitor a fondului nostru forestier, precum si de conditiile tehnico-economice specifice economiei noastre forestiere.

Progresele insemnate privind bazele teoretice ale tratamentelor si modul lor diferentiat de aplicare in fondul nostru forestier le datoram eforturilor constante ale invatamantului si mai ales a celui superior silvic cu o existenta deja centenara, precum si cercetarii stiintifice. Daca inceputurile au fost legate de preluarea si transmiterea bazelor teoretice din silvicultura unor tari mai avansate in domeniul silvotehnicii (Fransa, Germania, Elvetia, Anglia, etc.) ulterior, mai ales in secolul care se incheie, experienta teoretica si practica dobandita in alegerea si aplicarea tratamentelor de catre multe generatii de silvicultori a permis adaptarea rationala a tehnicii tratamentelor la realitatile forestiere de la noi, la structura proprietatii asupra fondului forestier si la obiectivele gospodariei silvice in diferite etape. S-a ajuns astfel sa se sustina ca, "competenta si maiestria profesionala a specialistului forestier angajat in aplicarea tratamentelor nu se estimeaza dupa rigurozitatea respectarii bazelor teoretice ale tratamentului adoptat, ci prin masura in care reuseste sa-l aplice creator si adecvat starii si structurii padurii exploatabile.

Dar si obiectivelor de gospodarire fixate (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu, 1965,1973,1992; Florescu, 1991). In promovarea unei conceptii moderne privind adoptarea si aplicarea tratamentelor un rol esential revine publicatiilor de specialitate si in primul rand manualelor si tratatelor de specialitate publicate, precum si a Revistei padurilor care de la aparitia sa (1886) si pana in prezent s-au constituit (alaturi de alte publicatii stiintifice) ca tribuna de dezbateri stiintifice si de prezentare a experientei dobandite sau de explicare a nereusitelor, insotite de sugestii privind aplicarea tratamentelor.

Un merit deosebit revine practicienilor anonimi care au activat in amenajarea si gospodarirea padurilor, punand in opera cunostintele dobandite si verificand justetea lor. S-a creat astfel o baza teoretica si practica solida ce va permite in viitor obtinerea unor rezultate superioare in aplicarea diferentiata si creatoare a tratamentelor in fiecare loc si moment, a recomandarilor tehnice cunoscute, cu caracter mai general sau de detaliu si a indrumarilor tehnice privind aplicarea tratamentelor.

Dupa datele oficiale in vigoare ponderea aplicarii tratamentelor in etapa actuala este redata in tabelul nr. 1. de mai jos:

Tabelul 1

Aplicarea tratamentelor in fondul forestier (dupa xxx, 1995)

Se poate astfel observa ca, dupa aparitia normelor tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor, prin noile amenajamente elaborate au fost recomandate cu prioritate tratamente de codru intensive, bazate pe regenerare sub masiv si realizarea de structuri cat mai diversificate si eficiente ecologic si economic. In felul acesta se vor intensifica eforturile privind valorificarea potentialului de regenerare naturala a speciilor si populatiilor loca1e valoroase, ca si cele vizand conservarea biodiversitatii proprii ecosistemelor forestiere naturale sau cultivate, ameliorarea in continuare a eficacitatii ecoprotective a fondului nostru forestier s.a.

In acelasi timp, nu se poate considera ca problema alegerii si aplicarii tratamentelor este complet si definitiv rezolvata, atat pe plan teoretic, cat si practic. In acest domeniu se cer inca eforturi sustinute din partea cercetarii si productiei, puse in slujba instaurarii unei gospodariri cat mai judicioase a padurilor, indiferent de structura proprietatii asupra fondului forestier, s.a.

Perfectionarea aplicarii tratamentelor trebuie sa conduca la solutionarea problemelor privind valorificarea in grad maxim a potentialului productiv stational, prin crearea unor paduri cat mai stabile, de mare diversitate structurala si functionala, in deplina concordanta cu obiectivele fixate pentru fiecare unitate de gospodarire.

In viitor, aplicarea diferentiata a tratamentelor va conduce la rezultate bune, daca se va tine seama de faptul ca, cu cat se lucreaza in paduri cu o stare de vegetatie si capacitate de regenerare mai viguroasa, cu atat taierile pot sa fie mai intense, mai uniforme, mai putine la numar si mai des repetate, iar perioada speciala de exploatare regenerare mai scurta (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu, 1973).

Prin aplicarea tratamentelor urmeaza a se realiza multiple obiective majore ale silvotehnicii dintre care se mentioneaza:

-asigurarea regenerarii padurii si deci a continuitatii fondului forestier si conservarea biodiversitatii sale;

-valorificarea optima a potentialului de regenerare al arboretelor devenite exploatabile si promovarea oriunde si oricand este posibil si oportun a regenerarii naturale;

-mentinerea si ameliorarea eficacitatii polifunctionale a padurii cultivate si prevenirea degradarilor de ordin structural sau functional la nivelul fiecarui arboret si ansambluri de arborete;

-punerea in valoare a masei lemnoase sub forma de produse principale, la nivelul posibilitatii fixate prin amenajament pentru fiecare U.P. si evitarea oricaror suprasolicitari, indiferent de motivatii;

-realizarea treptata a structurilor optime de atins la nivelul fiecarui arboret si in ansamblul U.P., ca baza pentru optimizarea marimii, structurii si calitatii fondului de productie si a cresterilor, precum si a gospodaririi durabile a padurilor;

-extinderea arboretelor amestecate si cu structuri diversificate, care s-au dovedit mai rezistente la actiunea factorilor vatamatori periculosi si mai flexibile la mutatiile ce se produc in structura consumului de lemn;

-dirijarea convenabila prin regenerare a sensului de producere al unor succesiuni si inlocuirea populatiilor (speciilor) neadecvate telurilor fixate in fiecare caz s.a. Ar fi insa nejustificata si foarte pagubitoare restrangerea preocuparilor numai la punerea in valoare a masei lemnoase si eventual la asigurarea regenerarii si intemeierii unui nou arboret, asa cum, din pacate, s-a mai intamplat si se mai practica si in prezent.

In cele ce urmeaza, se vor prezenta pe scurt unele particularitati si detalii in plus privind aplicarea diferentiata a tratamentelor in fondul nostru forestier.

3. Aplicarea tratamentelor in arboretele de cvercinee si in sleauri

Padurile de cvercinee cuprind o gama insemnata de formatii forestiere si anume: goruneto-fagetele, gorunetele, goruneto-sleaurile, sleaurile de deal cu gorun, cu stejar, cu gorun si fag, stejaretele, stejareto-sleaurile, amestecurile diverse de stejar, ceretele, garnitele, amestecurile de garnita si cer, cero-sleaurile, stejaretele brumarii si pufoase si chiar sleaurile de silvostepa.

In ansamblul fondului forestier, speciile de cvercinee ocupa 18,5%. Sub raport structural, dominante sunt arboretele amestecate, echiene si relativ echiene, mono sau bietajate, provenite din samanta sau lastari (si mixt), variate ca productivitate si bine diferentiate sub raport functional.

Fiind mai puternic si de mai mult timp supuse impactului antropogen, cea mai mare parte dintre ele au suferit evidente schimbari structurale, si-au diminuat stabilitatea ecosistemica si potentialul bioproductiv, bioregenerator si ecoprotectiv.

De aceea, gospodarirea padurilor de cvercinee ridica in plus probleme dintre cele mai dificile de redresare sau reconstructie ecologica, de mentinere si chiar crestere a ponderii cvercineelor si in primul rand a gorunilor si a stejarului pedunculat, care au avut si cel mai mult de suferit.

Daca avem in vedere si faptul ca au fost si mai sunt inca expuse la intense procese de uscare prematura, rezulta ca, in viitor, aplicarea tratamentelor devine o sarcina de mare raspundere in redresarea ecologica si economica a celor mai valoroase ecosisteme din fondul nostru forestier.

Sub raport ecologic, in alegerea si aplicarea tratamentelor se va avea in vedere ca padurile de cvercinee ocupa regiunile de podis, coline, dealuri, campii si lunci, cu pante ceva mai moderate sau terenurile aproape plane, mai usor accesibile.

Ca urmare, exploatarea se poate realiza in conditii mai favorabile; in schimb, regenerarea este mai dificila si pretentioasa, fiind in mare masura conditionata de particularitatile procesului de fructificatie al cvercineelor (4-10 ani si chiar mai mult), de incapacitatea semintisului acestor specii de a suporta mai mult de 2-5 ani umbrirea de sus a masivului parental si de regimul deficitar de precipitatii mai ales in sezonul de vegetatie, care poate deveni inhibant pentru regenerarea pe teren descoperit.

Speciile de cvercinee au insa longevitate mare, inradacinare profunda, sunt toate pretentioase (dar diferit) fata de lumina, fructifica rar (la 4-5 ani gorunul si 6-10 ani stejarul pedunculat), semintele sunt mari si grele, iar diseminarea lor se face de regula pe suprafata proiectiei coroanelor semincerilor. In plus, semintele sunt atacate de insecte si preferate de mistreti.

Semintisul speciilor de cvercinee pretinde, pentru o dezvoltare sustinuta, suficienta lumina, caldura, umiditate si hrana, pe care le are asigurate daca beneficiaza de lumina plina de sus, dar si de un adapost lateral eficient, care sa previna uscaciunile estivale in orizontul de sol in care se dezvolta puietii (din Florescu, Nicolescu 1998, dupa Dracea, 1924; Vanselow, 1931).

De asemenea, este cunoscut ca in competitia cu celelalte specii de amestec, semintisul cvercineelor este dezavantajat, intrucat speciile de amestec fructifica mai des, abundent, iar semintisul lor creste mai activ decat cel de cvercinee (din Florescu, Nicolescu 1998, dupa Ciumac s.a., 1967).

In alta ordine de idei, nu poate scapa din vedere nici faptul ca, in trecut, padurile amestecate de cvercinee au fost dominante, iar arboretele pure au aparut mai mult in statiuni extreme.

Chiar si acum padurile amestecate de cvercinee, bietajate si cu subarboret, se dovedesc mai rezistente la uscarea intensa prematura decat arboretele pure, simplificate structural. In aplicarea tratamentelor la padurile de cvercinee situate pe terenuri asezate mai trebuie sa se tina seama si de rolul lor in asigurarea unui drenaj biologic activ, care mentine regimul de umiditate edafic intr-un echilibru mai stabil, dar care se deterioreaza rapid, odata cu rarirea nedibace a arboretelor mature si reducerea brusca a transpiratiei la nivelul fitocenozei, fapt ce se soldeaza cu procese active de inmlastinire, in care este foarte dificil de refacut padurea.

Toate aceste precizari ca si altele mai de detaliu care tin de ecologia cvercineelor conditioneaza atat alegerea, cat mai ales aplicarea tratamentelor.

In plus, imperative economice obliga in continuare la convertirea aproape integrala a crangurilor de cvercinee in paduri mai valoroase de codru, precum si la refacerea padurilor structural si functional necorespunzatoare si, mai ales, la substituirea unor culturi improprii (de salcam, de plopi euramericani, arborete derivate) care au fost instalate pe parcurs in arealul padurilor de cvercinee.

Daca mai avem in vedere si structura pe clase de varsta, adeseori dezechilibrata, rezulta clar si complexitatea de probleme ce se cer rezolvate in viitor prin aplicarea tratamentelor in padurile de cvercinee, ca si necesitatea adoptarii unor tratamente intensive, judicios adaptate la starea de fapt a padurilor, la obiectivele imediate, dar si de lunga perspectiva, atribuite acestor paduri.

Daca avem in vedere cerintele bioecologice ale speciilor de cvercinee, conditiile stationale specifice in care acestea exista sau pot fi introduse pe cale artificiala, precum si telurile de gospodarire fixate pentru aceste paduri, se pot adopta tratamente din regimul codrului (precumpanitor tratamente de codru regulat cu regenerare sub adapost), dar si din regimul crangului (crang simplu, crang cu rezerve).

Trecand peste alte detalii, in consens cu prevederile normelor tehnice in vigoare, atat in padurile pure, cat si in cele amestecate de cvercinee va fi necesar sa se adopte in continuare regimul codrului, urmand sa se mentina crangul numai in cazuri de exceptie, cum ar fi, de exemplu, unele fonduri cinegetice destinate culturii fazanului.

Este necesar sa se examineze aprofundat daca in cazul unor cerete, garnitete, stejarete brumarii si pufoase, situate in conditii arealistice extreme chiar si pentru exigentele lor ecologice, nu va fi mai rational sa pastram regimul crangului, refacand insa crangurile degradate prin plantarea de puieti si inlocuirea cioatelor degradate.

In regimul codrului se vor sista taierile rase de refacere si mai ales de substituire si se vor aplica numai tratamente cu regenerare sub adapost si taieri selective sau, exceptional, taierile de refacere in benzi si coridoare.

Astfel, in padurile cu functii prioritare de protectie dar si in cele de productie si protectie se vor adopta si aplica diferentiat doar tratamentul taierilor cvasigradinarite, progresive, progresive in margiie de masiv, iar refacerea arboretelor necorespunzatoare se va realiza tot prin adaptarea acestor tratamente si intensificarea regenerarii artificiale.

In toate cazurile, taierile vor urmari in mod precumpanitor promovarea semintisului preexistent, ca si instalarea si dezvoltarea activa in ochiurile deschise a speciilor de cvercinee, urmand ca restul speciilor de amestec sa fie instalate in portiunile dintre ochiuri.

Chiar la aplicarea lucrarilor speciale de conservare, in arborete exceptate de la taierile de produse principale se vor deschide ochiuri in anii de fructificatie ai cvercineeIor, de marimi corespunzatoare exigentelor ecologice ale acestor specii (din Florescu, Nicolescu 1998, dupa Ciumac s.a., 1967; Negulescu, 1966, 1973; Constantinescu, 1973; Florescu, 1981, 1991; Damaceanu, 1984; Vlad, s.a., 1997 etc.).

La nevoie se va recurge si la regenerarea artificiala a ochiurilor deschise daca semintisul nu s-a instalat, ori a pierit din diferite cauze, indiferent de tratamentul aplicat, si inainte de lichidarea vechiului arboret parental.

Important este ca, in cazul cvercineelor, chiar daca se lucreaza cu perioada lunga sau foarte lunga de regenerare, ochiurile deschise regenerate trebuie sa fie puse integral in lumina cu perioade speciale scurte de regenerare, de 2-5 ani la gorun si de 2-3 ani la stejar pedunculat, in functie de conditiile stationale.

In ceretele si garnitetele pure sau amestecate, incadrate in grupa a II-a functionala, tratamentul taierilor progresive s-a dovedit eficace. In continuare se pot face incercari si daca se vor inregistra rezultate bune, se va putea trece la aplicarea tratamentului taierilor succesive sau progresive in margine de masiv, avand in vedere ca cele doua specii dispun de un potential de regenerare mai ridicat decat restul cvercineelor.

In conducerea procesului de regenerare a acestor specii se va urmari mai atent instalarea preponderenta a garnitei, care este adeseori concurata si inlocuita chiar de cer, specie mai robusta, dar inferioara ca valoare.

In cerete, garnitete, stejarete brumarii si pufoase se va intensifica conversiunea spre codru.

Se poate adopta, dupa caz, atat conversiunea prin imbatranire a unor cranguri sanatoase, in care s-au pastrat speciile de baza, cat si conversiunea prin refacere, bazata pe regenerare artificiala sau mixta. Substituirea arboretelor derivate si revenirea la tipurile fundamentale se va face predominant cu ajutorul regenerarii artificiale, dar valorificand eficient provenientele locale, adapostul protector al vechiului arboret si evitand lasarea solului complet descoperit.

In lucrarile de refacere si substituire din arealul formatiilor de cvercinee se vor adopta tratamentele cu regenerare sub adapost (progresive, progresive in margine de masiv, cvasigradinarite), dar se va putea recurge si la taieri rase in benzi inguste sau coridoare, in care se va urmari instalarea prioritara (naturala sau artificiala) a speciilor de cvercinee.

De remarcat ca, pentru asigurarea unei bune regenerari in padurile de cvercinee pure si amestecate, este obligatorie mentinerea consistentei pline pana la declansarea regenerarii, spre a evita inierbarea.

De asemenea, este obligatorie interzicerea pasunatului in toate arboretele care se afla in curs de regenerare.

Prin masurile de ajutorare si ingrijire a semintisului se va asigura cu prioritate participarea cvercineelor cu o pondere de minim 40-50% (dar va trebui evitat in viitor, oriunde statiunea nu este limitativa, constituirea de arborete pure).

Dupa modul cum este condusa regenerarea, operatiunile culturale pot si trebuie sa inceapa pe masura constituirii starii de masiv in ochiurile regenerate, (depresajul si degajarile sunt obligatorii) fara a se astepta lichidarea vechiului arboret.

La primele degajari se va urmari mai ales reglarea desimii si compozitiei, precum si slabirea presiunii competitive exercitate de speciile de amestec si ajutor din noul etaj juvenil, in curs de intemeiere.

Sublinierile facute la acest subcapitol cu privire la aplicarea tratamentelor au urmarit mai mult sa puna in evidenta complexitatea de probleme ce se cer solutionate si nu sa le epuizeze. In etapa actuala se dispune de o literatura bogata (romana si straina) cu privire la bazele teoretice si modul de aplicare a tratamentelor, dar si de o experienta tot mai bogata si promitatoare in activitatea de proiectare si aplicare a tratamentelor in fondul nostru forestier.

Acestea reprezinta o baza sigura pentru aplicarea adecvata, judicioasa si diferentiata a tratamentelor, perfectionand permanent tehnicile si tehnologiile de lucru, in concordanta cu imperativele actuale, dar si de lunga perspectiva ale silviculturii.

Este important de remarcat in final ca drumul deschis aplicarii tratamentelor in perspectiva va necesita eforturi mari de competenta profesionala a corpului silvic, eforturi suplimentare de inzestrare tehnico-materiala a unitatilor silvice, eforturi de integrare armonioasa a tehnicilor de amenajare, cultura si exploatare, judicios motivate ecologic, tehnic si economic, un efort de ameliorare continua a structurii instalatiilor de colectare si transport, de adaptarea mijloacelor tehnice utilizate in silvicultura, exploatari si transporturi forestiere.

Aceste eforturi sunt si posibile si necesare pentru refacerea si ameliorarea de ansamblu a potentialului bioproductiv si ecoprotectiv al patrimoniului nostru silvic, de refacere a stabilitatii sale ecosistemice si de asigurare in fapt a principiului continuitatii (dezvoltarii durabile) si optimizarii efectelor utile oferite de padure (produse si servicii), indiferent de structura viitoare a proprietatii.

Aceste cerinte ferme pe care le impune silvicultura, pentru a garanta si in viitor exercitarea in bune conditii a functiilor atribuite padurii, justifica si motiveaza din plin toate aceste eforturi, iar ele sunt posibile de realizat in actualele conditii social-economice.

Daca se va actiona cu competenta profesionala si se vor depasi presiunile conjuncturale asupra silviculturii, daca intreg corpul silvic se va darui cu profesionalism si pasiune rosturilor actuale si viitoare ale patrimoniului nostru forestier, se va ajunge, cu certitudine, la cresterea eficientei ecologice, tehnice si economice a tratamentelor si a celorlalte tehnologii de cultura, indrumand rational padurea cultivata prin refacerea echilibrului dinamic intre cerintele social-umane si resursele forestiere actuale, fara a afecta in nici un fel obligatiile ferme de indelungata perspectiva.

Si aceasta pentru ca, in gospodarirea durabila a fondului forestier, mai mult decat in alte domenii, prezentul este evident dependent de gospodarirea din trecut a padurilor, iar viitorul gestiunii padurii depinde de silvotehnica actuala.

4.Tratamentul taierilor progresive (in ochiuri)

Principial, tratamentul taierilor progresive consta in aplicarea de taieri repetate neuniforme, concentrate in anumite ochiuri imprastiate neregulat in cuprinsul arboretelor exploatabile, urmarindu-se instalarea si dezvoltarea semintisului natural sub masiv, pana ce va constitui noul arboret. (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu s.a., 1973).

In esenta sa, tratamentul taierilor progresive consta din taieri repetate, prin care arboretul se rareste in anumite ochiuri, alese cu discernamant, pentru a favoriza dezvoltarea semintisului preexistent daca este viabil sau pentru a provoca instalarea acestuia in ochiurile deschise, urmarind lichidarea arboretului exploatabil si intemeierea unui nou arboret valoros, intr-o anumita perioada de timp.

Acest tratament a fost propus de Gayer la finele secolului trecut (1878) si ulterior de Troup (1952). La noi in tara a fost promovat de M.D. Dracea dupa primul razboi mondial si aplicat pe scara larga dupa nationalizarea padurilor in 1948, cand bazele sale teoretice si modul de aplicare au fost judicios prezentate in silvicultura teoretica (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu si Ciumac, 1959) si in normele tehnice adoptate pe parcurs. Scopul principal urmarit prin adoptarea si aplicarea acestui tratament este de a produce conditii prielnice pentru regenerarea naturala a padurilor amestecate si indeosebi a amestecurilor montane de rasinoase cu fag si a sleaurilor (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu s.a., 1973; Vlad s.a., 1991).

4.1. Caracteristicile tratamentului

Caracteristicile care definesc si diferentiaza acest tratament sunt urmatoarele:

-taierile se localizeaza numai in suprafata periodica in rand, constituita din arborete exploatabile;

-la fiecare interventie taierile sunt repetate si neuniforme ca intensitate marime, ritm si mod de imprastiere;

-ele se localizeaza in anumite ochiuri favorizate in ceea ce priveste regenerarea, extragand arborii deodata sau treptat, prin mai multe interventii, pana la lichidarea vechiului arboret si intemeierea unui nou masiv tanar;

-taierile se coreleaza obligatoriu cu ritmul fructificatiei si al dezvoltarii semintisului;

-ochiurile odata deschise si regenerate sunt ulterior conduse, iar asupra lor se revine ori de cate ori este nevoie pentru o cat mai sustinuta dezvoltare a semintisului instalat;

-in aplicarea tratamentului se disting trei etape: de deschidere a ochiurilor, de largire si de racordare a lor;

-regenerarea, care are loc natural, sub masiv, decurge treptat si neuniform in fiecare ochi si de la un ochi la altul, beneficiind de toti anii de fructificatie din perioada respectiva;

-arboretul rezultat dintr-o asemenea regenerare prezinta la inceput un profil neuniform si evident sinuos sau ondulat, care insa, cu timpul, in faza de paris ajunge sa se uniformizeze;

-posibilitatea se fixeaza pe volum, fara nici o esalonare prealabila a succesiunii si ritmului taierilor ce se fac an de an;

-in afara suprafetei periodice in rand se executa sistemul lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor .

4. Tehnica tratamentului

Principial, taierile trebuie astfel conduse urmarindu-se:

-mentinerea treptata in lumina a semintisului preexistent utilizabil, ori a celui artificial introdus cu anticipatie sub masiv;

-mentinerea capacitatii ecoprotective a padurii;

-provocarea insamantarii naturale prin deschiderea de ochiuri in portiunile de padure cu conditii favorabile de regenerare;

-recoltarea posibilitatii anuale de produse principale fixata prin amenajament;

-realizarea de noi arborete amestecate, echiene, de mare eficienta polifunctionala si stabilitate ecosistemica, in contextul unei gospodariri durabile a fondului forestier.

Teoretic, in fiecare an, taierile se pot amplasa oriunde in suprafata periodica in rand, dupa cum o cer nevoile regenerarii, dar fara a se depasi posibilitatea anuala fixata (fig. 1.).

Fig. 1. Schema de aplicare a tratamentului taierilor progresive

din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa din Negulescu s.a., 1973)

De aceea, in practica, amplasarea masei lemnoase constituie o operatiune decisiva si se face numai dupa o recunoastere amanuntita a arboretelor ce compun suprafata periodica in rand. In functie de aceasta, apreciindu-se conditiile de producere sau conducere a regenerarii si urgenta interventiei, se vor alege arboretele de parcurs (amplasarea masei lemnoase) si se vor stabili obiectivele urmarite prin actul taierii, ca si caracterul acesteia, trecand apoi la punerea in valoare a masei lemnoase.

Astfel, in ochiurile in care exista deja un semintis preexistent utilizabil, viguros si care reclama sa fie eliberat de arboretul parental, se poate trece in prima urgenta direct la taierea definitiva in ochiul respectiv, in timp ce in alte portiuni (ochiuri), se recurge la taieri de instalare a semintisului in anii de fructificatie sau de dezvoltare a acestuia ca in cazul tratamentului taierilor succesive localizat in ochiuri. Prin urmare, amplasarea masei lemnoase este o problema de decizie, cu implicatii hotaratoare asupra reusitei si eficientei exploatarii si regenerarii. De aceea este obligatoriu sa fie facuta de un specialist competent si experimentat si nu de la birou, in mod mecanic, ci numai pe teren, dupa o atenta analiza si recunoastere a conditiilor de vegetatie si stationale. Urmarind solutionarea obiectivelor si eficienta de ansamblu a tratamentului, silvicultorul va cauta, pe cat posibil, sa concentreze taierile, putand face uz de cele mai variate interventii, de la taierea definitiva de factura celor rase, pana la extragerile pe mici buchete sau chiar pe arbori individuali ca in gradinarit.

In conducerea taierilor si a regenerarii se pun obligatii majore privind recoltarea anuala a posibilitatii si urmarirea dinamicii desfasurarii regenerarii si exploatarii, astfel incat la ultima taiere, cand se ridica integral vechiul arboret parental, sa fie realizata si regenerarea completa si de calitate a suprafetei periodice.

In cadrul acestor sarcini impuse, silvicultorul pastreaza intreaga libertate de initiativa si actiune in ce priveste alegerea locurilor si urgentei de atacat cu taierea, cat si in legatura cu felul si intensitatea taierii, forma si marimea suprafetelor ce se parcurg, precum si alegerea arborilor de extras.

Cu aceste obligatii si sarcini, in desfasurarea procesului de exploatare si conducere a regenerarii, se disting, in linii mari trei genuri de taieri: de deschidere, de luminare si largire, precum si de racordare a ochiurilor. Daca unele arborete incluse in suprafata periodica in rand nu prezinta conditii prielnice de regenerare (arborete excesiv de dese) se poate executa in prealabil si o taiere preparatorie (pregatitoare), ca si in cazul tratamentului taierilor succesive.

4.3. Taierile de deschidere a ochiurilor

Taierile de deschidere a ochiurilor urmaresc in principal sa asigure instalarea si dezvoltarea semintisului utilizabil si se aplica in anii de fructificatie ai speciei (speciilor) valoroase, in portiunile de padure in care semintisul este sau se poate instala fara dificultati (fig. ).

Fig.   Instalarea semintisului in urma taierilor de deschidere a ochiului

In acest scop se va acorda prioritate ochiurilor existente si dupa aceea se trece la deschiderea de noi ochiuri. Daca in ochiurile existente semintisul este varstnic sau evident depreciat si de valoare necorespunzatoare, este indicat sa se procedeze la indepartarea acestuia intr-un an de fructificatie, pentru a permite instalarea unui nou semintis de valoare. Dupa caz, se vor lua si masuri de ajutorare a regenerarii naturale si chiar de completare pe cale artificiala.

In aplicarea taierilor de deschidere a ochiurilor, dar si ulterior, trebuie sa se rezolve, pe teren, o serie de probleme privind repartizarea, forma, marimea, orientarea si numarul ochiurilor, ca si intensitatea taierilor in fiecare ochi.

4.3.1. Repartizarea ochiurilor

Repartizarea ochiurilor pe suprafata periodica in rand se face in functie de starea arboretelor si a semintisului, ca si de conditiile de scoatere a materialului lemnos. Amplasarea ochiurilor va incepe in arboretele cele mai batrane, din interiorul acestora spre drumul de acces si din partea superioara a versantilor, spre a se evita ulterior colectarea masei lemnoase prin portiunile regenerate.

De asemenea, economicitatea exploatarii reclama o concentrare optima a ochiurilor pe suprafata periodica in rand. Pentru ca regenerarea in fiecare ochi deschis sa se desfasoare independent de ochiurile invecinate, se recomanda ca padurea netaiata dintre ochiuri sa aiba o latime de cel putin 1-2 inaltimi medii ale arboretului. Concomitent si numai daca este necesar, intre ochiuri se pot extrage arbori sub forma unor lucrari de igiena. In general, ochiurile se vor amplasa mai intai in portiunile ceva mai rarite, cu arbori mai batrani, precum si in portiunile cu conditii bioecologice favorabile declansarii insamantarii (diseminare, germinare, rasarire, cresterea plantulelor - fig. 7.3.).

4.3. Forma ochiurilor

Forma ochiurilor poate fi, dupa caz, circulara, eliptica, ovala si poate diferi de la un ochi la altul in functie de conditiile stationale si natura speciei ce va fi promovata in regenerare. Forma ochiurilor va trebui sa fie astfel aleasa incat suprafata fertila pentru regenerare sa fie maxima. In tipurile de padure axiale, cu conditii ecologice optime pentru regenerare, forma ochiurilor nu afecteaza esential acest proces. In schimb, ochiurile cu conditii mai putin prielnice pentru regenerare, vor capata de regula forma eliptica sau ovala si se va pune un accent deosebit pe orientarea acestora. Astfel, in regiunile calduroase, mai uscate, in care suprafata fertila este situata in partea sudica a ochiului, sunt preferate ochiurile eliptice cu orientare est-vest, iar in regiunile mai reci si suficient de umede se prefera ochiurile cu orientare nord-sud.

4.3.3. Marimea ochiurilor

Marimea ochiurilor se alege in functie de temperamentul speciilor si de intensitatea taierilor in fiecare ochi. Esential pentru realizarea de la inceput a unui amestec convenabil de specii, este ca marimea fiecarui ochi sa varieze de la suprafata proiectiei coroanelor a 2-3 exemplare, dar sa nu depaseasca 0,5 ha. In cazul in care se urmareste instalarea unei specii mai sensibile (fag, brad), ochiurile vor fi mai mici, iar taierile mai inchise (0,5-1,0 H). Dimpotriva, daca urmarim instalarea stejarului, ochiurile pot atinge obisnuit un diametru egal cu 1-1,5 H, iar taierile vor fi mai intense. In cazul gorunetelor, ochiurile vor fi, de regula, ceva mai mici decat in stejarete (0,5-1,5 H). Marimea ochiurilor se adopta pe teren astfel incat instalarea semintisului sa fie cat mai sustinuta, beneficiind, dupa caz, de protectia de sus si laterala a arboretului parental. In functie de mersul regenerarii, intensitatea taierii poate varia in limite foarte largi.

4.3.4. Numarul ochiurilor

Numarul ochiurilor nu se fixeaza anticipat, ci rezulta pe teren, depinzand de masa lemnoasa pusa in valoare in fiecare ochi si posibilitatea anuala fixata, care nu trebuie in nici un caz depasita. In cazul unor unitati de productie in care marimea posibilitatii ar angaja deschideri de ochiuri pe o suprafata mai mare de 10-15 ha, este indicat sa se deschida doua sau mai multe guri de exploatare.

Pentru asigurarea unei bune regenerari si crearea unor amestecuri valoroase pe cale naturala sau mixta, forma, marimea si orientarea ochiurilor, ca si intensitatea taierii si ritmul de revenire cu taierile in fiecare loc se va aprecia numai pe teren, luandu-se in considerare si experienta locala care a condus la rezultate bune. Se va urmari insa sa fie extrasi din ochiurile deschise arborii cei mai grosi si cu coroane bogate care, extrase ulterior, ar putea provoca grave vatamari semintisului instalat. De asemenea, tot cu aceasta ocazie se va interveni si in afara ochiurilor prin aplicarea lucrarilor de igiena acolo unde operatiunea devine necesara (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Purcelean si Petrescu, 1977).

Ochiurile deschise sunt apoi atent urmarite si conduse pana la completa lor exploatare si regenerare. Ritmul de revenire cu taierile va depinde de natura speciilor, de dinamica instalarii si dezvoltarii semintisului si de conditiile stationale.

Dupa ce s-a asigurat instalarea semintisului in ochiurile create, se considera ca taierile de deschidere si-au atins scopul si se trece la etapa urmatoare.

5. Taierile de largire a ochiurilor

Taierile de largire a ochiurilor urmaresc luminarea semintisului din ochiurile deschise si largirea lor progresiva. Pentru luminarea si chiar eliberarea semintisurilor existente se va proceda si in acest caz, la o taiere de intensitate variabila, impusa de desimea si de exigentele ecologice ale semintisului.

Concomitent cu rarirea progresiva a arboretului parental in ochiurile deschise, se va continua cu taierea de provocare in continuare a regenerarii si, prin urmare, aceasta se va executa in anii de fructificatie (fig. 7.3.).

Fig. 3. Desfasurarea regenerarii intr-un ochi (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu s.a., 1973) a, b = taieri de deschidere; c, d = taieri de largire si luminare

De remarcat ca, in acest caz, se poate recurge numai la taierea de luminare a semintisului din ochiul regenerat, iar aceasta se coreleaza cu ritmul cresterii in inaltime a semintisului. Aceasta se poate extinde si ca taiere de largire daca exista semintis viabil instalat sub masiv in afara ochiurilor deschise.

Largirea ochiurilor in portiunile regenerate este necesar sa fie executata tot numai intr-un an de fructificatie sau, in situatii de urgenta.

Dupa largire se recurge la regenerarea artificiala a benzilor largite in acelasi timp, beneficiindu-se de anii de fructificatie si in limita posibilitatii fixate, se poate continua si cu noi taieri de deschidere a ochiurilor.

Principial, largirea ochiurilor s-ar putea realiza prin benzi concentrice, dar in raport cu mersul regenerarii benzile se deschid numai in marginea fertila a ochiului, acolo unde instalarea semintisului nu intampina dificultati (fig. 7.4.).

Latimea benzilor poate varia intre 1-2 inaltimi medii ale arboretului, in functie de temperamentul speciilor. Revenirea cu taierile de largire a ochiurilor depinde de dinamica dezvoltarii semintisului si se stabileste numai pe baza observatiilor de teren.

Fig. 4 - Variatia numarului de exemplare si a inaltimii semintisului intr-un goruneto-faget cu flora de mull, in ochiuri de 1-1,5 H (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Ciumac s.a., 1967)

Zona I - centrul ochiului de 1-1,5 H;

Zona II - intermediara a ochiului;

Zona III - marginala;

Zona IV - submasivul din jurul ochiului;

a - inaltimile medii (maxime si minime) ale semintisului viabil de gorun de 7-10 ani;

b - numarul de exemplare de gorun pe mp (la numarul total, iar la numitor doar al celui cu inaltimi ce depasesc inaltimea medie a semintisului in fiecare zona).

In schimb, in ochiurile in care regenerarea speciilor valoroase nu s-a produs sau se desfasoara cu dificultati, devin necesare masuri suplimentare de favorizare a instalarii si de ingrijire a semintisului.   Se vor efectua, dupa caz, completari la regenerarea naturala, recepari ale semintisului vatamat, extragerea semintisului nevaloros, descoplesiri, etc. In orice situatie se va aprecia daca o singura taiere de largire si luminare este suficienta sau daca nu se pot executa doua sau mai multe interventii, cu o ritmicitate impusa de ritmul cresterii semintisului viabil si valoros.

Cand ochiurile sunt destul de bine regenerate si apropiate intre ele se considera terminata si aceasta etapa .

6 Taierile de racordare

Taierile de racordare constau din ridicarea, printr-o ultima taiere a arborilor ramasi intre ochiurile regenerate. Aceste taieri se executa de regula dupa ce s-a regenerat si portiunea dintre ochiuri.

Daca insa in aceasta portiune, regenerarea este ingreunata sau semintisul instalat este puternic vatamat, se va executa taierea de racordare, dar aceasta va fi urmata neintarziat de completari in portiunile neregenerate.

Este de altfel indicat ca ultimele benzi netaiate sa nu se tina mult, deoarece arborii izolati sufera din cauza vantului, insolatiei, secetei, etc.

7 Posibilitatea

Posibilitatea fixata numai pe volum poate fi realizata din orice parte a suprafetei periodice in rand. Pentru realizarea acesteia, in anii de fructificatie se va da prioritate taierilor de deschidere si de largire a ochiurilor, iar in anii lipsiti de fructificatie se vor prefera celelalte feluri de taieri (preparatorii, de luminare si de racordare). Alegerea arborilor de extras la fiecare taiere, ca si ritmul de aplicare a taierilor va fi variabil de la o parcela la alta, dar si in cazul fiecarei parcele.

La punerea in valoare a masei lemnoase se va tine seama in principal de urmatoarele:

-marimea posibilitatii de produse principale adoptata prin amenajament;

-mersul fructificatiei si evolutia regenerarii speciilor principale;

-exigentele ecologice ale semintisului speciilor principale de regenerat (mai ales nevoile lor de lumina, fara a stimula insa speciile invadante);

-conditiile de mediu locale (particularitati edafice, regimul de caldura si umiditate, starea si dezvoltarea celorlalte etaje de vegetatie si intensitatea concurentei la care este supus semintisul, factorii biotici si abiotici vatamatori care actioneaza in zona, etc.)

Perioada de exploatare-regenerare poate sa varieze intre 15-30 de ani. La noi s-a adoptat aplicarea tratamentului cu perioada de 20 ani, dar in viitor, s-ar putea aplica tratamentul in varianta cu perioada normala de regenerare (15-20 ani) si cu perioada lunga de regenerare (pana la 30 ani), in functie de dinamica instalarii si dezvoltarii semintisului. Mai importanta in acest caz este perioada speciala de regenerare a fiecarui ochi in care a fost provocata regenerarea. Aceasta perioada trebuie sa fie mult mai mica, variind intre 2-5 ani la cvercinee si 5-15 ani la amestecurile de rasinoase fag, in functie de calitatea, densitatea si dinamica cresterii si dezvoltarii semintisului instalat, precum si de conditiile stationale.

8 Exploatarea masei lemnoase

Exploatarea masei lemnoase se executa in conditii mai dificile decat la taierile uniforme si este mai costisitoare, implica o retea mai deasa de instalatii de transport, personal numeros si bine calificat. Dificultatile acestea sunt generate de imprastierea taierilor pe suprafete mai mari si organizarea diferentiata a tehnologiei de exploatare, pentru a se evita sau diminua vatamarile produse solului, semintisului instalat si arborilor ramasi in picioare.

Daca primele taieri, de deschidere si de largire, provoaca mai putine prejudicii, ultima taiere, de racordare, nu poate evita prea mult vatamarea semintisului. Intensitatea prejudiciilor este insa mai mica decat in cazul taierilor succesive.

De aceea, este indicat ca taierile sa se faca mai mult in perioada cu solul acoperit de zapada, iar in timp sa nu intarzie dupa ce semintisul a pus temeinic stapanire pe sol si are inaltimi de 30- 40 cm in cazul rasinoaselor si de 40-50 cm in cazul foioaselor. Concomitent cu exploatarea masei lemnoase este necesar sa se extraga din padure si preexistenti si chiar semintisurile neutilizabile, imbatranite si depreciate, spre a se evita integrarea lor in viitorul arboret.

9 Regenerarea

Regenerarea beneficiaza de cele mai bune conditiuni bioecologice daca se respecta riguros tehnica tratamentului si se adapteaza corect la starea si structura padurii in care se lucreaza. Asa cum este conceput, dispune de cele mai largi aptitudini de proportionare a amestecului de specii.

Pentru aceasta este insa important sa se adopte corect marimea perioadei speciale de regenerare si sa asigure un ritm corespunzator de revenire cu taierile, urmarindu-se o dezvoltare nestanjenita si cat mai sustinuta a semintisului instalat dupa fiecare fructificatie.

In aplicare este important sa se extinda, pana la generalizare, experienta locala care se dovedeste eficienta.

Asadar, ochiurile odata deschise, trebuie atent urmarite si, in functie de mersul regenerarii, ele vor fi conduse cu grija, fiind exploatate si regenerate integral intr-un timp cat mai scurt. In situatii cand, intr-un ochi, regenerarea naturala intarzie sau nu este dorita din considerente economice, se va putea proceda la regenerarea artificiala si taierile vor fi conduse in functie de mersul acesteia. Perioada de regenerare este, de regula, similara cu cea adoptata si la taierile succesive, dar durata minima in cazul acestui tratament este obisnuit mai mare (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Matthews, 1991). Prin normativele in vigoare la noi, in raport cu durata perioadei de regenerare se disting doua variante de aplicare:

-progresive cu perioada normala de regenerare, cand aceasta nu depaseste in medie marimea unei clase de varsta ( 20 ani);

-progresive cu perioada lunga de regenerare cand aceasta este cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Este de preferat ca durata perioadei de regenerare sa nu se fixeze cu anticipatie, ea depinzand insa de dinamica si calitatea procesului de regenerare in arboretele parcurse.

In aplicarea acestui tratament trebuie folositi toti anii de fructificatie pentru a se asigura o cat mai buna si valoroasa regenerare naturala. In felul acesta, semintisul si chiar arboretul tanar are la inceput un profil sinuos si o amplitudine mare de varste care depaseste obisnuit 20 de ani (Fig.30). Cu timpul insa, structura arboretului se apropie tot mai mult de cea echiena.

Important este si faptul ca in conditiile unor semintisuri neuniforme ca marime si structura, trebuie acordata atentie deosebita lucrarilor de ingrijire si conducere a acestora, recurgandu-se, dupa imprejurari, la aplicarea unui, complex integrat de lucrari, de la receparea semintisurilor vatamate si completarea golurilor neregenerate, pana la executarea degajarilor (depresajului), in portiunile cu starea de masiv constituita. Aceasta presupune alegerea judicioasa a complexului de lucrari necesare si asigurarea fondurilor si mijloacelor necesare pentru executarea lor.

10 Aplicarea tratamentului

La noi in tara se apreciaza ca tratamentul taierilor progresive a inceput sa fie cunoscut si aplicat dupa primul razboi mondial (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Constantinescu, 1973; Vlad s.a., 1997). In literatura noastra de specialitate este prezentat chiar la sfarsitul secolului trecut (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Danilescu, 1891), dar inspiratorul aplicarii sale in fondul nostru forestier este savantul M.D. Dracea care, dupa 1920 a dispus aplicarea cu caracter experimental in paduri de cvercinee din ocolul silvic Snagov (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu s.a., 1973; Vlad s.a., 1997). Dupa nationalizarea padurilor in 1948 tratamentul taierilor progresive s-a aplicat cu consecventa, dar cu o pondere variabila de la o etapa la alta. Concomitent cu aplicarea sa au sporit si eforturile de cercetare si s-a ameliorat continuu tehnica sa de aplicare (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Stegaru, 1958; Negulescu si Ciumac, 1959; Ciumac s.a., 1967; Constantinescu, 1973; Negulescu s.a., 1973; Purcelean si Petrescu, 1977; Achimescu s.a., 1980; Olteanu, A. 1982; Damaceanu s.a.. 1984; Florescu, 1991 etc.). In raport cu organizarea amenajistica se poate recurge dupa caz, la intreaga gama de taieri specifice acestui tratament, amplasand taierile oriunde in suprafata periodica, urmarind insa ca prin taieri cat mai concentrate sa se conduca eficient regenerarea naturala a speciilor dorite prin compozitia de regenerare.

Tratamentul taierilor progresive se poate aplica cu succes in marea majoritate a padurilor. Fiind insa un tratament mai intensiv, dar si mai pretentios, el se va aplica cu precadere in padurile de amestec: molideto-bradete, molideto-fagete, bradeto-fagete, fagete, amestecuri de rasinoase cu fag, goruneto-fagete, sleauri si alte cvercete pure sau amestecate, in laricete si pinete, mai ales in paduri cu rol deosebit de protectie. Este contraindicata aplicarea sa in padurile pure de molid sau in care ponderea molidului este mai mare de 70% pentru ca, in timpul perioadei de exploatare-regenerare, le face si mai vulnerabile la doboraturi de vant.

La noi a fost recomandat sa se aplice pe 18% din suprafata padurilor de codru, dar in ultimul timp, prin adoptarea asa numitului tratament al taierilor combinate, pana in 1988 aplicarea sa a fost redusa la numai 6% din padurile de stat. Prin normele actuale in vigoare se va extinde mult in aplicare.

11 Avantaje si dezavantaje

Din cele prezentate, rezulta ca tratamentul taierilor progresive prezinta urmatoarele avantaje mai importante:

-prin modul cum se diferentiaza si se conduc taierile, facandu-se uz de tot felul de taieri, de la cele rase la cele de tip gradinarit, se creeaza conditii bioecologice din cele mai favorabile privind regenerarea naturala din samanta si realizarea unei proportionari convenabile a amestecului de specii;

-se preteaza cel mai bine la conducerea regenerarii in padurile amestecate echiene;

-permite valorificarea integrala si eficienta a semintisurilor preexistente utilizabile;

-valorifica toti anii de samanta cat dureaza regenerarea suprafetei periodice in rand;

-semintisul instalat se dezvolta in conditii bioecologice dintre cele mai favorabile, ca urmare a caracterului, intensitatii si dinamicii taierilor;

-intrucat noul arboret se intemeiaza concomitent cu lichidarea vechiului arboret exploatabil, efectele protectoare ale padurii nu slabesc decat in mica masura si pe o perioada scurta de timp;

-arborii ramasi in padure pana la taierea de racordare beneficiaza de un spor de crestere de lumina si, prin urmare, vor avea o valoare de utilizare mai mare;

-prin forma si structura fiecarui arboret in parte si a padurii in general, aceasta prezinta o valoare estetica si de agrement ridicata;

-se conserva judicios fondul genetic bogat al padurilor amestecate s.a.

In acelasi timp, sunt de remarcat si unele dezavantaje, dintre care se mentioneaza:

-mecanismul taierilor este mai complicat si dificil de organizat si aplicat, necesitand personal numeros si bine calificat;

-exploatarea este mai costisitoare, taierile fiind diferite ca intensitate si imprastiate pe suprafete relativ mari;

-ultimele taieri prejudiciaza semintisurile instalate, obligand la completari pe cale artificiala; daca nu se folosesc tehnologii adecvate se pot produce si vatamari solului si arborilor ramasi in picioare;

-creand ochiuri in padure, tratamentul devine contraindicat in arboretele expuse la actiunea vatamatoare a vanturilor periculoase;

-este greu de aplicat pe versanti cu panta accentuata si in statiuni expuse la eroziune sau alunecari de suprafata ori de adancime. In astfel de situatii, este mai indicat sa se aplice tratamentul taierilor gradinarite. Codrul cu taieri si regenerari progresive se poate aplica in principiu in orice paduri de codru din fondul nostru forestier (exceptand molidisurile), fiind mai intensiv decat taierile rase cu regenerare pe teren descoperit si decat tratamentul taierilor succesive.

12 Concluzii

Tratamentul taierilor progresive creeaza cele mai bune conditii pentru regenerarea naturala a padurilor amestecate si conservarea biodiversitatii existente in fondul nostru forestier.

Este de neinlocuit in sleauri si amestecuri de rasinoase cu fag echiene, pentru care este tratamentul cel mai indicat. In acelasi timp, desi s-ar putea aplica cu succes si in paduri constituite din arborete pure (exceptie facand molidisurile), fiind un tratament mai complex, mai pretentios si mai costisitor, alegerea si adoptarea sa trebuie facuta cu discernamant si numai acolo unde experienta practica a demonstrat ca un alt tratament mai simplu nu da rezultate satisfacatoare.

De aceea, prin normele tehnice in vigoare, extinderea aplicarii lui este limitata de considerente economice si ecologice. Este un tratament intensiv si pretentios, dispune de cele mai largi posibilitati de proportionare a amestecurilor, valorifica integral semintisurile preexistente, contribuind la constituirea starii de masiv mai devreme si permitand adaptarea in cel mai inalt grad la neuniformitatile de statiune si vegetatie.

Ingrijirea semintisurilor naturale

Ingrijirea semintisurilor naturale se refera la ansamblul masurilor silvotehnice necesare, care sa conduca cat mai neintarziat, mai sigur si mai eficient la intemeierea unei noi paduri de o ridicata valoare culturala si economica (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Badea, 1968; Constantinescu, 1973; Florescu, 1973, 1991; Giurgiu s.a., 1980). ingrijirea semintisurilor instalate pe cale artificiala face obiectul impaduririlor .

Dupa cum se stie, masa exemplarelor instalate pe suprafata de regenerare este, in faza de semintis (lastaris), expusa partial sau total actiunii vatamatoare a unor factori abiotici si biotici si, daca nu se iau masuri corespunzatoare, regenerarea poate fi compromisa. Fara interventii adecvate, in fiecare caz, primii ocupanti ai terenului destinat regenerarii sunt de regula avantajati in competitie.

Ca regula generala, prin lucrarile de ingrijire a semintisurilor naturale sau mixte, dar si artificiale, silvicultorul trebuie sa dirijeze raporturile dintre etajul semintisului si celelalte etaje de vegetatie (arboret, subarboret si mai ales patura erbacee), sa regleze raporturile dintre semintisul speciilor valoroase si al celor invadante, dintre semintis si lastaris, dintre semintisul preexistent neutilizabil si cel utilizabil, sa previna efectele nedorite ale factorilor vatamatori (geruri, arsite, secete, alunecari, pasunat, insecte, vanat erbivor etc.).

Sistemul lucrarilor de ajutorare a regenerarii padurii cultivate integreaza deopotriva regenerarea naturala, artificiala si mixta, generativa sau vegetativa.

Acest sistem se refera la ansamblul complex de operatiuni prin care este judicios dirijata si indrumata instalarea, cresterea si dezvoltarea materialului din care se intemeiaza o noua padure cultivata.

Lucrarile de ajutorare a regenerarii naturale se constituie deci ca o componenta indispensabila si se integreaza armonios in sistemul lucrarilor de ingrijire necesare in vederea producerii si conducerii judicioase a regenerarii padurii cultivate ca un factor determinant de reusita. Acestea se refera la doua categorii de interventii:

Lucrari defavorizare a instalarii semintisului (lastarisului);

Lucrari de ingrijire a semintisurilor instalate.

Natura, complexitatea si deci costul acestor lucrari sunt determinate de mediul ecologic concret in care se desfasoara si desavarseste procesul de regenerare. In conditiile pronuntatei neuniformitati a mediului ecologic, generat de natura si starea padurii in care se desfasoara regenerarea, devine evident ca si lucrarile de ingrijire prezinta un accentuat grad de diversitate.

Eficacitatea acestor interventii si deci si a procesului de regenerare este conditionata de alegerea si executarea Ia timp si in mod diferentiat, pe baze ecologice si economice corect fundamentate, a complexului de lucrari necesare, evitand recurgerea la executarea unor operatiuni care ar incarca cu totul nejustificat costurile de producere a regenerarii.

La fel de riscanta este si renuntarea la aplicarea acelor operatiuni si verigi indispensabile unei reusite depline si sigure a regenerarii.

13.1 Lucrari pentru favorizarea instalarii semintisului (lastarisului)

Regenerarea naturala este influentata decisiv de biologia fructificarii speciilor forestiere (capacitatea lor de regenerare vegetativa), de cantitatea, calitatea si modul de imprastiere a semintelor (lastarilor) pe suprafata in curs de regenerare, dar si de starea, desimea si structura arboretului pe picior devenit exploatabil sau de absenta acestuia, de conditiile stationate concrete ale locului de regenerare, de concurenta exercitata de celelalte etaje de vegetatie (inclusiv semintisul preexistent neutilizabil), de frecventa, durata si intensitatea actiunii unor factori ecologici perturbanti etc.

Dupa cum se va vedea la capitolul 'Tratamente', alegerea si aplicarea lucrarilor de favorizare a instalarii semintisului depind si de alegerea si aplicarea adecvata a tratamentului indicat in fiecare caz.

Intemeierea pe cale naturala a padurii cultivate impune realizarea unor conditii de baza si anume:

-existenta unui numar suficient de arbori valorosi (arbori apti de regenerare generativa sau vegetativa) imprastiati corespunzator pe intreaga suprafata de regenerare sau capabili sa asigure instalarea unei generatii juvenile viabile si valoroase ca urmare a modului de diseminare a semintelor (gradul de dispersie al lastarilor sau al drajonilor in functie de repartizarea in spatiu a arborilor taiati);

-recoltarea cu anticipatie si deci excluderea de la reproducere a arborilor necorespunzatori sau nedoriti ca specie, genotip sau fenotip;

-reglarea corespunzatoare a desimii arboretului parental in vederea realizarii unor conditii ecologice favorabile instalarii generatiei juvenile, corelata cu preocuparea pentru tinerea sub control a instalarii altor populatii (etaje) fitocenotice care pot prejudicia sau periclita instalarea regenerarii in compozitia optima dorita;

-asigurarea unor conditii ecologice cat mai prielnice de crestere si dezvoltare sigura si sustinuta a semintisului (lastarisului) viabil si valoros instalat pana cand acesta se integreaza in masivul arborescent existent sau constituie un nou arboret juvenil.

in zonele in care s-a declansat exploatarea-regenerarea padurii cultivate, dar instalarea naturala a semintisului este periclitata sau ingreunata si nesigura, se pot adopta, dupa imprejurari, unele lucrari sau complexe de lucrari specifice (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Badea, 1974; Damaceanu, 1984; Florescu, 1991).

Strangerea si indepartarea stratului de litiera

Interventia apare necesara in statiuni unde exista un strat gros si tasat de litiera, care impiedica contactul semintelor cu solul mineral. Riscul acesta poate aparea in fagete, molideto-fagete, molidete, gorunete, stejarete, cerete, numai in anii de fructificatie ai speciei de baza si numai pe suprafata de regenerare cu acumulari evidente de litiera tasata si cu putin timp inainte de diseminarea semintelor. Lucrarea se poate executa (din considerente economice) pe benzi, pe vetre sau ochiuri favorizate la insamantare. Desimea 51 amplasarea acestor spatii curatate de litiera se apreciaza ca si in cazul reimpaduririi. Poate fi executata asociat cu alte lucrari de favorizare, daca se apreciaza necesar pentru reusita instalarii semintisului natural.

Strangerea si indepartarea orizontului de humus brut

Interventia devine oportuna in paduri situate pe soluri acide si cu humificare imperfecta. Se va executa numai pe portiuni in care arboretul (specia principala) a fructificat abundent, dar mediul stationai este impropriu unei bune germinari si rasariri.

Tehnica de lucru este asemanatoare cu aceea de Ia indepartarea stratului gros de litiera.

Daca se apreciaza ca necesar, concomitent si tot pe suprafete partiale (benzi, vetre, ochiuri) se ridica si stratul de litiera si se recurge in plus si la o mobilizare superficiala a solului (mai ales pe cele compacte, tasate, argiloase etc.).

Evident ca lucrarea se va executa doar cu putin timp inaintea diseminarii semintelor. Fiind o lucrare costisitoare si consumatoare de manopera, muncitorii vor fi bine instruiti in prealabil cu privire la desimea, amplasarea, marimea si forma suprafetelor de lucru, precum si cu privire la tehnica de lucru, avand ca model lucrari asemanatoare in cazul regenerarii artificiale si mixte.

13.4 Distrugerea si indepartarea paturii vii (subarboretului, semintisului preexistent neutilizabil)

Ideal este ca prin dirijarea procesului de exploatare-regenerare, asemenea situatii sa fie prevenite si evitate. Devine insa obligatorie pe portiunile puternic rarite (deschise) si neregenerate si se va executa numai cand se constata existenta unei fructificatii abundente a speciei (speciilor) principale sau in anul cand se hotaraste recurgerea la semanaturi directe nemaiasteptand deci un nou an de fructificatie.

Lucrarea se executa independent sau se asociaza cu alte lucrari si vizeaza mai ales indepartarea covorului ierbaceu care provoaca intelenire, ori a stratului gros de muschi, de rugi, de arbusti etc. care ar impiedica o buna reusita a rasaririi. Cel mai bine ar fi sa se execute pe intreaga suprafata, dar costurile ridicate impun frecvent aplicarea interventiei doar pe suprafete partiale ca si la interventiile anterior mentionate. Cand se urmareste regenerarea unor specii ale caror semintisuri suporta bine umbrirea arboretului parental cel putin 3-4 ani, lucrarea se poate extinde si in arboretele care vor fi parcurse cu taieri in urmatorii 2-3 ani de la fiecare fructificatie abundenta. Se creaza astfel conditii prielnice pentru instalarea si mentinerea semintisului viabil si valoros al unor specii pe o suprafata mai mare in conditiile exploatarii arboretului parental in ritmul impus de marimea posibilitatii. Daca sunt conditii bune de accesibilitate, o parte din patura erbacee si arbustiva recoltata va putea fi utilizata (hrana pentru vanat sau pentru animalele domestice, pregatirea compostului pentru ingrasarea solului in pepiniere etc.) recuperand astfel o parte din costurile de executie (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Badea, 1974)

Lucrarile de mobilizare a solului

Devin necesare mai ales in arboretele anterior rarite si neregenerate, in cele situate pe soluri compacte, grele, tasate etc., neprielnice instalarii favorabile a semintisului. De fiecare data se asociaza, dupa caz, cu alte lucrari de favorizare a instalarii semintisului. Se vor executa numai inaintea diseminarii semintelor la o fructificatie cel putin mijlocie, iar amplasarea suprafetelor (benzi, terase, vetre, culoare etc.) se va face avand in vedere pozitia arborilor seminceri si modul de diseminare a semintelor. La campie, in cazul in care se urmareste o buna drajonare, se poate recurge si la mobilizarea solului pe intreaga suprafata de regenerare. Sunt lucrari costisitoare si este de preferat ca padurea si regenerarea sa fie in asa fel indrumate incat astfel de lucrari sa nu fie necesare sau amploarea lor sa fie cat mai mult diminuata. Tehnica de lucru este similara celei utilizate si la instalarea vegetatiei artificiale. In cazul in care dupa mobilizarea solului a esuat instalarea naturala a semintisului (lastarisului) este recomandabil sa se recurga neintarziat la regenerare artificiala sau mixta.

13.6 Lucrari de inlaturare a efectelor negative ale exploatarii

Lucrari de inlaturare a efectelor negative ale exploatarii, in raport cu natura, caracterul si intensitatea taierilor, modului lor de aplicare si in scopul reducerii (evitarii) influentelor negative asupra eficientei instalarii semintisului (lastarisului) se pot adopta si aplica urmatoarele interventii suplimentare:

-adunarea si depozitarea resturilor de exploatare (craci subtiri si varfuri, trunchiuri putrede, coaja rezultata la de cojirea loco padure etc.). Se va executa concomitent sau imediat dupa colectarea lemnului si inainte de inceperea rasaririi (lastaririi).

Depozitarea va avea in vedere favorizarea instalarii si protectia semintisului instalat, precum si prevenirea producerii eroziunii, siroirilor sau altor degradari stationale.

Cand insa nu se urmareste instalarea unui semintis viabil sau semintisul preexistent nu este afectat, este de dorit ca resturile de exploatare sa ramana imprastiate pe intreaga suprafata spre a contribui la intensificarea si ameliorarea conditiilor de humificare;

-executarea unor lucrari suplimentare de prevenire a declansarii proceselor de degradare, ravenare, inmlastinare. in acest scop este obligatorie realizarea unui sistem eficient de colectare interioara a masei lemnoase ori de astupare a unor ravene deschise prin colectarea neingrijita, nivelarea terenului afectat, terasarea unor terenuri cu pante mari, consolidarea unor terenuri expuse la alunecari, desecarea unor terenuri inmlastinate etc. (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Damian, 1978; Ciortuz, 1981; Damaceanu, 1984;).

-acoperirea gropilor rezultate prin taierea in cazanire in paduri de crang.

13.7 Lucrari de completare la regenerarea naturala

Este necesara acolo si atunci cand instalarea semintisului natural se produce neuniform, ramanand goluri neregenerate sau cand s-au creat goluri in care semintisul natural a fost compromis. In aceste portiuni neregenerate este oportun sa se procedeze neintarziat la regenerare artificiala, fara a se mai astepta o noua fructificare a arborilor ramasi pe picior.

Completarea prin regenerare artificala prezinta in plus si avantajul ca permite introducerea si a altor specii valoroase ecologic si economic, completand si ameliorand astfel compozitia de regenerare. Lucrarile de completare se vor executa in conformitate cu tehnica de lucru utilizata in cazul semanaturilor directe sau plantatiilor in teren forestier, dar se va diferentia in functie de particularitatile mediului intern al padurii (biocenoza si statiune) si exigentele ecologice ale semintisului speciilor utilizate la completari. Natura si volumul lucrarilor de completare vor fi precedate de observatii si evaluari atente in suprafata de regenerare, precum si de alegerea corecta a metodei de impadurire (semanaturi, plantatii), alegerea speciilor si a proportiilor de participare, adoptarea schemelor si a dispozitivelor de instalare si mai ales, de asigurare a santierului cu materialul de impadurire necesar.

Sezonul optim de executie este primavara, dupa ce se poate face o evaluare corecta a instalarii semintisului (lastarisului) natural.

Completarile se pot executa si toamna in punctele deschise unde nu se poate astepta instalarea naturala a semintisului (ochiuri deschise accidental anterior sau puncte in care s-au compromis sansele instalarii naturale a unui semintis valoros din vreo cauza oarecare).

13.8 Lucrari pentru dirijarea dezvoltarii semintisului (lastarisului)

Sistemul de lucrari de ingrijire a semintisului natural (mixt) instalat urmareste realizarea si ameliorarea mediului sau ecologic de crestere si dezvoltarea pana la integrarea acestuia in arboret sau intemeierea unui nou masiv arborescent viabil si valoros, corespunzator compozitiei de Degenerare fixate, in conditiile regenerarii naturale pe versanti in panta, pentru a evita sau reduce riscurile deteriorarii functiilor ecoprotecticve ale padurii, este imperios necesar ca regenerarea si refacerea masivului forestier angajat in exploatare-regenerare sa se realizeze cat mai sigur, mai neintarziat si mai eficient (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Negulescu, 1964,1973).

Cresterea si dezvoltarea sustinuta a puietilor sanatosi, viabili si valorosi, se va desfasura activ daca, prin interventii adecvate, se reduce presiunea competitiva a celorlalte etaje de vegetatie, se mentin sau se amelioreaza conditiile stationale, se previn efectele vatamatoare ale factorilor perturbanti de natura biotica (pasunat, vanat, atacuri de insecte s.a.) si abiotica (uscaciune sau caldura excesiva, inmlastinari, alunecari, eroziune, avalanse), daca se evita vatamarile provocate prin exploatarile executate dupa instalarea semintisului, prin recoltarea defectuoasa a produselor acccesorii sau in zonele intens populate de turisti si neamenajate corespunzator etc. in toate cazurile, stabilirea lucrarilor necesare trebuie sa se bazeze pe o atenta si corecta cunoastere a ecologiei semintisului instalat, pe o corecta apreciere a starii, structurii, calitatii si desimii semintisului instalat, dar si pe estimarea corecta a conditiilor de mediu pe intreg parcursul dezvoltarii semintisului.

De fiecare data si in fiecare loc este necesar sa se evalueze factorii care greveaza sau pot dauna dezvoltarii si in raport cu acestia se va diferentia atat natura cat si tehnica de aplicare a interventiilor adoptate.

Stimularea cresterii active a dezvoltarii semintisului si desfasurarea fara riscuri previzibile a regenerarii in padurea cultivata depinde hotarator de alegerea si aplicarea judicioasa si diferentiata a tratamentului, completata, daca se apreciaza necesar, cu un anumit ansamblu de lucrari de ingrijire si anume:

13.9 Protejarea semintisului instalat

Constituie o obligatie de baza in proiectarea si executarea exploatarii lemnului in padurile in care s-a instalat semintis preexistent utilizabil. In acest scop este necesar ca la punerea in valoare sa se acorde prioritate extragerii arborilor care greveaza asupra starii fitosanitare a padurii, a celor apartinand speciilor coplesitoare si a caror forta de regenerare trebuie diminuata, a arborilor cu coroane mari si craci groase care, prin extrageri ulterioare, ar dauna si mai mult semintisului sau tineretului instalat. Dupa cum se va vedea, punerea in valoare si recoltarea arborilor marcati va urmari sa amelioreze mediul specific de crestere si dezvoltare a semintisului instalat, potrivit cerintelor sale ecologice.

Organizarea procesului tehnologic de exploatarea si desfasurarea acestuia va trebui sa tina seama si de natura, starea si exigentele semintisului preexistent si in acest scop se recomanda:

-extragerea integrala a arborilor marcati, urmarind ca atat doborarea cat si colectarea sa nu prejudicieze portiunile bine regenerate;

-colectarea lemnului va fi astfel dirijata incat sa se evite sau se reduca la maximum posibil prejudicierea semintisului valoros utilizabil, in acest scop se cere alegerea judicioasa a cailor de colectare si mai ales a sezonului optim de lucru;

-proiectarea si executarea cailor de colectare in afara portiunilor bine regenerate, evitand pericolul de declansare de eroziune si alunecari si colectarea lemnului in afara cailor de colectare;

-amplasarea statiilor de incarcare-descarcare a funicularelor si a platformelor intermediare in afara portiunilor bine regenerate si neexpuse la eroziune, alunecari, avalanse etc;

-strangerea si depozitarea cracilor si trunchiurilor putrede, a resturilor de exploatare din spatiile regenerate;

-limitarea corhanirii lemnului pe versantii regenerati, ca si a taririi bustenilor prin portiunile regenerate si foarte sensibile Ia eroziune si degradare;

-receparea semintisurilor de foioase vatamate pe masura eliberarii terenului de materialul lemnos doborat si, de regula, inainte de introducerea puietilor in vegetatie;

-interzicerea pasunatului animalelor in parchetele in care regenerarea este declansata etc.

13.10 Receparea semintisului

Operatiunea este necesara in cazul puietilor vatamati din speciile foioase, fie prin exploatare, fie din alte cauze, in situatii climatice speciale, cu primaveri secetoase si calduroase care pot provoca uscarea semintisului instalat mai ales pe teren descoperit, in ochiuri mari si chiar in arborele exagerat rarite, tot prin recepare se poate preveni uscarea intensa si compromiterea regenerarilor naturale sau artificiale.

Operatiunea consta din retezarea cat mai aproape de colet a puietilor vatamati sau expusi la uscare. Taierea puietilor se va face cu unelte taietoare bine ascutite (cosoare, foarfeci). Receparea puietilor se va executa spre sfarsitul repausului vegetativ si inainte de intrarea puietilor in vegetatie. Din mugurii dorminzi se va forma o noua tulpina (lastar) care va beneficia din primul an de intreg sezonul de vegetatie, astfel incat rana produsa prin retezare se va cicatriza integral, iar lastarul dat va realiza o crestere sustinuta din primul sezon de vegetatie, in cazul unor perioade de uscaciune accentuata lastarirea intarzie dupa taiere pana cand regimul de umiditate devine prielnic si atunci cicatrizarea si cresterea urmeaza o alta dinamica.

La speciile cu caracter invadant, prin executarea intarziata a retezarii tulpinii in timpul verii, lastarii care vor apare vor avea o crestere evident redusa in anul respectiv si in felul acesta forta lor competitiva slabeste concludent. Aceasta operatie, asemanatoare receparii, poate fi utilizata in cazul in care se doreste devitalizarea puietilor (lastarilor) unor specii invadante (coplesitoare), in arboretele de rasinoase pure sau amestecate puietii de rasinoase vatamati vor fi extrasi imediat, deoarece altfel ranile lor se vor cicatriza, iar arborii care se vor forma din acesti puieti vor prezenta cu timpul o calitate inferioara (se produce si propaga coloratii si putreziri interioare ale lemnului), dar si o sensibilitate mai accentuata la boli si daunatori, ori la rupturi si doboraturi. Important de subliniat este si faptul ca puietii speciilor foioase, proveniti din samanta, chiar daca sunt recepati, vor prezenta in viitor o dinamica a cresterilor si calitate asemanatoare arborilor din samanta si nu lastarilor.

Descoplesirea semintisului de buruieni

Este o operatiune necesara atat in cazul semintisului natural cat si in culturi sau regenerari mixte si are drept scop slabirea competitiei exercitate de ierburile de talie inalta sau a celor care produc intelenirea solului, competitie ce se poate solda cu diminuarea cresterii in inaltime a puietilor si mai ales cu intensificarea eliminarii naturale a puietilor speciilor de baza, care sunt la inceput si mai incet crescatoare. Executarea lucrarii se bazeaza pe o tehnica asemanatoare celei utilizate in culturi (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Damian, 1978, Florescu, 1994). Lucrarile se repeta in fiecare an pana cand semintisul se ridica deasupra stratului ierbos si constituie un nou etaj (masiv) arborescent. Alegerea numarului de interventii, a sezonului de executie si aplicarea corecta a tehnicii de lucru garanteaza eficienta lor silviculturala.

Nerespectarea tehnicii de lucru si mai ales simplificarea acesteia (spre exemplu prin cosirea buruienilor) nu numai ca nu reduce costurile de productie, dar poate cauza compromiterea regenerarii prin taierea sau vatamarea puietilor valorosi, ceea ce ar insemna reluarea lucrarilor de impadurire. Este insa recomandabil ca acolo unde este posibil, iarba rezultata sa fie ulterior utilizata ca rezerva de hrana pentru vanat, pentru animale domestice, pentru ingrasaminte organice etc.

13.12 Completarea regenerarii naturale

Operatiunea devine oportuna pentru regenerarea punctelor (locurilor) unde regenerarea naturala nu s-a produs sau semintisul natural instalat este neviabil, a fost grav vatamat si nu mai poate fi valorificat, apartine speciilor nedorite in viitoarea padure, sau provine din lastari in cazul unei regenerari mixte etc. Completarile se vor face numai dupa evaluarea corecta (in fiecare an) a starii, desimii si suprafetei ocupate de semintisurile naturale. Pe aceasta baza se va estima si prognoza cantitatea de material de impadurire necesara, sursa de aprovizionare, metoda, schema si dispozitivul de impadurire preferabil, perioada optima de executare in teren (in functie de mersul vremii) etc. Executia propriu zisa a completarilor la regenerarea naturala este asemanatoare ca tehnica celei utilizate la impaduriri in zona respectiva.

Se va urmari insa ca prin completari sa se amelioreze compozitia de regenerare, sa se optimizeze structura amestecului, avand in vedere exigentele ecologice de moment si pe toata durata ciclului de productie a speciilor arborescente ce vor constitui amestecul si concomitent sa se asigure existenta pe intreaga suprafata de regenerare a cel putin l puiet/m² sanatos, viabil si valoros.

In padurile afectate de poluare, de uscare intensa, va fi preferabil ca prin completari sa fie introdusi puieti din specii sau proveniente mai rezistente la actiunea factorilor perturbanti periculosi. De asemenea, in completarile la regenerarea naturala (artificiala) a molidului este obligatoriu ca prin completari sa se introduca puieti din alte specii rasinoase si foioase dupa caz (larice, brad, duglas, pini, paltin de munte, scorus, urni de munte, frasin etc).

13.13 Predegajarea semintisurilor

Interventia devine necesara pentru evitarea coplesirii puietilor valorosi ca specie si conformare dar care risca a fi coplesiti de puietii unor specii pioniere sau de lastari, inlaturarea exemplarelor coplesitoare (oarecum asemanator sau concomitent cu inlaturarea buruienilor inalte, a zmeurului sau a murului) se va executa pe intreaga suprafata sau cu caracter partial, repetandu-se anual, pana cand semintisul a pus temeinic stapanire pe sol, iar dezvoltarea sa sustinuta pana la intemeierea noului masiv nu mai este periclitata.

in regenerarile naturale din samanta se va interveni numai daca se constata existenta unui pericol real de coplesire partiala sau integrala a masei de puieti valorosi si viabili din speciile de baza de catre speciile pioniere si chiar de cele arbustive.

Decizia de executare a lucrarii se va lua numai in urma observatiilor facute anual in suprafata de regenerare, evitand astfel cresterea nejustificata a costurilor de regenerare. Sezonul optim de executare a lucrarilor este in a doua parte a sezonului de vegetatie, dar inainte de colorarea si caderea frunzelor (august-septembrie).

13.14 Protectia semintisurilor

Se refera mai ales la prevenirea vatamarii semintisurilor si daca se apreciaza necesar in urma observatiilor pe teren, la lucrarile de combatere a bolilor si daunatorilor puietilor (lastarilor), in cadrul acestui complex de preocupari, pe prim plan se situeaza interzicerea pasunatului pe terenurile in curs de regenerare, precum si aducerea efectivelor de vanat la concentratii normale. De asemenea, se va urmari prevenirea producerii de boli sau atacuri de insecte la puieti dar si prevenirea riscurilor de manifestare a unor factori abiotici vatamatori (scurgeri si eroziune pe versanti, producerea de avalanse, mentinerea unei protectii eficace contra temperaturilor extreme, a uscaciunii, a inmlastinarii, a incendiilor etc.). in functie de starea semintisului si pericolele la care este expus se recomanda, dupa caz, executarea imprejmuirilor, a lucrarilor de minim sanitar sau combaterea prin masuri specifice a bolilor si daunatorilor semintisului (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Marcu si Tudor, 1976; Marcu si Simion, 1995). Executarea lucrarilor de combatere se va face cu respectarea normelor si reglementarilor in vigoare. Se va urmari insa prevenirea riscurilor de compromitere a regenerarii, dar si evitarea cresterii exagerate si nejustificate a costurilor de productie, in cazul periclitarii regenerarii naturale ca urmare a inmlastinarii pot deveni necesare lucrari complexe si costisitoare de desecare (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Ciortuz, 1981).

De remarcat ca pentru dirijarea sustinuta a regenerarii naturale si mixte este necesar ca anual sa se faca observatii si evaluari atente si corecte, urmarind ca numai pe aceasta baza sa se stabileasca, tot an de an, lucrarile sau complexele de lucrari reclamate de starea padurii si ritmul de desfasurare a regenerarii, in oricare situatie se va porni de la principiul potrivit caruia masurile preventive sunt mai eficiente sub raport ecologic, dar si generatoare de economii privind costul lucrarilor de regenerare. Nu poate scapa din vedere nici faptul ca amanarea nejustificata a executarii unor lucrari de prevenire sau combatere ar putea genera mari cresteri ale costurilor de regenerare sau chiar esecul regenerarii.

De altfel, normele tehnice in vigoare prevad obligativitatea executarii anuale a evaluarii starii regenerarii in toate suprafetele angajate in actul regenerarii (naturale, artificiale si mixte), iar, in anii de fructificatie abundenta a unor specii valoroase care fructifica mai rar, devin necesare lucrari de punere in valoare avand drept obiectiv favorizarea instalarii semintisului acestor specii {chiar daca se va proceda la reesalonarea punerii in valoare in ambele cazuri) si daca se apreciaza necesar, se vor executa si alte lucrari de favorizare a instalarii semintisului.

In evaluarea stadiului regenerarii este recomandabil sa se considere drept semintisuri viabile, valoroase si deci utilizabile, cele din speciile incluse in compozitia de regenerare, puieti din samanta sanatosi (la nevoie si slab vatamati), renuntandu-se, dupa caz, la criteriul restrictiv al inaltimii puietilor in punctele de regenerare in care dezvoltarea lor ulterioara nu mai este amenintata sau poate fi protejata la recoltarea ulterioara a arborilor. De remarcat ca, in padurile de crang, regenerarea naturala decurge viguros din lastari sau drajoni, daca se respecta tehnica de aplicare a tratamentelor de crang, nu se depaseste varsta de exploatare a arboretelor, nu se degradeaza cioatele, se evita pericolul vatamarii lastarilor, se incheie operatiunile de exploatare inainte de aparitia lastarilor etc). Daca totusi vigoarea de lastarire a slabit {dupa 2-3 generatii de lastari) sau in portiunile in care din lipsa cioatelor (asfixierea acesteia) nu se produce lastarirea, este oportun sa se recurga la completari sau chiar regenerari artificiale integrale cu puieti, respectand in acest caz, normele si tehnicile lucrarilor de impadurire si de ingrijire a semintisurilor instalate (din Florescu, Nicolescu, 1998, dupa Damian, 1978; Florescu Gh., 1994 s.a).

Tehnica intemeierii padurii cultivate se poate utiliza, asa cum s-a aratat, atat in fondul forestier, cat si pe terenurile atribuite la un moment dat culturilor forestiere sau instalarii vegetatiei forestiere in afara fondului forestier, in ansamblu se poate face apel fie la regenerarea naturala, fie la cea artificiala acolo unde pruna metoda nu este dorita sau nu mai este posibila. Fiecare din aceste doua metode (tehnici) prezinta atat avantaje cat si unele inconveniente. Alegerea tehnicii de regenerare in fiecare loc si moment trebuie sa tina seama de conditiile ecologice in care se va desfasura, dar si de obiectivele momentane si pe termen lung fixate ca teluri de gospodarire, in multe situatii factorii naturali de productie sau considerentele de natura economica pledeaza pentru regenerarea mixta, in care regenerarea naturala sau artificiala se completeaza reciproc.

Experienta deja dobandita ofera concluzia ca acolo si atunci cand se doreste si este posibil sub raport ecologic a crea arborele amestecate, variate ca structura, neregulate ca varsta si cand se apreciaza ca ecotipurile locale sunt valoroase genetic si eficiente economic este de preferat sa se recurga la regenerarea naturala si, daca este necesar, si la completari care sa contribuie la innobilarea viitoarelor arborete. in cazurile in care s-a pierdut potentialul de regenerare naturala al speciilor valoroase, cand devin necesare lucrari suplimentare de pregatire sau fertilizare (desecare, amendare) a solului, cand se apreciaza ca oportuna introducerea unor specii (ecotipuri) nelocale dar cu o valoare genetica certa, cand trebuie impadurite sau parcurse cu taieri rase, este evident ca se va recurge la regenerarea artificiala acceptand si asigurand mijloacele tehnice, financiare si umane reclamate de instalarea si dezvoltarea generatiei instalate pana la constituirea unui nou masiv arborescent.

Desi intr-o prima instanta regenerarea naturala reclama costuri de productie si forta de munca mai reduse, ca urmare a valorificarii intensive a potentialului natural de regenerare al padurii si, in plus, favorizeaza mentinerea sau intemeierea unor arborete amestecate viabile si valoroase silvicultural si economic, in alegerea metodei de regenerare vor trebui luate in considerare si costurile generate de exploatarea-regenerarea arboretului matur, de conducerea si ingrijirea arboretelor nou create pana la termenul exploatarii, precum si de stabilitatea ecosistemica si de productie cantitativa, calitativa si valorica probabila a arboretelor nou intemeiate.

O analiza comparativa chiar sumara conduce la constatarea ca tehnicile diferite de intemeiere a padurii (naturala, artificiala, mixta) nu influenteaza numai eficienta procesului de regenerare ci si intregul complex de lucrari silvotehnice pe intreaga durata a ciclului de productie, cu implicatii atat de ordin ecologic cat si economic. Cateva exemple sunt convingatoare. Astfel, s-a demonstrat deja ca regenerarea artificiala favorizeaza intemeierea arboretelor pure sau a unor amestecuri simplificate care reclama un numar mai redus de interventii de ingrijire, dar nu confera aceeasi siguranta si stabilitate ecosistemica, pot fi mai vulnerabile la actiunea unor factori vatamatori periculosi de natura biotica, nu sunt prea flexibile la probabile mutatii in structura consumului de lemn in viitor etc. De asemenea, arboretele artificiale (cu uneleexceptii) nu vor dispune de un potential satisfacator de regenerare naturala si vor reclama tot interventii pe cale artificiala.

Dar si arboretele instalate prin regenerare naturala reclama un numar mai mare de interventii de ingrijire dupa constituirea starii de masiv, in vederea dirijarii inter- si intraspecifice, asigurand astfel un caracter mai pronuntat selectiv acestor arborete. Lucrarile de ingrijire vor fi mai des repetate si probabil mai costisitoare. Decurge de aici ca alegerea metodei de regenerare nu trebuie si nu poate fi considerata o sarcina simpla, ci obliga la o analiza complexa si diferentiata a avantajelor si inconvenientelor de ordin ecologic, tehnic si economic la scara intregului ciclu de productie. Analiza secventiala restransa numai la procesul de regenerare este conjuncturala, inoportuna si poate dauna pe termen lung in gospodarirea padurii cultivate. Adoptarea metodei de regenerare este cel putin la fel de importanta ca si alegerea si aplicarea rationala a operatiunilor silvotehnice prin care este imbinata conducerea si producerea regenerarii.

O data cu diversificarea modului de proprietate este probabil ca se vor produce unele mutatii in stabilirea obiectivelor (telurilor) de gospodarire, iar acestea vor urmari si alegerea metodei si tehnicii de regenerare.

Experienta dobandita indeamna in perspectiva la o cunoastere aprofundata a fundamentelor teoretice si aplicative ale sistemelor de regenerare, la aprecierea corecta a avanatajelor si dezavantajelor pe care le prezinta promovarea unei silviculturi durabile si eficiente pe termen lung. in functie de acestea si urmarind cresterea eficacitatii polifunctionaie a padurii cultivate, silvicultorului practician ii revine obligatia ferma de a alege si adopta calea cea mai sigura, mai neintarziata si mai eficienta de intemeierea padurii cu cele mai mici eforturi materiale, dar fara a neglija riscurile previzibile de temut in zona respectiva. Frecvent, calea cea mai sigura si eficienta de urmat este aceea care, concomitent cu recoltarea arboretelor devenite exploatabile, favorizeaza concomitent si regenerarea noii paduri. Acest context favorizeaza preponderent regenerarea naturala, in variante si forme variate, judicios adaptate starii si structurii padurii exploatabile, precum si tehnica de gospodarire adoptata, in ceea ce priveste regenerarea naturala vegetativa, asa cum s-a aratat, cu toate avantajele de ordin cultural pe care le ofera, imperative de ordin economic au impus si vor impune si in viitor restrangerea aplicarii in fondul nostru forestier, in ceea ce priveste regenerarea artificiala, din samanta sau butasi, este de remarcat ca poate conduce mai sigur si mai bine la intemeierea padurii in conditii de mediu neprielnic, dupa incheierea exploatarii integrale a unei paduri parcurse cu taieri rase sau de substituire, pe terenuri goale in care mediul specific forestier a fost intrerupt.

Adoptarea regenerarii naturale, ca si conducerea procesului in mod diferentiat pana la constituirea noului masiv, in concordanta cu specificul biologic al semintisului, conduce la importante avantaje ecologice, tehnice si economice dintre care:

-asigura continuitatea speciilor si a populatiilor locale, cel mai bine adaptate statiunii;

-mentine, conserva si amelioreaza mai bine bonitatea statiunilor forestiere, impiedicand sau reducand pericolul declansarii unor procese torentiale sau de degradare;

-conserva tipurile naturale de padure si biodiversitatea existenta in padurea naturala;

-valorifica eficient potentialul protector al masivului parental, in care regenerarea speciilor cu semintis sensibil (bradul, fagul, cvercineele) este mai sigura;

-se evita instalarea unor culturi nesigure si vulnerabile la actiunea factorilor perturband care actioneaza in zona;

-reclama costuri de productie mai mici, dar depinde in mai mare masura de tehnica si tehnologia de exploatari adoptata si aplicata.

Regenerarea naturala prezinta si unele dezavantaje deoarece depinde exclusiv de capacitatea de fructificatie a vechii paduri, semintisul preexistent este adeseori prejudiciat prin lucrarile de exploatare sau sufera vatamari accentuate provocate de factori biotici, regenerarea speciilor de lumina sub masiv este mult ingreunata, iar posibilitatea introducerii unor specii sau proveniente noi este dependenta de ponderea completarilor la regenerarea naturala.

Compararea in fiecare loc si moment a avantajelor si dezavantajelor fiecareia din metodele de regenerare poate oferi un plus de discernamant in alegerea, adoptarea si aplicarea metodei de regenerare si a complexului de lucrari necesare in producerea si conducerea regenerarii.