Instalarea artificiala a culturilor forestiere

Instalarea artificiala a culturilor forestiere

Vegetatia forestiera se poate instala artificial prin metodele semanaturilor directe si plantatiilor si mai rar prin butasiri directe.

1. Semanaturile directe

Este metoda prin care semintele speciilor de arbori si arbusti sunt incorporate direct in solul destinat culturii forestiere. In functie de situatie semanaturile directe pot fi realizate prin: imprastiere, randuri sau cuiburi.

Semanatul prin imprastiere presupune distribuirea uniforma a semintelor pe suprafata de cultura, uneori fara a fi incorporate in sol, motiv pentru care pot fi utilizate numai la speciile cu seminte marunte (mesteacan, plop, salcie, molid), iar solurile trebuie sa fie reavene, mobilizate, afanate si amplasate in regiuni umede.

Semanatul in randuri, permite un consum redus de seminte, o incorporare la aceeasi adancime si distributie uniforma pentru toate speciile forestiere si se poate executa manual sau mecanizat. Se poate practica si semanatul in randuri intrerupte cand este necesara asocierea mai multor specii din formula de impadurire si care consta in practicarea unor portiuni de 1-2 m nesemanate in lungul randurilor pentru instalarea speciilor de amestec. Distanta dintre randuri este de 1-2 m pentru amplasarea liniara, iar in cazul amplasarii grupate cate doua sau mai multe cu intervale intre ele de 0,7-1,0 m.

Procedeul semanatului in cuiburi presupune incorporarea semintelor in sol pe suprafete mici, frecvent circulare (de forma unor cuiburi), cu diametrul de maxim 0,4 m. Pe terenurile inclinate cuiburile se vor aseza in mijlocul vetrelor terasate.

2. Metoda plantatiilor

Instalarea vegetatiei forestiere prin plantare presupune utilizarea puietilor care sunt incorporati in sol. Se cunosc numeroase procedee de plantare, acestea se aleg si aplica diferentiat in concordanta cu exigentele speciilor cultivate, felul materialului de plantat, conditiile stationale si modul de pregatire al solului.

Procedeele de plantare utilizate sunt: in despicatura; in gropi; procedee speciale; plantarea puietilor cu radacini protejate.

Plantarea in despicatura presupune introducerea radacinilor intr-o fanta deschisa in sol; nu permite plantarea puietilor de talie mare, cu pamant la radacina sau sistem radicular necompact.

Plantarea in gropi, este cel mai utilizat procedeu de plantare si consta in executarea unor gropi prismatice sau cilindrice cu dimensiunile stabilite in functie de marimea si forma radacinilor si natura terenului si a solului. Pentru puietii de talie mica se folosesc gropi cubice cu latura de 0,4 m pentru solurile grele si mijlocii si 0,3 m pentru solurile usoare. La plantare puietul se introduce in sol pana la 2-3 cm deasupra coletului.

Pentru conditiile stationale extreme (soluri excesiv de umede sau uscate), se utilizeaza urmatoarele procedee speciale de plantare:

- plantarea pe musuroi: indicata pe terenurile cu apa freatica la suprafata solului.

- plantarea in cavitati: recomandata  in statiunile cu climate aride si soluri profunde cu stratul de la suprafata supus uscarii excesive si de lunga durata; consta in saparea unor gropi cilindrice cu diametrul de 0,5-0,7 m in care, la baza si central, se va sapa a doua groapa pentru plantarea puietului.

- plantarea pe brazde de plug: se aplica numai la puietii cu talie mica si pe terenuri cu solul pregatit in prealabil, bine afanat si fara buruieni.

- plantarea mecanizata: necesita terenuri asezate cu solul pregatit in prealabil, bine afanat si fara buruieni.

Plantarea puietilor cu radacini protejate, se refera la puietii crescuti in recipiente sau cei rezultati de la repicaj indiferent de talia lor; plantarea se face in gropi echivalente ca forma si marime cu balul de pamant sau recipientul in care se afla radacinile.