Vanatoare si pescuit sportiv

Vanatoare si pescuit sportiv

In Romania, vanatoarea este perceputa de peste 50 de ani ca o activitate rationala, desfasurata in scopul mentinerii, cu arma de vanatoare, a echilibrului in natura. Mai exact spus, in scopul mentinerii echilibrului dintre speciile de vanat pradator si cele de vanat plantivor, pe de o parte, si dintre speciile de vanat in general si mediul acestora de viata, pe de alta parte.

Aceasta conceptie s-a impus intrucat echilibrul actual din natura nu mai este de mult un echilibru natural in adevaratul sens al cuvantului, ci un echilibru mentinut intr-o stare de relativa stabilitate prin interventia inteleapta, motivata ecologic si economic, a factorului OM.

Asadar vanatoarea este o activitate constienta prin care se exploateaza durabil o resursa naturala regenerabila. Este perceputa astfel de managerii in materie, care urmaresc permanent evolutia populatiilor de vanat, din punct de vedere cantitativ si calitativ, si stabilesc, prin metode si mijloace cu pretentii stiintifice, cotele anuale de vanare, diferentiate pentru mai multe specii de vanat sedentar pe sexe, pe clase de varsta si pe categorii de calitate. Ei merg cu logica mai departe, urmarind mentinerea in permanenta a unor efective optime de vanat, de asemenea corect structurate, asa incat sa se beneficieze de cote de vanare cat mai mari, in conditiile unor prejudicii cat mai mici produse de vanat mediului agricol si/sau forestier sau de viata.

Regiunea este foarte bine cunoscuta vanatorilor, deoarece poseda numeroase domenii unde se poate practica vanatoarea. Vanatoarea este permisa persoanelor cu permis de vanatoare recunoscut in Europa si se poate desfasura atat in zona de campie cat si in cea de deal si munte.   

Pentru sportivi, trebuie remarcat ca vanatoarea nu reprezinta totusi un simplu sport, desi implica efort fizic, uneori pana la adanci batraneti, si spirit fair-play. Aceasta activitate nu se poate confunda nici cu disciplina tirului, deoarece are cu totul si totul alta motivatie, practicandu-se in conditii cu mult mai putin previzibile decat in poligon. Vanatoarea presupune cunostinte multiple despre natura, despre vanat si despre tehnica vanatorii, ratiune si inspiratie, inzestrare fizica si pasiune, autoeducare si autocontrol, talent si experienta, dar si trairi sufletesti aparte, care motiveaza efortul fizic depus si refugierea temporara din tumultul vietii cotidiene.

Ursul se vaneaza (toamna) in Retezatul Mic si este un animal deosebit de puternic, apartinand familiei Urside, ursul brun romanesc - privit de multi biologi ca sub-specie inca neinregistrata - are un corp de pana la 2,5 m lungime, o inaltime la greaban de pana spre 1,5 m si o greutate maxima de 500 kg. Este un animal plantigrad, iar ghiarele nu sunt retractile, imprimandu-se in mers odata cu talpa si degetele.

Denumirea stiintifica a cunoscut numeroase variatii. Cea in uz la ora actuala este Ursus arctos arctos, Linne, 1785.

Ursul brun are o blana deasa, mult apreciata, cu doua randuri de peri, spicul si puful. Desi culoarea de baza este cea brun-cafenie, variatiile sunt dosebit de mari, de la ursi roscati la cei aproape negri. Unele exemplare prezinta pete albe la baza gatului, formand uneori un adevarat guler, asemanator cu cel al ursului gulerat de Himalaya.

Dentitia este tipica de omnivor, cu canini puternici si molari rotunjiti.

In Romania, ursul brun se gaseste din cele mai vechi timpuri. Pana in prima jumatate a sec. XIX se gasea in intreaga tara, din Delta Dunarii pana in Carpati. Din pacate, a fost exterminat din zonele de campie, pentru a nu impiedica agricultura extensiva si cresterea extensiva a vitelor, pescuitul extensiv si alte practici similare din secolul XIX.

Cu toate ca este retras in Carpati, ursul isi gaseste in Romania cel mai prielnic adapost din Europa. De fapt se pare ca Romania detine la ora actuala, cu cca. 5000 de exemplare, cel mai mare efectiv european de urs brun, care este de circa 14000, in afara de Rusia.

Capra neagra,( Rupicapra rupicapra),   in numar de cateva sute de exemplare, este protejata de lege si este o adevarata mandrie a tarii noastre, salasluieste pe crestele alpine, greu accesibile chiar si celor mai experimentati alpinisti. Mamifer erbivor prin excelenta, capra neagra isi face rareori simtita prezenta. Capra neagra este regasita cu predilectie in regiunile stancoase si pe pajistile alpine din Europa, in special, in Carpati (Retezat, Parang, Fagaras, Bucegi), Pirinei si Alpi, si din Asia Mica.

  In timpul lunilor de vara, carduri de capre negre cutreiera pajistile alpine de la altitudini de peste 1800 metri, delimitandu-si domenii de pana la 74 hectare. Odata cu apropierea iernii, caprele negre migreaza la altitudini mai joase, unde se pot adaposti in regiunile impadurite, ramanand cu toate acestea in apropierea pantelor stancoase. Cand sunt in pericol sau sunt avertizate de alti semeni, caprele negre se retrag cu repeziciune in locurile cel mai putin accesibile, executand salturi de pana la 2 metri inaltime si 6 metri lungime. Extrem de sprintene si rezistente, caprele negre pot calatori pana la 50 km/ora pe terenurile abrupte sau accidentate.

Mistretul se vaneaza in perioada de primavera si este un animal omnivor care prin aspect general masiv lasa impresia de putere si de mobilitate, fiind perfect conformat pentru rimat si pentru strapungerea desisurilor. Vanat rezistent si tenace, acest cavaler in platosa al padurii, poate oferi clipe de vanatoare deosebite si emotii de neuitat. Cu o larga adaptabilitate, mistretul ajunge vara pana in golul alpin, de unde se retrage la sfarsitul toamnei la adapostul padurilor, cautandu-le in special pe cele cu fructificatie. Din Delta Dunarii pana in padurile alpine, acolo unde gaseste hrana si adapost, este prezent si mistretul, cele mai mari densitati inregistrandu-se in zona colinara si in luncile raurilor.

Vulpea rosie este una dintre rasele de vulpe intalnita aproape in intreaga Europa si Nordul Americii si mai putin in Nordul Africii si Australia. La noi in tara, populatii de vulpi se gasesc cu predilectie in Campia Romana, Dobrogea, dealurile subcarpatice, precum si in platoul Bucegilor.

Vulpea este un animal nocturn, solitar, netraind in haite ca lupii, care isi desfasoara activitatea cu predilectie pe timpul noptii. Ziua doarme, iar noaptea iese din vizuina pentru a vana. Cand este flamanda sau trebuie sa-si hraneasca puii, indrazneste sa iasa si pe timpul zilei pentru a-si procura hrana. De asemenea, vulpea poate fi vazuta in timpul zilei, in perioada imperecherilor. Ca si in cazul altor animale, vulpea isi desemneaza un teritoriu, mai mare sau mai mic, in functie de sursele de hrana si de capacitatile sale de a si-l apara. Teritoriul este adesea ales de catre un mascul, care este insotit de 1-2 femele si puii lor. Odata stabilite intr-un teritoriu, vulpile raman acolo pe tot parcursul vietii. Doar puii, toamna, se indeparteaza de teritoriul natal la o distanta apreciabila (10-400 km).

Alte animale vanate in arealul padurilor din judetul Gorj sunt:bursul, cerbul, vidra, rasul, lupul etc.

Dintre nevertebrate, foarte numeroase, amintim specii endemice de coleoptere, Tismanella chapuissi si Closania winkleri, descoperite in pesterile din bazinul Motrului si Tismanei.

Din lumea pasarilor botgrosul, huhurezul, lastunul, acvila tipatoare, uliul, codobatura de munte sunt mai des intalnite de drumeti.

.Dintre batracieni mentionam salamandra, tritonul cu creasta si buhaiul.

Dintre reptile intalnim vipera comuna si vipera cu corn, pe pantele sudice ale Oslei si pe Piatra Borostenilor, pe calcarele ramei sudice si in unele locuri de pe Scocu Jiului.

Mamiferele sunt reprezentate prin: urs, lup, vulpe, veverita, mistret, pisica salbatica, ciuta, capriorul, dihorul, liliacul, rasul si capra neagra.

Parcurile de vanatoare cele mai cunoscutesunt cele aflate in zona padurilor submontane. Pe langa acestea, padurea a fost populata cu animale in vederea vanatorii. Ca specii deosebite s-a incercat colonizarea zimbrului polonez, dar fara rezultate. Acolo a fost adus si crescut, cu mult mai mare succes, cerbul lopatar si fazanul.

Cabanele de vanatoare din judetul Gorj sunt reprezentate de :

• Cabana Straja
• Cabana Valea cu Pesti
• Cabana Vulcan
• Cabana Capra la o altitudine de 1560 metri , deci deasupra limitei golului alpin, intr-un cadru pitoresc care a fost renovata de curand si i s-a ridicat standardul de clasificare la trei stele.

Pescuitul in Romania
Pescuitul a fost reglementat prin prevederile Legii 12/1974 privind piscicultura si pescuitul. Conform legii, prin pescuit se intelegea prinderea pestelui si a celorlalte vietuitoare acvatice pe baza de autorizatie in locuri, perioade, cu unelte si in dimensiunile permise de lege, in scop industrial, stiintific sau sportiv .

Prin pescuit industrial se intelegea prinderea pestelui si a celorlalte vietuitoare acvatice de catre personalul autorizat al unitatilor economice care exploatau bazine piscicole .

Prin pescuit stiintific se intelegea pescuitul oricaror specii de peste sau altor animale acvatice in scopuri stiintifice, pentru cultura artificiala sau repopulari, cat si pentru protectia fondului piscicol si se putea efectua in orice timp, loc si cu orice unelte sau metode, cu autorizarea prealabila, dupa caz, a Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor sau a Ministerului Economiei Forestiere si Materialelor de Constructii (administratorii statului pentru bazinele piscicole naturale colinare si de ses, respectiv a bazinelor piscicole constituite din ape de munte)

Prin pescuit sportiv se intelegea pescuitul efectuat in scop de agrement de orice persoana, membru al Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, pe baza de permis eliberat de aceasta, pentru bazinele si zonele piscicole pe care le avea in folosinta. De asemenea, pescuitul sportiv se putea exercita pe baza de autorizatie eliberata de MEFMC pentru bazinele aflate in administrarea directa a unitatilor din subordine, exceptand pastravariile, cu plata taxelor legale.

Pestii sunt bine reprezentati in apele de munte, mai cu seama prin pastrav(Salmo truta fario), zglavocul, mreana, moioaga si lipanul.

Pastravul este o specie de peste care traieste in special in apele de munte ape cu temperatura relativ scazuta si in timpul verii, dar poate fi gasit si in zonele mai joase, submontane si de deal, cu conditia ca apele sa fie puternic oxigenate.

Poate fi gasit si la altitudini de 250-300 m, insa principalul sau habitat il reprezinta apele de la altitudini de peste 1000 m.

Boistea are loc in lunile octombrie-decembrie, cand se depun circa 1000 icre/kg corp din care vor iesi in primavara alevinii. Rata de supravietuire este extrem de mica, din cele 1000 icre ajungand maturi si la randul lor reproducatori doar 1-3 pastravi, motiv pentru care nu se poate vorbi de o populare excesiva a vreunui rau cu aceasta specie de pesti.

Mreana poate fi usor recunoscuta dupa o serie de particularitati care o disting de celelalte specii de pesti. Astfel, are corpul fusiform, aproape la fel de gros pe toata lungimea si subtiat abia in apropierea caudalei; capul este ascutit, botul proeminent, gura dispusa jos, cu buze carnoase si prevazute cu patru mustati groase, galbui, dintre care cele anterioare sunt mai scurte. Pe mustati se observa cate o dunga subtire, de culoare rosie. Corpul este acoperit de solzi mici. O alta particularitate o constituie prima radie a inotatoarei dorsale, care s-a osificat, devenind un os puternic, orientat spre coada. Inotatoarea de sub coada spre deosebire de mreana vanata nu ajunge pana la inceputul inotatoarei caudale, care este adanc decupata, in forma de 'coada de randunica'. Capul si spatele mrenei sunt verde-brune, flancurile mai deschise, stralucind in galben-auriu, burta alb-galbuie. Adeseori, corpul sau este presarat cu puncte mici, de culoare neagra.

In Romania, mreana traieste in Siret, Prut, Arges, Tisa, Somes, Olt, Mures, Tarnave, Crisuri, Hartibaciu, Jiu, Timis, Bega, Cerna, Cibin, Raul Negru, Cormos, Bistrita etc., dar poate fi gasita si in Dunare, in cantitate mai mica.

Zglavoaca face parte din familia percidelor, a carei membru este si bibanul. Este un peste foarte raspandit, putand fi gasit in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen. Este un peste usor de recunoscut dupa cele doua inotatoare dorsale una mai mare decat cealalta legate intre ele de o pielita subtire (o caracteristica a tuturor speciilor din familia percidelor). Inotatoarea ventrala este situata intre cele doua aripioare pectorale. Corpul, fara solzi, este aproape cilindric in portiunea de mijloc si usor plat lateral, in vecinatatea caudalei. Are un cap mare si lat, care aminteste de cel al broastei. Ochii privesc in sus. Gura larga este situata in varful botului.

Coloritul zglavoacei variaza mult in functie de mediul in care traieste exemplarul respectiv. Spatele pestelui este cafeniu, marmorat cu o puzderie de pete, uneori de nuanta rosiatica, alteori de un gri intunecat. Partea abdominala este alb-galbuie sau alb-cenusie. Pe jumatatea posterioara a pestelui se disting 3-4 dungi transversale, dispuse vertical, inotatoarele dorsale si pectorale sunt prevazute de asemenea cu pete cafenii, nu insa si cele ventrale.

Localnicii il prind asa cum aratam mai sus cu o furculita in capatul unui bat, pe post de harpon.
Legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.

Lipanul traieste in zonele imediat inferioare inaltimilor la care se gaseste pastravul, motiv pentru care altitudinea respectiva se numeste si 'zona lipanului', intr-adevar, in aceste zone lipanul traieste in numar predominant.
Este un peste destul de raspandit in Europa, putand fi gasit aproape pretutindeni, in raurile de munte cristaline, reci, cu cursul rapid si cu debit relativ mare si constant.

Printre celelalte specii de salmonide ce traiesc la noi, lipanul poate fi recunoscut in primul rind dupa forma eleganta a corpului, mult alungit, usor turtit lateral. Capul se ascute spre bot, linia sa dorsala desfasurandu-se drept de la bot spre caudala. Pe spate se distinge o inotatoare mare, asemanatoare cu panza unei corabii, impodobita cu 3-5 randuri de pete; cea de-a doua inotatoare din apropierea caudalei este o inotatoare adipoasa, caracteristica salmonidelor.

 Lipanul este un peste cu un colorit frumos, care se schimba odata cu varsta si variaza in functie de caracteristicile mediului respectiv. Pe spate are o culoare gri-verzuie, uneori cu nuante brune; flancurile sunt argintii, batind in unele cazuri spre roz, iar abdomenul alb-argintiu, dungat uneori cu rosu.

Lipanul traieste in zonele mai joase ale raurilor montane, acolo unde apele acestora sunt ceva mai calde, mai domoale, iar debitul este mai mare