Closterovirusurile asociate cu rasucirea frunzelor vitei de vie

Closterovirusurile asociate cu rasucirea frunzelor vitei de vie - Grapevine leafroll-associated closteroviruses, GLRaVs, Closterovirus, Ampelovirus, Closteroviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 614). În prezent, se cunosc 9 virusuri asociate cu rasucirea frunzelor vitei de vie (RFVV) care fac parte din familia Closteroviridae, dintre care GLRaV-2 apartine genului Closterovirus, GLRaV-1, GLRaV-3, GLRaV-4, GLRaV-5 si GLRaV-9 genului Ampelovirus, iar GLRaV-6, GLRaV-7 si GLRaV-8 nu au fost incluse pana acum in nici un gen, virusurile respective diferind intre ele prin modul de transmitere, serologic, organizarea genomului si G.M. a proteinei capsidale (Gugerli, 2003, 14th ICVG Conf., Locorotomdo, 12-17 Sept, p. 25; Martelli, 2003, 14th ICGV Conf., Locorotondo, 12-17 Sept. 2003, p. 3), mai recent un posibil nou ampelovirus (Y 253) asociat cu rasucirea frunzelor soiului Koussan fiind identificat in Franta (Cornuet s.a., 2003, 14th Conf. Locorotonda, 12-17 Sept. 2003, p. 34). La diagnosticarea si diferentierea closterovirusurilor vitei de vie se folosesc testul serologic ELISA, utilizand, mai ales, anticorpi monoclonali si hibridarea moleculara (PCR), indexarea biologica, prin transmiteri pe indicatori lemnosi, iar, in cazul unor virusuri, si pe plante test ierboase. Rasucirea este o boala pagubitoare si mult raspandita in toate regiunile viticole ale globului, in urma cu 5-6 decenii, proportia butucilor bolnavi in unele podgorii din Germania (Schen, 1936, Mein. Winzerbuch.

Reichsnäbrstands-Verlag Berlin.) si din California fiind de peste 80 %. Natura virala a bolii a fost recunoscuta din 1936 de Scheu (l.c) in Germania, iar Harmon si Snyder (1946, Proc. Amer. Soc. Hort. Sci. 47, 190) au aratat ca boala "White Emperor", deosebit de frecventa si pagubitoare in California, poate fi transmisa prin altoire la vite sanatoase din soiul Emperor, Goheen s.a. (1958, Phytopathology 48, 51) demonstrand ca aceasta boala californiana este etiologic identica cu RFVV din Europa. Boala prezinta importanta economica ridicata, fiind frecventa, reducand productia butucilor infectati cu 10-70 %, si micsorand esential continutul strugurilor in zahar. În cazul unor soiuri rosii de masa, strugurii recoltati de la butucii bolnavi nu pot fi comercializati, datorita decolorarii boabelor si continutului redus de zahar. De asemenea, rasucirea afecteaza prinderea la altoire, inradacinarea si rezistenta la inghet. Freventa bolii se mentine si in prezent ridicata. Astfel, in Franta, proportia portaltoilor americani infectati latent cu closterovirusurile asociate cu RFVV intr-o plantatie mama selectata vizual a fost de 54 %. Dupa Fazeli si Rezaian (2000, 13th ICVG Conf., Adelaide, 12-17th March, 2000, pag. 9), in Australia, boala produce pierderi de productie de pana la 40 %. În Romania, RFVV este relativ mult raspandita atat la soiurile rosii cat si la cele albe, la testarea mai multor soiuri prin metoda ELISA folosind antiseruri pentru GLRaV-1, GLRaV-2 si GLRV-3, identificandu-se numai GLRaV-3 (Pop s.a., 1993, Ext. Abstr. 11th Meet. ICVG, Montreux, Switzerland, 6-9 Sept, 1993, p. 123). Closero-virusurile asociate cu rasucirea frunzelor vitei de vie apar in natura la soiurile de Vitis vinifera, la vitele americane native cultivate in restrul statului New York (Wilcox s.a., 1990) si la tipurile de portaltoi apartinand diferitelor specii de Vitis orginale din America, in care realizeaza (GLRaV-3) concentratii foarte scazute, dar detectabile prin DAS-ELISA si IC-RT-PCR. În timp ce unele specii de vita americana (Vitis spp.) si anumiti hibrizi producatori directi pot fi infectati fara a prezenta simptome externe, soiurile de Vitis vinifera manifesta simptome caracteristice. Astfel, de regula, vitele infectate au o dezvoltare vegetativa mai redusa decat cele sanatoase. Simptomele principale constau insa in curbarea sau rasucirea frunzelor spre fata inferioara, insotite de o colorare in rosu-purpuriu a limbului la soiurile rosii si de clorozarea sau ingalbenirea acestuia la soiurile albe. Schimbarile cromatice apar al sfarsitul verii sau inceputul toamnei, ocupand initial zone mici din tesuturile internervuriane ale frunzelor bazale. Cu timpul, acestea devin mai puternice, se extind progresiv la frunzele din etajele superioare si cuprind, treptat, intreaga suprafata a limbului. De regula, tesuturile din imediata apropiere a nervurilor principale isi pastraza culoarea verde si in stadiile avansate ale bolii, dar exista si cazuri in care boala afecteaza uniform toata suprafata limbului. În functie de soi, evolutia bolii, conditiile de mediu si, eventual, closterovirusurile prezente, exista diferente apreciabile in privinta nuantei, intensitatii si distributiei inrosirilor pe suprafata frunzelor. În cazul cand inrosirile si decolorarile sunt foarte puternice, pe tesuturile internervuriene pot apare pete sau zone necrotice.

Boala influenteaza puternic dezvoltarea si coacerea strugurilor. În momentul recoltari, ciorchinii butucilor bolnavi sunt mai mici decat normal, culoarea lor este verzuie sau alburie, si continutul in zahar mai redus, in cazul unor soiuri rosii, cum sunt Cardinal si Emperor, acestia neputand fi comercializati pentru masa, din cauza culorii pale si gustului neplacut al boabelor. Descriind variabilitatea simptomelor RFVV in relatie cu GLRaV-1,2,3 si 4, Gugerli si Brugger (1990, Rev. Suisse Vitic. Arboric. Hortic. 22, 35) arata ca GLRaV-1 produce simptome mai slabe, care apar insa cu doua saptamani mai devreme la soiul Gamay decat acelea produse de GLRaV-2 si 3. Înrosirea frunzelor la soiul Gamay asociata cu GLRaV-2 difera prin faptul ca tesuturile din lungul nervurilor primare si secundare nu raman verzi, asa cum se intampla la rasucirea tipica descrisa de Bovey s.a. (1980, Proc. 7th Meet. ICVG, Niagara Falls 1980, 251). Infectiile mixte de GLRaV-1 si 2 sunt asociate cu simptome grave la soiurile Gamay si Pinot Noir. Martelli (1993, In: G.P. Martelli (ed) Graft-transmissible diseases of Grapevines. FAO, Rome) mentioneaza ca, in unele cazuri, la vitele de Vitis riparia Gloire de Montpellier afectate de rasucire, apar, toamna, simptome clare de rasucire si ingalbenire. De asemenea, in experientele lui Uyemoto s.a. (2000, 13th ICVG Conf., Adelaide, 12-17 March, 2000, pag. 83), sursele de GLRaV-4 au produs inrosire la portaltoii 3309 C, Freedom si 101-14 Mtg, iar la sursele de GLRaV-2 s-au observat fenomene de incompatibilitate cu diferiti portaltoi. Pentru GLRaV-2, se pot utiliza ca plante test Nicotiana benthamiana si Nicotiana ocidentalis, prima reactionand prin infectie sistemica, iar ultima prin leziuni locale necrotice urmate de necrozarea varfului si moartea plantelor (Abou-Ghanem s.a., 2000, 13th I.C.V.G. Conference, Adelaide, 12-17th March, 2000, pag. 8). Toate closterovirsurile asociate cu RFVV pot fi puse in evidenta prin transmiteri la diferite soiuri rosii de vita europeana, cum sunt Barbera, Cabernet franc, Cabernet Sauvignion, Gamay, Merlot, Mission si Pinot Noir, alegerea celui mai bun indicator fiind in functie de reactiile acestora in conditiile ecologice ale zonei in care se executa indexarile. Prin grefarea laterala a unui mugure dormind al clonei de testat pe indicatori in vegetatie si cultivarea acestora in sera la 20°C, primele simptome apar la cca. 6 saptamani de la altoire si sunt total exprimate dupa cca. 3 luni (Walter s. a., 1990, J. Phytopathol. 128, 137). La altoirea in uscat, la masa sau in conditii de camp, simptomele pe indicator apar in al doilea an de vegetatie, exceptand izolatele grave de rasucire care pot produce simptome in primul an de cultivare a vitelor altoite in camp. Ca indicator se mai utilizeaza hibridul american Bacco 22 A, la care, anumite forme de rasucire, produc piticire severa, ingalbenire si rasucirea frunzelor spre fata interioara. Rezultate bune si mai rapide se obtin prin indexare in vitro mai ales in conditii de stress (Tanne s.a., 1996, Plant Disease 80, 972). Alterarile produse de closterovirusurile vitei de vie se limiteaza la tesuturile floemice. La GLRaV-1 principalele efecte citopatologice sunt prezenta mitocondriilor veziculate si a filamentelor lungi flexuoase, de 12 nm in diametru, reprezentand particule virale, organizate in manunchiuri, care, uneori, ocupa intregul lumen al vaselor ciuruite, manunchiuri mici de virioni gasindu-se si in citoplasma celulelor parenchimului floemic, in asociatie cu mitocondriile veziculate. Transformarile citopatologice produse de GLRaV-1 sunt asemanatoare cu cele cauzate de GLRaV-3, la care apar, de asemenea, mitocondrii veziculate, fara a se observa insa forma de coroana a acestora. Transformarile citopatologice produse de GLRaV-2 la Nicotiana ssp. si de GLRaV-7 la vite din soiul Chardonnay sunt asemanatoare cu ale closterovirsurilor vitei de vie studiate anterior, exceptand faptul ca vezicile membranoase care intra in compozitia corpurilor incluzionare se formeaza, mai degraba, din reticulul endoplasmatic decat din mitocondrii (Castellano s.a., 2000, J. Plant Pathol. 82, 9). GLRaV-1 este foarte variabil in ceea ce priveste secventa nucleotidelor in anumite zone ale genomului. Datorita acestui fapt, numai 2 sau 7 din 11 izolate detectabile prin ELISA au putut fi identificate prin RT-PCR folosind primeri (oligonucleotide) degenerati de la o izolata germana originara din soiul Portughez. De asemenea, o hipervariabilitate a secventei nucleotidelor unor gene s-a constatat la GLRaV-1 prezent la soiul Sultana in Australia, acesta fiind considerat o quasispecie, reprezentand o populatie de forme care pot infecta simultan aceiasi planta. La GLRaV-2, se cunosc tulpinile Semilion, H4 izolata prin transmiteri mecanice la plante test ierboase de la o planta nord-americana de Vitis rupestris si 93/955 si 94/970 izolate prin transmiteri mecanice la Nicotiana benthamiana. GLRaV-7 s-a dovedit, de asemenea, variabil, prin RT-PCR identificandu-se majoritatea, dar nu toate, izolatele testate. Experimental si in conditii de productie, toate closterovirusurile asociate cu rasucirea frunzelor vitei de vie se transmit prin altoire, iar la distante mari, se raspandesc prin comercializarea soiurilor de Vitis vinifera si tipurilor de portaltoi, majoritatea speciilor americane si vitele hibride neprezentand simptome externe. În plantatii, raspandirea closterovirusurilor vitei de vie are loc prin insectele cu solzi Neopulvinaria innumerabilis, Parthenolecanium corni si Pulvinaria vitis si prin coccidele Helicoccus bohemicus, Phenococcus aceris, Ph. affinis, Ph. citri, Planococcus ficus, Pseudococcus calcerolariae, P. longispinus, P. maritimus si P. viberni. Cercetarile multianuale efectuate au aratat ca GLRaV-3 s-a raspandit pe cale naturala, de la 38 % la 83 % in patru ani, in Spania si de la 23 % la 52 % in 11 ani, in Australia. Cercetand, timp de patru ani, distributia spatiala a vitelor infectate in Africa de Sud, s-a stabilit ca, infectiile primare provin din materialul de plantare, iar raspandirea secundara are loc in lungul randurilor, noile vite infectate aparand in vecinatatea celor gasite bolnave in anii precedenti. Particulele closterovirusurilor asociate cu RFVV ating concentratiile cele mai mari in frunzele batrane ale plantelor de vita de vie europeana manifestand simptome puternice de rasucire, cele mai bune surse de virusuri fiind petiolurile si nervurile principale ale acetora.

Virusurile respective sunt uniform raspandite in corzile mature, tesuturile corticale razuite dupa inlaturarea scoartei fiind, probabil, cea mai buna sursa de virus in tot cursul anului. Pe langa petiolurile si nervurile principale ale frunzelor verzi si cortexul corzilor mature in repaus, surse bune de virus sunt florile, fructele, pedunculii fructiferi, carceii si radacinile, concentratia in virus fiind mai mare la plantele crescute in vitro, decat in probele recoltate din camp. Virusurile au fost purificate si observate la microscopulk electronic de diferiti autori, testul ELISA si hibridara moleculara se utilizeaza cu succes la identificarea tuturor closterovirusurilor asociate cu RFVV (Gugerli s.a., 1997, Revue Suisse de Vitic., Arboric. et Hortic. 39, 137; Pop s.a., 1993, l.c.; Sandarelli s.a., 1998, Europ. J.of Plant Pathology 103, 767). Toate colesterovirusurile asociate cu RFVV au virioni filamentosi, uniformi, de 10 x 2000 mm (GLRaV-1 si 2) si de 10 x 1800 mm (GLRaV-3), avand canalul central obscur si prezentand striatiuni transversale caracteristice (Gugerli s.a., 1984, Rev. suisse Vitic. Arboric. Hortic. 16, 299), datorita distantei mari dintre spiralele helixului. Avand virioni uniformi, preparatele purificate continand un singur closterovirus se sedimenteaza la ultracentrifugare sub forma unui singur component. Genoamele closteriovirusurilor asociate cu RFVV, constau din ARN monocatenar, linear, unipartit, de sens pozitiv, avand 9 sau 10 cadre de citire. Simptomele RFVV fiind evidente la multe soiuri de Vitis vinfera, in special la cele rosii, se recomanda eliminarea repetata a butucilor bolnavi din plantatiile tinere, pe baza observatiilor efectuate in cimp de persoane calificate, in luna septembrie. Deoarece tipurile de portaltoi de vita americana si multe soiuri de Vitis vinifera, in special cele cu struguri albi, nu manifesta simptome de rasucire, o masura sigura de prevenire a bolii consta in producerea materialului saditor in cadrul unor sisteme special concepute pentru obtinerea de vite libere de virusuri (Oslobeanu s.a., 1988, Bul. ICVV 6 (1/88) pag. 3; Pop, 1995, Bull. OEPP/EPPO Bull. Material liber de rasucire din soiurile rosii de Vitis vinifera se poate obtine prin alegerea de clone fara simptome in lunile de toamna, indexarea individuala a acestora cu privire la prezenta closterovirusurilor asociate cu RFVV, prin procedee ELISA (Pop s.a., 1993, l.c.), PCR, si transmiteri pe soiurile indicatoare. Clone libere de virus din soiurile total sau puternic infectate se pot obtine prin termoterapie prelungita (60-120 zile, la 38⁰C), aplicata la plante crescute din muguri bolnavi altoiti pe portaltoi sanatosi sau la plante bolnave pe radacini proprii, cu separarea si inradacinarea varfurilor dupa termoterapie, aplicarea termoterapiei in vitro dupa metoda Galzy sau in conditii de microgrefare si utilizarea culturilor merismatice singure sau in combinatie cu termoterapia. Pentru prevenirea raspandirii bolii in plantatii, se aplica tratamente chimice contra paduchilor lanosi si a coccidelor, eventual, complexate cu tratamentele contra acarienilor. De mare prespectiva pentru combaterea RFVV este obtinerea plantelor transgenice, prin incorporarea in genomul vitei de vie a unor gene ale closterovirusurilor asociate cu aceasta boala.