Enatiunea vitei de
vie - Grapevine enation diseas,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 652).
A fost recunoscuta ca afectiunea specifica in California si in
Italia, natura ei infectioasa fiind stabilita de Martelli s.a. (1966, Phytopath. Medit. 5, 122). În prezent, este
cunoscuta in Europa (Albania,
Italia, Spania), Israel, Australia, Noua Zeelanda, S.U.A, Africa de
Sud si Venezuela. Boala se caracterizeaza prin
intarzierea pornirii in vegetatie, cresterea
tufoasa a lastarilor in prima faza a vegetatiei
si prezenta unor excrescente laminare sau in forma de
cupa, cunoscute sub denumirea de "enatiuni", pe fata
inferioara a primelor frunze de la baza lastarilor tineri. Frunzele
cu enatiuni sunt deformate, adanc lobate sau crestate, iar
lastarii prezinta cresteri anormale si, uneori,
crapaturi longitudinale pe internodurile bazale. Simptomele bolii
sunt eratice si nu apar pe aceiasi butuci in fiecare an. Boala este evidenta in prima faza a perioadei de vegetatie.
În cursul verii, frunzele cu enatiuni de la baza
lastarilor cad, iar vitele se dezvolta aparent normal,
nemaiputand fi deosebite de cele sanatoase. Experimental
si in practica, este transmisa
prin altoire, pe cale naturala raspandindu-se prin multiplicarea
materialului bolnav. Identificarea
bolii se face prin transmiteri pe indicatorul LN 33. Indexarea este insa nemultumitoare, simptomele
aparand dupa 2-3 ani de la inocularea prin altoire si numai la
un numar redus de plante (Martelli
s.a., 1966, l.c.). Observatiile se vor efectua
cand lastarii au 15-20 cm lungime, mai tarziu
nemaiformandu-se enatiuni, iar cele deja formate dispar. Se recomanda observarea, in primavara, a
vitelor candidate la multiplicarea si recoltarea corzilor altoi numai
de la exemplarele care nu prezinta simptome.
.com
