Pregatirea vinurilor pentru servire

Pregatirea vinurilor pentru servire

● Vinurile stabile , introduse de curand in depozit ( vinoteca ), pot fi scoase si oferite pentru con-sum fara nici un fel de probleme. Garantii de buna calitate prezinta vinurile produse in crame pre-vazute cu posibilitati de conditionare si imbuteliere sterile , care asigura in general aprovizionarea restaurantelor si magazinelor.

● O problema aparte este cea a vinurilor vechi , pastrate in vinoteca timp indelungat. In sticlele cu astfel de vinuri pot apare depuneri datorate unui numar mare de cauze ( precipitatii de tartrati , depuneri de substante proteice , formare de drojdii ). Prima intrebare este daca aceste vinuri isi mentin calitatea. Ele vor fi , deci , degustate si acceptate pentru consum numai daca prezinta insu-siri valoroase , dovedind o buna evolutie. Mai departe , se poate proceda in felul urmator :

● sticlele de vin cu depuneri mici se ridica din vinoteca in pozitie culcata in care au stat , se aseaza in aceeasi pozitie in cosulete speciale ( panere ) si se aduc astfel la masa. Urmeaza scoaterea dopurilor si turnarea cu atentie a vinului in pahare , realizandu-se decantarea sa cu aceasta ocazie.

● sticlele cu depuneri mai mari se ridica in pozitie verticala si se lasa in repaos cel putin 24 ore ; in acest timp depozitul aluneca in lungul peretilor fara ca vinul sa se tulbure. Inaintea servirii vinului la masa se face decantarea sa prin trecerea continutului sticlei in alte sticle speciale ( garafe ) , de capacitate potrivite. In timpul umplerii sale , garafa va fi tinuta incli-nata pentru ca vinul sa se scurga incet pe peretii recipientului.

● O conditie a bunei aprecieri a vinurilor o constituie temperatura la care ele sunt servite. Sub acest aspect , exista urmatoarele reguli :

● vinurile albe si roze se beau la o temperatura cuprinsa intre 10 si 12 C , pentru a fi racite , sticlele cu astfel de vinuri vor fi introduse fie in frigidere , fie in frapiere cu apa si cuburi de gheata ( este de preferat primul procedeu , care nu provoaca deteriorarea etichetelor ).

● vinurile rosii se consuma la "temperatura camerei" , respective la o temperatura cuprinsa intre 16 si 18 C pentru a realiza aceasta conditie , sticlele de vin rosu se aduc si se pastreaza timp de o zi in incaperea in care vor fi servite. Vinurile rosii mai usoare au de castigat daca sunt baute la o temperatura mai scazuta , de 12-14 C.

● vinurile spumante se servesc racite la o temperatura in jurul a 8 C ( "frapate" ).

● Destuparea sticlelor se face in ultimul moment , inaintea servirii vinurilor. Ea este precedata de detasarea partii superioare a capsulei prin decuparea cu un cutit ascutit. Daca suprafata dopului este mucegaita sau deteriorata , ea se sterge cu grija cu o panza curata inaintea destuparii sticlei.

Tirbusonul este un auxiliar pretios al celui care serveste vinul. Exista numeroase modele de tir-buson , dar putine sunt functionale. Odata dopul scos , cel care serveste vinul controleaza , prin miros , daca el nu prezinta izuri straine care pot fi transmise vinului.

● O problema speciala o constituie destuparea sticlelor cu sampanie. Se procedeaza in felul ur-mator : se indeparteaza staniolul care acopera dopul , se scoate cu grija capastrul de sarma de pe dop , apoi se slabeste dopul prin apasare cu degetul pana ce aceasta capata un joc. In sfarsit , tinand sticla in pozitie usor inclinata , dopul se scoate cu mana. Spuma care se formeaza prin deschiderea sticlei nu se revarsa atunci cand butelia este mentinuta inclinat.

Inainte de destupare, sticlele cu vin trebuie pastrate nu mai putin de o saptamana la intuneric , la o temperatura constanta de 10-12 C.

Daca dispunem de un vin vechi , bine limpezit , pe peretii sticlei s-a format un precipitat de sub-stante tanante ( semn al calitatii inalte ). Sticla se transporta in pozitie orizontala , asa cum s-a pas-trat in subsol , pentru a evita tulburarea vinului prin deranjarea sedimentului.

Rondela din metal se taie atent cu un centrimetru mai jos de gatul sticlei , pentru a evita contac-tul vinului cu materialul care acopera dopul. Dupa aceea gatul sticlei se sterge cu un servet curat.

Sticla se destupa cu ajutorul tirbusonului , care permite dozarea fortei. Dopul trebuie strapuns complet. Dupa destupare este necesar de mirosit dopul , in caz ca are miros "de pluta" - sticla tre-buie neaparat schimbata. Marginea interioara si exterioara trebuie stearsa din nou cu servetelul. Se toarna putin vin in pocal , pentru probarea preliminara , care este decisiva pentru soarta vinului din sticla : va fii servit sau nu.

Sampania sau vinul spumant se deschid in mod deosebit : inclinand sticla si tinand cu degetul mare al mainii stangi dopul , poate fi asigurata iesirea treptata a dioxidului de carbon si evitata pierderea spumei.