Virusul mozaicului aramiu al vitei de vie

Virusul mozaicului aramiu al vitei de vie - Grapevine chrome mosaic virus GCMV, Nepovirus, sin. Hungarian chrome mosaic virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 600). A fost indentificat prima data la Vittis vinifera in Ungaria (Martelli s.a., 1965, Proc. Int. Conf. Virus Vector Peren. Hosts, Univ. Cal. Agr. Sci., Davis, p. 389) fiind raspandit pe coasta nordica a lacului Balaton, unde boala era cunoscuta inca din 1932, dar confundata cu deficienta de fier, frecventa in zona respectiva. Ulterior, butuci rasaditi infectati cu acest virus au fost gasiti si in unele vii situate la sud-est de Budapesta. De asemenea, virusul a fost identificat, fara a se constata raspandirea lui, in fosta Iugoslaviei (Šarić si Hranuelli, 1979, Proc. Conf. Excoriosis Virus Dis. Grapevine, Mostar 1977, 149). Desi are o raspandire limitata, virusul prezinta un pericol potential pentru podgorii, ducand la compromiterea recoltei si distrugerea butucilor infectati. Infectii naturale cu acest virus s-au gasit la 33 de soiuri de Vitis vinifera, Vitis berlandieri x V. riparia Kober 5 BB, V. riparia Portalis, V. vinifera Aramon x V. rupestis Gl, V. labrusca x V. riparia x V. vinifera Othello si V. rupestris Du Lot, precum si la telina (Apium graveolens). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Apium graveolens, Chenopodium amaranticolor, C. foetidum, C. quinoa, Cucumis sativus, Curcubita pepo, Datura stramonium, Gomphrena globosa, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. tabacum, Phaseolus vulgaris si Vitis vinifera, rezistenta la acest virus fiind Nicotiana megalosiphon. La Vittis vinifera, boala se manifesta prin simptome foarte evidente, constand intr-o decolorare accentuata a frunzelor, care, primavara timpuriu, devin de culoare galbena aramie sau alburie. Îngalbenirea poate cuprinde suprafata frunzelor in intregime, sau este limitata la unele sectoare ale limbului, afectand frecvent tesuturile din lungul nervurilor. În functie de stadiul de dezvoltare al bolii, simptomele apar pe tot foliajul butucului sau numai pe unele frunze. Corziile si lastarii prezinta bifurcatii, noduri duble si internoduri scurte. Butucii bolnavi au o vigurozitate redusa si productie neinsemnata. Pe masura ce boala progreseaza, vitele prezinta simptome de declin, fiind complet distruse dupa 5-6 ani de la aparitia simptomelor.

Boala apare la diferite soiuri de Vitis vinifera, hibrizi si specii de Vitis, fara a se observa deosebiri in ceea ce priveste tipul si intensitatea simptomelor. O caracteristica importanta a bolii consta in aparitia butucilor bolnavi grupati in vetre, de forma eliptica. Virusul poate fi transmis prin inoculare de suc la specii ierboase, producand leziuni locale clorotice mici, uneori cu centrul necrotic, urmate de cloroze severe, pete clorotice si necrozarea varfului la Chenopodium quinoa, leziuni locale clorotice apoi rosietice urmate de mozaic trecator la Gomphrena globosa, pete galbene zonate sistemice la Datura stramonium si mozaic, inele si pete galbene verzui si, rareori, necroze sistemice la Phaseolus vulgaris. Dintre indicatorii lemnosi, virusul produce simptome caracteristice la Vitis rupestris St. George, dar soiurile de V. vinifera Pinot noir si Jubileum 75 s-au dovedit mai sensibile, manifestand cloroze, necroze apicale si piticire severa (Lehoczky, 1985, Phytopathol. Medit. 24, 129). Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si altoire. În plantatii, butucii infectati sunt grupati in vetre, ceea ce presupune transmiterea virusului prin organisme de sol. Sucul extras din frunze contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 60-62°C, diluatia limita este 10^-3-10^-2, iar longevitatea in vitro de 7 zile la 22°C. Virionii sunt izometrici, cu profil unghiular, de 30 nm in diametru. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de 2 componente, iar genomul consta din 2 parti de ARN moncatenar, linear. Pentru prevenirea raspandirii virusului se aplica aceleasi masuri ca in cazul scurt-nodarii. În tara noastra, virusul nefiind inca semnalat, aparitia si raspandirea lui in podgorii pot fi prevenite prin producerea materialului saditor liber de virusuri, recoltand corzile de altoi si portaltoi din surse care au dat rezultate negative la testarea lor pe specii de Chenopodium si pe indicatorul Vitis rupesteins St. George.