SEMINTELE DE LEGUMINOASE SI OLEAGINOASE - Principalele seminte de leguminoase utilizate in hrana animalelor

SEMINTELE DE LEGUMINOASE SI OLEAGINOASE

1.Principalele seminte de leguminoase utilizate in hrana animalelor

In hrana animalelor se poate folosi mazarea, soia si mai rar bobul, lupinul, fasolea si lintea. Comparativ cu grauntele de cereale au un continut mai ridicat in proteina (20 - 45%), mai redus in vitaminele C si D dar mai ridicat in vitaminele complexului B si E cat si in saruri de fosfor. Compozitia chimica a boabelor de leguminoase este prezentata in tabelul 41.

Tabelul 41

Compozitia chimica si digestibilitatea energiei pentru unele seminte

de leguminoase

Sursa: Bourdon, 1989 (citat de P. Halga si col., 2002)

Continutul in proteina variaza in limite largi, de la 22% la mazare si fasole, pana la 40% la soia. Boabele de leguminoase, au un continut ridicat in lizina (soia) si mai redus in aminoacizii sulfurati. Unele boabe de leguminoase contin factori antinutritionali (factori antitriptici, saponine, acid fitic etc.), iar altele substante toxice care reduc utilizarea proteinelor atat la rumegatoare, cat mai ales la monogastrice, sau afecteaza sanatatea animalelor.

Pentru inactivarea factorilor antinutritionali se aplica tratamentele termice (toastarea la temperatura de 128 - 144⁰C timp de 2 minute, extrudarea si expandarea). Pentru reducerea degradarii proteinelor in rumen se pot practica unele tratamente chimice (tanarea).

In hrana animalelor boabele de leguminoase se folosesc in cantitati limitate si numai in scopul completarii ratiilor cu proteina si pentru aportul lor in aminoacizi esentiali.

Continutul in grasimi este redus la mazare, fasole, bob (1 - 2%) si ridicat pentru soia (18 - 20%). Grasimile din soia au un continut bogat in acizi grasi polinesaturati, deci unele boabe de leguminoase pot reprezenta o sursa importanta de energie.

Glucidele  se gasesc in proportii mai ridicate la mazare, fasole si bob (50 - 60%) si mai reduse la soia si lupin (20 - 30%). Continutul in celuloza bruta este redus (4 - 10%). Au un continut redus in calciu si magneziu, dar mai ridicat in fosfor, acesta avand o biodisponibilitate redusa, in special la pasari.

Boabele de leguminoase se folosesc in hrana animalelor numai uruite si in proportii care sa echilibreze hrana in proteine, deoarece cantitati mai mari produc indigestii si constipatii.

Mazarea este un nutret concentrat proteic care poate fi utilizat in hrana animalelor. Valoarea nutritiva a boabelor de mazare este apreciata in medie la 1,09 U.n. si 198 g P.d. la 1 kg, respectiv 1,16 UNL si 136 g PDIN, 87 g PDIE.

La vacile in lactatie, mazarea poate reprezenta pana la 30% din amestecul de concentrate. Daca se da in cantitati mai mari de 1,5 kg/zi influenteaza calitatea untului, acesta avand o consistenta tare.

Mazarea stimuleaza spermatogeneza si se recomanda in hrana berbecilor in perioada de pregatire pentru monta si in cea de monta la tauri si vieri. La tauri si taurasi se poate da in medie 0,5 kg/zi sau se introduce pana la 15 - 20% in structura amestecului de concentrate. Berbecii reproducatori pot sa primeasca 0,1 - 0,2 kg/zi.

Oile gestante si mieii pot primi in hrana 100 g mazare in amestec cu alte concentrate.

In hrana scroafelor si tineretului porcin de prasila nu se da mai mult de 25% din amestecul de concentrate. Daca se administreaza in cantitati mai mari la tineretul porcin, determina anchilozarea articulatiilor si indigestii. Pentru ingrasarea porcinelor reprezinta un nutret excelent avand o influenta favorabila asupra calitatii carnii si grasimii. La gainile ouatoare se poate da in proportie de 10 - 20%, in proportie mai ridicata influenteaza negativ productia de oua. La pasarile pentru carne, mazarea se poate incorpora pana la 25 - 30% in amestecul de concentrate. Pentru manji, mazarea este un nutret bun si se poate da in ratie pana la 0,5 kg/zi.

Soia este cea mai valoroasa leguminoasa pentru hrana animalelor prin continutul ridicat in proteine si aminoacizi esentiali. Proteina din soia este insa deficitara in metionina. Continutul ridicat in grasimi si redus in celuloza fac ca boabele de soia sa aiba o valoare energetica ridicata la toate speciile si categoriile de animale.

Boabele de soia neprocesate contin cei mai multi factori antinutritionali:

Inhibitori de tripsina si chemotripsina. Prezenta acestor factori obstructioneaza digestia proteinelor prin dezactivarea tripsinei si chemotripsinei.

Acidul fitic este implicat in obstructionarea absorbtiei mineralelor, mai ales a zincului.

Hemoglutinina determina aglutinarea hematiilor.

Factorii alergenici glicina si β-conglicina reduc absorbtia substantelor nutritive.

Izoflavone, care au proprietati estrogenice, pot duce la tulburari de reproductie.

Ureaza prezinta importanta in nutritia animalelor monogastrice numai ca reper de masurare a calitatii procesarii.

Acesti factori pot fi distrusi prin tratamente termice uscate sau umede, cum sunt toastarea sau extrudarea.

Produsul rezultat in urma procesarii boabelor de soia prin extrudare, numit full fat soia constituie o materie prima valoroasa prin continutul in proteina de calitate superioara (30 - 42%) si nivel ridicat de energie datorita continutului bogat in grasimi (18 - 22%). In limba engleza, soia integrala este denumita prin expresia full fat soia, ceea ce inseamna boabe de soia cu intregul continut de grasime. Are o stabilitate ridicata in timpul depozitarii, datorita continutului ridicat in tocoferoli, lecitina si a procentului mic de umiditate. Acest produs prezinta avantajul ca aduce in nutretul combinat o importanta cantitate de de ulei (18%), care nu trebuie adaugat suplimentar.

Administrarea de soia cu grasime integrala puilor de carne si gainilor ouatoare este benefica, deoarece se inregistreaza sporuri in greutate mai bune, consumuri specifice imbunatatite si productii mai mari de oua. In hrana curcilor poate inlocui eficient srotul de soia.

Full fat soia se utilizeaza in proportie de maximum 25% in nutreturile combinate pentru pui de carne, curci, porcine, taurine si maximum 20% in nutreturile combinate pentru gaini ouatoare, rate si gaste.

Soia stimuleaza productia de lapte la vaci, dar in cantitati mai mari de 1 kg/zi influenteaza nefavorabil calitatea untului, care devine moale si cu gust de soia. Faina de soia poate fi folosita cu rezultate foarte bune ca sursa de proteina in inlocuitorii de lapte pentru vitei.

Bobul este cultivat pe suprafete mai mari in tarile din vestul Europei si se foloseste in alimentatia erbivorelor si a monogastricelor. Continutul in proteina este mai mare decat la mazare, dar aceasta este deficitara in aminoacizi sulfurati. Contine unii factori antinutritivi (tanini, vicina, convicina) care limiteaza folosirea lui la porcine si pasari (pana la 10 - 15% din ratii la porcine, respectiv 10 - 30% la pasari). La gainile ouatoare factorii antinutritivi influenteaza negativ consumul de hrana si greutatea oualor.

Bobul poate fi folosit si in alimentatia cailor de tractiune, in special la munci grele si la armasarii de reproductie. Boabele sunt usor predispuse la mucegaire, fapt pentru care recoltarea trebuie sa se faca la maturitate completa.

Valoarea nutritiva a bobului este de 1,05 U.n. si 229 g P.d. la 1 kg; 1,14 UNL si 152 g PDIN, 83 g PDIE.

Lupinul este bogat in proteina (peste 35%) si grasimi (10 - 11%), fiind putin cultivat in tara noastra. In mod obisnuit contine o substanta cu gust amar care se poate indeparta prin fierbere sau spalare indelungata si repetata. In ultimul timp au fost obtinute varietati de lupin dulce, bogat in proteina cu o valoare biologica ridicata.

La vacile de lapte lupinul dulce se poate da in ratie pana la 3 kg/zi. In amestecurile de uruieli destinate viteilor lupinul dulce poate reprezenta 10%.

La oi in perioada de lactatie influenteaza lactogeneza si se administreaza in ratie 150 - 250 g uruiala de lupin/zi.

In hrana scroafelor in lactatie poate intra in proportie de 10% din amestecul de concentrate. In ratiile porcinelor se recomanda limitarea lupinului la 5 - 10% datorita fermentatiilor intestinale determinate de unele glucide (a - galactozide) continute.

In hrana pasarilor se foloseste cu rezultate bune, fiind recomandata limitarea proportiei la 20% la tineretul aviar si respectiv 10% la pasarile adulte.

La cabalinele de reproductie mai ales la iepe si manji se poate da in cantitati de 0,5 - 1,5 kg/zi.

Fasolea se foloseste la animale numai sub forma de gozuri, respectiv sparturile rezultate in urma selectarii boabelor pentru samanta sau consumul alimentar. Prin fierbere sau tratare cu vapori sub presiune substanta toxica devine inactiva. In alimentatia oilor se foloseste in proportie de 20 - 30% din amestecul de concentrate.

Cercetarile efectuate in Europa arata ca varietatile de fasole de primavara au un continut de energie digestibila mai mare si o cantitate mai redusa de factori antinutritivi pentru suine, comparativ cu varietatile de fasole de vara (Grosjean si col., 1989).

Fasolea poate fi utilizata cu rezultate bune la purceii intarcati in proportie de pana la 30% din ratie. Prin tratament termic, fasolea poate fi utilizata in ratia purceilor in proportie mai mare de 30%. Rezultate bune s-au obtinut si prin utilizarea fasolei in ratia scroafelor in lactatie. Cercetarile efectuate in Europa de Gatel si col. (1987) au aratat ca nu exista diferente intre ratiile pe baza de grau - porumb (50 : 50) la care suplimentul proteic de soia a fost inlocuit cu fasole, atat la scroafele in repaos, cat si la cele in lactatie. Numarul de purcei intarcati a fost de 11,05 capete si 11,04 capete la ratiile cu soia si respectiv la cele cu fasole; greutatile la nastere a purceilor au fost de 1,28 kg si respectiv 1,29 kg; rata de crestere a purceilor in timpul alaptarii a fost de 210 g si respectiv 216 g/zi, iar numarul de purcei intarcati/scroafa/an a fost de 23,20 capete si respectiv 23,40 capete.

2.Principalele seminte de oleaginoase utilizate in hrana animalelor

Ca atare, se folosesc intr-o masura mai mica in hrana animalelor semintele de in, rapita, floarea - soarelui si canepa.

Compozitia chimica a semintelor de oleaginoase este prezentata in tabelul 42. Semintele de oleaginoase se caracterizeaza printr-un continut ridicat de grasimi, moderat in proteina si redus in glucide. Proteina din aceste seminte este deficitara in lizina dar reprezinta o sursa buna de aminoacizi sulfurati. Grasimea este formata in principal din acizi grasi nesaturati, care pot influenta consistenta grasimilor corporale si compozitia laptelui. Glucidele sunt reprezentate mai ales de polizaharide neamidonoase prezente in peretii celulari, aflate in proportii ridicate in special la floarea-soarelui, iar cantitatile de amidon sunt nesemnificative. Au un continut redus in calciu si in fosfor. Digestibilitatea energiei este mai mare la porcine si pasari (70 - 80%) si mai redusa la rumegatoare, datorita continutului ridicat in grasimi.

Tabelul 42

Compozitia chimica si digestibilitatea unor seminte de oleaginoase

Sursa: Andrieu si col., 1988, * Bourdon si col., 1989 (citati de P. Halga si col., 2005)

Semintele de in au un continut ridicat in substante pectice, care formeaza cu apa un mucilagiu care protejeaza mucoasa tubului digestiv, fapt pentru care sunt utilizate in scop dietetic si in afectiuni digestive. Astfel, se utilizeaza decoctul de in rezultat in urma fierberii semintelor, 1kg la 8 - 10 l de apa. Contin un glicozid, linamarina, care in conditii de umiditate duce prin scindare la formarea de acid cianhidric, toxic pentru animale. Inaintea folosirii, aceste seminte trebuie oparite sau fierte pentru a preveni intoxicarea cu acid cianhidric. Cabalinele sunt foarte sensibile la aceasta intoxicare, fapt pentru care cantitatile administrate se limiteaza la 0,3 kg/100 kg greutate vie.

In general, folosirea semintelor de in in cantitati mici la animale reduce pericolul intoxicarii. In hrana viteilor sugari se pot da 30 g seminte fierte sau oparite la 0,5 l lapte integral. La vacile slabite, pentru refacerea lor se poate administra 0,5 kg/zi. La caii in varsta si epuizati dupa tractiune, pentru refacerea lor se poate da 0,5 kg/zi. Sub forma de supe (1,5 - 2 l) se folosesc la manjii raciti. Pot fi folosite si in hrana pasarilor in perioada naparlirii si la animalele pentru expozitie, pentru ca dau un exterior placut.

Semintele de rapita pot fi utilizate in hrana pasarilor, datorita valorii energetice ridicate, dar proportia in nutretul combinat este mai redusa. Aceste seminte contin sinapina si factori antinutritivi (glucosinolati) care limiteaza proportia de folosire in hrana la maximum 10% din ratie.

Semintele de rapita Canola reprezinta o varietate superioara din punct de vedere nutritional, cu 20 - 22% proteina bruta, 40 - 42% grasimi si un continut scazut de glucosinolati si acid erucic (Georgeta Carmen Ciurescu si col., 2003).

Comparativ cu srotul de soia, Canola are un continut mai ridicat in calciu si fosfor, dar aproximativ 65% din fosfor se gaseste sub forma de fitati, fiind nedisponibili. Semintele de rapita canola pot fi utilizate in structura retetelor de nutreturi combinate pentru pui broiler pina la un nivel de 5 %, 10% si 15%, in functie de faza de crestere, fara sa afecteze performantele la crestere, randamentul la sacrificare si calitatea carcasei.

Semintele de canepa se folosesc la pasarile ouatoare deoarece stimuleaza ouatul. In hrana cabalinelor si pasarilor semintele de canepa se folosesc si in vederea pregatirii pentru expozitii.

Semintele de floarea - soarelui se recomanda la pasari ouatoare pentru ca stimuleaza productia de oua si la ingrasarea pasarilor.

3.Prepararea semintelor de leguminoase si oleaginoase

Semintele plantelor leguminoase si oleaginoase (exceptand cele de floarea - soarelui) contin substante cu efect antinutritiv, inhibitor, toxic sau care influenteaza nedorit calitatile organoleptice ale produselor de origine animala. Metodele de tratare aplicate acestor seminte au scop diferit in functie de specia de animale:

Pentru monogastrice distrugerea substantelor antinutritive si inhibitoare.

Pentru rumegatoare reducerea degradabilitatii proteinelor in rumen.

In aceste scopuri, se aplica doua grupe de tratament: metode termice si metode chimice.

Metode termice

Principalele metode din aceasta grupa sunt: toastarea, extrudarea si expandarea.

Toastarea (prajirea). Boabele de soia sunt expuse unei flacari de gaz, sau unei alte surse de caldura pentru intervale scurte de timp, cu scopul dezactivarii factorilor antinutritionali. Prin aceasta metoda, celula nu este scindata, iar semintele sunt macinate, presate sau desfacute in straturi.

Extrudarea se bazeaza pe un proces de prelucrare a boabelor de soia sub presiune in conditii de umiditate si temperaturi ridicate. Un extruder poate indeplini diverse functii cum ar fi: macinarea, hidratarea, omogenizarea, tratamentul termic, gelatinizarea, denaturarea proteinelor, distrugerea microorganismelor si a altor substante toxice, expandarea, modificarea structurii si deshidratarea partiala.

Exista mai multe tipuri de extrudere. Unele au o singura spirala, iar altele spirala dubla. Extrudarea poate fi umeda sau uscata. Extrudarea umeda se bazeaza pe o pretratare a boabelor de soia, folosirea aburilor, iar produsul final trebuie uscat. Extrudarea uscata se bazeaza pe frecare, drept sursa de caldura pentru procesarea boabelor de soia.

Metoda de extrudare Insta - Pro. Prin aceasta metoda de extrudare uscata se pot obtine urmatoarele produse:

Soia integrala extrudata uscata (SIEU). Soia integrala bruta este procesata prin procedeul Insta-Pro rezultand o sursa de energie si proteina valoroasa pentru toate speciile de animale.

Golden Pro reprezinta o hrana economica si bogata in proteine pentru rumegatoare. Procesul de extrudare uscata determina incapsularea ureei in sursa de amidon, incetinind eliminarea amoniacului in organismul animal. In acest fel hranirea cu azot neproteic este mai sigura si mai eficienta.

Proteine tratate termic (PTT). Prin incalzire proteinele naturale devin mai putin degradabile in rumen, fiind evitata astfel descompunerea in amoniac la nivelul rumenului.

Soia cu inhibitor de tripsina scazut (SITS). Anumite specii si anume pestii, viteii, animalele de blana sunt sensibile chiar la reziduuri reduse de inhibitor de tripsina. La aceste specii de animale, prin reducerea nivelului inhibitorului de tripsina, devine economica inlocuirea surselor proteice mai scumpe cu proteine din soia.

Nutreturi complete. Nutreturile pot fi procesate in functie de destinatie, cea mai obisnuita este procesarea hranei pentru caini.

Metoda de extrudare - expandare (expelling). Cele doua componente principale ale procesului sunt un extruder Insta - Pro si o presa orizontala. Principiul acestui procedeu este extragerea uleiului din semintele de soia, bumbac, floarea soarelui, canola sau rapita.

Extruderul Insta - Pro produce caldura prin frecare pentru coacerea, sterilizarea, stabilizarea, modificarea structurii si deshidratarea produselor. Prin procesarea semintelor de leguminoase si oleaginoase sunt dezactivati factorii antinutritivi, ceea ce face ca produsul finit sa fie corespunzator pentru utilizare.

Temperatura de extrudare a semintelor de oleaginoase (la iesirea din extruder) variaza asa cum reiese din tabelul de mai jos. Timpul necesar operatiei este de sub 30 secunde.

Tabelul 43

Rezultatele metodei de extrudare la semintele de leguminoase si oleaginoase

Prin acest procedeu se obtine un produs cu un continut proteic de calitate superioara, cu un termen de garantie prelungit. Stabilitatea produsului este imbunatatita, deoarece multe oleaginoase contin tocoferoli naturali cu proprietati antioxidante. Tocoferolii sunt eliberati la ruperea celulelor cu ulei.

Metodele chimice

Acestea sunt aplicate la sursele proteice folosite in alimentatia rumegatoarelor si sunt cunoscute sub denumirea de tanare. Se folosesc acizi, baze, alcooli. De exemplu, tratarea cu amoniac, etanol, propanol.

Prin alte metode se pot incorpora tanini vegetali 8% din SU la sroturile de soia.

Metodele care se aplica in prezent combina folosirea substantelor chimice cu tratamentele termice. Aceste tratamente combinate reduc degradarea proteinelor in rumen.