Balanta comerciala. Balanta de incasari si plati externe

Balanta comerciala. Balanta de incasari si plati externe

Toate operatiunile de comert international sunt reflectate in balanta comerciala, care releva si gradul racordarii unei tari la fluxurile economice internationale.

Balanta comerciala reprezinta un tablou economico-statistic in care se inregistreaza si se compara sistematic valoarea totala si pe grupe de marfuri a exportului si a importului unei tari, pe o anumita perioada, de regula un an. Gruparea bunurilor economice exportate si importate se realizeaza in modalitati diferite de la o tara la alta.

Fiecare tara urmareste, cu ajutorul balantei comerciale, modul cum participa ea la comertul international, in scopul valorificarii pe piata externa a rezultatelor activitatii la scara nationala. Exportul constituie activul in care se inscriu operativ sumele incasate din vanzarea bunurilor economice, intr-o valuta convenita. Importul constituie pasivul in care se inscriu sumele platite pentru bunurile economice importate, intr-o valuta inscrisa in contractul de import.

Balanta comerciala poate sa se infatiseze sub mai multe forme, determinate pe baza unor criterii necesare deciziilor pentru intocmirea, urmarirea sau evaluarea balantei. Astfel, dupa numarul partenerilor, balanta poate fi: balanta comerciala generala, atunci cand in balanta se cuprind schimburile de marfuri ale unei tari cu toate celelalte tari; balanta comerciala partiala, atunci cand in balanta sunt cuprinse schimburile de marfuri ale unei tari cu agenti economici dintr-o singura tara sau dintr-o singura grupare de tari.

Dupa raportul dintre export si import, balanta poate fi

excedentara (activa) este atunci cand valoarea exportului este mai mare decat cea a importului, tara respectiva realizand venituri suplimentare in valuta. O asemenea balanta este recomandabila pentru tarile care au datorii externe si cele care doresc sa treaca la convertibilitatea monedei. O balanta comerciala excedentara se poate realiza prin relatii de comert exterior cu orice alta tara;

deficitara (pasiva) este atunci cand valoarea exportului este mai mica decat cea a importului. Echilibrarea acestei balante se poate face prin folosirea rezervelor valutare proprii sau prin credite externe rambursabile;

echilibrata (soldata) este atunci cand valoarea exportului este egala cu cea a importului. Aceasta se poate realiza in fiecare an sau in mod cumulativ pe mai multi ani.

Starea balantei comerciale (excedentara, deficitara sau echilibrata) este expresia, indeosebi, a gradului de eficienta economica inregistrata in tara respectiva si care determina forta concurentei marfurilor ei pe piata mondiala.

In situatia in care o balanta comerciala este deficitara (pasiva) in mod cronic, inseamna ca evolutia economica este necorespunzatoare; insa, o stare benefica nu presupune neaparat o balanta comerciala excedentara continuu, ci necesita o balanta comerciala echilibrata in dinamica, pe orizonturi medii de timp si pe ansamblul relatiilor de export-import. Pentru evaluarea corecta a situatiei balantei comerciale trebuie sa se tina seama si de mecanismul si nivelul preturilor utilizate pentru bunurile economice care fac obiectul comertului international.

Balanta comerciala este o componenta principala a balantei de incasari si plati externe.

Balanta de incasari si plati externe

Intre instrumentele economice, valutar-fincaniare folosite pentru evidenta, analiza si controlul interdependentelor externe ale unei tari, un rol deosebit are balanta de incasari si plati externe. Aceasta serveste la corelarea activitatii valutar financiare cu dezvoltarea economico-sociala a tarii pe o perioada determinata, de regula un an.

Balanta de incasari si plati reprezinta un instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada de timp, de obicei un an.

In balanta de incasari si plati externe a unei tari se inscriu fluxurile valorice cu strainatatea. Nu se include stocul activ sau pasiv de resursefinanciarvalutarece se afla la dispozitia economiei nationale la un anumit moment. Potrivit metodologiei Fondului Monetar International, balanta de incasari si plati externereflecta ansamblul tranzactiilor asupra carora au convenit tarile respective, cuprivire la fluxurile valorice ce trebuie sa se efectueze in termenul pentru care se intocmeste balanta, indiferent de momentul cand se va realiza plata in mod efectiv.

Rezulta ca balanta de incasari si plati externe exprima felul in care economia unei tari se racordeaza la exigentele mecanismului concurential specific pietei mondiale,conferind monedei nationale un loc avantajos in cadrul fluxuriloreconomicofinanciare internationale.

Balanta de incasari si plati externe a unei tari cuprinde sintetic totalul incasarilor si platilor valutare reiesite din operatiunile cu bunuri materiale, servicii si capitaluri efectuate intre agentii economici din tara de referinta si cei straini, ordonate intr-o anumita grupare.

Capitolele principale ale balantei de plati externe privesc input-urile si output-urile de fonduri si sume de bani provenite din urmatoarele activitati: exporturi si importuri de bunuri materiale, servicii internationale (transport,turism, asigurari, expeditii etc.), fluxul de capital, constituirea si folosirea rezervelorvalutare s.a. Avand in vedere continutul ei, o numim balanta de incasari si plati externe, desi in practica se foloseste termenul de balanta de plati externe.

Modalitatea de echilibrare a balantei de incasari si plati externe determina starea acesteia, astfel ca balanta in totalitatea ei, reflectand situatia posturilor care o compun, poate fi: echilibrata, atunci cand incasarile sunt egale cu platile din relatiile cu toate tarile partenere in anul sau perioada de referinta; excedentara sau activa, atunci cand incasarile din relatiile internationale sunt mai mari decat platile efectuate in cadrul acestora; deficitara sau pasiva, atunci cand incasarile din strainatate sunt mai mici decat platile catre strainatate.

O trasatura a economiei mondiale in ultimele decenii o constituie inregistrarea unor importante dezechilibre ale balantei de incasari si plati externe,concomitent cu dezechilibre ale balantei comerciale in multe tari.

Privita in ansamblul ei, balanta de incasari si plati a avut, in perioada postbelica, in numeroase tari, deficite cronice care se explica prin dezechilibrele produse de criza economica mondiala, in unele cazuri de cursa inarmarilor, dar cel mai adesea ca urmare a presiunii inflatiei monetare. Un deficit prelungit al balantei de incasari si plati impuneadoptarea unor masuri de restructurare a economiei. Incazul tarilor in curs de dezvoltarese poate ajunge la oprirea cresterii economice si concesionarea bogatiilor naturale. In cazul unei tari dezvoltate se reduc rezervele monetare, se devalorizeaza moneda pentru a creste competitivitatea externa a marfurilor de export si se apeleaza la credite pe termen mijlociu si lung pe piata interna si internationala.

Prin urmare, problemele interdependentelor internationale sunt deosebit de complexe si reflecta atat caracteristicile economiilor nationale, cat si specificitatea diviziunii internationale a muncii.

Datoria externa a unei tari reprezinta imprumuturile primite de o tara saude agenti economici particulari, in cadrul interdependentelor internationale, precum si alte obligatii financiare, rezultate din globalizarea economica.

In cadrul interdependentelor economice internationale se practica o diversitate de credite care pot fi grupate astfel: dupa destinatie; dupa durata; dupa natura creditorului; dupa natura beneficiarului.

Notiunea de datorie externa este cuprinzatoare si poate fi abordata ca:datorie externa bruta in sens larg; datorie externa in sens restrans; datorie externa in acceptiunea Bancii Mondiale; datorie externa neta.

Un aspect important privind datoria externa il constituie indicatorii care exprimagradul de indatorare fata de strainatate a tarilor debitoare si efortul valutar ce il implica aceasta indatorare.

Gradul de indatorare fata de strainatate a tarilor debitoare se determina prin urmatorii indicatori: dimensiunea absoluta a datoriei externe;dimensiunea medie a datoriei externe pe locuitor; raportul dintre datoria externa siprodusul intern brut.

Efortul valutar angajat de datoria externa a tarilor debitoare sereflecta prin marimea absoluta a serviciului datoriei externe (rambursareacreditelor si platadobanzilor aferente) si prin raportul dintre serviciul datorieiexterne si incasariledin exportul de bunuri materiale si servicii.Problema datoriei externe se pune in termeni diferiti pentru tarile dezvoltate care au moneda convertibila, fata de tarile slab dezvoltate si in tranzitie.

In cazul tarilor dezvoltate, aspectele datoriei externe se reduc in cea mai mare parte la datoria publica. Ele pot recurge, dupa oportunitate, la devalorizareamonedei nationale, in scopul stimularii exportului si calmarii importului. De altfel,in locul conceptului de datorie externa in tarile cu economie de piata concurentialadezvoltata si cu moneda conbertibila se utilizeaza acela de "dezechilibru valutar financiar" sau de "miscare de capital".

Amortizarea datoriei externe inseamna rambursarea ei in conformitate cu conditiile convenite. Aceasta tine seama de indicatorii aratati si de evaluareadobanzilor, realizandu-se in corelatie cu dezvoltarea economiei, cu eficientizareaactivitatii economice, ca si a comertului exterior. Prin amortizarea datoriei externe se urmareste rambursarea in asa fel incat incasarile din export sa favorizeze restituirea creditelor si plata dobanzilor corespunzatoare iar, asigurandu-se incontinuare resursele pentru achitarea importului de bunuri materiale si servicii destinate cresterii economice si satisfacerii cerintelor sociale intr-o anumita perioada.