CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA

SECTIUNEA I  Definitie. Forma. Continut. Rol.

1. Contractul colectiv de munca este o conventie ce se incheia intre unul sau mai multi patroni si o asociatie profesionala sau o grupare de persoane fizice, avand ca obiect principal stabilirea in intregime sau in parte a conditiilor de munca si salarizare pentru contractele individuale de munca. Art. 101, al. 2 din Legea contractelor de munca din 1929 modificata prin legea din 1932 pentru organizarea Camerelor de munca precizeaza ca - "stipulatiile cuprinse in procesele verbale de conciliere, precum si deciziile de arbitraj ce solutioneaza conflicte colective de munca se considera contracte colective de munca".

Contractul colectiv de munca creea o conventie tip dupa care in viitor se reglementau raporturile dintre patron si salariat. Acest contract era prealabil contractului individual de munca determinandu-i acestuia in parte sau in intregime - efectele.

2. Contractul colectiv de munca trebuia redactat in scris (art. 101) sub sanctiunea nulitatii (art. 107).

Contractele colective de munca puteau fi incheiate de salariati grupati in acet scop (art. 103) sau in asociatii (art. 192).

Cand contractul colectiv de munca se incheia de catre o Asociatie profesionala, Adunarea Generala a acestei asociatii trebuia sa autorizeze incheierea - prealabila cu un numar de 2/3 din numarul membrilor Asociatiei, ratificarea contractului incheiat facandu-se cu acest numar - 2/3.

Art. 104 cerea existenta unui mandat scris si legalizat pentru reprezentanti evitandu-se astfel eventualele opuneri (ulterioare) la contractul incheiat.

In cazul cand contractul colectiv de munca era incheiat de o grupare de muncitori care nu avea personalitate juridica, reprezentantii acestora trebuiau se fie investiti cu o procedura legalizata si subscrisa de toti salariatii.

Contractul colectiv era obligatoriu a se inregistra la Camera de munca, pe teritoriul ce se aplica - in termen de cel mult 15 zile de la incheiere - sub sanctiunea nulitatii (art. 107).

In situatia in care contractul colectiv de munca se aplica pe teritoriul mai multor Camere de munca, el era inregistrat la fiecare din aceste camere.

3. Continutul contractului colectiv de munca este prevazut de art.105 din lege.

drepturile si obligatiile partilor;

stipularea expresa daca contractul leaga partile contractante fata de terti;

termenul contractului;

intinderea aplicarii;

orice alte conditii referitoare la executarea muncii sau la clauzele contractului individual de munca.

Fondul contractului colectiv il formau modalitatile fixarii salariului care era usor de determinat cand plata se facea pe unitate de timp - si mai dificila cand determinarea se facea dupa lucrarile efectuate, impunandu-se in acest caz elaborarea unor tarife amanuntite pe lucrari.

O alta clauza importanta era cea a determinarii duratei contractului.

Art.106 din lege stabilea durata la cel putin 6 luni si de cel mult 5 ani.

Contractul colectiv de munca cuprindea interdictia de a nu contine clauze ce contraveneau dispozitiilor de ordine publica, legilor si regulamentelor in vigoare, orice stipulatii de acest fel fiind nule (art.101 al. ultim).

4. Rolul contractului colectiv de munca se manifesta sub doua aspecte:

asigurarea generala a partilor (prestarea muncii si salariul);

reglementarea concurentei.

Asigurarea patronului: - se facea prin faptul ca muncitorul nu putea discuta regulamentul de intreprindere si nici salariul pe care il va primi in baza contractului individual de munca.

Asigurarea muncitorului: - opera prin faptul ca toti muncitorii aveau asigurate aceleasi conditii in cadrul aceleiasi munci.

O incercare de reglementare a concurentei (prin CCM) era aceea ca aceasta impunea tuturor respectarea anumitor stipulatii discutate si stabilite in mod liber (ce se doreau a deveni generale in intreaga tara, pentru a lichida posibilitatea ofertei sau acceptarii unor conditii de munca inferioare celor stabilite prin contractele colective)

SECTIUNEA II - a Efectele contractului colectiv de munca:

. din punct de vedere al asociatiilor semnatare;

. din punct de vedere al membrilor asociatiei;

. din punct de vedere al tertilor;

. din punct de vedere al legii.

Problema. Putea una din parti, in cazul neexecutarii obligatiilor de catre cealalta parte, sa ceara in justitie executarea silita a contractului colectiv sau daune interese?

Art. 112 arata ca "asociatiile contractante sau aderente avand personalitate juridica pot introduce actiune in justitie pentru plata daunelor interese, pentru orice prejudiciu cauzat interesului profesional prin violarea stipulatiilor contractului colectiv de munca"

Efecte cu privire la membrii asociatiei.

Patronii si salariatii care erau membri ai asociatiilor erau obligati sa respecte clauzele contractului colectiv de munca, cu conditia ca persoanele care au semnat in numele asociatiei sa nu-si fi depasit mandatul incredintat de Adunarea generala (in acest caz se puteau lua impotriva lor masuri disciplinare sau puteau fi supusi la plata unor daune interese pe linie de asociatie).

Membrii asociatiei erau legati de aceasta respectare obligatorie prin insasi calitatea lor de membri ai asociatiei.

In cazul in care un membru nu era de acord cu prevederile contractului incheiat, putea parasi asociatia, dar intr-un termen de maxim 8 zile de la data la care a luat la cunostinta de prevederile contractului (art.108, al. c).

In numele membrilor asociatiei - instiintati - si care nu faceau in termen de trei zile opunere, asociatia putea exercita actiunea proprie a acestor membri (ce se nastea din contractul colectiv) fara a fi nevoie de un mandat special dat de respectivul membru.

Daca asociatia nu introducea actiune in justitie membrul respectiv putea introduce actiune individuala pentru apararea drepturilor si intereselor sale.

In ce priveste contractul individual de munca, acesta trebuia incheiat in conformitate cu prevederile contractului colectiv - orice dispozitie contrara din contractul individual de munca fiind nula si inlocuita cu prevderea din contractul colectiv (art.110).

Efectele fata de terti

Caz: O persoana fizica se angajeaza in munca. Muncitorul respectiv nu face parte din asociatia ce a incheiat contractul colectiv de munca. Contractul colectiv de munca (prevederile) se poate aplica acestui muncitor ?

Da, cu respectarea conditiei ca in momentul angajarii acest muncitor sa nu fi convenit cu patronul in alt mod.

Efectele izvorate din lege

Art.111 arata ca "dispozitiile din contractul colectiv de munca referitoare la salarizare sunt considerate ca minimle, iar cele referitoare la durata muncii ca maximale".

Art. 108 si 109 arata care sunt persoanele si care sunt termenele de aplicare a contractului colectiv de munca.

pe tot timpul contractului - in cazul contractului incheiat pe durata determinata;

pe tot timpul contractului - in cazul contractului incheiat pentru o anumita lucrare determinta;

asociatiilor profesionale sau gruparilor profesionale care s-au obligat prin conventie sau adeziune notificata la Camera de munca;

semnatarii contractului si cei ce au dat mandat individual pentru incheierea contractului;

patronii ce au aderat la contractul colectiv si au comunicat acest lucru Camerei de munca;

cei care s-au declarat impotriva contractului colectiv de munca, dar nu au parasit asociatia in termen de 8 zile;

membrii apartinand asociatiilor legate prin contract care adera individual si direct la contract comunicand adeziunea lor la Camera de munca.

SECTIUNEA III - a Incetarea contractului colectiv de munca

Contractul colectiv de munca incheiat pe durata determinata sau incheiat pe durata executarii unei anumite lucrari determinate inceta de drept la expirarea termenului sau la terminarea lucrarii.

In primul caz contractul colectiv de munca putea fi prelungit prin notificarea cu cel putin 30 de zile inainte de expirare, notificare care se facea la Camera de munca unde contractul fusese inregistrat (art.113).

Contractul colectiv de munca incheiat pe durata determinata putea inceta inainte de expirarea termenului prin:

acordul partilor contractului si a celor aderente (daca erau);

prin act unilateral daca aceasta modalitate era expres prevazuta in chiar momentul incheierii contractului si era prevazuta in contract (art.114).

Contractul colectiv de munca incheiat pe durarta nedeterminata putea fi desfiintat oricand de partile contractante.

Aceasta denuntare a contractului trebuia facuta prin notificare scrisa tuturor partilor contractului prin Camera de munca ce a inregistrat contractul in termen de cel mult 20 zile mai inainte de data la care contractul se considera desfacut (art.115).

Denuntarea contractului colectiv de munca de catre o asociatie profesionala avand personalitate juridica producea efecte fata de toti membri asociatiei.

Denuntarea contractului colectiv de munca de un grup profesional fara personalitate juridica nu se putea face decat prin consitamantul tuturor membrilor ce compuneau respectivul grup in momentul denuntarii sau care au delegat expres un reprezentant (prin procura semnata de toti membri gruparii) care sa poata efectua acest act.

¹⁾ - primele conventii colective s-au incheiat in tarile europene mai dezvoltate, in a doua jumatate a secolului XIX, dar lor nu li s-a recunoscut multa vreme nici o valoare juridica, obligatiile asumate neputand fi valorificate in justitie si nici puse in executare prin constrangere de stat. Primele legi care au recunoscut valoarea de contracte a acestor conventii, au fost Codul elvetian al obligatiilor din 1911 si legea austriaca din ianuarie 1910 cu privire la angajarea functionarilor comerciali.

Abia dupa primul razboi mondial, in unele tari au aparut legi asupra conventiilor colective; Germania 1918, Franta 1919, Statele Unite 1935.

In Romania primele formulari programative in legatura cu incheierea contractului colectiv de munca le gasim in programul P.S.D. adoptat la Congresul din 1910 si in Memoriul Consililui General al Sindicatelor adresat corpurilor legiuitoare in aprilie 1913.

In anul 1909, sub presiunea actiunilor revendicative ale muncitorilor, G. Orleanu, ministrul muncii intocmeste un proiect de lege asupra contractului colectiv de munca care este respins de Parlament.

In anul 1920 Trancu Iasi de asemenea ministru al muncii, intocmeste un al doilea proiect, de asemenea respins.

Orleanu, referindu-se la contractul colectiv de munca spunea: "nu admit teoria contractului colectiv pentru ca nu recunosc nimanui in legislatia noastra, dreptul de a abdica la libertatea lui in folosul unei colectivitati insarcinata sa vorbeasca in numele lui si sa-i angajeze munca asa cum colectivitatea intelege", dar ulterior recunoaste incheierea contractului colectiv, doar pentru asociatiile profesionale legal constituite.

In art.104 al legii se acorda posibilitatea incheierii contractelor de munca si unor grupari fara personalitate juridica, impunand insa adeziune scrisa din partea fiecarui membru al grupului, situatie in care in perioada 1929-1936 nu s-au incheiat in tara noastra decat 174 de contracte colective de munca, in special la intreprinderile si organizatiile industriale si comerciale care aveau participatie de stat.

Legea pentru reglementarea organizarii sindicatelor profesionale adoptate la 4 sept. 1921 recunoaste acestora personalitatea juridica precum si dreptul muncitorilor de a incheia cu patronii "invoire colectiva de munca" (art.32) si "de a sta in justitie" pentru fapte izvorate din asemenea invoiri (art.25).

Legea Sindicatelor Profesionale a fost publicata in Monitorul Oficial din 26 mai 1921.

Prin aceasta lege sindicatele deveneau din sindicate "de fapt" sindicate "de drept" care aveau dreptul de a obtine personalitate juridica.

Dar dreptul la asociere a fost ingradit. Art.1 spunea ca "sindicatele profesionale au ca obiect studiul, apararea si dezvoltarea intereselor profesionale . limitate prin insasi natura lor la acelea de ordin industrial, comercial, agricol, tehnico - economic si cultural"

Art. 2 spunea ca "se recunoaste tuturor persoanelor fizice sau morale care exercita aceeasi profesiune, profesiuni similare sau conexe, dreptul de a se constitui in sindicate (criteriul profesiunii).

Aceasta lege a reglementat in amanunt conditiile in care se reglementa personalitatea juridica.

Art. 6 "un imputernicit special al membrilor fondatori prevazuti in actul constitutiv trebuie sa adreseze cererea de inscriere judecatorului de ocol unde sindicatul si-a fixat sediul".

Art.7 " la cererea de inscriere trebuie sa fie anexate originalul si doua copii de pe statut, TABELE CU CONDUCATORII SINDICATULUI, indicandu-se pentru fiecare nationalitatea, profesiunea, domiciliul, tabele nominale cu fondatorii sindicatului cu adresele si profesiunile lor".

Art. 8 " judecatorul de ocol este obligat a examina indeplinirea formalitatilor, precum si daca sindicatul profesional nu se constituie pentru cauza ilicita ori in vederea unui scop ilicit, contrar legii.

Art. 44 prevedea ca "sindicatele ce nu indeplinesc conditiile cerute de lege se considera inexistente".

Capitolele 8, 9, 10 reglementau amanuntit posibilitatea dizolvarii sindicatului si cea a sanctionarii conducatorilor. "Sindicatul profesional recunoscut ca persoana juridica poate fi dizolvat daca introduce in statut, in mod ascuns, scopuri ilicite contrare legilor tarii, ordinii publice sau bunelor moravuri sau daca se constata ca infaptuieste asemenea scopuri".

D.R. Ioanitescu in Raportul Camerei Deputatilor cu privire la legea asupra sindicatelor, publicat in1921 la Bucuresti, in pagina 31 spune:

"vor consimti partidele sa indeplineasca aceste simple formalitati prevazute de art.7 si 8 pentru a dobandi personalitate juridica sau se vor multumi sa ramana in aceeasi stare de fapt ?! Dupa atitudinea ce vor lua vom intelege noi ce doresc conducatorii lor. Daca urmaresc numai apararea intereselor profesionale, n-au nici un motiv sa refuze indeplinirea formalitatilor pentru dobandirea personalitatii juridice. Daca urmaresc agitatii cu caracter politic si tendinte nemarturisite, vor refuza indeplinirea acestor formalitati, pentru a continua opera contra intereselor tarii. In acest caz sa se ia seama ca aceasta atitudine sa nu fie fatala".

De la aparitia reglementarii legale a contractului colectiv de munca s-au acutizat solicitarile lucratorilor/muncitorilor pentru reinnoirea contractelor expirate, pentru includerea in contract a stipulatiilor corespunzatoare situatiei economice generale si revendicarilor lor pentru respectarea si aplicarea intocmai a conventiilor colective aflate in vigoare.

Nerespectarea conventiei colective de munca, refuzul de reinnoire a contractelor colective, urmarirea de noi obiective privind continutul contractului de munca au constituit cauze de greva.

In ianuarie 1933 a aprut o lege prin care incheierea contractelor colective de munca era supusa aprobarii prealabile a Ministrului de Interne.

Legea breslelor din 1938 adoptata in timpul dictaturii carliste a modificat legislatia contractului colectiv, in sensul ca desfiintand sindicatele, a dat incheierea contractelor colective in competenta breslelor, organisme profesionale nou infiintate, unice si obligatorii cuprinzand laolalta atat pe patron cat si pe salariati.

Impotriva acestei constrangeri adusa libertatii de asociere si negociere, precum si pentru respectarea contractelor colective existente, s-au organizat in anii 1938-1939 numeroase greve care au continuat sub imperiul decretului lege pentru stabilirea regimului muncii in imprejurari exceptionale din anii 1939 indreptandu-se printre altele si impotriva acestei legi care aducea o grava stirbire a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Azi contractul colectiv de munca are un continut si o finaliatate noua care se exprima prin norme juridice de protectie pentru toti salariatii prin imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale persoanelor incadrate in munca (Legea 130/1996 republicata).

B I B L I O G R A F I E

Badulescu Victor - Curs de legislatie industriala.

Bucuresti 1935

Badulescu Victor - Curs de legislatie industriala.

Bucuresti 1944

- Pagini de introducere in legislatia industriala. Turnu Severin 1943

Barasch Marco - Elemente de economie sociala si

legislatie muncitoreasca.

Bucuresti 1928

Barasch Marco - Probleme noi in cadrul asigurarilor

sociale. Bucuresti 1937

Barasch Marco - Legislatia internationala a muncii.

Bucuresti 1929

Tasca G. H. - Legislatia industriala. Bucuresti 1929

Vasile Vespescu - Legislatia industriala. Bucuresti 1937

D. R. Ioanitescu - Legislatia muncii. Bucuresti 1943

Trancu Iasi - Legislatie muncitoreasca. Bucuresti 1928

Zetta C. - Legea asupra contractelor de munca.

Bucuresti 1936

- - Legea pentru pregatirea profesionala si

exercitarea meseriilor. Monitorul Oficial nr. 39 din 30 aprilie 1936

- - Regulamentul pentru punerea in aplicare

a legii pregatirii profesionale si exercitarii meseriilor. Monitorul Oficial din 26 august 1937

Sanda Ghimpu - Dreptul muncii vol. II. Bucuresti 1974

C. Hamangiu - Codul general al Romaniei.