Contractele futures financiare

Contractele futures financiare

Relansarea economica si politica inregistrata pe scara larga in lume, la inceputul anilor '70, a insemnat si faptul ca tot mai multe organizatii mari si guverne au devenit expuse unor rapide modificari in ratele dobanzilor si cursurile de schimb. In scopul protejarii pozitiilor detinute pe diferite active si protejarii contra expunerii pe care o implica pozitiile detinute, bursele au introdus o varietate de contracte futures pe valute si ratele dobanzilor. Aceste contracte se bazau pe principiile stabile pentru contractele futures pe marfuri, insa au fost denumite financial futures (contracte futures financiare), pentru a le individualiza.

Un contract futures financiar este deci un aranjament de a cumpara sau de a vinde, pe o bursa organizata, o cantitate standard dintr-un anumit instrument financiar (sau o anumita suma in valuta) la o data viitoare si la un pret agreat de cele doua parti.

De-a lungul urmatorului deceniu a fost introdusa o varietate de contracte futures financiare - unele dintre ele fiind in prezent in situatia de a nu mai fi tranzactionate deloc. Introducerea de noi contracte la burse reprezinta un proces constant, avand in vedere faptul ca, pe plan international, conditiile financiare se schimba astfel incat se schimba in mod similar si nevoia de a asigura o protectie corespunzatoare a activelor .

Exista urmatoarele trei tipuri cuprinzatoare de contracte futures financiare :

Futures pe valute (Currency futures) : acestea au fost primele contracte introduse la International Monetary Market, o diviziune a Chicago Mercantile Board, in 1972 ;

Futures pe rata dobanzii (Interes rate futures) : care au fost introduse pentru prima oara de Chicago Board of Trade, sub forma de contracte futures pe certificate GNMA (Government National Mortgage Association), cunoscute sub denumirea de Ginnie Mae, in 1975. Aceste contracte nu mai sunt deloc tranzactionate, insa multe burse tranzactioneaza contracte futures pe rata dobanzii atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Contractele avand ca obiect active pe termen lung si ale caror instrumente de referinta il reprezinta obligatiunile sunt cunoscute sub numele de futures pe obligatiuni (bond futures

Futures pe indici (Equity index futures) : acestea au fost introduse de catre International Option Market, o diviziune a Chicago Mercantile Board, sub forma de contracte pe indicele Standard & Poor's  500, in

Fiecare tip de contract este stabilit pentru o anumita suma (de exemplu  1 million USD - contract amount) si poate din acest motiv sa fie tranzactionat numai in multiplii ai acelei sume. Instrumentul suport este clar definit (de exemplu Euro$ la trei luni). De asemenea, sunt disponibile doar anumite scadente (martie, iunie, septembrie si decembrie).

Standardizarea tuturor acestor termeni contractuali asigura pentru orice tip de contract o variatie minima de pret determinata, cunoscuta sub numele de  tick value. Pentru contractele pe Euro$ la trei luni, de exemplu, variatia minima de pret este 0,01% sau 0,0001 puncte, tick value fiind in acest caz de 25 USD (1.000.000 USD*0,01%*90/360 zile). Este important de observat ca se presupune un numar de 90 de zile in fiecare perioada (de exemplu, intre a treia miercuri din iunie si a treia miercuri din septembrie), desi nu este intotdeauna asa.

Contractele futures financiare sunt utilizate de jucatorii de pe piata pentru a-si proteja activele impotriva miscarilor adverse ale preturilor. Pozitiile pe care acestia le iau depind de volatilitatea pietei si sunt sintetizate in tabelul de mai jos :