Contractual de vanzare cumparare

Contractual de vanzare cumparare

Definitia si caracterele contractului de vz cum

Codul comercial nu da o definitie a contractului de vanzare cumparare comerciala. In atare situatie facandu-se aplicare la art. 1 din Codul comercial, contractul de vanzare cumparare comerciala poate fi definit pe baza dispozitiunilor art. 1249 Cod civil.

Este contractul prin care o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalata parte (cumparatorul) care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Ca si in Dreptul civil, contractul de vanzare cumparare are aceleasi caractere:

este bilateral intrucat naste obligatii in cazul ambelor parti;

este oneros intrucat ambele parti urmaresc realizarea unui folos patrimonial;

este comutativ intrucat existenta si intinderea obligatiilor asumate de parti sunt cunoscute din momentul incheierii contractului;

este un contract consensual intrucat se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor asupra lucrului si asupra pretului, chiar daca bunul nu s-a predat si pretul nu s-a platit.

este un contract translativ de proprietate de la vanzator la cumparator privind bunul vindut si are un caracter comercial deoarece se interpune in schimbul bunurilor.

Cadrul legal de reglementare a contractului de vz cump

Acest contract este reglementat prin Normele Speciale ale Codului Comercial si acolo unde Codul Comercial nu prevede, acesta se complecteaza cu dispozitiunile Codului Civil.

Din acest punct de vedere fiind un contract reglementat in mod special, el se aplica si necomerciantilor in cadrul faptelor mixte de comert.

In materie comerciala exista derogari de la transmiterea dreptului de proprietate prin simplul aport de vointa al partilor in cazul marfurilor care circula de pe o piata pe alta precum si in cazul marfurilor care circula pe apa.

Acest contract are un caracter comercial deoarece se interpune in schimbul de bunuri.

Vanzarea cumpararea este comerciala, cand constituie prin ea insusi un act obiectiv de comert.

Comercialitatea ctr de vz cum

Prevederile Dreptului comercial in materia vanzarii sunt limitate numai la bunurile mobile aflate in comert. Deopotriva cumpararea si vanzarea, ca acte obiective de comert in sensul paragarfelor 1 si 2 ale art. 3 Cod comercial, au ca obiect numai bunurile mobile constand din producte, marfuri, titluri de credit.

In conceptia Codului comercial, vanzarea cumpararea comerciala poate vaea ca obiect bunurile imobile, chiar daca vanzarea cump acestora se face in scop de revanzare. Operatiunile respective privind imobilele sunt supuse regimului juridic prevazut de legislatia civila.

De esenta activitatii comerciale sub forma distributiei circulatiei marfurilor, etse legata existenta intentiei de revanzare sau inchiriere la momentul cumpararii; cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, in timp ce vanzarea este precedata de cumpararea facuta in scop de revanzare .

Intentia de revanzare trebuie sa fie exteriorizata de cumparator si cunoscuta de vanzator. Modalitatea de exteriorizare a intentiei poate sa fie expresa, rezultand din declaratia cumparatorului sau implicita adica din anumite imprejurari ale actului (de ex cantitatea mare a produselor cumparate). In caz de indoialal in privinta intentiei de revanzare, actul etse considerat civil, urmand ca acela ce pretinde comercialitatea actului sa probeze aceasta intentie.

Intentia de revanzare trebuie raportatat in principal asupra bunului cumparat. Daca bunul cumparat devine un obiect secundar, fata de cel supus vanzarii, isi gaseste aplicarea principiul potrivit caruia accesoriul urmeaza soarta obiectului principal.

In aplicarea raportulii de accesorialitate, operatiunea capata un caracter comercial, daca obiectul princiapl este rezultatul unei cumparari in scop de revanzare, sau civil, daca cumpararea bunului princiapl supus revanzarii s-a facut pentru uzul sau consumatia cumparatoruli si familiei sale, sa u a fost realizat de cultivator sau produs pe pamant propriu.

Legea nu cere ca vanzarea lucrului sa se faca in forma in care acesta a fost cumparat. Operatiunea este comercialal chiar si atunci cand bunul, inainte de a fi revandut, a suferit unele transformari. Conditia este ca, prin importanta sa fata de materia prelucrata, transformarea sa nu constituie scopul dobandirii.

Problema se pune in cazul meserisilor, care fac acte de drept civil, atunci cand ei transforma materia procurata de clienti sau acte comerciale, atunci cand prelucreaza materialul cumparat si vand produsele realizate.

Cand insa cumparare amaterialelor se face nu in scopul revanzarii ci al transformarii lor, in cadrul unor operatii in care elementul preponderent este activitatea de creatie si abilitatea artistica a autorului, operatiunea are un caracter civil, intrucat, de data aceasta, materialul are un rol accesoriu fata de activitatea creatoare, care are rolul principal.

Operatiune este comerciala, chiar daca bunurile sunt cumparate nu in scopul revanzarii, ci al darii lor in locatie si, invers, inchirierea este comerciala, chiar daca bunurile fusesera cumparate in scop de revanzare.

Asadar sunt indiferente modalitatile realizarii scopului comercial al cumpararii, de vreme ce aceste sunt modalitati comerciale consacrate de lege; nci textul si nici spiritul legii nu cer identitatea materiala intre scopul cumpararii si modalitatea comerciala de realizare, de vree ce, inchirierea este asimilata cu vanzarea. Singurul lucru care se cere este ca revanzarea sau inchirierea comerciala sa fie scopul cumpararii.

Diferentierea contractului de vz cum de alte tipuri de contracte cu care se poate confunda

Contractul de vz cum si contractul de schimb

Schimbul, astfel cum este definit de art. 1405 Cod civil, este un contract prin care partile, numite copermutanti, isi schimba un lucru pentru altul. Cele doua parti contractante au in acelasi timp calitatea de instrainator si dobanditor al unui bun, altul decat o suma de bani.

Schimbul poate fi si el o fapta de comert cf art. 3 Cod comercial. In ceea ce priv marfurile date in schimb, instrainarea este comerciala, daca sunt marfuri ce fusesera cumparate cu intentia de a le vinde ori de a le preschimba (paragraful 2 al art. 3). In ceea ce priv marfurile dobandite in schimb, operatiunea cade sub incidenta paragafului 1 al art. 3 Cod comercial si, prin urmare, dobandirea este comerciala cand primirea marfurilor se face cu intentia de a le vine, inchiria sau schimba.

Dispoztiunile speciale ale Codului civil privind comntractul de schimb se aplica si ctr de schimb comercial; in rest, schimbul etse guvernat de reguli prevazute pentru contractul de vz cum civila sau comerciala, cu referire la natura si efectele schimbului, precum si la lucrul vandut, nu si cele cu privire la pret.

Cand echivalena dintre bunurile schimbate nu este egala, ea se restabileste prin plata unei sume de bani (sulta), a carei valoare etse mai mica decat bunul schimbat, aplicandu-se dispozitiunile privind plata pretului pentru sulta, operatiunea pastrnadu-si insa caracterul de schimb, intrucat prestatia baneasca are doar un caracter accesoriu.

Contractul de vb cum si ctr de report

Ctr de report este def de art 74 Cod comercial ca fiind acel contract care consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit care circula in comert si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat, catre aceeasi persoana, a unor tituluri de aceeasi specie.

Desi contractul de report, ca act obiectiv de comert, se constituie printr-un dublu transfer, acela al cumpararii pe bani gata a titlurilor de credit si acela al vanzarii cu termen, in privinta unor titluri de credit de aceeasi specie, intre aceleasi persoane si pentru o compensatie determinata, el nu constituie o juxtaunere a doua contracte, ci un ctr unic si indivizibil.

Elemete distincte:

Vanzarea opereaza un transfer definitiv de proprietate, fara intentia de reluare, in timp ce in ctr de report reportatorul vinde cu intentia manisfestata simultan, la momentul incheierii contractului, de a relua titlurile de credit, chiar dc nu identice, de aceeasi specie.

Ctr de report se deosebeste de ctr de vz cum cu pact de rescumparare prin aceea ca la ctr de vz cum rascumpararea este facultativa pentru vanzator; la ctr de report rascumpararea este obligatorie, este un element functional al acestuia, vointa de racumparare a reportatorului facandu-se simultancu vanzarea si referindu-se la titlurile de aceesi specie si nu la acelesi titluri, ca la ctr dee vz cum cu pact de rascumparare.

Vanzarea este un ctr consensual, proprietatea transferandu-se prin simpul efect al consimtamantului, in timp ce ctr de report este un ctr real, preluarea efectiva a titlurilor fiind un element esential al ctr de report.

Spre deosebire de ctr de vz cum, obiectul ctr de report il formeaza numai titlurile de credit care circula in comert. Indiferent dc titlurile sunt publice sau particulare, daca ele sutn sau nu cotate la bursa, ele pot forma obiectul ctr de report, dc sunt susceptibile de a circula in comert.

Diferenta dintre transferul cu bani gata si transferul cu termen constituie pretul reportului si el se cuvine reportatorului nu ca echivalent al titlurilor, ci drept ecompensa pentru serviciul reportatorului care s-a lipsit de banii reportatului, pe intervalul de timp prevazut in contract.

Vanzarea cumpararea comerciala este un ctr comutativ, ce realizeaza interpunerea in schimb si in care prestatiile sunt in intentia partilor echivalente. In ctr de report, partiile nu urmaresc echivalentul real al titlurilor, ci un imprumut. Reportul, desi este un act de obiectiv de comert nu realizeaza o interpunere in schimb, ci o operatiune economica, la baza careia sta jocul diferentei sau un ctr de imprumut prin titluri.

Ctr de vz cum si ctr de antrepriza

Ipoteza prevazuta de art. 1478 Cod civil, potrivt careia antreprenorul se obliga sa procure pe langa munca sa si materialul necesar pentru confectionarea lucrului ce face ob ctr, iar pretul stabilit cum si contravaloarea materialelor, poate conferi operatiunii fie caracterul unei vanzari conditionate a unui lucru viitor.

Indiferent de faptul dc lucarea este realizata cu materialul antreprenorului sau al clientului, in ambele ipoteze operatiunea juridica poate fi calificata drept o clauza accesorie ctr, al carui obiect principal este realizarea lucarii, ca rezultat.

Atunci cand procurarea materialului de antreprenor este considerata un elem esential, operatiunea capata calificarea de vanzare conditionata a unui lucru viitor, conditia fiind confectionarea lucrului stipulat.

In fct de prevalenta prestatiei de "a face" sau "a da", raporturile dintre parti vor fi guvernate de regimul juridic al ctr de antrepriza si respectiv al acelui de vz cum.

Ctr de vz cum si ctr de furnitura

In paragraful 5 al art. 3 se considera ca fapata obiectiva de comert intreprinderea de furnituri.

Ctr de furnitura este un ctr sui-generis.

Ctr de furnitura este un ctr de vz insa cu un caracter distinct de acesta, pentru ca predarea lucrului se face succesiv sau periodic, intr-un timp determinat si la un pret unic, fixat anticipat la mom incheierii ctr.

Regularitatea si periodicitatea prestatiilor sunt de esenta acestui ctr, spre deosebire de ctr de vz cum in care durata si periodicitatea prestatiilor au un caracter intamplator.

In ctr de vz cum obligatia de "a da" este de esenta acestui ctr; in ctr de furnitura obligatia de "a da" este de natura acestui ctr, intrucat acest ctr poate avea ca obiect al prestatiei si obligatia exclusiva de "a face" sau concomitenta cu aceea de "a da".

Ctr de furnizare este supus prin analogie dispozitiunilor privitoare la vanzare. Fundamentul analogiei are ca premiza teza potrivit careia ctr de vz cum reprezinta trunchiul din care s-a desprins ctr de furnitura, care este de fapt un ctr de vz cu executare succesiva.

Ctr de vz cum si ctr cesiunea creantelor

Cesiunea cu titlu oneros a creantelor este asimilata prin analogie cu vanzarea, fiind supusa regulilor Codului civil pentru vanzare, in masura in care acelasi cod nu prevede o reglementare speciala pentru stramutarea creantelor (art. 1391 - 1404 Cod civil). Cand vz creanelor se face cu titlu de interpunere in schimb, aveam de a face cu o cesine comerciala, reglementata potrivit principiilor instituite de art. 1 Cod comercial.

Cesiunea este un ctr de vz cum, al carui obiect este creanta; prin efectul cesiunii, creanta se transfera cesionarului, ce o dobandeste in natura si cu garantiile ce o insoteau, devenind noul creditor al debitorului, pen tru val nominala a creantei, indiferent de pretul platit.

Prin cesiunea de creanta cu titlu oneros, se naste in sarcina cedentului obligatia de garantie fata de cesionar. Spre deosebire de oblig de garantie de vanzatorului, care subzista pentru evictiune si vicii, oblig de garantie a cedentului este de doua feluri: de drept (art. 1392 Cod civil) si conventionala.

Garantia de drept cup obligartia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si acesoriilor sale, adica de existenta valabila a creantei cedate la mom cesiunii, nu insa si de solvailitatea debitorului cedat.

Regulile in materia garantiei fiind supletive, pot fi modificate in anumite limite, prin clauze de garantie conventoionala, fie in sensul agarvarii, fie in sensul limitarii lor.

O aplicatie speciala a dispozitiunilor Codului civil priv ctr de vz cum, in materia cesiunii de creanta, o constituie interdictia vanzarii intre soti, interdictie instituita de art. 1307 Cod civil, confirmata si prin practica jurisprudentiala.

Restirctiile legale, incapacitatile peciala si interdictiile speciale privind ctr de vz cump

Restrictiile legale ale libertatii de a vinde

A.         Restrictiile libertatii de vanzare de terminate de dreptul concurentei comerciale

Art. 134 din Constitutie consacra libertatea comertului si protectia concurentei totale.

Concurenta def un anumit comportament al ag economici, in esenta individualist, vizand profitul maxim, realizat prin captarea si pastrarea clientelei, pe calea acapararii unor segmente tot mai largi de piata, ceea ce contribuie in mod normal la sporirea volumului de afaceri.

Dreptul concurentei are menirea sa asigure liberul exercitiu al concurentei, sa sanctioneze intelegerile ilicite si practicile anticoncurentiale, care perturba jocul cererii si ofertei si care tind l eliminarea concurentilor, la momopolizarea sau dominarea pietei, in dauna clientului si aintereselor genrale.

Lg 15/1990privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale este prima reglementare dupa abrogarea Legii pentru reprimarea concurentei neloiale prin ale carei dispozitii se asigura libera concurenta, prin interzicerea intelegerior si practicilor restrictive de concurenta.

Lg 11/1991, consfintind obligatia comerciantilor de a-si exercita activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite, pentru a asigura desfasurarea unei concurente normale, incrimineaza si sanctioneaza, conventional si penal, concurenta neloiala.

B.         Restrictiile lebertatii de vanzare generate de dreptul consumatorului

Cadrul legislativ referitor la protectia consumatorului in Romania este asigurat de Ordonanta Guvernului nr. 21/28 august 1992 emisa in temeiul art. 107 (3) din Constitutie si Lg. nr. 12/1990 privind protectia populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite.

Activitati comercilale ilicite: conditionarea vanzarii unor marfuri de cumpararea altor marfuri; expunerea spre vanzare de arfuri sau orice alte produse far specificarea termenului de valabilitate ori cu termen expirat; neexpunerea la vanzare a marfurilor existente, vanzarea preferentiala, refuzul nejustificat al vanzarii acestora sau al prestarii de servicii cuprinse in obiectul de activitate al altui ag economic; falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse precum si expunerea spre vanzare sau revanzarea de asemenea bunuri cunoscand ca sunt falsificate.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor:

Accesul la piete, care sa le asigure o gama variata de produse si servicii de calitate;

Informarea completa, corecta si precisa asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite, astfel incat decizia pe care o adopta in leg cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor;

Ocrotirea impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a i se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea si securitatea ori sa le afecteze interesele legitime;

Dreptul de a fi depagubiti prentu prejudiciile generate de calitatea necorespnzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prev de lege;

Dr de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.

Ordonanta Guv 21/1992 vizeaza urm aspecte:

Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor

Protectia intereselor economice ale consumatorilor

Informarea si educarea consumatorilor

C.         Restrictiile vz cumpararii determinate de ocrotirea altor interese generale

La inchiderea ctr, partile stabilesc liber conditiile vanzarii cumpararii, in limitele impuse de ordinea publica, de ocrotirea interesului general si a bunelor moravuri.

Aceste restrictii sunt impuse de cerintele protectiei mediului inconjurator, de securitatea si sanatatea publica (de ex producerea si comercializarea stupefinatelor) sau de monopolul statului in privinta producerii si comercializarii unor produse.

Alte restrictii sunt impuse de protectia patrimoniului national cultural si patrimoniului istoric (privind autorizarea scoaterii din tara a bunurilor culturale sau autrizarea comercilizarii acestora), protectia culturilor religioase (lg. 103/1992 prin care li se recunoaste un drept exclusiv de producere si valorificare a obiectelor de cult), protectia ordinii publice (producerea si vanzarea de arme).