EFECTEle contractului de mandat FATA DE TERTI

Sectiunea 1

RAPORTURILE DINTRE MANDANT SI TERTI

Ca urmare a actelor incheiate de mandatarul reprezentant, intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe; in fapt tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul.

Cu alte cuvinte, efectele executarii contractului de mandat se produc nu intre mandant si mandatar, ci intre mandant si tert[1]. Mandantul, desi absent, a fost reprezentat de mandatar si, prin urmare, toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandantului . El devine personal creditorul, respectiv debitorul tertului, ori titularul dreptului real dobandit prin actul incheiat, respectiv patrimoniul sau, va suferi modificarea rezultand din instrainarea sau constituirea dreptului real in favoarea tertului, ori prin stingerea unui raport obligational.

Aceleasi efecte se produc atunci cand actul juridic este incheiat de catre substituitul mandatarului, deoarece, daca substituirea s-a facut in conditiile legii, acesta are, la randul sau, calitatea de a-l reprezenta pe mandant. Chiar daca mandatarului nu i s-a conferit dreptul de substituire (dar substituirea nici n-a fost interzisa expres), actul incheiat de substituit - in limita puterilor conferite prin mandat, - produce efecte fata de mandant, substituirea este eficienta.

In practica judiciara s-a decis ca debitorul care plateste tertului substituit in aceste conditii, va fi liberat[3].

Actele juridice incheiate de mandatar isi produc efectele direct in persoana mandantului numai in masura in care ele s-au incheiat in limita puterilor conferite mandatarului. De indata ce mandatarul depaseste aceasta limita, el nu mai reprezinta pe mandant si, prin urmare, actele sale nu-l mai angajeaza pe acesta din urma.

Insa, atunci cand persoana cu care mandatarul a contractat a fost de buna-credinta, iar procura a fost redactata in termeni neprecisi, in asa fel incat aceasta persoana a fost indreptatita sa creada ca mandatarul a lucrat in limitele mandatului, mandantul va fi angajat prin actul incheiat deoarece el trebuie sa suporte consecintele neglijentei sale in redactarea procurii si numai aceasta neglijenta a facut posibila caderea in eroare a contractantului[4].

Mandantul nu raspunde nici pentru consecintele prejudiciabile si actele savarsite de substituitul mandatarului, atunci cand acesta este de rea-credinta in executarea mandatului sau comite o greseala care ii este imputabila.

In literatura juridica[5] mai sunt relevate doua consecinte ale faptului ca mandatarul, in limita puterilor conferite, il reprezinta pe mandant:

a. Data actelor incheiate de mandatar face credinta fata de mandant, chiar daca acele acte nu au dobandit data certa, conform legii;

b. Contrainscrisul semnat de mandatar (art. 1175 C. civ.) ii este opozabil mandantului, deoarece acesta nu este un tert, ci parte contractanta in acel act.

Mandantul nu va fi obligat prin contractul incheiat de mandatar in limitele imputernicirii primite numai daca poate invoca o cauza de nevalabilitate.

Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primite (de exemplu, acte de dispozitie in baza imputernicirilor primite pentru acte de administrare fiind res inter alios acta.) obliga pe mandant numai daca le-a ratificat expres sau tacit.

Intrucat ratificarea se face in baza art. 1546 C. civ., ea nu este supusa conditiilor prevazute de art. 1190 C. civ. Asa cum s-a subliniat cu toata identitatea de exprimare a Codului civil, textele citate se refera la acte juridice distincte[6].

In cazul prevazut de art. 1546 alin. 2 C. civ., nu este vorba de un act anulabil, ci de niste acte afectate de exces, prin faptul ca acel de la care emana nu avea destule puteri pentru a consimti.

Deci, pentru ca viciul sa fie reparat este suficient ca acela a carui vointa a fost nesocotita sa-si insuseasca actul ca si cum ar fi fost facut de el insusi; iar ratificarea - spre a fi operanta - nu este necesar sa fie insotita de mentiunile la care numai confirmarea obligatiilor este supusa prin art. 1190 C. civ.

Ratificarea ce se face in baza art. 1546 alin. 2 C. civ., este reglementata numai prin acest articol, care nu o supune la nici o forma speciala .

Pentru ca ratificarea sa fie valabila este suficient sa fi fost facuta in cunostinta de cauza[8], prin acte sau fapte din care rezulta neindoielnic vointa mandantului de a aproba actele mandatarului, incheiate peste limitele mandatului (cum ar fi executarea voluntara in tot sau in parte a obligatiilor) .

In practica judiciara s-a decis ca in cazul in care mandatarii societatii au depasit limitele mandatului dat, atunci cand au lucrat in numele societatii, aceasta poate ratifica in temeiul art. 1546 C. civ. actul lor; ratificarea poate sa reiasa si din faptul ca in procesul care pune in discutie validitatea acestui act societatea nu a invocat vreo depasire a mandatului .

Intr-o alta speta s-a retinut ca modificarile pe care mandatarul proprietarului le-ar fi adus planului peste limitele mandatului ce i s-a dat nu obliga pe mandant fata de antreprenorul care a executat acele modificari, daca nu exista o ratificare in privinta lor din partea mandantului, iar tacerea acestuia nu implica o confirmare a lucrarilor facute in afara planului stabilit, fara un act care sa manifeste din parte-i in mod clar vointa sa in aceasta privinta[11].

"Daca din atitudinea si comportamentul mandantului se demonstreaza ca acesta a ratificat actele facute de catre mandatarul sau, actele incheiate raman valabile"[12], chiar daca este vorba de acte de instrainare sau de ipotecare pentru care mandatul trebuie sa fie special .

Cum s-a spus, ratificarea valoreaza mandat[14] (retihabitio mandato aequiparatur), ceea ce inseamna ca de indata ce mandantul ratifica un act incheiat de mandatar dincolo de limitele puterilor sale, operatia reintra in cadrul unei regulate executari a mandatului, iar mandantul este deplin obligat fata de persoanele cu care mandatarul a tratat ca si cum acesta din urma nu si-ar fi depasit mandatul.

Prin natura sa ratificarea este un act juridic unilateral care inlatura ineficacitatea actului juridic incheiat cu depasirea imputernicirii; ea isi produce efectele prin simpla manifestare de vointa a mandantului si nu necesita acordul mandatarului sau al tertului contractant.

Dar care este, inainte de ratificare soarta actului juridic incheiat cu depasirea imputernicirii­­? In doctrina se arata ca acest act, desi nu-si produce efectele firesti fata de mandant din pricina neregularitatii reprezentarii, exista totusi si genereaza unele consecinte juridice secundare.

El creeaza o situatie provizorie, este un act virtual, din care se nasc drepturi nesigure atat pentru mandant cat si pentru tertul contractant.

Astfel, mandantul devine titularul unui drept de optiune care ii da posibilitatea de a-si insusi sau nu actul, dupa cum ii dicteaza interesele.

Desi nesigur, in ce priveste realizarea sa, el nu este mai putin un drept actual, un element al patrimoniului mandantului. Tocmai de aceea acest drept de optiune este transmisibil prin mostenire. La randul sau tertul contractant devine titularul unui drept nesigur corelativ dreptului dobandit de mandant.

S-a decis ca, pana la ratificare si tertul contractant poate refuza executarea actului incheiat fara drept de mandatar, putand chiar sa ceara anularea lui pentru a impiedica ratificarea[16].

Ca urmarea a ratificarii, actul isi produce efectele retroactiv intre parti si succesorii lor (inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul), de la data incheierii actului iar nu de la data ratificarii.

Aceasta se explica prin imprejurarea ca actul, in pofida situatiei tranzitorii existente pana la ratificare, ia nastere chiar pe data incheierii lui si ratificarea se margineste doar sa inlature piedica existenta pana atunci in calea deplinei eficacitati a actului.

Fata de terti, insa, ea produce efecte numai din ziua in care a avut loc, pentru ca ea nu poate prejudicia drepturile castigate de terti. Intre interesele tertilor avanzi-cauza ai mandantului si cele ale cocontractantilor mandatarului, preferinta trebuie acordata celor dintai, deoarece acestora din urma li se poate imputa culpa de a nu fi verificat cu toata grija adevarata calitate a celui ce li s-a infatisat drept mandatar . De exemplu, asupra imobilului vandut de mandatar un tert a dobandit drepturi de la mandant inainte ca acesta sa fi ratificat vanzarea facuta in numele si pe seama sa, drepturile tertului subzista, caci fata de el ratificarea produce efecte ex nunc, iar nu ex tunc.

In lipsa ratificarii si daca nu poate fi invocata ideea mandatului aparent, actele excesive ale mandatarului obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de afaceri, ceea ce presupune - printre altele - dovada utilitatii pentru gerat (mandant) a actului incheiat si faptul ca, prin contractul de mandat nu s-a interzis depasirea limitelor imputernicirii, caci gestiunea nu se poate face decat "fara cunostinta" (art. 987 C. civ.) geratului, iar nu impotriva vointei lui.

Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite (iar mandatarul a facut cheltuieli, plati sau a suportat alte consecinte ale depasirii imputernicirii), mandantul va putea fi actionat numai in limita imbogatirii (actio de in rem verso)[18].

Daca mandantul nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale (art. 1546 alin. 2 C. civ.), evident ca el nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte civile) savarsite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului[19], care, in orice caz, sunt "afara din limitele puterilor sale".

Nu se pot aplica in acest caz dispozitiile privind raspunderea comitentului pentru faptele prepusului (art. 1000 alin. 3 C. civ.), intrucat intre mandant si mandatar nu exista un raport de subordonare caracteristic raportului de prepusenie.

In practica instantei supreme s-a subliniat ca raportul de la comitent la prepus, prevazut de art. 1000, alin. 3 C. civ., presupune o continuitate si o permanenta de serviciu a prepusului pentru comitent. Aceasta exclude raportul ce deriva din contractul de mandat, cand raspunderea o are numai mandatarul .

Intr-o alta opinie[21] se arata ca, in mod exceptional, un raport de prepusenie se poate naste din mandat in masura in care, prin contract se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant, deci mandatarul nu se bucura de initiativa si autonomie in executarea insarcinarii primite, si accepta sa-si desfasoare activitatea sub directa autoritate, indrumare, control si supravaghere a mandantului.

S-a exprimat, insa, obiectia[22] ca mandantul recurge la serviciile mandatarului fie pentru ca nu are posibilitatea sa incheie personal actul juridic proiectat, fie pentru ca nu are cunostintele necesare in acest scop; ca atare, in practica nu se intalnesc cazuri in care mandatarul sa actioneze sub directa indrumare si control al mandantului.

De aceea, aproape intotdeauna, pe teren contractual, iar nu pe teren delictual, se pune problema responsabilitatii mandantului pentru faptele mandatarului.

Presupunand (desi e greu de conceput) ca mandantul ar fi dat imputernicire pentru savarsirea de delicte civile, el ar raspunde in conditiile art. 998-999 C. civ. (pentru fapta proprie), independent de calitatea sa de mandant.

Chiar si in ipoteza mandatarului - prepus (salariat), comitetul va raspunde pentru delictele civile ale acestuia savarsite in cursul executarii mandatului, nu in virtutea raporturilor de mandat, ci independent de acestea, in calitate de comitent[23].

Sectiunea 2

RAPORTURILE DINTRE MANDATAR SI TERTI

Intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului nu se creeaza raporturi juridice intre el si tertul cu care contracteaza[24].

Mandatarul nu devine personal nici creditor, nici debitor fata de tert si nici nu este indreptatit sa pretinda de la acesta din urma executarea actului, afara numai daca ar avea o imputernicire speciala in acest sens din partea mandantului.

De aceea, el nu poate cere rezolutiunea, anularea ori revocarea actului chiar daca ar fi indeplinite conditiile acestora. In schimb, mandatarul este la adapost de actiunile ce s-ar naste din act in beneficiul tertului; spre a obtine executarea sau rezolutiunea actului acesta din urma este dator sa actioneze pe mandant.

S-a decis ca[25] si pentru tulburarile de posesie ce s-ar comite de un mandatar, poate fi urmarit si actionat numai mandantul, iar nu mandatarul personal. Mandatarul poate fi totusi urmarit personal pentru executarea actului, daca si-a asumat o obligatie in acest sens, impreuna cu mandantul .

Pentru actele sale excesive, mandatarul - obligat sa cunoasca limitele imputernicirii -este insa raspunzator fata de terti in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii (art. 1545 C. civ.). Daca tertii accepta sa contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile contractului incheiat in astfel de conditii .

INCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT

Sectiunea 1

CAUZE GENERALE DE INCETARE A MANDATULUI

Avem aici in vedere cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale, si anume:

q       Executarea contractului, respectiv incheierea operatiei juridice pentru care s-a contractat; astfel mandatul devine fara obiect si, ca atare, nu mai exista nici o ratiune ca el sa subziste[29].

q       Expirarea termenului stipulat, in cazul in care mandatul este conferit pe o durata de timp limitata.

q       Indeplinirea conditiei rezolutorii prevazute de parti in contract, dar cu efecte numai pentru viitor[30].

q       Imposibilitatea fortuita de executare[31].

Sectiunea 2

CAUZE SPECIALE DE INCETARE A CONTRACTULUI DE MANDAT

Potrivit dispozitiilor art. 1552 C. civ., mandatul se stinge prin revocarea lui, prin renuntarea mandatarului si prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti. Aceste cauze particulare de incetare se explica prin faptul ca mandatul se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut .

2.1. REVOCAREA MANDATULUI.

Mandatul este, in principiu, revocabil; mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricand, chiar daca este cu termen si poate sa-l constranga pe mandatar a-i restitui procura (art. 1553 C. civ.). In caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin consimtamantul tuturor .

Facultatea de revocare unilaterala (ad nutum) exista atat pentru mandatul cu titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face nici o distinctie in acest sens . Dar daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Cum s-a retinut in practica judiciara, mandatul, chiar arbitrar retras, nu poate fi mentinut in justitie contra vointei mandatului. Singurul drept al mandatarului, in asemenea imprejurari, este acela al unei actiuni in daune (nu o actiune pentru reintegrare), fiindca increderea care sta la baza mandatului nu poate fi impusa . Indemnizatia se stabileste de catre instanta si nu este necesar sa coincida cu remuneratia prevazuta in contract.

Lichidarea drepturilor mandatarului, decurgand din executarea mandatului, se face conform art. 1547 si urm. C. civ.[36], iar dupa revocare, in conditiile gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara temei .

In cazul mandatului in interes comun, daca mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala, va fi obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului care il determina sa revoce mandatul. Solutia revocabilitatii unilaterale a mandatului in interes comun se intemeiaza pe imprejurarea, relevata mai sus, ca nu poate exista reprezentare daca dispare increderea.

Intr-o alta opinie[38] se porneste de la premisa ca dreptul de revocare unilaterala depinde de existenta unui interes preponderent (prioritar); concluzia autorului este ca specia de mandat analizata nu admite incidenta art. 1553-1556 C. civ. "Textele au fost construite in vederea contractului unilateral si esentialmente gratuit incheiat in avantajul exclusiv al mandantului - deci nu pot viza ipoteza interesului comun. Este adevarat ca elementele reprezentarii si increderii se regasesc si in mandatul in interes comun, dar pozitia predominanta a mandantului este acum contrabalansata de faptul impartasirii interesului contractual de catre mandatar. In consecinta, se paraseste in acest caz terenul dispozitiei derogatorii a art. 969 alin. 2 (Conventiile se pot revoca .din cauze autorizate de lege; art. 1553 C. civ.) revenindu-se pe cel al regimului de drept comun fixat de primul alineat al aceluiasi text (Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante - principiul fortei obligatorii a contractului, din care decurge irevocabilitatea unilaterala)".

Situatia irevocabilitatii unilaterale a mandatului in interes comun a fost promovata si in jurisprudenta romana mai veche.

Intr-un litigiu, s-a retinut ca avocatul a incheiat un pact de quota litis: la finalul procesului urma sa primeasca un onorariu reprezentand o cota parte din ceea ce va castiga clientul, indiferent de proportia in care si-a adus aportul ca mandatar. Dincolo de discutia privind caracterul licit al cauzei contractuale, instanta a constatat ca mandatul a fost incheiat in interesul ambelor parti (obtinerea unui castig cat mai consistent in finalul procesului); in consecinta a decis ca nu poate fi retras unilateral de vreme ce nu s-a retinut o neexecutare culpabila din partea mandatarului .

Intr-o alta speta, apelantul fusese angajat prin contract de locatiune de servicii ca administrator al mosiei, iar in virtutea unei clauze contractuale paratii i-au dat procura generala pentru orice act de administrare a acesteia. Desi termenul era de cinci ani, dupa doi ani a primit o notificare prin care ii era retrasa procura, cerandu-i-se si restituirea tuturor actelor si registrelor mosiei. Tribunalul a admis cererea, aratand ca "mandatul conferit apelantului prin zisele procuri fiindu-i conferit tocmai in scopul executarii contractului de locatiune de servicii, face parte integranta din acesta si. inceteaza de a fi revocabil prin vointa numai a partii de la care emana, devenind irevocabil ca si conventia in care este inserat, ale carei conditii le urmeaza in totul" .

Instanta de recurs a hotarat ca la baza oricarui mandat sta faptul sufletesc al increderii; chiar retribuit fiind, el ramane esentialmente revocabil. In consecinta, a admis recursul proprietarilor mosiei . Impartasim aceasta din urma solutie. Chiar daca am admite rezolvarea data in apel, nu putem fi de acord cu fundamentarea ei; nu caracterul accesoriu al mandatului fata de contractul principal i-ar justifica irevocabilitatea, ci existenta unui interes comun: executarea ultimei conventii, asadar buna administrare a mosiei.

In sprijinul revocabilitatii unilaterale a mandatului in interes comun se poate invoca si argumentul ca art. 1553 C. civ. deroga de la principiul fortei obligatorii a contractului (art. 969 C. civ.), permitand revocarea de catre o parte (de exemplu, mandant), inclusiv in cazul mandatului in interes comun (lex non distinguit).

Revocarea unilaterala se admite si daca in contractul de mandat s-a prevazut o clauza de irevocabilitate ; numai ca mandantul va raspunde daca nu dovedeste forta majora sau culpa mandatarului.

Revocarea poate fi expresa sau tacita.

Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Practic, revocarea se face, de regula in scris , iar daca partea incunostiintata refuza sa dea o dovada de primire, ea trebuie sa fie expediata prin scrisoare recomandata sau facuta prin executor judecatoresc[43]. Revocare expresa valoreaza si cererea de restituire a procurii. Iar in practica judiciara s-a decis ca mandatul pentru vanzarea unui imobil - aflat in stare de indiviziune - dat coindivizarului se considera revocat expres prin introducerea unei actiuni de partaj de catre mandant, anterior executarii mandatului . De acord cu solutia in fond, in doctrina se apreciaza ca, in cazul dat, revocarea este tacita, nu expresa .

Revocarea nu este, insa, opozabila tertilor, decat dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Pana la notificarea revocarii, mandantul va raspunde fata de tertii de buna - credinta (mandat aparent), insa cu drept de regres contra mandatarului incorect (art. 1554 C. civ.).

In ceea ce priveste revocarea mandatului procesual (ad litem), aceasta nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta in prezenta partii (art. 72 alin. 1 C. proc. civ.). Astfel comunicarea unei copii de hotarare facuta in persoana mandatarului, care era in drept a primi asemenea copii, este bine facuta, daca partea adversa, care a facut aceasta comunicare, n-a fost incunostiintata la timp (adica inainte de comunicare), ca s-a retras procura mandatarului; in consecinta, recursul facut peste termen de la aceasta comunicare a copiei de pe hotararea atacata cu recurs este inadmisibil, fiind tardiv .

Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari (acte sau fapte) care vadesc neindoielnic intentia mandantului. Conform art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeasi operatie juridica echivaleaza, in mod implicit, cu revocarea mandatarului precedent, din ziua cand s-a notificat acestuia numirea noului mandatar (chiar daca acesta din urma nu accepta oferta de mandat sau contractul este nul).

Revocarea tacita produce efecte numai daca a fost cunoscuta de mandatar. In cazul in care mandatarul nu a cunoscut vointa mandantului de a-i retrage mandatul acordat, contractul de instrainare incheiat in baza acelui mandat este perfect valabil. In speta , primele instante au considerat ca actul de vanzare- cumparare in forma autentica incheiat de mandatara este anulabil, pentru ca, la data intocmirii lui, mandatul primit de vanzatoare incetase, fiind revocat tacit prin vointa mandantului care, anterior datei contractului, a vandut apartamentul in baza unui act sub semnatura privata altei persoane. Concluzia instantelor este gresita, iar recursul extraordinar a fost admis. Este indoielnica intentia mandantului de a revoca tacit mandatul, prin instrainarea imobilului, numai ca aceasta intentie trebuia cunoscuta de mandatar, ceea ce nu s-a intamplat in cauza. In aceasta situatie, contractul de mandat este perfect valabil.

Revocarea - atat expresa, cat si tacita - produce efecte numai pentru viitor si poate fi nu numai totala, dar si partiala (de exemplu mandatul dat pentru vanzarea casei si autoturismului se revoca in privinta casei) .

2.2. RENUNTAREA MANDATARULUI.

Fara deosebire dupa cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa. El va raspunde, insa, daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe mandant, afara de cazul cand dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i-ar fi pricinuit lui insusi o paguba insemnata (art. 1556 C. civ.).

2.3. MOARTEA UNEIA DINTRE PARTI.

De regula, mandatul inceteaza prin moartea mandatarului sau mandantului.

Dispozitii derogatorii sunt cuprinse in materie procesuala. Astfel, art. 71 C. proc. civ. prevede ca mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil, el dainuind pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului.

Chiar in materia mandatului de drept comun, efectele acestui contract nu inceteaza automat si total din momentul mortii uneia dintre parti. Regula incetarii mandatului prin decesul unei parti sufera limitare in doua sensuri :

q       In caz de moarte a mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant si pana atunci sa continue indeplinirea mandatului, efectuand actele necesare apararii intereselor acestuia (art. 1559 C. civ.), daca au avut cunostinta de existenta mandatului si persoana mandantului .

q       In caz de deces al mandantului, mandatarul este tinut sa termine operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului (art. 1539 alin. 2 C. civ.).

Dispozitiile legale referitoare la incetarea mandatului prin deces nefiind imperative, partile pot stipula in contract o clauza derogatorie, stabilind conditiile in care executarea contractului continua dupa moarte. De exemplu, se poate conveni continuarea mandatului post mortem mandatis[51]. Mostenitorii au insa dreptul de a revoca mandatul.

2.4. PUNEREA SUB INTERDICTIE, INSOLVABILITATEA SI FALIMENTUL

Punerea sub interdictie, insolvabilitatea si falimentul, mandantului sau mandatarului fac ca mandatul sa inceteze. In general orice imprejurare provocand o incapacitate pune capat mandatului (inclusiv incetarea existentei unei persoane juridice), intrucat normele privind incapacitatea si reprezentarea legala a incapabililor se opun continuarii mandatului.

Sectiunea 3

EFECTELE INCETARII MANDATULUI

In caz de incetare a mandatului din orice cauza (iar nu numai prin revocare, cum prevede art. 1553 C. civ.), mandatarul este obligat sa restituie mandantului procura primita (daca este cazul) si sa-i predea orice alte acte (hotarari judecatoresti, titluri de proprietate etc.) sau bunuri primite in cursul executarii mandatului.

Dupa incetarea mandatului, mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art. 1539 alin. 2 C. civ.

In practica judiciara s-a decis[52] ca, atunci cand mandantul desfiinteaza contractul de mandat, actiunea mandatarului impotriva tertilor (prin care se tinde sa se execute mandatul) urmeaza a fi respinsa. Solutia este motivata in drept prin aceea ca renuntarea la contractul de mandat a persoanei in numele careia lucreaza mandatarul stinge, ipso jure, orice raporturi juridice intre mandatar si tertele persoane (cu care acesta lucra in executarea contractului de mandat). Dar mandatarul este in drept sa-si formuleze pretentiile contra persoanei cu care a lucrat .

Daca mandatarul nu a cunoscut cauza care determina incetarea mandatului (de exemplu, moartea mandantului, numirea unui alt mandatar etc.), actele incheiate de el sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna- credinta (art. 1557-1558 C. civ.)[54]. De pilda, s-a retinut ca sunt valabile actele de procedura indeplinite de mandatar in numele mandantului, atat timp cat nu cunoaste moartea lui. Prin urmare, hotararea obtinuta de o parte de buna-credinta contra mandatarului este opozabila mostenitorilor mandantului .

De altfel, contractele incheiate cu tertii de buna credinta sunt valabile si opozabile mandantului (in conditiile mandatului aparent), chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza de incetare a mandatului (art. 1554 combinat cu art. 1558 C. civ.), mandantul fiind vinovat de incredintarea puterii de reprezentare unei persoane care abuzeaza de ea .