Strategii de tranzactionare a optiunilor

Contractele de optiuni sunt utilizate in aceleasi scopuri ca si contractele futures, adica pentru acoperirea riscului sau pentru speculatie.

Folosirea optiunilor in scopul acoperirii riscului este larg utilizata in economiile de piata. Optiunile permit hedgerilor sa elimine pierderile cauzate de marcarile la piata ale contractelor futures (marcari care pot duce si la apeluri in marja) deoarece hedgerii cu optiuni initiaza mai ales pozitii long call sau long put. In timp ce hedging-ul cu contracte futures este expus unor pierderi nelimitate, hedging-ul cu optiuni nu este supus unei pierderi mai mari decat prima platita la initierea tranzactiei.

Strategiile privind tranzactiile cu optiuni initiate pentru acoperirea riscului presupun stabilirea numarului de pozitii pe optiuni si scadenta lor.

Exista mai multe modalitati de a iesi dintr-o pozitie cu optiuni :

exercitarea optiunii inainte de scadenta - daca un operator detine o optiune si vrea s-o exercite, el va cumpara sau vinde activul de referinta la pretul de exercitare, devenind long pe activul suport pentru call si short pe activul suport pentru put. Investitorul primeste in acest caz contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca initiaza simultan o tranzactie inversa pe piata activului suport, adica daca avem o optiune call sa initiem o pozitie short pe piata acvtivului suport sau, pentru o optiune put, o pozitie long.

compensarea optiunii - daca o optiune a crescut in valoare, se poate realiza profit prin simpla ei vanzare pe piata. Cumparatorul si / sau vanzatorul isi lichideaza pozitia prin initierea unei tranzactii opuse, eliminand sau transferand unei alte persoane toate drepturile sau obligatiile viitoare. Tranzactia opusa se refera la initierea unei operatiuni de bursa inversa celei initiale (cumparatorul initiaza o vanzare, iar vanzatorul initiaza o cumparare) pentru acelasi tip de optiune, cu aceeasi scadenta si acelasi pret de exercitare.

asteptarea datei scadente - daca optiunea este in afara banilor, ea ramane neexercitata, iar cumparatorul va pierde prima platita initial. In aceasta situatie, obligatia vanzatorului este anulata si acesta ramane cu prima incasata. Optiunea in bani va fi, bineinteles, exercitata.

Operatorii de piata au la dispozitie multe strategii pentru tranzactionarea optiunilor. Se vor aborda numai unele dintre cele mai simple stategii utilizate.

Strategiilor de tranzactionare a optiunilor, utilizate de traderi, depind in primul rand de asteptarile pietei cu privire la evolutia pretului activului de referinta.

Merita, de asemenea, mentionat ca strategiile de tranzactionare a optiunilor vor diferi in functie de jucatorul de pe piata. Hedgerii cumpara si vand optiuni pentru a contracara efectele adverse ale fluctuatiilor de pret, in timp ce speculatorii utilizeaza instrumentul respectiv pentru a obtine profit de pe urma comportamentului anticipat al preturilor.

Graficele de profit/pierdere pentru diferitele tipuri de optiuni includ, pe langa prima optiunii si pretul de exercitare, si pragul de rentabilitate (punctul mort). Acesta este o pozitie importanta pe un grafic, intrucat el indica punctul care marcheaza aparitia potentialului de a obtine profit dintr-o optiune.

Pentru optiunile call, determinarea pragului de rentabilitate se face astfel :

Prag de rentabilitate = Pret de exercitare + prima

Pentru optiunile put, pragul de rentabilitate se determina astfel :

Prag de rentabilitate = Pret de exercitare - prima

Asumarea unei pozitii short / long (going short / going long)

Daca o optiune este lasata sa expire, atunci operatorul are posibilitatea de a ajunge la o pozitie short (de vanzare) sau la o pozitie long (de cumparare) in doua moduri diferite.

De exemplu, un operator de pe piata cumpara o optiune de cumparare (call) si o lasa sa expire. Aceasta inseamna ca, in calitate de detinator (holder), are acum dreptul sa cumpere activul de referinta - sa dobandeasca o pozitie long. Un alt operator de pe piata vinde o optiune de vanzare (put), pe care detinatorul (holder) o exercita. Aceasta inseamna ca detinatorul (holder) are dreptul sa vanda activul de referinta, iar emitentul (writer) are obligatia sa-l cumpere - sa dobandeasca o pozitie long. In ambele cazuri, detinatorul (holder) unei optiuni de cumparare (call) si emitentul (writer) unei optiuni de vanzare (put) sunt pe pozitii long la exercitare si ambii spera ca pretul activului de referinta sa creasca .

Pentru un long call si un short put, graficele arata in felul urmator :

	Buy a Call (a cumpara o optiune de cumparare) Pozitie Long Call

	Cumparatorul sau detinatorul (holder) unei optiuni de cumparare (call) beneficiaza de profituri marite pe masura ce preturile de piata cresc, cu potential de profituri nelimitate. Daca preturile scad, pierderea este limitata la nivelul primei platite pentru optiune.

In mod corespunzator, la scadenta, cumparatorul unei optiuni de vanzare (put) si vanzatorul unei optiuni de cumparare (call) au dreptul, respectiv obligatia, de a vinde activul de referinta .

		Sell a Call (a vinde o optiune de cumparare) Pozitie Short Call

Puteti observa astfel ca pentru un operator de piata, decizia daca vrea sa dobandeasca o pozitie long (sa cumpere) sau o pozitie short (sa vanda) , atunci cand o optiune este lasata sa ajunga la expirare, depinde de drepturile si de obligatiile pe care acesta doreste sa si le asume.