Ambalarea marfurilor

Definitie: Ambalarea este o operatie, un procedeu sau o metoda prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si vanzarii, contribuind si la inlesnirea acestora pana la consumare sau pana la expirarea termenului de garantie.

Functiile ambalajelor:

Functia de conservare si pastrare a calitatii produselor

Functia de conservare priveste trei aspecte ale aceleasi probleme si anume:

a)     conservarea calitatii produsului - impotriva unor factori externi aflati in mediul inconjurator cum ar fi: umiditatea relativa a aerului, particulele de praf din atmosfera, radiatiile cu ultraviolete, microorganismele, temperatura, socurile mecanice etc., care pe langa actiunea lor directa creeaza conditii favorabile si pentru actiunea unor factori interni in masa produsului.

b)     protectia mediului inconjurator - impotriva caracterului toxic al unor produse, (ex. produse chimice, gaze etc ).

c)     pastrarea intacta a calitatii marfii - prin contactul direct produs - ambalaj (ambalajul sa nu influenteze negativ produsul).

Pentru indeplinirea acestor functii trebuie manifestata o grija deosebita fata de materialul din care se construieste ambalajul.

Functiile de transport-manipulare

Pe parcursul circuitului tehnic, marfurile si ambalajele lor sunt supuse la 30-40 operatii de manipulare, ceea ce inseamna ca in loc de o tona se manipuleaza 30-40 tone. Aceasta presupune o crestere a cheltuielilor aferente acestor operatii ce pot atinge proportii ce variaza intre 15-50% din costul produselor. Se impune in acest sens cu acuitate rationalizarea procesului de manipulare, transport si depozitare, care se realizeaza prin introducerea in cadrul acestor operatii a paletizarii si containerizarii.

Paletizarea este o metoda care permite manipularea, deplasarea si stivuirea produselor, grupate in unitati de incarcare , folosind in acest scop palete si electrostivuitoare.

Containerul este un utilaj pentru transportul economic al marfurilor, construit din material rezistent, usor, flexibil, care sa permita eventual trierea dupa utilizare.

Modularea consta in corelarea dimensiunilor ambalajului de desfacere, cu cele ale ambalajului de transport general, cu ale containerului cu ale mijlocului de transport, precum si cu cele ale spatiului de depozitare.

Functia de promovare a vanzarii

Crearea ambalajelor constituie unul dintre elementele strategice ale intreprinderii pentru comercializarea produselor sale. Astazi se acorda o importanta din ce in ce mai mare acestei functii, pentru ca acceptarea unor produse de catre consumator depinde intr-o masura insemnata de forma si de grafica sa , de estetica ambalajului in general.

In general nici una dintre aceste functii nu se gaseste in mod distinctiv pe un produs ci aceste functii se gasesc toate intr-o intercorelatie.

Factori care determina alegerea ambalajului:

- Caracteristicile produsului care se ambaleaza;

- Conditiile de transport si de manipulare;

- Caracteristicile de calitate a materialelor de ambalaj;

- Tipurile si functiile ambalajelor;

- Metoda de ambalare;

- Cheltuielile ocazionate de realizarea si transportul lui.

Clasificarea ambalajelor:

- dupa natura materialului: hartie-carton, sticla, metal, materiale plastice, lemn, textil, materiale complexe;

- dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe, demontabile, pliabile;

- dupa tipul ambalajului: lazi, cutii, flacoane, pungi;

- dupa domeniul de utilizare: ambalaj de transport, de depozitare, de desfacere;

- dupa natura produsului ambalat: pentru produse alimentare, industriale si periculoase;

- dupa gradul de rigiditate: ambalaje rigide, semirigide, suple;

- dupa modul de circulatie: ambalaj refolosibil, nerefolosibil.

Cerintele de calitate impuse ambalajelor

Din analiza functiilor multiple ale ambalajului, proiectarea acestora este o problema tot atat de complicata ca si a produsului insasi In ultimul timp ambalajul se identifica uneori cu produsul pe care il depersonifica, si apare un nou produs, un "ambalaj" care isi atribuie functiile produsului. Astfel au aparut expresiile comerciale "spray deodorizant", sau "spray - pentru ras" etc.

La proiectarea ambalajelor raman valabile insa urmatoarele cerinte:

sa prezinte masa mica in raport cu produsul;

sa nu fie toxic;

sa fie compatibil cu produsul (inactiv fata de produs);

sa nu prezinte caracteristici proprii (miros, gust);

sa asigure inchiderea (etansa sau neetansa

sa corespunda cerintelor estetice;

sa permita mecanizarea si automatizarea manipularii si transportului;

sa permita operatiuni de conservare daca este cazul (alimente);

sa aiba stabilitate in timp;

sa fie biodregradabil si usor recuperabil.

In domeniul ambalajelor si in special al celor de transport, principalele cerinte de calitate fac obiectul standardizarii, in scopul realizarii unor ambalaje apte de pastrarea integritatii si calitatii produselor pe circuitul tehnic al marfurilor , cu cheltuieli minime.

Ca si in cazul produselor, standardizarea permite rationalizarea productiei si comercializarii ambalajelor, prin reducerea numarului de tipuri constructive, prin extinderea dimensiunilor corelate cu paleta de transport prin unificarea metodelor de verificare privind rezistenta la actiunea factorilor exteriori, la care sunt supuse ambalajele in timpul manipularii transportului si depozitarii.

Materiale utilizate pentru ambalare

In functie de rolul pe care il au materialele utilizate pentru ambalaje se impart in trei categorii:

materiale pentru ambalaje exterioare propriu zise;

materiale pentru ambalaje de protectie interioara intre cel exterior si produs;

materiale pentru ambalaje de prezentare.

In principal materialele utilizate pentru realizarea ambalajelor sunt: hartia si cartonul 40%, sticla 20%, lemnul 15%, metalul materialele plastice

Competitivitatea tehnico-economica a acestor materiale este analizata prin prisma celor trei functii: protectia , transportul si promovarea vanzarii, precum si al ponderii ce o are costul ambalajului fata de al produsului.

Sticla prezinta atat avantaje cit si dezavantaje. Astfel ofera o protectie buna, nu reactioneaza chimic cu componentii marfii, este transparenta si permite vizualizarea produsului, dar are o greutate relativ mare si este fragila ceea ce face dificila transportarea sa la distante mari, nu rezista la socuri termice.

Metalul este utilizat in general in industria alimentara prezinta avantajul rigiditatii eliminand riscurile de spargere pe timpul transportului dar are dezavantajul ca poate conferii marfii un gust neplacut, protejarea acesteia fiind din acest punct de vedere inferioara sticlei.

Materialele plastice ofera unele avantaje incontestabile cum ar fi: greutatea mica, pot lua forme diferite, dar exista unele opinii nefavorabile ale consumatorilor care considera ca materialele plastice modifica gustul produselor alimentare desi ele au dus la reducerea pretului de cost si la gasirea unor noi solutii de ambalare.

In prezent pentru a reduce din dezavantajele pe care fiecare material utilizat il poate prezenta se recomanda din ce in ce mai mult combinarea mai multor materiale diferite pentru acelasi ambalaj.

Principalele metode de ambalare a marfurilor utilizate in prezent sunt:

Ambalarea celulara, consta in asezarea individuala a produselor intre doua pelicule de material plastic de regula transparente, care sunt presate din loc in loc unde adera alcatuind astfel celule in care se afla produsul ambalat.

Ambalarea cu pelicule aderente consta in aplicarea pe produs a unui strat rezistent si impermeabil din material peliculogen, care dupa uscare, protejeaza suprafata acestuia (ex branzeturile).

Ambalarea cu gaze inerte se realizeaza prin extragerea oxigenului din interiorul ambalajului si introducerea in locul lui a unor gaze inerte. Metoda se aplica mai ales la ambalarea produselor alimentare usor alterabile, care sunt supuse degradarii in urma actiunii oxigenului din aer asupra lor.

Ambalarea sub vid se realizeaza prin reducerea presiunii aerului din interiorul ambalajului cu ajutorul unor instalatii speciale 99% vid) pentru inlaturarea actiunii degradante a oxigenului asupra produsului.

Ambalarea in sistem Cryovac este o varianta imbunatatita a ambalarii sub vid. Metoda consta in introducerea produselor in pungi din folii de material plastic, vidate anterior si scufundarea lor in apa fierbinte care determina contragerea foliei cu 50-85%, etanseizand astfel produsul. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca foliile din material plastic utilizate la ambalare sunt:

- impermeabilitate;

contractibilitate.

Ambalarea in sistem "aerosol" consta in introducerea unui produs, impreuna cu un gaz propulsor, intr-un recipient rezistent, de unde poate fi evacuat prin deschiderea unei valve, datorita suprapresiunii din interior.

Principalii indicatori pentru aprecierea economica a ambalajelor

Din punct de vedere economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, care comporta anumite cheltuieli cu materiile prime si de obtinere.

In practica comerciala ambalajele au un regim special de circulatie de apreciere si de recuperare in vederea refolosirii.

Aprecierea economica a ambalajelor se face prin cinci categorii de indicatori, care reflecta gradul de ocupare a spatiului, masa, consumul de materiale, productivitatea muncii la operatiile de ambalare, si costul ambalajului in functie de produs.

1). Indicatori spatiali reflecta gradul de utilizare al spatiului de depozitare si de transport. Din punct de vedere economic, un ambalaj este cu atat mai bun cu cat:

- are un volum util cit mai mare, in raport cu volumul sau;

- ocupa un spatiu cit mai redus, cand se afla in stare pliata sau demontata, in raport cu volumul sau in stare montata;

- foloseste cit mai corect suprafata paletei de transport, precum si a spatiului de depozitare si transport;

- are o suprafata cit mai mica , in raport cu volumul sau interior, respectiv cu masa ambalata.

Indicatorii de masa, permit compararea ambalajelor , din punct de vedere al masei, cu volumul interior al ambalajului, cu masa continutului, cu numarul unitatilor cuprinse in ambalaj. Cu cit un ambalaj are masa mai mica fata de aceste elemente de referinta , cu atat este apreciat mai favorabil.

Indicatorii de consum, permit compararea ambalajelor din punct de vedere al consumului de materiale principale. Astfel, un ambalaj este cu atat mai economic cu cit necesita un consum mai mic de material, in raport cu volumul interior al ambalajului si cu masa continutului.

4). Indicatorii de productivitate a muncii, ofera posibilitatea de comparare a ambalajelor din punct de vedere al aptitudinii lor de efectuare a operatiilor de ambalare sau umplere. Ei permit evaluarea volumului sau numarului produselor ambalate raportata la durata unui schimb si la numarul lucratorilor.

Indicatorii de apreciere a costului, permit compararea ambalajelor din punct de vedere al cheltuielilor totale de ambalaj si ambalare tinand seama de numarul de circuite ale ambalajelor refolosibile.

Un ambalaj este astfel cu atat mai economic cu cit cheltuielile totale de ambalaj si ambalare sunt mai reduse, in raport cu pretul produsului, cu masa continutului si cu volumul interior al ambalajului raportat la costul produsului.