DEPOZITAREA SI MANIPULAREA MARFURILOR

DEPOZITAREA SI MANIPULAREA MARFURILOR

Depozitarea marfurilor

Activitatea de depozitare a marfurilor poate fi definita ca fiind "o entitate economica prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de gros, respectiv cumpararea intr-o maniera continua si in cantitati mari a marfurilor, stocarea si revanzarea acestora catre utilizatorii specializati: magazine, unitati de alimentatie publica, producatori, alti grosisti, diferite institutii pentru consumuri colective".

Depozitul de marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si timp, a unui flux tehnologic complet, format din urmatoarele procedee: preluare (receptie), depozitare (stocare) si livrare.

Depozitele de marfuri pot fi clasificate in mai multe grupe, dupa urmatoarele criterii:

a)     Dupa caracterul activitatii principale, pe care o indeplinesc sunt:

Depozite de colectare, care concentreaza partizi relative mici de marfuri,

primate de la furnizori, in vederea formarii unor partizi mai mari, pentru diferiti beneficiari;

Depozite de repartizare, sunt destinate acumularii marfurilor in partizi

mari, pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici;

Depozite de tranzit si transbordare, sunt amplasate in gari si porturi,

servind pentru pastrarea temporara si, uneori, pentru pregatirea marfurilor in vederea transportarii ulterioare la depozitele principale sau la diversi beneficiari;

Depozite pentru pastrare sezoniera sau de lunga durata, sunt destinate

acumularii de marfuri, intr-o perioada scurta, pentru pastrare sezoniera (de ex., legume si fructe) sau pentru pastrarea mai indelungata (cartofi, cereale).

b)     Dupa gradul de specializare sunt:

Depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa, a

carei caracteristica este depozitarea celui mai simplu sortiment (sare, combustibili lichizi, etc.);

Depozite specializate, au ca obiect stocarea unei singure grupe de marfuri

(confectii, incaltaminte);

Depozite combinate, asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri,

apropiate prin cererea de consum a populatiei (textile, incaltaminte, cosmetice, galanterie);

Depozite generale, sunt destinate marfurilor alimentare sau marfurilor

nealimentare;

Depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.

c)     Dupa particularitatile constructive ( forma constructiei, sistemul de construire,

materialul de constructie, inaltimea constructiei, conditiile necesare pastrarii si nivelul solului) sunt:

In functie de forma constructiei, depozitele pot fi sub forma unor

constructii deschise (depozite libere), care se folosesc pentru marfurile insensibile la actiunea factorilor de clima, constructii semi deschise (depozite acoperite) destinate marfurilor ce trebuie protejate sau constructii inchise;

Sistemul de construire se refera la procedeele tehnologice folosite la

construire, de ex.: constructii din prefabricate, constructii monolit, constructii in sistem combinat;

In functie de materialul de constructie exista: constructii din fier-beton,

constructii din caramida, constructii din otel usor, constructii din materiale metalice si usoare, constructii din lemn si constructii din alte materiale;

In functie de inaltimea lor, depozitele pot fi: depozite intinse cu inaltime

de max. 3-4m, depozite inalte cu mai multe niveluri sau cu un singur nivel, dar, cu o inaltime de peste 4m;

In functie de conditiile necesare pastrarii marfurilor depozitele sunt:

neclimatizate, partial climatizate si climatizate;

In functie de nivelul solului sunt: depozite deasupra pamantului (pe sol) si

depozite sub pamant.

d)     Dupa modalitatile de depozitare pot fi:

depozite fixe (propriu-zise);

depozite mobile (mijloace de transport).

In derularea fluxului tehnologic complet, privind comertul cu marfuri, depozitul

de marfuri indeplineste mai multe functii:

Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura continuitatea

aprovizionarii consumatorilor individual si industrial, in conditiile existentei unei diferente temporale intre productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si de dispersie spatiala diferita;

Conditionarea si portionarea (dozarea) marfurilor, in vederea constituirii

unei oferte adaptate diferitelor categorii de cumparatori;

Formarea sortimentului comercial, respectiv, corelarea cu necesitatile

ferme ale comertului cu amanuntul;

Transportarea si ambalarea marfurilor, care presupun intregirea lantului

de distributie;

Prestarea de servicii materiale, cum sunt: etichetarea si impachetarea sau

ambalarea marfurilor.

Pentru asigurarea pastrarii caracteristicilor calitative ale marfurilor, pana in

momentul desfacerii, activitatea de depozitare este privita cu deosebita atentie, nu numai de catre comercianti, ci si de catre intreprinderile producatoare.

La producatori, depozitarea se regaseste in urmatoarele doua tipuri:

v    Depozitarea temporara: consta in mentinerea temporara a semifabricatelor sau

produselor finite in magaziile temporare ale sectiilor sau atelierelor implicate direct in activitatea de productie; producatorii urmaresc reducerea, cat mai mult posibil, a depozitarii temporare;

v    Depozitarea permanenta: consta in depozitarea planificata a produselor finite in

locuri special amenajate, destinate pregatirii loturilor de produse, in vederea efectuarii autoreceptiei si expedierii catre clienti.

In ceea ce priveste depozitarea permanenta, producatorii au in atentie respectarea

urmatoarelor reguli:

depozitarea sa se faca numai in spatii inchise si acoperite;

produsele finite sa fie paletizate si/sau infoliate sau containerizate;

loturile sa fie marcate pentru a facilita regasirea lor in depozit;

se urmareste frecventa cu care se face completarea depozitului, in functie de data

fabricarii produselor;

se utilizeaza, eficient, suprafata destinata depozitarii.

O problema importanta, ce sta in atentia marilor producatori, se refera la utilizarea

rationala a suprafetei totale a unui depozit. Suprafata totala de depozitare cuprinde:

suprafata utila: este destinata efectiv depozitarii produselor finite si se

planifica tinand cont de norma de stoc maxim de depozitare si de cantitatea ce poate fi depozitata pe 1m²;

suprafata auxiliara, este destinata efectuarii receptiei produselor finite, la

intrarea acestora in depozit;

suprafata de pregatire, este destinata pregatirii loturilor de marfuri in vederea

efectuarii autoreceptiei si incarcarii in mijloacele de transport.

Firmele producatoare au obligatia sa verifice, periodic, entitatile depozitate pentru a

depista eventualele deteriorarii calitative.

Calitatea marfurilor depozitate este puternic influentata de modul de desfasurare al operatiunilor de manipulare.

La stabilirea operatiunilor de manipulare a produselor in depozite se au in vedere

urmatoarele aspecte:

tipul de produs (caracteristicile merceologice), ce urmeaza a fi deplasat dintr-un

anumit loc in altul;

tipul de ambalaj cu care este necesar sa se efectueze transportul produsului, pentru

a nu se deteriora;

traseul, pe care este deplasat produsul;

frecventa de deplasare a produsului;

viteza de deplasare admisibila in interiorul depozitului;

echipamentul tehnic si electronic cu care se face transportul produsului in depozit.

Pentru o manipulare corecta a produselor si pentru a evita degradarea calitativa, in timpul manipularii, este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

necesitatea containerizarii produselor la punctele de lucru sau in depozite;

includerea operatiilor de ambalare, acolo unde este posibil, ca parte integranta a

fluxului tehnologic;

realizarea receptiei produselor finite, conform cerintelor prevazute in clauzele

contractuale, in documentele de insotire, in standarde;

asigurarea conditiilor de conservare a calitatii produselor gestionate in timpul

manipularii si depozitarii lor, in spatiile special amenajate.

intretinerea periodica a echipamentelor de manipulare;

preocuparea pentru folosirea de personal autorizat in activitatile de manipulare si

transport;

asigurarea unei evidente clare a tuturor produselor depozitate in scopul

preintampinarii stocurilor supranormative;

identificarea si dezafectarea stocurilor cu miscare lenta, uzate moral sau

degradate;

elaborarea graficelor de livrari, conform comenzilor/contractelor incheiate;

pregatirea loturilor de marfa in baza graficelor de livrari;

expedierea loturilor, conform graficelor de livrari, in cantitatea, calitatea si

sortimentele specificate in graficul si dispozitiile de livrare;

asigurarea mijloacelor de transport in vederea efectuarii, in bune conditii, a

transportului, pentru a evita degradarea, sustragerea sau pierderea produselor ce

urmeaza a fi transportate;

respectarea regulilor tehnice privitoare la incarcarea si descarcarea produselor

destinate livrarii, in mijloacele de transport;

manipularea si depozitarea loturilor in conditii care sa inlature posibilitatea

deteriorarii, amestecarii cu produse care au alte destinatii, pierderilor sau sustragerilor;

depozitarea, in spatii special amenajate, a produselor care prezinta neconformitati

si aplicarea de marcaje corespunzatoare, astfel incat, sa nu fie permisa utilizarea lor pana la stabilirea destinatiei acestora;

in cazul in care apar factori ce pericliteaza securitatea produselor gestionate, se

apeleaza la elemente de identificare si trasabilitate, astfel incat, sa se asigure investigarea planificata a cauzelor care genereaza situatii de insecuritate si sa se poata intreprinde actiunile corective necesare;

Tendinte noi privind depozitarea si manipularea marfurilor

Pentru a preveni deteriorarile calitative, cauzate de nefunctionarea sistemelor de

climatizare si neasigurarea unui regim optim de pastrare, precum si a unei manipulari defectuoase, se dovedeste utila folosirea senzorilor de temperatura, de umiditate, precum si a   senzorilor de soc si de rasturnare. Utilizarea acestora in spatiile de depozitare inlatura situatiile generatoare de pagube si litigii.

Senzorii de temperatura pot sesiza ridicarea temperaturii peste limita admisa

(senzori de tip WarmMark) sau scaderea temperaturii sub limita admisa (senzorii tip ColdMark). De asemenea, senzorii de umiditate, senzorii de soc (Shockwatch) si senzorii de rasturnare (Tiltwatch), constituie mijloace moderne si eficiente de control permanent a eventualelor modificari calitative ale loturilor aparute in lantul de distributie.

Montarea lor se face cu usurinta, direct pe ambalaje, senzorii fiind autoadezivi, iar

colectarea datelor se realizeaza cu ajutorul unui colector electronic, care stocheaza datele in memoria sa, apoi, acestea pot fi descarcate pe calculator. Aici are loc prelucrarea, intocmirea unor diagrame si analiza finala a datelor. In timpul operatiunilor de manipulare a marfurilor in depozite, pe stivuitoare se pot monta senzori de soc, dotati cu dispozitive electronice, care pot emite semnale sonore in cazul unor manevre gresite si pot opri utilajele.

Pentru planificarea si controlul fluxului de marfuri in depozite, a resurselor umane si a

altor activitati aferente distributiei, se utilizeaza, tot mai mult, sistemele automate de identificare a datelor.

Termenii de identificare automata si captura a datelor, se refera la tehnologiile care

realizeaza transferul direct al datelor de identificare al marfurilor intr-un calculator sau intr-un sistem controlat de un microprocesor, fara a se utiliza, in acest sens, o tastatura sau un periferic similar. Un sistem de identificare automata a marfurilor se bazeaza pe urmatoarele trei elemente, care constituie, totodata, si pasi parcusi secvential in cadrul proceselor de captura automata:

Codificarea informatiei. Un cod este un set de simboluri sau de semne

ce reprezinta caractere alfanumerice. Cand informatiile legate de produs sunt codificate, caracterele sunt transformate intr-un cod ce poate fi interpretat doar de masini (la majoritatea tehnologiilor, informatia codificata nu poate fi citita de un operator uman).

O eticheta sau un cip, continand datele codificate, este atasata produsului, pentru a permite identificarea sa ulterioara.

Citirea informatiei codificate. Este realizata cu ajutorul unui scanner

sau a unui cititor; acesta are, de regula, doar rolul de a transforma informatia citita intr-un semnal electric;

Decodificarea si prelucrarea informatiei. Este efectuata de un decodor

si un echipament de calcul. Pe langa aceste elemente, mai sunt necesare un purtator de informatie (eticheta cu cod de bare sau cu cip) si echipamentele de comunicatie adecvate. In cazul codurilor de bare, care, in prezent, sunt cele mai raspandite si usor de utilizat, echipamentele necesare implementarii unui sistem de identificare automata a marfurilor sunt:

v    Software si imprimanta, capabila sa codifice datele referitoare la produs/lot de

marfa, respectiv, sa o tipareasca sub forma de coduri de bare multiliniare sau matriciale. Intr-un cod de bare bidimensional, avand o suprafata de 5 cm², se pot introduce toate informatiile existente intr-o foaie de expeditie.

v    Echipamente de citire a codurilor de bare portabile permit personalului cu

atributii in receptia marfurilor sa citeasca, instantaneu, informatiile stocate in codurile de bare bidimensionale. Astfel, se poate realiza un transfer rapid si fara erori a informatiilor, in memoria scanner-lui portabil. Din memoria acestuia, datele pot fi transferate prin intermediul unor echipamente de comunicatii fara fir, cu acoperire locala, in memoria calculatorului, responsabil cu gestiunea stocurilor. Acesta specifica, daca este necesar, echipamentului portabil, locul si conditiile de depozitare sau alte informatii necesare personalului. Toate aceste transferuri de date dureaza mai putin de o secunda.

v    Echipamente mobile de comunicatii fara fir cu o acoperire larga, capabile sa

asigure transmiterea informatiilor in zona depozitelor, danelor sau aeroporturilor si sa retransmita informatiile catre locul de expediere.

Combinatia dintre echipamentele portabile de citire a datelor si reteaua locala de comunicatii fara fir, aduce o imbunatatire semnificativa a managementului, circulatiei marfurilor prin depozit, oferind solutii viabile, indiferent de nivelul si traficul care trebuie satisfacute. De ex., pentru un trafic ridicat pot fi utilizate retele locale dedicate, in timp ce un trafic scazut poate fi satisfacut de catre retelele de comunicatii mobile existente. La alegerea solutiei trebuie sa se tina cont si de considerentele economice, dar, si de considerentele tehnice, precum, compatibilitatea retelelor de comunicatie cu echipamentele de citire a datelor.

Utilizarea efectiva, a sistemelor automate de identificare a marfurilor, faciliteaza receptia, inventarierea si expedierea marfurilor, si creeaza posibilitatea efectuarii unor operatii cu o dinamica ridicata, precum manipularea si transbordarea marfurilor.

La sosirea in depozit, echipamentul de citire asigura identificarea loturilor de marfa si a eventualelor instructiuni de manipulare. Datele sunt transmise, instantaneu, sistemului central de managementul informational. Acesta comunica, in cateva secunde, locul unde trebuie depozitata marfa si care sunt conditiile de depozitare.

Automatizarea operatiilor de depozitare, care este posibila in anumite situatii, asigura identificarea si directionarea marfurilor, chiar in timpul deplasarii lor, pe banda rulanta. Astfel, echipamentele de citire omnidirectionale preiau datele de pe etichete, le transmit sistemului central de management informational, iar acesta actioneaza trapele si sistemele de directionare ale benzii rulante.

Prin citirea si transmiterea, in acest mod, a datelor, si prin adaugarea altor informatii, se pot planifica si controla, mult mai bine, fluxurile marfurilor si toate activitatile aferente distributiei.

In momentul de fata, in multe domenii de activitate, sunt standardizate si utilizate, pe scara larga, sisteme de codificare si etichetare prin care se poate atribui un cod unic unui transport sau unui produs. Astfel, pot fi mentionate: sistemele UPC/EAN de codificare a marfurilor, sistemele de codificare a containerelor SSCC-18, respectiv, sistemul American MH 10.8.

Utilizarea codurilor de bare, si a altor purtatori de informatie, nu exclude, ci se imbina armonios cu schimbul electronic de date (EDI) si comunicatiile prin Internet, pe care le completeaza.

Principiile care stau la baza identificarii marfurilor si comunicarii datelor, legate de acestea, pot fi utilizate pentru administrarea informatiilor despre marfuri si circulatia lor in cadrul lantului de distributie. Accentul se pune pe preluarea rapida a datelor, fara erori, si intr-o forma in care sa poata fi transmise si utilizate cu usurinta in cadrul sistemului de management informational.

3 Factorii care genereaza deprecierea marfurilor in timpul depozitarii

In practica curenta, s-a observat ca, de cele mai multe ori, cauzele generatoare de

litigii, in procesul depozitarii, sunt legate de nerespectarea conditiilor de pastrare impuse de standarde pentru fiecare categorie de marfuri in parte.

Factorii care actioneaza direct asupra caracteristicilor de calitate ale marfurilor, in

perioada de depozitare, pot fi grupati in doua grupe mari: factori externi si factori interni.

Factorii externi se grupeaza, dupa natura lor, astfel:

factori fizico-chimici: temperatura, umiditatea si compozitia aerului din

spatiile de pastrare, circulatia aerului, lumina solara si alte radiatii la care sunt expuse produsele;

factori biologici: microorganismele (bacterii, mucegaiuri), insecte,

rozatoare;

factori externi fizico-mecanici (solicitari mecanice in timpul manipularii,

compresiuni produse prin stivuire, etc.).

Factorii interni, provocatori de modificari calitative, sunt: structura si compozitia chimica a produselor, proprietatile fizice generale (starea de agregare, masa volumica, proprietati termice, electrice), precum si proprietatile chimice (comportarea fata de medii acide sau bazice, comportarea fata de agentii corozivi, fata de umiditate, etc.).

Se considera ca, pastrarea marfurilor fara modificari, pana in momentul desfacerii, este posibila numai prin asigurarea unui regim optim de pastrare, mai precis, alcatuirea unui microclimat care reprezinta totalitatea factorilor de mediu impusi de normele tehnice: temperatura, umiditatea relativa a aerului, viteza de circulatie a aerului, precum si gradul sau de puritate (concentratia aerului in particule de praf, gaze toxice si microorganisme).

Factorii cei mai agresivi, generatori de deteriorari calitative, se dovedesc a fi factorii de mediu din spatiile de depozitare: temperatura din spatiul de depozitare, umiditatea relativa a aerului, circulatia aerului, compozitia chimica a aerului, radiatiile si factorii biologi.

Temperatura aerului din depozit poate influenta, atat calitatea, cat si

durata de pastrare a marfurilor, de aceea, ea trebuie mentinuta in limitele impuse de standarde, pentru fiecare grupa de produse in parte. Orice fluctuatie de temperatura influenteaza negativ echilibrul ce trebuie sa existe intre umiditatea aerului si umiditatea produselor, conducand la umectarea sau la uscarea acestora. De cele mai multe ori, oscilatiile temperaturii aerului din depozite (mai ales depozitele neclimatizate) sunt influentate de oscilatiile temperaturii din mediul exterior. Pe parcursul unui an, temperatura mediului exterior variaza de la un anotimp la altul, de la o luna la alta, de la o zi la alta si, chiar pe parcursul unei zile.

Pentru expertizele in care este necesara reconstituirea temperaturilor mediului ambiant, pe o anumita perioada de timp, expertul trebuie sa tina cont de toate aceste variatii de temperatura si de faptul ca, diferenta dintre cea mai mare si cea mai mica valoare medie a temperaturii mediului exterior este foarte mare vara si mai mica iarna.

Expertii pot calcula temperatura efectiva a aerului exterior unui depozit, folosind relatia:

t_e = t_em + cA_z,

in care:

t_e   = temperatura efectiva, in ⁰C;

t_em = temperatura medie zilnica, in functie de localitatea si gradul de

asigurare in care este incadrat depozitul: (prin grad de asigurare se intelege numarul maxim de zile dintr-o perioada mentionata, de ex., pentru primavara, luna aprilie) in care nu se depasesc valorile indicate ale temperaturii aerului exterior, in ⁰C;

c = coeficient de corectie pentru amplitudinea oscilatiei zilnice a

temperaturii aerului exterior (acest coeficient ia diverse valori de-a lungul a 24 de ore.

De ex., la ora 5 are valoarea -1, iar la ora 15 are valoarea +1);

A_z = amplitudinea oscilatiei zilnice de temperatura, in functie de localitate, in ⁰C.

Pentru depozitele climatizate, situatia este diferita, deoarece, in anotimpul rece se realizeaza incalzirea depozitelor la temperatura necesara, iar, in anotimpul calduros, se realizeaza o ventilatie rationala sau o conditionare partiala a aerului. Este recomandat sa nu existe diferente de temperatura mai mari de 1-2⁰C in plus sau in minus (in special la produsele alimentare depozitate), pentru a se limita degradarile posibile. O operatiune foarte importanta, in vederea asigurarii unui regim optim de depozitare o reprezinta ventilarea, prin intermediul careia, atat temperatura, cat si umiditatea relativa a aerului din depozit, se mentin la valori constante. Ventilarea se poate realiza fie prin mijloace naturale (prin deschiderea usilor, ferestrelor sau prin orificii de aerisire), fie prin mijloace mecanice (instalatii speciale de ventilatie).

Umiditatea relativa a aerului din depozit este un factor important de

mentinere a caracteristicilor calitative ale marfurilor pana in momentul desfacerii.

Umiditatea relativa a aerului se exprima prin raportul dintre masa vaporilor de apa, existenti in aer, la un moment dat, si masa vaporilor in stare saturata dintr-un m³ de aer, in aceleasi conditii de temperatura.

Umiditatea relativa a aerului se poate defini si prin raportul dintre presiunea partiala a vaporilor de apa si presiunea vaporilor saturati la aceeasi temperatura.Se exprima procentual (ex.70%; 80%, etc.).

Umiditatea relativa trebuie urmarita cu deosebita atentie in cazul depozitarii produselor horticole, la care se continua procesul de respiratie si dupa recoltare (legume si fructe proaspete, cereale). In general, presiunea vaporilor de apa la nivelul celulelor, este mai mare decat presiunea vaporilor difuzati in mediul exterior. Acest fapt determina un flux continuu de vapori din interiorul fructelor sau legumelor spre aerul din exterior (fluxul este cu atat mai mare, cu cat umiditatea relativa a aerului din depozit este mai scazuta, iar temperatura mai ridicata). Nu este indicat sa se mentina o umiditate relativa ridicata in spatiile de depozitare (95 - 100%), deoarece, aceasta conduce, deseori, la umidificarea produselor depozitate si la dezvoltarea microorganismelor atat pe peretii depozitelor, cat si pe marfuri. La produsele horticole, daca umiditatea este prea scazuta, iar temperatura prea ridicata, au loc evaporari masive de apa din tesuturile produselor si, ca urmare, acestea se vestejesc.

In general, pentru marfurile depozitate, limitele optime ale umiditatii relative variaza intre 55-95%. In mediul exterior, umiditatea relativa variaza de-a lungul unei zile, cat si-n diferite perioade ale anului, fiind influentata, indeosebi, de temperatura aerului si de presiunea atmosferica.

Pe parcursul unui an, cea mai mare umiditate relativa se inregistreaza iarna (lunile noiembrie-ianuarie cu valori ale umiditatii relative de 73-90%), iar cea mai scazuta umiditate relative se inregistreaza in lunile aprilie-iulie (70-75%). Pe parcursul unei zile, cele mai mari valori ale umiditatii relative se inregistreaza odata cu cele mai mici valori ale temperaturii aerului (in zori sau dimineata). Oscilatiile umiditatii relative, pe parcursul fiecarei luni a anului, sunt diferite (asimetrice).

In spatiile de depozitare, umiditatea relativa se poate regla cu ajutorul temperaturii.

In depozitele climatizate, prevazute cu mijloace de incalzire, aceasta reglare se realizeaza usor, in schimb, la depozitele neclimatizate reglarea este dificila, deoarece umiditatea relativa a aerului din interior are tendinta de a urma umiditatea relativa a aerului din mediul exterior, similar paralelismului de fluctuatii termice.

O importanta deosebita trebuie sa se asigure produselor higroscopice, prin mentinerea unei umiditati de echilibru (care reprezinta raportul dintre elasticitatea vaporilor de apa din mediul ambiant si elasticitatea vaporilor existenti la suprafata produsului).

Umiditatea de echilibru este direct proportionala cu umiditatea relativa atmosferica si este invers proportionala cu temperatura.

Temperatura la care aerul, prin racire, devine saturat cu vapori de apa, fara a i se schimba umiditatea absoluta este denumita temperatura punctului de roua sau de condens. Racirea aerului saturat, sub punctul de roua, are drept consecinta umectarea produselor, iar, daca punctul de roua are valori sub 0⁰C, apa se depune pe produse sub forma de bruma.

Circulatia aerului din spatiile de depozitare se poate realiza in mod

natural (datorita diferentelor de temperatura si de presiune ale aerului, in diferite locuri ale depozitului) sau in mod artificial (prin actiuni mecanice).

Circulatia mecanica, a aerului din depozit, se poate exprima prin coeficientul de circulatie care reprezinta raportul intre volumul de aer circulat (in m³/h) si volumul incaperii depozitelor; practic, se exprima prin numarul de recirculari pe parcursul unei ore. Pentru mentinerea temperaturii din spatiile de depozitare, in limitele dorite, este necesar un coeficient de circulatie reprezentat prin 7-8 recirculari/h. O recirculare este considerate normala daca diferenta dintre temperature aerului introdus si cel evacuat nu depaseste 2⁰C. Cand umiditatea relativa este mica, circulatia puternica a aerului poate determina pierderi mari ale continutului de apa din interiorul produselor. In cazul produselor ambalate si stivuite prea compact, nu se poate realiza o buna circulatie a aerului si, deci, temperatura va inregistra cresteri de valori. In ambele cazuri se pot inregistra deprecieri ale calitatii marfurilor.

Circulatia aerului, in depozite, indiferent ca este naturala sau controlata, urmareste:

omogenizarea si egalizarea temperaturii produselor depozitate si, intr-o

anumita masura, a umiditatii

activarea racirii produselor (mai ales, a celor depozitate in spatii

frigorifice);

antrenarea (eliminarea) in afara ambalajelor a compusilor volatili si a

gazelor.

Pentru a se micsora temperatura, intr-un spatiu de depozitare, circulatia aerului se realizeaza cu viteze mari. Dupa obtinerea unui regim optim de temperatura este necesara scaderea vitezei de circulatie a aerului.

Compozitia chimica a aerului este un element important in prevenirea modificarilor de calitate ale produselor depozitate.

Aerul atmosferic este un amestec de gaze si de particule lichide sau solide. Componentele cele mai importante sunt: oxigenul, hidrogenul, argonul, heliul, xenonul (componente fixe), oxidul si bioxidul de carbon, vapori de apa in diferite proportii (componente variabile) si dioxid de sulf, amoniac, oxid de azot, metan, vapori de acizi, particule de praf organic sau mineral si microorganisme (componente intamplatoare). Aerul atmosferic poate fi considerat aer uscat (continand toate componentele, mai putin vaporii de apa) sau aer umed (cand se iau in considerare si vaporii de apa). In spatiile de depozitare se recomanda pastrarea unei atmosfere controlate (cu posibilitati de reglare a proportiei dintre oxigen si dioxid de carbon). In situatiile in care nu se poate mentine o atmosfera controlata, se recomanda realizarea unei atmosfere modificate (cazul ambalajelor captusite cu polietilena sau la care se adauga gheata carbonica).

Anumite componente ale aerului, pot avea, in anumite conditii, efecte favorabile asupra marfurilor depozitate. Astfel, ozonul provoaca reimprospatarea si dezinfectarea aerului din depozit, dioxidul de sulf inhiba dezvoltarea mucegaiurilor, iar, dioxidul de carbon, intr-o anumita proportie, opreste evolutia microorganismelor.

Radiatiile, in special, cele luminoase, sunt considerate daunatoare

pentru marfurile depozitate, mai ales, atunci cand actiunea lor este conjugata cu actiunea unor valori de temperatura si umiditate relativa, nepermise de standardele in vigoare. Radiatiile luminoase actioneaza nefavorabil asupra marfurilor, in special, asupra marfurilor alimentare. Se mentioneaza faptul ca, sub actiunea radiatiilor luminoase, sunt distruse,partial,vitaminele din grupul B si vitamina C, precum si alte substante active din produsele alimentare, dar, si din produsele cosmetice si medicamentoase. La unele produse nealimentare (cauciuc, piele, materiale plasyice, textile, sintetice), sub actiunea radiatiilor solare se declanseaza fenomenul de imbatranire; in plus, la produsele din piele, grasimile din compozitia acestora isi modifica consistenta si exudeaza la suprafata produselor, deteriorandu-le, major, calitatea.

Factorii biologici sunt considerati deosebit de periculosi, deoarece pot

provoca degradari ireversibile produselor depozitate. In conditii favorabile de temperature si umiditate, se dezvolta rapid microorganismele (drojdii, mucegaiuri), care pot afecta produsele alimentare, acestea devenind improprii consumului uman. Astfel, sub actiunea microorganismelor la unele produse alimentare se produc fermentatiile: alcoolica, acetica, lactica, butirica, precum si mucegairea si putrefactia. De asemenea pot aparea procesele de respiratie, incoltire, maturatie si autoliza. Produsele textile, confectiile din piele, confectiile din lemn, etc., pot suferi deteriorari importante, datorita mucegaiurilor, afectandu-se estetica acestor produse prin aspectul dezagreabil si prin mirosul specific neplacut, dezvoltat de mucegaiuri.

Alti factori biologici, cum sunt insectele xilofage (cariile) pot distruge produsele lemnoase, iar moliile distrug produsele din lana, matase, confectiile de blana, etc. Un pericol pentru integritatea ambalajelor si produselor, cat si pentru igiena lor, il constituie insectele si rozatoarele. Pentru combaterea factorilor biologici sunt necesare respectarea unor conditii stricte de igiena, operatiuni periodice de dezinfectie, dezinsectie si deratizare, ca si operatiunile de eliminare a mirosurilor prin ventilare sau prin utilizarea carbunelui absorbant.

Fragil (fragile) Marfa astfel etichetata trebuie manipulata cu grija. Coletele nu vor fi

tarate sau lovite si vor fi asezate (si nu aruncate) pe suprafete plane si solide. Se va

evita supraetajarea excesiva, care ar putea deteriora marfa din randurile inferioare.

Nu folosi carlige (use no hooks) Se interzice folosirea carligelor metalice la

manipularea marfurilor in saci de iuta si, mai ales, de plastic, la cartoane, bale si

baloturi cu marfuri scumpe si delicate etc.

Se pastreaza la loc uscat (keep dry) Marfurile astfel etichetate vor fi ferite de umiditate.

A se feri de caldura (keep away from heat) Aceste marfuri nu vor fi stivuite in

locuri cu temperaturi ridicate si nu vor fi supuse timp indelungat influentei directe a

razelor solare.

Pot necesita controlul temperaturii (may require temperature control) insemnul

respectiv se aplica in special pe ambalajul marfurilor perisabile.

Container captusit sau punte alaturata (line container or adjacent deck) Marfurile

astfel ambalate trebuie stivuite separat, deoarece sunt daunatoare altor marfuri

(prin mirosuri penetrante, scurgeri care pateaza etc).

Pericol de contaminare (posible taint problem) Marfurile respective pot

produce contaminare sau pot fi contaminate (in special prin mirosuri penetrante).

Pericol de incendiu (posible fire risk) Eticheta care marcheaza marfurile

inflamabile, predispuse aprinderii spontane, sau aprinzibile prin incalzire.

Pericol de otravire (possible poison) Evident este vorba de substante otravitoare,

care trebuie stivuite departe de marfurile alimentare si delicate.

Pericol de corodare (rust risk) Prin scurgeri, marfa respectiva produce corodarea

altor marfuri sau containerului in care este stivuita, distruge vopseaua etc. Alte asemenea

marfuri avariaza marfurile din vecinatate prin degajarea de gaze. Altele (ca de exemplu

sarea) produc oxidarea rapida si intensa in conditii de umiditate si in contact direct cu

metalul.

Pericol de infestare (possible infestation problem) Marfurile in cauza pot contine

insecte. In aceste cazuri spatiile implicate, dupa descarcare, vor fi fumigate. Sunt insotite

de documente sanitare obtinute din tara de origine.

Produc praf sau se pot cerne (may shift or give off dust) Este cazul nisipurilor,

produselor macinate, diferite medicamente - prafuri, minereuri, cereale, seminte etc.

Pot produce umezeala (may give of moisture) Marfurile etichetate astfel sunt predispuse

scurgerilor, sau contin multa apa, produc umiditate prin evaporare, transpira, absorb

vaporii de apa etc.

Pot fi marfuri periculoase (may be dangerous goods) Pentru modul de stivuire si

conditii de transport, se va consulta si respecta Codul IMO al marfurilor periculoase

(IMDG Code).

Pot necesita ventilare (may require ventilating) Functie de mediul inconjurator

si caracteristicile marfurilor, se pot impune masuri pentru o ventilare

corespunzatoare, in principal constand din evitarea condensarii, introducerea in magaziile

de marfa de aer uscat, eliminarea umiditatii din interior

Fig. 3.1 Marcaje utilizate in circuitul international al marfurilor si semnificatiile lor

A nu se rasturna (no overturn)