Obiectul si paradigma cursului de "Doctrine economice contemporane"

Obiectul si paradigma cursului de "Doctrine economice contemporane"

Reflectiile istorice ale oamenilor, mai ales cele din ultimele cinci secole (XVI-XX), trebuiau sa fie ierarhizate, sistematizate dupa anumite criterii.

Astfel a aparut acum doua secole istoria gandirii si doctrinei economice care studiaza etapele maturizarii economice, urmarind cel putin 3 aspecte:

obiectul de studiu;

mijloacele cele mai eficiente de investigare a proceselor economice;

rezultatele obtinute in procesul acestei cunoasteri (metode, legi economice, strategii si politici de crestere economica etc.)

La baza stabilirii obiectului de studiu al gandirii economice sta dezvoltarea societatii omenesti precum si capacitatea de intelegere a oamenilor. Obiectul de studiu al gandirii economice are caracter istoric, deoarece el cunoaste in permanenta modificari cantitative si calitative. Obiectul reflectiilor economice s-a extins mereu, pornind de la fenomene intamplatoare la anumite regularitati sau legi economice. Daca la inceput predominau reflectiile referitoare la agentii economici (persoanele individuale, menajele, statul, producatorii, consumatorii etc.), mai apoi au aparut reflectii asupra ansamblului economiei nationale si chiar a economiei mondiale, reflectii asupra problemelor globale ale omenirii si asupra problemelor economice internationale. Astfel, in prezent, s-au delimitat patru sfere distincte de analiza economica: microanaliza, macroanaliza, mondoanaliza si analiza din domeniul mezoeconomiei. Acestea s-au transformat in subdiviziuni autonome ale stiintei economice si discipline distincte din invatamantul universitar.

Obiectul cursului de ''Doctrine economice contemporane'' il formeaza mersul ideilor economice de-a lungul timpului, la scara mondiala si internationala precum si destinul lor istoric. Trebuie sa precizam ca nu este vorba de un simplu inventar de teorii, doctrine si curente de gandire economica ci de evidentierea  unor schimbari esentiale pe termen lung privind problematica economica abordata de generatii de economisti ca si modificarile de paradigme sau metode de investigatie care s-au succedat. In al doilea rand trebuie sa precizam ca nu este posibila o tratare exhaustiva a acestui obiect, ci una selectiva, atat in sens structural cat si temporal. Plecand de la legatura existenta intre pozitiv si normativ, intre teorii si doctrine economice, vom pune accentul pe doctrine, adica pe acele optiuni practice de politica economica in cadrul diferitelor curente de gandire economica, deoarece acest aspect intereseaza cu precadere pe agentii economici si factorii de decizie.

Vom acorda o atentie deosebita doctrinelor si curentelor de gandire economica din epocile moderna si contemporana, bineinteles, fara a ignora trecutul indepartat a gandirii economice. Acest trecut al doctrinelor economice este indispensabil intelegerii doctrinelor moderne si contemporane. Studiind controversele doctrinare din ultimele 2-3 secole vom observa ca acestea prezinta similitudini cu controversele doctrinere din zilele noastre.

Obiectul cursului de Doctrine economice contemporane il constituie geneza, esenta si rolul principalelor teorii, doctrine si curente de gandire economica din intreaga lume si din tara noastra, in epoca moderna si contemporana.

Vom incerca sa raspundem la intrebari cum sunt:

cand si din ce cauze au aparut si cum au evoluat diferite teorii, doctrine, scoli si curente de gandire economica?

ce interese au exprimat si au aparat acestea?

ce contributii au avut la dezvoltarea teoriei economice, a stiintei economice, la motivarea diferitelor politici economice, la inovarea  instrumentarului analitic si a metodelor pentru investigarea problemelor economice?

care a fost impactul practic al acestora asupra economiei societatii?

care a fost destinul istoric al diferitelor teorii, doctrine, scoli si curente de gandire economica?

care ar fi invatamintele pe care le putem trage din dificultatile cu care s-au confruntat, din succesele si esecurile pe care le-au avut diferite teorii, doctrine, scoli si curente economice?

Unii exegeti contemporani au atras atentia asupra faptului ca metodologia interpretarii unor opere economice din trecut sau a caracterizarii unor curente de gandire economica lasa mult de dorit. Astfel, se pune problema stabilirii unui etalon de apreciere stiintifica a teoriilor si doctrinelor economice mai vechi sau mai noi, a reperelor la care trebuie raportate acestea sau a criteriilor dupa care ele pot fi considerate valori sau nonvalori in procesul cunoasterii economice, deci a principiilor sau paradigmei cu ajutorul carora trebuie investigat acest domeniu de studiu. Toti factorii care conditioneaza (atat de natura obiectiva, cat si subiectiva) geneza, continutul si rolul gandirii economice in societate, care in plan metodologic imbraca forma unui ansamblu coerent de repere interdependente sau criterii (etaloane, standarde) cu valoare de sistem se numesc paradigma.

1. Criteriul epocii are ca nucleu central mediul economico-social in care s-a nascut ideea sau reflectia respectivǎ. De acesta se leaga numeroase elemente incepand cu mediul natural si terminand cu multimea datelor empirice care caracterizeaza formarea si dezvoltarea oricarei individualitati. Fara acest criteriu, cu greu s-ar putea face o caracterizare riguroasa a continutului principal al unei teorii, doctrine, a unei opere economice sau a unui curent de gandire economica.
2. Principalul factor subiectiv care conditioneaza gandirea economicǎ este optica  prin care priveste ganditorul problemele aflate in centrul atentiei la momentul respectiv, care este de sorginte atat individualǎ , cat si social-politicǎ. Intreg acest ansamblu de determinari subiective ale gandirii economice este sintetizat sub denumirea de criteriul epocii social-politice.
3. Numeroasele posibilitati oferite unui economist de a dezvolta gandirea economicǎ de optica sa in epoca in care traieste sunt mult amplificate de bagajul de cunostinte cu care porneste la drum. Toate acestea la un loc vor determina o anumitǎ atitudine a lui fatǎ de  gandirea economicǎ a inaintasilor, aflatǎ la baza criteriului filiatiunii de idei.

Toate aceste trei criterii de apreciere a gandirii economice se referǎ la premisele gandirii economice spre deosebire de urmatoarele trei care au in vedere rezultatele sau calitatea reflectiilor economice facute de diferiti ganditori.

4. Criteriul valorii cognitive are rolul de a stabili cat adevar contine o teorie sau doctrina economicǎ sau alta, in ce constǎ contributia originalǎ la imbogatirea cunoasterii vietii economice, in ce constǎ capacitatea de prospectare a viitorului si care sunt limitele sau deficientele teoriei respective.
5. Criteriul rolului practic al unei teorii sau doctrine economice urmareste sǎ evidentieze masura in care acestea au fost urmate de optiuni de politicǎ economicǎ si mai ales care au fost rezultatele ce s-au obtinut cu ajutorul lor. Aprecierea rolului practic nu trebuie facuta doar intr-un mod abstract, pur teoretic, ci tinand seama permanent de marea diversitate de situatii concrete din fiecare tarǎ sau zonǎ in parte.
6. Criteriul destinului istoric al unei teorii sau doctrine economice impune urmarirea aderentei acesteia atat la lansare, cat si ulterior, adica parerea generatiilor urmatoare despre ele, ceea ce va da masura in care acestea contin valori durabile sau doar idei superficiale, perisabile care vor fi repede date uitarii.

Aceste 6 criterii de apreciere a importantei unor teorii sau curente de gandire economicǎ reprezinta, evident, cerintele minimale pentru stabilirea locului lor in istoria gandirii economice. Ele nu vor fi folosite separat, ci numai impreunǎ, corelate unele cu altele, functionand ca un sistem unitar si coerent de criterii sau repere. Cu ajutorul acestor repere vom incerca sa explica in cele ce urmeaza atat performantele cat si esecurile celor doua megatendinte din gandirea economica a secolelor XVIII, XIX si XX - liberalismul si marxismul, precum si ale doctrinelor si curentelor adiacente.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care este obiectul de studiu al istoriei gandirii economice? (2 puncte)

2. Ce se intelege prin paradigma? (2 puncte)

3. Care sunt reperele sau criteriile de care trebuie sa se tina seama in studierea genezei, continutului si rolului gandirii economice in societate? (6 puncte)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 10 min.