Analiza economico-financiara pe baza bilantului

Analiza economico-financiara pe baza bilantului

1 Analiza financiara, analiza economica. Definitii, concepte.

Analiza reprezinta metoda generala de cercetare a proceselor si fenomenelor obiective, bazata pe descompunerea lor in parti componente si studierea fiecareia dintre acestea. Contribuie la ridicarea nivelului de cunoastere de la particular la general, de la concret la abstract.

Analiza economica reprezinta continutul metodelor de cercetare a proceselor si fenomenelor inconjuratoare din punct de vedere economic. Formele concrete ale analizei sunt urmatoarele:

analiza financiara

analiza contabila

analiza economica.

Analiza financiara constituie ansamblul procedeelor de cercetare a modului de procurare si utilizare a fondurilor intreprinderilor, de obtinere si utilizare a rezultatelor financiare, avand ca scop relevarea amplorii si intensitatii influentei exercitate de catre factorii determinanti si conditionali ai activitatii financiare.

Scopul analizei financiare este de a diagnostica situatia financiara a unei intreprinderi, respectiv de a identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile care se manifesta la nivel de intreprindere din punct de vedere financiar.

Finalitatea analizei financiare consta in:

identificarea cailor de ameliorare a gestiunii resurselor

sursa informationala si baza decizionala la contractarea sau acordarea unui imprumut

sursa informationala in cazul cumpararii sau vanzarii de titluri financiare

sursa informationala pentru studierea partenerilor de afaceri (clienti sau furnizori).

Utilizatorii analizei financiare sunt:

conducerea intreprinderii - urmareste identificarea unor situatii de dezechilibru financiar care ar putea afecta securitatea financiara a intreprinderii;

proprietarii intreprinderii (actionarii) - vor sa cunoasca evolutia averii lor si a castigului pe care il asteapta;

bancile - cu care intreprinderea este in relatii. Acestea sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia, garantia pe care o prezinta intrepriderea in vederea recuperarii imprumuturilor acordate;

partenerii de afaceri (clientii sau furnizorii) - isi modifica optiunile strategice in functie de situatia financiara a intreprinderii cu care colaboreaza;

concurenta - este interesata de starea financiara a unei intreprinderi in vederea consolidarii propriei pozitii pe piata;

organele administrative locale si centrale - sunt interesate de situatia financiar-patrimoniala a intreprinderii, deoarece aceasta constituie o sursa de venit si un mijloc de rezolvare a problemelor economico-sociale;

sindicatele - urmaresc situatia financiar-patrimoniala, deoarece constituie baza de negociere privind majorarile de salarii si de incheiere a contractului colectiv de munca.

Tipurile de analiza financiara au la baza modul de structurare a bilantului, iar in functie de aceasta pot fi identificate urmatoarele tipuri de analiza:

analiza pe orizontala - cuprinde corelatiile dintre elementele de activ si cele de pasiv (mijloace si resurse), evidentiind masura in care sursele de finantare ale intreprinderii (elementele de pasiv) sunt suficiente pentru a finanta nevoile intreprinderii (elementele de activ);

analiza pe verticala - urmareste studierea modului de structurare a activului sau pasivului bilantier;

analiza combinata - imbina caracteristicile prezentate anterior.

Analiza financiara foloseste urmatoarele metode si tehnici:

diviziunea sau descompunerea rezultatelor

comparatia

masurarea relatiilor factorial-cauzale

reprezentarea simplificata a realitatii prin utilizarea graficelor (cronograme, diagrame) sau a modelelor simbolice (modele de corelatie, modele aditive, modele multiplicative, modele combinate).

Analiza financiara foloseste marimi absolute rezultate din operatiuni de numarare, cumulare sau produs si pot fi exprimate in unitati fizice, valorice sau de timp; marimi relative obtinute prin compararea a doua marimi economice si indici, care apar ca marimi relative de variatie in timp, in spatiu sau din punct de vedere calitativ.

Marimile economice absolute trebuie sa aiba elemente componente omogene, pentru a putea fi incluse in marimea respectiva. Principalele categorii de marimi economice absolute sunt cele de stare (statice), care descriu un fenomen sau aspect economic la un moment dat si marimile de miscare (dinamice), care caracterizeaza un aspect economic care s-a derulat o anumita perioada de timp. Caracterul relativ al marimilor economice relative este dat de faptul ca ele se raporteaza la ceva, in cazul lor existand intotdeauna doi termeni: un termen de comparat si un termen baza de comparatie.

Indicii se exprima printr-un raport, simplu sau procentual, intre doua niveluri ale aceluiasi indicator, raportate la doua perioade de timp diferite (indici ai variatiei de timp), la doua unitati teritoriale diferite sau la doua unitati calitative diferite.

Rolul principal care revine analizei, atat ca stiinta, cat si ca activitate practica de evaluare si de orientare a vietii economice, este de a aprecia performantele realizate la un moment dat de o intreprindere, de a identifica factorii care au condus la nerealizarea unor niveluri de performanta prestabilite, de a determina intensitatea actiunii acestor factori si de a explica mecanismul actiunii acestora, astfel incat sa se poata elimina influenta factorilor cu influenta nefavorabila si sa se mentina sau sa se amplifice influentele favorabile ale altor factori, in vederea ameliorarii performantelor intreprinderii.

Una dintre principalele functii ce revin analizei economico-financiare este aceea de instrument al managementului intreprinderii, deoarece a conduce competent inseamna sa cunosti realitatile vietii economice in care activezi, sa cunosti plusurile si minusurile entitatii pe care o conduci, ori acest lucru nu este posibil fara o analiza pertinenta.

2 Ratele de structura

Ratele de structura analizeaza in mod distinct activul si pasivul bilantier si modul de structurare al acestora. Se calculeaza ca raport intre un post din activ sau pasiv si totalul bilantier, precum si ca raport intre elementele de activ sau pasiv si nivelul total al grupelor din care fac parte. Factorii care pot influenta structura patrimoniala a intreprinderii sunt:

factori de natura tehnico-economica: - intensitatea capitalizarii,

- durata de viata a imobilizarilor,

- durata procesului de productie;

factori juridico-economici: - reglementarile legale in vigoare,

- forma juridica a intreprinderii;

factori de conjunctura;

optiunile strategice ale intreprinderii;

marimea intreprinderii;

relatiile cu partenerii.

Analiza ratelor de structura este o analiza pe verticala, deoarece se calculeaza distinct activul si pasivul bilantier.

Ratele de structura ale activului evidentiaza destinatia economica a capitalului investit, gradul de lichiditate al acestuia, capacitatea intreprinderii de a-si modifica structura activului sub actiunea factorilor conjuncturali. Ratele de structura ale pasivului evidentiaza modul de structurare al surselor de finantare, in functie de provenienta si gradul de exigibilitate al acestora. Ele reflecta stabilitatea financiara, autonomia financiara, gradul de indatorare.

1 Analiza ratelor de structura ale activului

a) Rata activelor imobilizate masoara gradul de investire a capitalului si se calculeaza ca raport intre nivelul total al activelor imobilizate si nivelul total al activului.

r_Ai = * 100

unde: Ai = Active imobilizate

At = Active totale

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor imobilizate, dupa cum urmeaza:

a') rata imobilizarilor necorporale: r_In = *100; unde: I_n = Imobilizari necorporale;

a") rata imobilizarilor corporale: r_Ic = *100; unde: I_c = Imobilizari corporale;

a'") rata imobilizarilor financiare: r_If = *100; unde: I_f = Imobilizari financiare.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia: r_In + r_Ic + r_If = r_Ai

Din calculul indicatorilor rezulta situatii favorabile pentru intreprindere in cazul in care cresterea activelor imobilizate devanseaza cresterea activelor totale, iar veniturile obtinute din activitatea intreprinderii cresc intr-o proportie mai mare decat cresterea activelor imobilizate.

b) Rata activelor circulante exprima in marimi relative nivelul capitalului imobilizat in procesul de exploatare, care, datorita faptului ca se reinnoieste dupa fiecare ciclu de exploatare, se mai numeste si capital circulant.

r_Ac = * 100

Intre rata activelor circulante si rata activelor imobilizate exista urmatoarea relatie:

r_At + r_Ac = 100

La fel ca si in cazul ratei activelor imobilizate, pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor circulante, dupa cum urmeaza:

b') rata stocurilor: r_St = * 100; a carei crestere este justificata atunci cand este determinata de sporirea volumului de activitate, respectiv este nejustificata atunci cand duce la formarea de stocuri fara miscare sau cu miscare lenta. Nivelul ratei poate fi influentat de mai multi factori, ca: sectorul de activitate unde activeaza intreprinderea, durata ciclului de exploatare, specularea fluctuatiilor de pret de pe piata.

b") rata creantelor: r_Cr = * 100; unde: C_r = Creante;

b"') rata disponibilitatilor banesti: r_Db = * 100; unde D_b = disponibilitati banesti; nivelul considerat normal este 1,5 - 2%.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia: r_St + r_Cr + r_Db = r_Ac.

2 Analiza structurii pasivului

a) Rata stabilitatii financiare reflecta ponderea capitalurilor permanente in totalul surselor de finantare. Capitalurile permanente sunt formate din capitalul propriu si capitalul imprumutat cu durata mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc si surse stabile de finantare.

r_Sf = * 100

unde: Cpm = capitaluri permanente

Pt = pasive totale

Stabilitatea financiara a intreprinderii este cu atat mai mare cu cat nivelul ratei este mai aproape de 100.

b) Rata autonomiei financiare pune in evidenta masura in care sursele de finantare apartin proprietarului. Cu cat sursele proprii detin o pondere mai importanta in totalul surselor de finantare, cu atat autonomia financiara a intreprinderii este mai ridicata. Exista doua tipuri de autonomie financiara, si anume:

autonomie financiara globala, cand sursele proprii se compara cu totalul surselor de finantare;

autonomie financiara la termen, cand sursele proprii se compara doar cu sursele permanente imprumutate.

b') rata autonomiei financiare globale: r_afg = * 100; unde: C_pr = capitaluri permanente. Aceasta rata are importanta deosebita pentru institutiile financiare in cazul in care intreprinderea solicita un imprumut. In acest caz evaluarea se poate face astfel:

cand r_afg   > 66,7% inseamna ca autonomia financiara globala este ridicata si intreprinderea poate beneficia de credit;

cand r_afg   = 30-60% se poate obtine creditul, dar creste riscul acestuia;

cand r_afg   < 30% ]ntreprinderea nu prezinta garantii pentru a obtine creditul.

b") rata autonomiei financiare la termen reflecta ponderea surselor proprii in totalul surselor permanente de finantare.

r_aft = * 100

Se considera ca firma beneficiaza de o structura financiara sanatoasa, cu un grad scazut de risc, atunci cand ponderea surselor proprii in sursele permanente este de cel putin 50%. Se mai poate calcula si dupa urmatoarea formula:

r _aft = * 100

In acest caz, autonomia financiara este asigurata atunci cand capitalul propriu este cel putin egal cu datoriile financiare pe termen mediu si lung.

c) Rata de indatorare exprima nivelul datoriilor pe care le are firma in raport cu totalul surselor de finantare sau cu sursele proprii.

c') Rata indatorarii globale: r_ig = * 100; nivelul maxim acceptat, la un grad de risc suportabil, este de 66%.

c") Rata indatorarii la termen: r_It = * 100; nivelul admis trebuie sa fie 50%.

r_It = * 100; nivelul admis trebuie sa fie 100%.

3 Analiza bonitatii

Lichiditatea se refera la posibilitatea acoperirii obligatiilor pe termen scurt, pe cand solvabilitatea se refera la acoperirea obligatiilor pe termen lung.

Lichiditatea este definita de doua principale caracteristici:

specificul elementelor de activ, acestea avand o capacitate mai mare sau mai mica de a se transforma in bani;

destinatia lichiditatilor, din acest punct de vedere lichiditatea fiind definita ca si capacitatea intreprinderii de a acoperi din activele sale cele mai lichide obligatiile pe termen scurt.

Cel mai frecvent, in literatura de specialitate, aprecierea nivelului de lichiditate se face cu ajutorul a trei indicatori (rate):

lichiditatea curenta exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din activele circulante, fiind calculata ca raport intre activele circulante medii si pasivele curente medii:

l_c =

lichiditatea rapida exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din activele circulante care pot fi transformate rapid in lichiditati, calculandu-se ca raport intre activele circulante lichide medii si pasivele curente medii:

l_r =

lichiditatea imediata exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din disponibilitati, calculandu-se ca raport intre disponibilitatile medii si pasivele curente:

l_i =

Nivelele considerate normale pentru aceste rate sunt urmatoarele:

pentru lichiditatea curenta, valorile sunt cuprinse in intervalul

pentru lichiditatea rapida, valorile sunt cuprinse in intervalul

pentru lichiditatea rapida, valorile sunt cuprinse in intervalul .

Solvabilitatea patrimoniala reflecta capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen mediu si lung, de a asigura sursele banesti capabile sa sustina continuitatea exploatarii pe termen lung.

SP = Capital social / (Credite pe termen mediu si lung + Capital social)

Pentru acest indicator, valorile considerate normale sunt cele cuprinse intre 40% si 60%, limita minima fiind de 30%.

Desfasurarea activitatii pe termen lung presupune apelarea la imprumuturi, ceea ce face ca solvabilitatea sa fie privita sub doua aspecte:

ca posibilitate de restituire a imprumuturilor din rezultatele obtinute, cand se mizeaza pe o activitate eficienta care elimina varianta acoperirii obligatiilor prin lichidarea activelor. In acest caz, solvabilitatea se apreciaza cu ajutorul gradului de acoperire a serviciului datoriei:

g_SD = (Π _net + A - Div) / (R_c + Dob.)

unde: Π_net   = profit net;

A = amortizarea;

Div. = dividende de platit;

R_c = rata de rambursare a creditului pe termen mediu si lung;

Dob. = dobanda aferenta creditului.

ca alternativa nefavorabila, generata de starea de faliment a intreprinderii, cand acoperirea obligatiilor se face prin valorificarea activelor totale, caz in care solvabilitatea intreprinderii se apreciaza cu ajutorul indicelui de solvabilitate generala:

i_sg = At / (Dt + Dob.)

unde: At = active totale

Dt = datorii totale

Dob. = dobanzi.

Nivelul optim al marimilor este:

pentru gradul de acoperire a serviciului datoriei, nivelul minim acceptat este "1", solvabilitatea fiind cu atat mai buna, cu cat nivelul indicatorului este mai mare;

pentru indicele de solvabilitate generala, ca urmare a faptului ca valoarea de lichidare a activelor este inferioara valorii contabile a acestora, solvabilitatea este cu atat mai buna , cu cat nivelul indicatorului este mai mare de "3".

4 Analiza echilibrului financiar

Echilibrul financiar este premisa pentru derularea unei afaceri profitabile. Realizarea echilibrului financiar inseamna:

pentru afaceri mici: Venituri = Cheltuieli

pentru afaceri mari si foarte mari: Nevoi = Resurse

Conditia de baza pentru realizarea echilibrului financiar este urmatoarea:

Nevoi stabile = Surse stabile

Nevoi ciclice = Surse ciclice

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza cu ajutorul indicatorilor:

fondul de rulment - apreciaza echilibrul financiar pe termen mediu si lung;

necesarul de fond de rulment - apreciaza echilibrul financiar pe termen scurt;

trezoreria neta - apreciaza echilibrul financiar global.

4.1 Analiza echilibrului financiar pe termen lung

Fondul de rulment reprezinta nivelul surselor permanente utilizate pentru finantarea nevoilor procesului de exploatare (active circulante) sau partea din sursele stabile utilizate pentru finantarea nevoilor ciclice. Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe acceptiuni, in functie de nivelul de cuprindere la care se refera:

fondul de rulment brut include totalitatea mijloacelor circulante pe care intreprinderea le are la dispozitie;

fondul de rulment net, cu cele doua modalitati de calcul:

fond de rulment calculat pe baza partii de sus a bilantului

FR = Cpm - Ai

fond de rulment calculat pe partea de jos a bilantului

FR = Ac - Dts

fondul de rulment propriu apreciaza cuantumul participarii capitalului propriu la finantarea nevoilor de exploatare:

FRp = Cpr - Ai

FRp = FR - Itml

fondul de rulment strain pune in evidenta participarea imprumuturilor pe termen mediu si lung la finantarea temporara a nevoilor de exploatare:

FRs = FR - FRp

Firma se gaseste in stare de echilibru financiar pe termen lung atunci cand valoarea FR 0. In caz contrar, se inregistreaza un dezechilibru financiar pe termen lung, sursele permanente fiind insuficiente pentru finantarea nevoilor permanente. Marimea minima a fondului de rulment este data de nivelul mediu al fluctuatiilor nevoii fondului de rulment, iar marimea optima este de 15 - 20% din cifra de afaceri.

4.2 Analiza echilibrului financiar pe termen scurt

Necesarul de fond de rulment reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantate din surse stabile.

NFR = Active ciclice - Pasive ciclice

NFR = (Active circulante - Disponibilitati) - (Datorii pe termen scurt - Credite de trezorerie)

NFR = (Stocuri + Creante) - Datorii de exploatare

Pentru analiza necesarului de fond de rulment s-a stabilit ca marimea considerata normala este cuprinsa intre 10 - 15% din cifra de afaceri.

4.3 Analiza echilibrului financiar global

Trezoreria neta reprezinta disponibilitatile banesti care raman la nivelul intreprinderii dupa ce toate nevoile de finantare au fost acoperite. Se poate determina pe baza a doua relatii:

ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment:

TN = FR - NFR

ca diferenta intre disponibilitatile banesti si imprumuturile pe termen scurt:

TN = Db - Its

Analiza trezoreriei poate evidentia doua situatii:

a) Valoarea trezoreriei nete este pozitiva: - intreprinderea se afla in stare de echilibru financiar si sunt create premise pentru ca ea sa desfasoare o activitate profitabila. Pe termen lung, o valoare ridicata a trezoreriei nete poate semnifica o slaba gestionare a resurselor financiare, care sunt tinute la vedere in conturile de la banca ale intreprinderii.

b) Trezoreria negativa reflecta un dezechilibru financiar, un deficit monetar care poate fi acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt.

5 Analiza ratelor de finantare

Ratele de finantare a activelor pun in evidenta modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, care pot fi strategice, de exploatare si de echilibru. Analiza ratelor de finantare este o analiza de tip orizontal, in sensul ca pune in evidenta legatura dintre nevoile de finantare si sursele de acoperire a acestora. cu ajutorul acestor rate poate fi analizata masura in care este asigurat echilibrul financiar la o intreprindere, fara a calcula indicatorii specifici ai acestuia: fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezoreria neta.

Rata de finantare a activelor imobilizate din surse permanente exprima masura in care sursele permanente de finantare sunt suficiente pentru a finanta nevoile stabile ale intreprinderii, astfel incat sa fie asigurat echilibrul financiar pe termen mediu si lung. Mai poarta denumirea si de rata a finantarii stabile.

r_fAi =

unde: Cpm = capital permanent

Ai = active imobilizate.

Rata de finantare a activelor imobilizate din capitalul propriu exprima gradul in care capitalul propriu participa la finantarea nevoilor stabile.

r_fpAi =

unde: Cpr = capital propriu

Ai = active imobilizate.

Rata de finantare a nevoilor ciclice din surse ciclice exprima masura in care nevoile procesului de exploatare pot fi finantate din surse ciclice specifice exploatarii.

r_fnc =

unde: Dts = datorii pe termen scurt

Its = imprumuturi pe termen scurt

Ac = active ciclice

Db = disponibilitati.

Rata de finantare a nevoii de fond de rulment masoara proportia in care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama surselor permanente (fond de rulment).

r_Fnfr =

6 Analiza ratelor de gestiune

Unul din obiectivele majore ale managementului intreprinderii ar trebui sa fie gestiunea rationala si eficienta a resurselor de care dispun, datorita caracterului limitat al acestora si pentru a se asigura un nivel superior de eficienta si rentabilitate. In termeni generali, se poate afirma ca o gestiune eficienta a resurselor se realizeaza atunci cand se obtin rezultatele scontate cu un volum cat mai limitat de resurse. Cresterea nivelului de eficienta in gestiunea resurselor este echivalent cu obtinerea aceluiasi rezultat cu un volum mai mic de resurse sau obtinerea unui rezultat mai mare cu acelasi volum de resurse.

Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizeaza cu ajutorul ratelor de gestiune, care exprima de fapt viteza de rotatie a elementelor patrimoniale sau a surselor de finantare. Viteza de rotatie masoara durata de transformare a activelor in lichiditati si durata de reinnoire a datoriilor. Masurarea vitezei de rotatie se realizeaza cu ajutorul a doi indicatori:

numarul de rotatii: arata de cate ori se roteste elementul de activ sau pasiv analizat prin cifra de afaceri, intr-o perioada de gestiune. Cresterea numarului de rotatii inseamna cresterea eficientei utilizarii elementului;

durata in zile a unei rotatii: arata durata medie in care elementul analizat parcurge intreg ciclul economic si revine in forma baneasca. Reducerea duratei medii in zile a unei rotatii inseamna o scurtare a perioadei de imobilizare. Elementele de activ sau pasiv se recomanda a fi luate in calcul la un nivel mediu.

a) Gestiunea activului total: reflecta eficienta utilizarii capitalului total aflat la dispozitia unitatii sau altfel spus, modul de gestionare a tuturor resurselor.

numarul de rotatii: nr_At = * 100; se masoara in rotatii/an;

durata in zile a unei rotatii: dz_At = * T; T = timpul; se masoara in zile/rotatie.

Valorile statistice considerate normale sunt:

nr_At < 1 - eficienta foarte scazuta;

< nr_At < 1,4 - eficienta mediocra;

< nr_At < 2 - eficienta medie;

nr_At > 2 - eficienta ridicata.

b) Gestiunea activelor imobilizate: reflecta eficienta utilizarii imobilizarilor firmei, fiind cunoscuta si sub numele de intensitate a capitalizarii. Nivelul ratelor de gestiune a activelor imobilizate depinde de: domeniul de activitate, optiunile strategice ale intreprinderii, nivelul de performanta. Nu exista nivele prestabilite pentru aceste rate, dar se considera ca nivelul mediu se situeaza intre 3 si 4 rotatii/an.

numarul de rotatii: nr_Ai = * 100;

durata in zile a unei rotatii: dz_Ai = * T.

c) Gestiunea activelor circulante: este foarte importanta in procesul general de gestiune a resurselor.

numarul de rotatii: nr_Ac = * 100;

durata in zile a unei rotatii: dz_Ac = * T.

Nu exista un nivel prestabilit, dar se considera ca viteze de peste 4 rotatii/an asigura o gestiune eficienta a acestei categorii de resurse.

d) Gestiunea stocurilor: arata rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activitatii (aprovizionare - depozitare - productie - desfacere - incasare), pana se intorc in forma baneasca.

numarul de rotatii: nr_St = * 100;

durata in zile a unei rotatii: dz_St = * T.

Se considera ca o durata in zile de 40 - 60 de zile asigura o buna gestionare a resurselor.

e) Gestiunea creantelor si datoriilor din exploatare:

e1) Gestiunea clientilor: o valoare normala pentru acest indicator este de cel putin 12 rotatii/an si o durata medie de incasare de 30 zile.

numarul de rotatii: nr_Cl = * 100;

durata in zile a unei rotatii: dz_Cl = * T.

e2) Gestiunea furnizorilor: indica decalajul mediu in zile dintre data facturarii si data platii contravalorii bunurilor cumparate. Duratele de achitare a furnizorilor trebuie sa fie comparabile cu cele de incasare a clientilor.

numarul de rotatii: nr_Fz= * 100;

durata in zile a unei rotatii: dz_Fz = * T.

Intre cele doua tipuri de indicatori pot exista urmatoarele situatii:

- durata medie de incasare a clientilor mai mare decat durata medie de achitare a furnizorilor ceea ce inseamna un deficit de finantare;

- durata medie de incasare a clientilor mai mica decat durata medie de achitare a furnizorilor ceea ce inseamna un decalaj favorabil pentru intreprindere.

7 Performantele unei intreprinderi

Conceptul de performanta economica include mai multe elemente ce caracterizeaza finalitatea activitatilor lucrative, cum ar fi: profitabilitatea, rentabilitatea, productivitatea, competitivitatea si cresterea economica. Pentru a sintetiza toate aceste elemente se poate spune ca "o intreprindere este teoretic performanta cand este in acelasi timp productiva si eficace."[1]

Prin analiza rezultatelor se pot solutiona doua dintre componentele starii de performanta econmica, si anume:

cresterea economica, privita ca aptitudine a intreprinderii de a-si spori volumul de activitate, fapt reflectat prin analiza rezultatelor ce exprima volumul (valoarea productiei fizice, cifra de afaceri, valoarea adaugata);

profitabilitatea activitatii, privita ca abilitate a intreprinderii de aderula in mod eficient activitatile sale economice.

Pentru a putea emite aprecieri pertinente vis-á-vis de aceste aspecte ale starii de performanta, se impune ca activitatea de analiza sa fie orientata spre urmatoarele obiective:

analiza trebuie sa fie completa, in sensul ca trebuie luate in considerare toate elementele relevante ale situatiei analizate, trebuie identificate problamele si oportunitatile, trebuie prezentate si evaluate alternativele;

analiza presupune evaluarea si interpretarea in sens economic a situatiilor si evenimentelor care fac obiectul analizei;

suplinirea lipsei de informatii se realizeaza prin ipoteze rezonabile

o analiza competenta este cea in care se evita confuzia dintre simptome si probleme, respectiv dintre oportunitati si actiuni;

analiza trebuie sa stea la baza stabilirii unor obiective realiste si sa asigure recunoasterea tuturor alternativelor posibile pentru indeplinirea acestor obiective;

in urma analizei se impune formularea unor concluzii clare.

O intreprindere trebuie sa prezinte ca situatie financiara primara fie:

o situatie care sa prezinte profitul sau pierderea neta a perioadei, castigurile si pierderile recunoscute direct in capitalurile proprii si efectele schimbarilor in politicile contabile (situatie a castigurilor si a pierderilor recunoscute); sau

o situatie care sa arate modificarile capitalului propriu.

Rezultatele care exprima volumul de activitate caracteriteaza dimensiunea afacerii si dinamica acesteia, fiind reprezentative atat pentru activitatea de productie, cat si pentru cea de comercializare. Cei mai importanti indicatori de rezultate, care masoara si evalueaza volumul activitatii de productie si comercializare, sunt:

valoarea productiei fizice

cifra de afaceri

valoarea adaugata.

Pentru analiza acestor rezultate este nevoie de o serie de informatii, care se pot obtine din urmatoarele surse: formularele de bilant, bugetul de venituri si cheltuieli, plan de afaceri,studii de piata, alte informatii din contabilitatea sintetica si analitica.

Prin analiza rezultatelor care exprima volumul poate fi evidentiata masura in care o intreprindere reuseste sa satisfaca nevoile pietei intr-o maniera durabila. Aceasta presupune pe de o parte identificarea corecta a cererii existente pe piata, iar pe de alta parte satisfacerea prompta si la un nivel competitiv a acestei cereri.

Valoarea productiei fizice este un indicator cu baza de calcul volumul fizic al productiei sau productia fizica, la determinarea nivelului acestui indicator contribuind doi factori:

cantitatea fizica realizata de fiecare produs aflat in nomenclatorul de fabricatie (volumul productiei fizice)

costul de productie sau pretul de inregistrare al produselor obtinute (factorul calitativ de evaluare a productiei fizice obtinute).

Situatia castigurilor si a pierderilor recunoscute include, separat de profitul sau pierderea neta a perioadei prezentate in contul de profit si pierdere, toate castigurile si pierderile care sunt recunoscute direct in capitalul propriu (de exemplu, surplusul si deficitul din reevaluare si diferentele de schimb valutar). Nu sunt incluse modificarile rezultate din tranzactiile cu actionarii (de exemplu, emiterile de actiuni, dividendele si rascumpararile) si alte miscari ale capitalului propriu (de exemplu, transferurile dintre diferitele categorii de rezerve si rezultatul reportat). Informatiile suplimentare despre acele miscari trebuie sa fie prezentate in note.

Situatia modificarilor capitalului propriu, pe de alta parte, include toate tranzactiile expuse in paragraful anterior in situatia primara. Situatia trebuie sa reprezinte o reconciliere a soldurilor fiecarei clase de capital social, prime, rezultat reportat si a fiecarei rezerve de la inceputul si de la sfarsitul fiecarei perioade, prezentand separat fiecare miscare.

O alta opinie este aceea ca performantele societatii pot fi cel mai bine analizate din perspectiva "valorii adaugate" de catre conducere pe parcursul unei perioade. Aceste modificari ale valorii juste a activelor si datoriilor care nu sunt recunoscute in prezent in contul de profit si pierdere, ci direct in capitalul propriu (cum ar fi instrumente financiare, active necorporale, active biologice, titluri imobiliare sau obligatii privind pensiile) vor fi astfel recunoscute. Acest tratament rezulta intr-o situatie ce permite evaluarea obiectiva a performantelor societatii, situatie ce cuprinde contul traditional de profit si pierdere plus informatiile minime impuse de IAS 1 paragraful 86. Flexibilitatea prevederilor de prezentare incluse in IAS 1 sunt rezultatul unui compromis intre aceste puncte de vedere.

7.1 Analiza rezultatelor care exprima volumul de activitate

Rezultatele care exprima volumul activitatii (indicatori de activitate) caracterizeaza dimensiunea afacerii s dinamica acesteia, fiind reprezentative atat pentru activitatea de productie, cat si pentru cea de comercializare. Cei mai importanti indicatori de rezultate sunt: valoarea productiei fizice, cifra de afaceri, valoarea adaugata. Sursele de informatie sunt formularele de bilant (in special contul de profit si pierdere), bugetul de venituri si cheltuieli, plan de afaceri, studii de piata, alte informatii din contabilitatea analitica si sintetica. Prin analiza rezultatelor care exprima volumul de activitate poate fi evidentiata masura in care o intreprindere reuseste sa satisfaca nevoile pietei intr-o maniera durabila. Pentru aceasta este necesara identificarea corecta a cererii existente pe piata si satisfacerea prompta si la un nivel competitiv a acestei cereri.

7.1.1 Analiza valorii productiei fizice

Valoarea productiei fizice dimensioneaza cel mai corect activitatea de productie a intreprinderii, respectiv potentialul productiv al acesteia. Productia fizica reprezinta rezultatul de baza al oricarui proces productiv, aceasta reprezentand de fapt ratiunea pentru care fiinteaza o intreprindere.

Cantitatea de produse ce trebuie fabricata pe parcursul unei perioade (de regula un an), depinde de cantitatea prevazuta a se vinde, cantitatea existenta la inceputul perioadei si cantitatea existenta la sfarsitul perioadei.

Q_fiz = Q_v - Q_i + Q_f

unde: Q_fiz = productia fizica;

Q_v = productia vanduta;

Q_i = productia initiala;

Q_f = productia finala.

Productia exercitiului este suma dintre productia vanduta, productia stocata si productia de imobilizari.

Q_ex = Q_vd + Q_st + Q_i

unde: Q_ex = productia exercitiului;

Q_vd = productia vanduta;

Q_st = productia stocata;

Q_i = productia imobilizata.

Volumul fizic al productiei depinde de mai multi factori: volumul estimat al vanzarilor, in functie de cererea existenta pe piata; gradul de asigurare cu resurse; gradul de valorificare a resurselor; nivelul de organizare a productiei si a muncii.

7.1.2 Analiza cifrei de afaceri

Volumul de activitate are doua componente: productia si comercializarea, ambele avand rol determinant in mentinerea, cresterea sau scaderea volumului de activitate si implicit, a pozitiei detinute de intreprindere pe piata. Indicatorul care asigura cea mai corecta masurare a volumului de activitate este cifra de afaceri, deoarece reflecta numai acea parte a productiei care a fost realizata pe piata si reprezinta un rezultat sigur si cert pentru intreprindere.

Cifra de afaceri reprezinta expresia valorica a tuturor afacerilor derulate de o intreprindere intr-o perioada determinata de timp. Cu ajutorul ei se masoara performanta economica a firmelor si este folosita drept criteriu pentru clasificarea acestora dupa importanta lor economica.

Tipologia cifrei de afaceri:

cifra de afaceri medie: reprezinta venitul mediu realizat pe o unitate de produs, pe o lucrare sau un serviciu, intr-o perioada de timp data.

=

cifra de afaceri marginala: reprezinta variatia venitului unei intreprinderi determinata de cresterea sau scaderea cu o unitate a productiei vandute.

CA_mg =

cifra de afaceri critica: este expresia valorica a punctului in care veniturile obtinute din vanzari egaleaza cheltuielile pe care le presupun aceste vanzari, iar profitul obtinut este nul.

CA_prg =

Structura cifrei de afaceri depinde de nivelul de diversificare a activitatii, structura fizica a vanzarilor pe grupe omogene, pretul de vanzare al produselor.

7.1.3 Analiza valorii adaugate

Valoarea adaugata reprezinta bogatia creata de intreprindere si face obiectul unei mize, atunci cand se pune problema repartizarii ei intre participantii la activitatea intreprinderii (salariati, stat, imprumutatori, proprietari). Valoarea adaugata exprima aportul economic al intreprinderii, surplusul de valoare pe care aceasta reuseste sa-l genereze ca urmare a efortului depus in procesul productie. Capacitatea intreprinderii de a crea valoare adaugata se evalueaza cu ajutorul ratei valorii adaugate, calculata dupa formula:

Rata VA = * 100

Masa valorii adaugate se calculeaza ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile intermediare necesare realizarii ei.

VA = (Qex - Ci) + Mc

unde: VA = valoarea adaugata;

Qex = productia exercitiului;

Ci = consumuri intermediare;

Mc = marja comerciala.

Repartitia valorii adaugate se realizeaza intre cinci parti participante:

personalul salariat, care este retribuit prin salarii si protectia sociala aferenta;

statul percepe impozite;

imprumutatorii percep dobanzi pentru titlurile de credit;

proprietarii si conducatorii sai au dreptul la o remunerare sperata;

intreprinderea, care poate beneficia de surse de autofinantare.

8 Analiza rezultatelor care exprima profitabilitatea activitatii

Profitabilitatea activitatilor lucrative este o trasatura a starii de performanta ce caracterizeaza aceste activitati, definind abilitatea lor de a genera profituri. Rezultatele cu relevanta in termeni de profitabilitate privilegiaza performantele monetare ale intreprinderii in detrimentul celorlalte performante care nu pot fi cuantificate monetar: protectie sociala, protectia mediului, creativitatea si competentele personalului etc.

Avand in vedere ca exista mai multi indicatori care masoara profitabilitatea intreprinderii si ca acesti indicatori se formeaza succesiv, ei mai sunt denumiti si indicatori partiali ai profitabilitatii.

8.1 Rezultatul brut al exploatarii

Desi nu apare in contul de profit si pierdere, este un indicator foarte important pentru aprecierea nivelului de performanta economica a intreprinderii, realizand o buna evaluare a nivelului de profitabilitate. Se poate gasi in dubla ipostaza de profit sau pierdere, caz in care apare sub forma excedentului brut de exploatare (daca se inregistreaza profit) sau a deficitului brut de exploatare (in cazul in care se inregistreaza pierderi).

Metoda de baza pentru determinarea indicatorului este cea substractiva:

RBE = VA +Subventii + Alte venituri din exploatare - Salarii - Alte impozite si taxe - Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul brut din exploatare se determina ca diferenta intre veniturile monetare si cheltuielile monetare, astfel ca acesta devine un surplus monetar din exploatare.

Rezultatul brut din exploatare este evidentiat in contul de profit si pierdere, fiind primul rezultat ce exprima profitabilitatea reflectat de acest document.

8.2 Rezultatul net al exercitiului

Rezultatul net al exercitiului masoara acea masa a profitului ce ramane la dispozitia proprietarilor intreprinderii. La formarea rezultatului net contribuie toate cele trei activitati de baza ale intreprinderii: activitatea de exploatare, financiara si extraordinara.

Fig. 3 Participarea activitatilor intreprinderii la formarea rezultatului net

Nivelul absolut al rezultatului net constituie baza de remunerare a proprietarilor si sursa principala de autofinantare a intreprinderii.

Rezultatul net este acel rezultat care ramane la dispozitia proprietarilor, dupa ce toate cheltuielile au fost acoperite sau, altfel spus dupa ce toate celelalte categorii de participanti la activitatea intreprinderii au fost retribuite.