ASPECTE TEORETICE SI METODOLOGICE PRIVIND EXPERTIZA CONTABILA
1.1. CONCEPTUL DE EXPERTIZA SI CLASIFICAREA EXPERTIZELOR
Notiunea de expertiza vine de la cuvintele latine peritus, care inseamna cunoscator, priceput, abil si expertus, care se refera la persoana cu experienta, care a probat, a incercat, a verificat si reprezinta lucrarea unei persoane experimentate, specializate.
In general, plecand de la etimologia cuvantului, expertiza este activitatea de cercetare efectuata de un specialist, care are calitatea de expert intr-un anumit domeniu, pentru a stabili adevarul intr-o anumita situatie, problema sau litigiu.
Activitatea de expertiza depaseste si actiunea de control si pe cea de verificare, intrucat cuprinde, in sine, ideea de exprimare a punctului de vedere al expertului in ceea ce priveste faptul sau faptele asupra carora s-a efectuat expertiza.
Deci, expertiza este prin excelenta o lucrare personala si critica, cuprinzand nu numai rezultatul examinarii faptelor din punctul de vedere al exactitatii formale si materiale, dar si parerea expertului asupra cauzelor si efectelor in legatura cu obiectul supus cercetarii sale.
Ca mijloc de proba in solutionarea diverselor litigii, expertiza este definita in literatura de specialitate in multiple variante ca forma, dar in esenta cu acelasi continut si anume:
a. Expertiza este un mijloc de proba, de constatare, confirmare, evaluare, lamurite sau dovedire pe baza cercetarii stiintifice de specialitate, a adevarului obiectiv cu privire la o anumita fapta, imprejurare, problema, situatie, cauza sau litigiu[1].
b. Expertiza este operatia incredintata unor persoane care, pe baza cunostintelor lor speciale, se pronunta asupra faptelor pe care judecatorii nu le-ar putea aprecia[2].
c. Expertiza este un mijloc de investigatie prin care se ajunge, fie la obtinerea unei probe, fie la evaluarea corecta a unei probe existente[3].
d. Expertiza este o cercetare care consta din diferite operatiuni specifice fiecarei specialitati[4].
e. Expertiza este un mijloc de dovada, reglementat de codul de procedura civila, la care recurge instanta in cazul ca, pentru stabilirea adevarului obiectiv, este nevoie de lamurirea unor imprejurari de fapt, pentru a caror rezolvare se cer cunostinte de specialitate in domeniul stiintei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care judecatorul nu le poseda[5].
f. Expertiza este un mijloc de proba, dispus sau cerut de organul juridic in materie civila sau penala, efectuat de un specialist in materia litigiului, care, prin cunostintele si experienta pe care le poseda, trebuie sa aduca lamurirea diferitelor aspecte, ce sunt necesare a fi cunoscute, in vederea solutionarii unor cauze.
In functie de natura si de continutul faptelor, cauzelor sau litigiilor ce se cerceteaza si de domeniul de activitate in care se dispune sau se solicita, expertizele se clasifica pe mai multe tipuri, astfel:
Expertiza tehnica - constata aplicarea ansamblului de metode, procedee si reguli in executarea unor operatiuni sau lucrari, ori in practicarea unor profesii din diferite domenii, asa cum ar fi: constructiile civile / industriale, industria de masini, utilaje si echipamente, industria autovehiculelor, agricultura, exploatari portuare etc.
Expertiza merceologica - se efectueaza pentru constatarea proprietatilor fizico-chimice ale marfurilor, calitatea acestora si conditiile de pastrare;
Expertiza medico-legala - imbraca mai multe forme si anume: expertiza medicala, care stabileste capacitatea de munca a unui om bolnav sau sanatos, in conditiile solicitarilor fizice si psihice din diferite profesii; expertiza medico-legala, care stabileste cauzele decesului, prin autopsia facuta de medicul legist in urma accidentelor, otravirii, omorului; expertiza psihiatrica stabileste capacitatea de discernamant a unor persoane, in cazul infractiunilor de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului;
Expertiza criminalistica - se efectueaza pentru descoperirea infractiunilor savarsite si a infractorilor;
Expertiza artistica - se efectueaza pentru stabilirea operelor originale sau a copiilor/plagiatului in pictura, sculptura, grafica, literatura;
Expertiza filatelica - pentru stabilirea autenticitatii unor marci postale din colectiile filatelice;
Expertiza comerciala - pentru stabilirea respectarii regulilor de circulatie a marfurilor;
Expertiza contabila - examineaza activitatea economico-financiara a diverselor entitati.
1.2. EXPERTIZA CONTABILA
Principala activitate a expertilor contabili o constituie efectuarea expertizelor contabile, dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice sau juridice, in conditiile prevazute de lege.
Potrivit literaturii de specialitate, expertiza contabila este o forma de cercetare stiintifica efectuata in vederea lamuririi modului in care sunt reflectate in documente, evidenta tehnico-operativa si contabila anumite fapte, operatiuni si situatii de natura economico-financiara.[7]
Expertizele contabile sunt mijloace de proba utilizabile in rezolvarea unor cauze care necesita cunostinte de stricta specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert contabil.
Expertizele contabile pot fi efectuate numai de catre persoanele care au dobandit calitatea de expert contabil in conditiile legii si sunt inscrise in Tabloul Corpului Expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati din Romania (CECCAR).
Ca activitate specializata in domeniul disciplinei contabilitatii, expertiza contabila se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
a. Are ca obiect cercetarea unor fapte sau situatii de natura economico - financiare, gestionara si patrimoniala.
b. Cuprinde in sfera sa de actiune activitatea economica financiara a unei entitati economice, pentru problemele si obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoanele care o solicita (cazul expertizei contabile extrajudiciare).
c. Cerceteaza situatiile si imprejurarile de fapt pe baza informatiilor furnizate de evidenta contabila si suportii ei materiali, asa cum sunt documentele scrise din arhiva contabila, dischete, CD - uri etc.
d. Interpreteaza datele din evidenta contabila si formuleaza opinii cu privire la problemele investigate, pe baza legilor si actelor normative care reglementeaza domeniul contabilitatii, corelate cu cele care reglementeaza domeniul problemelor expertizate.
e. Elaboreaza concluzii pe baza constatarilor facute, care servesc ca mijloc de proba pentru organul judiciar, care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a deciziei persoanei, care a solicitat efectuarea expertizei contabile extrajudiciare.
In raport cu trasaturile sale, expertiza contabila:
analizeaza cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economic si financiar;
analizeaza si descifreaza relatiile economico - financiare dintre partile aflate in litigiu;
caracterizeaza starea de fapt a entitatii economice respective in raport cu actele normative care reglementeaza domeniul investigat;
stabileste legaturile de cauzalitate si de responsabilitate dintre parti.
Din studierea cauzelor generatoare de pagube, expertiza contabila stabileste deficientele existente in organizarea si conducerea sistemului de evidenta contabila, imperfectiunile propagate in sistemul decizional, precum si omisiunile sau erorile comise in executarea atributiunilor de serviciu, cu consecinte negative asupra patrimoniului entitatii economice, la care se efectueaza expertiza.
1.2.2. CLASIFICAREA EXPERTIZELOR
Expertizele contabile pot fi clasificate, in principal, dupa urmatoarele doua criterii:
Dupa destinatia si scopul principal pentru care sunt solicitate, exista:
a. Expertize contabile judiciare - reglementate de Codul de procedura civila, Codul de procedura penala si de alte legi speciale.
b. Expertize contabile extrajudiciare - numite si amiabile, sunt expertizele efectuate in afara procedurilor reglementate, privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justitiei. Aceste expertize, sunt realizate in afara unui proces, aflat pe rolul unei instante judecatoresti si nu au calitatea de mijloc de proba in justitie, fiind destinate solutionarii unor litigii pe cale amiabila.
Dupa natura obiectivului la care se refera, sunt:
a. Expertize contabile civile - dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor civile;
b. Expertize contabile penale - dispuse sau acceptate in rezolvarea unor aspecte civile atasate litigiilor penale;
c. Expertize contabile comerciale - dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor comerciale;
d. Alte categorii de expertize contabile judiciare sau extrajudiciare - dispuse de organele in drept sau solicitate de catre clienti.
Potrivit Codurilor de procedura civila si penala ale Romaniei,
Expertiza contabila judiciara constituie un mijloc de proba, la care organul de urmarire penala sau instanta de judecata apeleaza, la cererea partilor sau din oficiu, in vederea lamuririi unor imprejurari de fapt si a stabilirii adevarului.
Expertiza contabila se incredinteaza de instantele respective unor specialisti, pentru a constata si a evalua anumite fapte pe care judecatorii sau procurorii nu le-ar putea aprecia ei insisi, stabilind in acest scop punctele (obiectivele / intrebarile) asupra carora expertii numiti urmeaza sa se pronunte.
Expertiza contabila judiciara are ca sarcina principala sa contribuie la stabilirea adevarului si la justa solutionare de catre organul judiciar a cauzei aflata in faza anchetei, cercetarii, sau in faza de judecata. Ea trebuie sa ofere organului judiciar o proba temeinica si de neinlaturat pentru tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de incalcarea legalitatii, de nesocotire a disciplinei economico-financiare si valutare si de pagubire a patrimoniului persoanelor fizice si juridice.
Obiectul de cercetare - expertiza contabila poate avea ca obiect fapte, imprejurari sau alte situatii ce pot sa apara in activitatea economico - financiara si gestionara a unei entitati patrimoniale, pentru a caror solutionare este necesar sa se apeleze la un expert contabil.
Expertiza contabila poate avea ca obiect de cercetare diverse laturi ale activitatii entitatilor economice asa cum ar fi:
aspecte ale situatiei economico-financiare a patrimoniului si a capacitatii acestuia de a genera profit, aspecte ce sunt reflectate in documente de evidenta primara tehnico - operativa si contabila cu scopul final de a stabili in mod stiintific corectitudinea sau incorectitudinea administrarii patrimoniului.
analiza economico - financiara a activitatii unei entitati patrimoniale cu scopul de a determina comportamentul managerilor si al persoanelor din compartimentele functionale si de productie in raport cu atributiunile lor de serviciu.
neglijenta sau abuzul in serviciu in legatura cu stabilirea si exercitarea obligatiilor contractuale, stabilirea intarzierilor pentru plata datoriilor si corectitudinea calculului penalitatilor, stabilirea cantitatilor de produse livrate, lucrari si servicii prestate intre partile aflate in litigiu si decontarea acestora, precum si o serie de alte aspecte ce pot sa apara intre entitatile economice, aflate in diverse relatii de colaborare.
Expertiza in materia litigiilor comerciale se efectueaza atunci cand este necesar sa se cerceteze inscrisuri, registre de evidenta tehnico-operativa si evidente contabile curente si de sinteza.
Expertiza contabila cuprinde in studiu latura economico - financiara a faptelor si a imprejurarilor in care au avut loc, latura juridica fiind exclusiv de competenta organelor judiciare. Astfel, in litigiile cu privire la pagube, expertiza contabila ofera organelor judiciare lamuriri cu privire la existenta si cuantumul lipsurilor din patrimoniul entitatii economice, stabilirea responsabilitatii persoanelor vinovate fiind de competenta organelor judiciare. Deci, aspectele cu privire la constatarea vinovatiei persoanelor, care au produs pagube materiale si faptele care le-au generat, depasesc sfera expertizei contabile, acestea constituind obiective ale anchetei penale.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul judiciar, care a dispus expertiza sau de catre persoana juridica sau fizica, care a solicitat efectuarea unei expertize contabile amiabile.
Obiectivele expertizei contabile judiciare se limiteaza, din punct de vedere al continutului si perioadei, la fapte si imprejurari care au generat litigii.
Obiectivele sau intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul se stabilesc de catre organele de urmarire penala sau instantele de judecata din oficiu sau la cererea partilor, cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei sunt necesare cunostintele unui expert.
De fapt, obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc si se consemneaza in scris de catre organele de urmarire penala in ordonanta de numire a expertului contabil sau de catre instantele de judecata in incheierea de sedinta.
Actul de dispunere a expertizei contabile, concretizata in ordonanta sau in incheiere, dupa caz, trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
organul care a dispus efectuarea expertizei;
numarul dosarului aflat pe rol si partile implicate in litigiu;
scopul pentru care se efectueaza expertiza contabila;
incadrarea juridica a faptelor deduse spre solutionare;
numele si prenumele expertului desemnat;
obiectul expertizei, respectiv intrebarile la care se solicita raspunsuri;
actele ce urmeaza a fi avute in vedere pentru expertizare;
onorariu provizoriu cuvenit expertului pentru munca sa;
termenul de depunere a raportului de expertiza.
Expertiza contabila rezolva numai obiectivele sau problemele indicate in actul prin care s-a dispus efectuarea expertizei si numai pentru perioada stabilita. Obiectivele expertizei contabile pot fi extinse numai cu aprobarea organului care a dispus efectuarea ei.
Caracteristicile obiectivelor - intrebarile/obiectivele la care va raspunde expertul contabil trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:
sa fie formulate cu obiectivitate, in mod clar si concret, in stricta ordine de succesiune logica a faptelor si in limita competentei drepturilor si obligatiilor expertului contabil;
sa se refere la problemele ce necesita cunostinte teoretice si practice din domeniul stiintei contabile;
sa fie in stransa legatura cu continutul cauzei ce se judeca si sa decurga din imprejurarile concrete ale cauzei;
sa epuizeze toate aspectele neclare in dosarul cauzei si sa cuprinda toate imprejurarile acesteia, astfel incat sa se previna formularea ulterioara de noi obiective (intrebari);
sa nu solicite expertului contabil incadrari juridice ale faptelor cercetate.
In cazul in care obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient precizate, expertul contabil trebuie sa solicite, in scris, organului care a dispus efectuarea expertizei contabile sa concretizeze, de asemenea in scris, problemele care trebuie sa formeze obiectivele expertizei.
De asemenea, expertul contabil sesizeaza organul de ancheta sau de judecata, care a dispus efectuarea expertizei contabile, atunci cand in timpul efectuarii acesteia se ivesc situatii care necesita extinderea obiectivelor (intrebarilor) fixate sau este necesara efectuarea prealabila a unor expertize tehnice, grafologice sau de alta natura. Nu i se admite expertului contabil sa extinda din proprie initiativa obiectivele expertizei si sa raspunda la intrebari, care nu i-au fost puse sau care depasesc competenta sa profesionala.
Sunt cazuri in care se stabilesc obiective prin care se pretinde expertului contabil sa constate vinovatia persoanelor care au produs pagube materiale si caror fapte se datoreaza. Acest gen de obiective depasesc competenta expertului contabil, intrucat daca ar raspunde s-ar transpune in postura de organ de cercetare penala.
Obiectivele sau intrebarile, care se dau spre rezolvare expertului contabil in cazul expertizei contabile extrajudiciare sau amiabile, se stabilesc cu consultarea acestuia de catre persoanele juridice sau fizice, care solicita efectuarea unor astfel de lucrari.
Potrivit art. 21 din Constitutia Romaniei, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. In general, persoana ale carei drepturi civile sunt contestate sau incalcate, se poate adresa instantei competente pentru a restabili aceasta situatie. Sesizarea instantei se face prin cererea de chemare in judecata.
Notiunea de proces in sens juridic, presupune o evolutie de la sesizarea instantei si pana la actul final al judecatii, care este hotararea.
Procesul civil este activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei, in pricinile civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevazute de lege.
Procesul civil serveste ca forma speciala a constrangerii de stat, pentru valorificarea dreptului incalcat si prin aceasta, la restabilirea ordinii de drept tulburate.
Procesul civil parcurge doua faze:
faza judecatii - care se desfasoara in fata instantei de fond si se finalizeaza cu deliberarea si pronuntarea hotararii. Aceasta faza se declanseaza prin cererea de chemare in judecata, care investeste instanta competenta cu judecarea cauzei;
faza executarii silite - include activitatea executorilor judecatoresti de aducere la indeplinire a hotararilor pronuntate de instantele de judecata.
Procesele privind drepturile juridice civile, comerciale, de munca, administrative si de alta natura civila se judeca de catre instanta.
Pentru declansarea unui proces civil este necesara introducerea actiunii civile.
Actiunea civila este mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti recunoasterea sau realizarea dreptului sau prin incetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare.
Actiunea civila presupune interdependenta a trei elemente: partile, obiectul si cauza actiunii civile.
Partile in procesul civil sunt:
a. persoana interesata in apararea dreptului sau subiectiv, nesocotit sau incalcat de catre o alta persoana;
b. persoana care a tulburat exercitiul normal al dreptului subiectiv;
Cele doua persoane au denumiri specifice in diferite faze ale procesului civil si anume:
la instanta de fond - reclamant si parat;
la instanta de apel - apelant si intimat;
la recurs - reclamant si intimat;
in contestatia in anulare - contestatar si intimat;
intr-un proces de revizuire - revizuent si intimat;
intr-o actiune de executare silita - creditor si debitor.
c. terte persoane.
In forma sa cea mai simpla, procesul civil are loc intre doua parti aflate in proces, respectiv intre reclamant si parat.
Aflarea adevarului, pentru solutionarea justa a cauzelor civile, presupune ca toate pricinile ce se judeca sa fie stabilite asa cum s-au petrecut in realitatea lor si in acest sens, judecatorii sunt datori sa insiste prin toate mijloacele legale pentru a descoperii adevarul si pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor, iar probele sa fie apreciate potrivit convingerilor intime ale judecatorilor.
In categoria probelor se include, atunci cand se apreciaza ca este cazul si proba cu expertiza contabila.
Expertiza, in general, ca mijloc de proba este reglementata de Codul de procedura civila care constituie dreptul comun in materie precum si prin alte legi speciale, asa cum este cazul expertizei contabile care este reglementata prin OG 65/1994, aprobata prin L42/1995, republicata in anul 2008 cu modificarile si completarile ulterioare.
Conform prevederilor art.201 din Codul de procedura civila se poate recurge la expertiza ori de cate ori pentru lamurirea unor imprejurari de fapt este necesar sa se cunoasca parerea unor specialisti. In consecinta, instanta poate dispune efectuarea expertizei atunci cand se apreciaza ca este concludenta ca proba atat in procesele civile, cat si in cele comerciale.
Sunt situatii cand expertiza este expres prevazuta de lege ca obligatorie sub sanctiunea anularii hotararii, asa cum sunt cazurile stipulate de Legea societatilor comerciale 31/1990 referitoare la expertizele privind:
evaluarea aporturilor in natura la capital a actionarilor sau asociatilor;
avantajele rezervate fondatorilor societatilor pe actiuni;
operatiunile incheiate de fondatori in contul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni;
stabilirea valorii aportului in natura, daca se infiinteaza o societate cu raspundere limitata cu asociat unic.
In materia reorganizarii judiciare si a falimentului, reglementatǎ de Legea 85/2006, judecatorul sindic are latitudinea sa desemneze persoane de specialitate, printre care si experti contabili care sa realizeze anumite operatiuni prevazute de lege. Numirea si nivelul retributiilor acestor persoane se supun acordului adunarii sau comitetului creditorilor, se aproba de judecatorul sindic si sunt platite din averea debitorului sau a falitului.
Efectuarea expertizei contabila este necesara si poate fi dispusa de instanta conform prevederilor art. 201 Cod de procedura civila, in situatiile in care lamurirea faptelor ce formeaza obiectul unui proces sau a legaturilor dintre anumite imprejurari, invocate de parti, reclamǎ cunostintele unui specialist din domeniul financiar-contabil. Cunostintele de specialitate ale expertului contabil ajuta judecatorul sa descopere adevarul si astfel, se asigura o solutionare justa a cauzei.
Expertizele contabile in materie civila pot fi dispuse in diverse litigii cu caracter civil asa cum ar fi:
asocieri in participatie dintre societatile comerciale si persoane fizice;
operatiuni de vanzare - cumparare imobile (tranzactii imobiliare);
operatiuni de mandat;
contracte de prestari servicii;
partaje etc.
Expertizele contabile in materie comerciala se efectueaza intr-o gama larga de litigii, care pot fi grupate astfel:
Litigii intre comercianti sau intre un comerciant si un particular privind operatiuni comerciale - in aceste cauze, expertizele pot avea ca obiect neintelegeri privind o afacere cu marfuri sau derularea unor contracte de comision; operatiuni de banca (acordarea de sconturi, remiteri de efecte comerciale si emiteri de CEC-uri fara acoperire etc.), contractele comerciale de aprovizionare cu bunuri, prestǎri de servicii si lucrari; contracte de asociere in participatiune si alte litigii de aceasta naturǎ dintre comercianti.
Litigii in materie de societati comerciale - in aceste situatii, expertizele pot avea ca obiective:
stabilirea partii din profit ce se cuvine unui actionar, asociat sau manager;
raspunderea civila a managerului fata de asociati, terti sau stat pentru faptele sale;
gestiunea frauduloasa a patrimoniului societatii, daca sunt banuieli fondate pe grave neregularitati in activitatea managerului.
Litigii privind asigurarile - in acest domeniu expertizele se efectueaza pentru a stabili valoarea ce o aveau bunurile asigurate la data producerii unei calamitati, precum si in situatia cand exista suspiciuni ca asiguratul avea un interes direct sa provoace un eveniment extraordinar (incendiu), pentru distrugerea bunurilor.
Litigii in materie de moratorii[9] si de concordat judiciar - in aceste situatii expertiza este necesara pentru a se stabili cauzele incetarii platilor si daca valoarea activelor depaseste valoarea pasivelor, respectiv daca averea concret materiala este mai mare decat datoriile.
Obiectivele unei astfel de expertize constau in verificarea registrelor, a documentelor contabile si a bilantului, pentru a stabili regularitatea tinerii lor, si reflectarea corecta si completa a operatiilor in evidenta contabila, situatia activului si pasivului debitorului, natura si cauza juridicǎ a sumelor datorate creditorilor, precum si realitatea lor.
Litigii in caz de faliment - in aceste cauze, expertiza este dispusa pentru a stabili cauzele care au dus la incetarea de plati si situatia materiala a falitului, pentru inventarierea si evaluarea bunurilor din avere, pentru stabilirea realitatii si cuantumului creantelor creditorilor, precum si pentru solutionarea altor aspecte dispuse de judecatorul sindic.
Expertiza contabila in litigiile civile si comerciale se efectueaza ca urmare:
a propunerii de catre parti, caz in care instanta de judecata trebuie sa o admita;
a dispunerii din oficiu de catre instanta de judecatǎ, dupa punerea in discutia prealabila a partilor a necesitǎtii probei cu expertiza contabilǎ.
1.3.2.3. NUMIREA EXPERTULUI CONTABIL
In efectuarea expertizei contabile, expertul contabil este un consultant care ajuta pe judecator in rezolvarea unor probleme de specialitate ale procesului civil. Atunci cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte si termenul in care trebuie sa efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea expertizei la instanta sa aiba loc cu cinci zile inainte de data prevazuta pentru judecarea cauzei.
Daca partile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de pe lista intocmita si comunicata de catre biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise in evidenta celor autorizate, potrivit legii, sa efectueze expertize judiciare.
Expertiza contabila poate fi efectuata numai de catre expertii contabili care au aceasta calitate dobandita conform prevederilor OG 65/1994, cu modificarile si completarile ulterioare si sunt inscrisi in Tabloul CECCAR. Daca raportul de expertiza este intocmit de o persoana neabilitata sau incompatibila cu exercitarea profesiei de expert contabil, expertiza nu poate fi invocata ca proba in justitie.
Daca instanta nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza. Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii.
Deci, in functie de etapele solutionarii unui litigiu civil / comercial si de calitatea lucrarilor de expertiza efectuate, expertul contabil:
este numit de instanta de judecata, in cazul expertizei dispuse in mod oficial pentru prima data in litigiu respectiv.
este numit pentru a efectua o expertiza contradictorie (contraexpertiza), atunci cand instanta nu este lamurita de prima expertiza si dispune o noua expertizǎ care se va efectua de catre un alt expert. Contraexpertiza se efectueaza si la cererea motivata a partii nemultumite de continutul primului raport de expertiza contabila. (art.212 Cod procedura civila)
este numit sa efectueze un supliment de expertiza, care se efectueaza de acelasi expert care a realizat expertiza propriu-zisa, dar care raspunde la obiective suplimentare, la cererea instantei (altele decat cele din raportul initial).
Activitatile de expertiza judiciara, privind evidenta expertilor contabili care au primit viza pentru exercitarea profesiei, urmarirea incasarii onorariilor de la pǎrti si plata acestora catre experti, intra in atributiunile tribunalelor judetene si al municipiul Bucuresti, in cadrul carora functioneaza Birourile locale pentru expertize tehnice si contabile judiciare, aflate in subordinea presedintelui tribunalului.
Pe baza datelor comunicate de filialele judetene si filiala municipiului Bucuresti, ce cuprind Tabloul CECCAR, publicat in monitorul oficial la inceputul fiecarui an calendaristic si optiunile expertilor contabili privind competenta de efectuare a expertizelor in anumite domenii, Birourile locale organizeaza propria evidenta a expertilor contabili in liste pe categorii de litigii, care cuprind numele si prenumele expertilor, adresa si telefonul acestora.
1.3.2.4. ABTINEREA SI RECUZAREA EXPERTULUI CONTABIL
Expertul contabil, desemnat de instanta de judecata, care stie ca exista un motiv sa nu fie obiectiv cu ocazia efectuarii expertizei contabile, trebuie sa se abtina de la efectuarea expertizei, in caz contrar el poate fi recuzat.
Imprejurarile, privind abtinerea de la efectuarea expertizei contabile, se comunica presedintelui instantei care vor analiza temeinicia acestora.
Recuzarea este dreptul pe care-l au partile din proces de a cere, in cazurile prevǎzute de lege, ca expertul contabil sa se retraga de la efectuarea expertizei contabile.
Cazurile de abtinere sau de recuzare a expertului contabil se intalnesc in urmatoarele situatii:
cand el, sotia sa, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;
cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;
daca intre el, sotia sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;
daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
daca este vrajmasie intre el, sotia sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.
Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data cand s-a ivit motivul de recuzare. Recuzarile se judeca in sedinta publica, cu citarea partilor si a expertului.
Obiectul expertizei contabile si intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul, formulate clar si concret, se stabilesc de instanta prin incheiere de sedinta.
In conformitate cu prevederile Codului de procedura civila, expertiza contabila poate fi efectuata:
in instanta, daca problemele asupra carora urmeaza sa se pronunte expertul contabil pot fi lamurite prin simpla expunere a parerii acestuia si in acest caz, expertul contabil este ascultat de instanta in sedinta publica, iar parerea lui este consemnata de grefier intr-un proces verbal de sedinta;
in afara instantei, in situatia in care pentru efectuarea expertizei contabile este nevoie de o lucrare la fata locului, asa cum ar fi: verificari de documente, analize, masuratori, declaratii si orice lamuriri ale persoanelor implicate in proces. Lucrarile la fata locului, respectiv la domiciliile/sediile persoanelor fizice/juridice, nu pot fi efectuate decat dupa citarea partilor prin carte postala/scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in care se stipuleaza zilele si orele cand incepe si continua lucrarea.
Metodic, efectuarea expertizei contabile presupune realizarea urmatoarelor activitati:
Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei;
Examinarea altor documente in efectuarea expertizei la fata locului, precum acte si evidente aflate la parti sau la alte terte persoane care au legatura cu cauza;
Analiza explicatiilor partilor;
Analiza actelor de control financiar si a rapoartelor de expertiza contabila, efectuate anterior in aceeasi cauza;
Studierea concluziilor expertizelor tehnice, acolo unde este cazul.
Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei - se face la sediul instantei de judecata care a dispus expertiza. Daca materialul, aflat la dosar, este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile, expertul contabil solicita, motivat, instantei de judecata completarea acestuia.
Examinarea altor documente aflate la parti sau la alte terte persoane, care au legatura cu cauza, prin expertiza la fata locului - se efectueaza atunci cand expertul contabil apreciaza ca, documentele existente la dosarul cauzei nu ii sunt suficiente, pentru rezolvarea obiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare.
Sunt situatii in care documentele aflate la dosar nu sunt insuficiente pentru a raspunde la obiectivele impuse si astfel, este necesarǎ cercetarea unor acte si documente de evidentǎ primarǎ, tehnico-operative si contabile aflate la partile in litigiu sau la alte terte persoane, care au legatura cu cauza ce se judeca.
Asa dupa cum s-a mentionat si anterior, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila, pentru efectuarea expertizei la fata locului, expertul contabil are obligatia sa anunte partile prin citatie despre data si locul efectuarii acesteia..
Citarea (anuntarea) de catre expertul contabil a partilor asupra datei si a locului efectuarii expertizei contabile sau cercetarii documentelor este necesara in toate cazurile in care se cerceteaza si alte documente, decat cele de la dosarul cauzei la sediul uneia din parti sau la terte persoane care au legatura cu litigiu.
Citarea este o garantie a dreptului de aparare a partilor si se face in scris prin sistemul de expediere a recomandatelor cu dovada de primire. Dovada de primire a citatiei de catre parti se anexeaza la raportul de expertiza contabila, pentru a se face dovada parcurgerii acestei etape procedurale.
Cerinta legala a citǎrii nu este considerata satisfacuta daca expertul contabil a anuntat partile chiar in ziua in care se deplaseaza la fata locului, pentru efectuarea lucrarii, deoarece nu exista certitudinea ca partea a luat cunostinta de anuntul facut, inainte de inceperea lucrarii si dacǎ ii da posibilitatea sa participe la efectuarea expertizei.
Expertiza contabila este valabila daca partile au fost citate cu scrisoare recomandata, dar acestea nu s-au prezentat la data, locul si orele comunicate, fapt consemnat de expertul contabil intr-un proces verbal care se anexeaza la raportul de expertiza.
Expertiza contabila facuta fara citarea partilor, poate intra sub incidenta nulitatii, care poate fi invocata de parti la primul termen dupa depunerea raportului de expertiza contabila. Constatarea nulitatii si implicit anularea raportului de expertizǎ contabilǎ, presupune refacerea expertizei contabile cu respectarea procedurii de citare a partilor.
Nu este necesara citarea partilor, atunci cand se cere si se efectueaza un supliment de expertiza contabila numai pe baza documentelor existente la dosarul cauzei de la instanta.
Oricare ar fi natura unei expertize contabile (amiabila sau judiciara) in materie civila si comerciala, lucrarile tehnice referitoare la verificarea registrelor si actelor justificative sunt aceleasi. In orice misiune care i se incredinteaza, expertul contabil trebuie sa examineze cu prioritate organizarea si conducerea contabilitatii si sa se asigure de sinceritatea acesteia. Sunt cazuri in care contabilitatea este intentionat aranjata sau condusa in asa fel in cat sa poata favoriza si sǎ ascunda fraudele si falsurile, urmarite de anumite persoane.
Verificarea actelor justificative, pe baza carora se fac inregistrari contabile, trebuie sa se realizeze atat din punct de vedere al sinceritatii si legalitatii lor, cat si al concordantei cu inregistrarile efectuate in registrele contabile si balantele de verificare.
In situatiile in care expertul contabil este desemnat pentru efectuarea unei expertize cu obiect privind gestionarea patrimoniului unei societati comerciale, se recomanda sa examineze, in prealabil, actul constitutiv al societatii, procesele verbale ale Consiliului de Administratie si Adunarii Generale a Actionarilor, precum si Regulamentul de organizare interioara, care ii pot furniza date utile realizarii misiunii incredintate.
Expertiza contabila se efectueaza si isi bazeaza concluziile pe acte, documente si evidente, care sunt intocmite cu respectarea normelor legale si care contin date reale.
Documentele si evidentele neoficiale, neprevazute de normele contabile, care sunt rezultatul initiativei personale a celor care le intocmesc, in vederea justificarii unor valori sau fapte, asa cum ar fi cazul bonurilor de mana sau a caietelor/registrelor personale, se apreciaza ca marturii scrise, care faciliteaza examinarea documentelor si evidentelor oficiale reglementate. Concluziile obtinute pe baza documentelor si evidentelor neoficiale se confirma obligatoriu cu documente si evidente legale. Fara aceasta confirmare, documentele si evidentele neoficiale nu constituie argumente pentru concluziile expertizei contabile. In acest sens, prin analiza si corelare intre documente, evidente si alte surse de informare, expertul contabil stabileste in primul rand valabilitatea documentelor justificative, a corectitudinii inregistrarilor contabile si a gradului in care aceasta exprima realitatea si legalitatea operatiunilor patrimoniale, in legatura cu care s-au formulat intrebarile, la care expertul trebuie sa raspunda in raportul sau.
Pentru a se argumenta raspunsurile la intrebarile dispuse in legatura cu fapte, tranzactii, procese economice sau alte operatiuni economico-financiare neinregistrate sau inregistrate eronat in documente si in evidentele contabile, se pot folosi tehnicile specifice expertizei contabile, asa cum sunt:
a. Reconstituirea cantitativa a unor evidente global valorice, pe baza inventarelor si a actelor de gestiune, in cazul unitatilor de vanzare cu amanuntul;
b. Identificarea eliberarii de bunuri care nu au intrat legal in gestiune, aceasta metoda se foloseste pentru stabilirea unor manopere frauduloase, asa cum sunt: vanzarea de bunuri, care nu fac obiectul gestiunii sau care sunt interzise de lege; procurarea de bunuri neautorizate; neintocmirea actelor de primire in gestiune etc.
c. Metoda stocului maxim posibil, se aplica numai la gestiunile cu evidenta global-valorica din entitatile cu activitate comerciala si consta in reconstituirea miscarilor cantitative a unor sortimente de marfuri, avand in vedere intrarile si iesirile totale pe baza de documente.
Concret, stocul maxim posibil (Smp) se determina pornind de la stocul initial (Si), stabilit la inventarierea precedenta, la care se adauga intrarile din cursul perioadei de gestiune (I) si se deduc iesirile/vanzarile (E), pe baza de documente, potrivit relatiei: Smp = Si + I - E.
In situatia in care, stocul faptic, constatat la inventariere, este mai mic decat stocul maxim posibil, conduce la concluzia ca diferenta de marfuri a fost vanduta fara intocmirea documentelor. In situatia inversa (stocul faptic este mai mare decat stocul maxim posibil), rezulta existenta unor nereguli in conducerea gestiunii, generate, in principal, de urmatoarele cauze:
introducerea de marfuri fara documente legale;
crearea de plusuri prin mijloace frauduloase;
intocmirea de documente de vanzare fictive;
folosirea frauduloasa a aparatelor de masura si control, cu repercusiuni in vanzarea de marfuri cu lipsa la cantarire / masuratoare;
alterarea calitatii unor marfuri prin diluarea lor, vanzarea in amestec sau denaturarea proportiilor amestecului, in cazul bauturilor.
d. Separarea intrarilor/iesirilor de bunuri pe schimburi/ture in gestiunile colective, aceasta metoda se utilizeaza pentru departajarea raspunderilor intre cogestionari, in situatia producerii unor pagube.
e. Controlul intergestionar, este o tehnica care se utilizeaza de expertiza contabila pentru stabilirea adevarului in situatiile in care se invoca drept explicatiei a unor lipsuri in gestiune cu plusuri la aceleasi articole existente intr-o alta gestiune.
Controlul intergestionar scoate in evidentǎ si explica imprejurarile care au determinat producerea pagubei.
Prin aceasta tehnica de expertizare se demonstreaza daca exista o legatura cauzala intre plusul dintr-o gestiune si lipsa din alta gestiune, daca se intrunesc conditiile de compensare legala sau daca diferentele s-au datorat neintocmirii documentelor de predare-primire a bunurilor intre gestiuni.
Analiza explicatiilor partilor - se face in functie de datele expertizate si are menirea de a stabili concordanta sau neconcordanta dintre explicatiile primite si datele examinate.
In realizarea expertizei, partile au obligatia sa dea expertului orice lamurire in legatura cu obiectivul lucrarii. Conform prevederilor Codului de procedura civila, impiedicarea de catre parti a expertului contabil de a efectua lucrarile ordonate de instanta, nu poate fi inlaturatǎ decat prin mijloace procedurale, asa cum ar fi:
obligarea partii la plata unor amenzi sau despagubiri pentru impiedicarea lucrarilor;
dispunerea prin incheiere executorie ca partile sa permita accesul expertului contabil si sa-i dea tot sprijinul;
solicitarea concursului organelor de politie.
Analiza actelor de control si a rapoartelor de expertiza contabila, efectuate anterior in aceeasi cauza - pentru asigurarea calitatii expertizei contabile, expertul contabil analizeaza actele de control si rapoartele de expertiza contabila efectuate anterior in aceeasi cauza, pentru a se convinge daca au fost respectate normele legale, daca au fost efectuate concret calculele si daca au fost delimitate just perioadele de gestiune si raspunderile persoanelor implicate in cauza.
Expertul contabil prezinta datele comparativ pe fiecare problema, precum si situatia stabilita de controlul si de expertiza anterioara in raport cu cea stabilita de expertiza contabila curenta. Daca, in cauza respectiva, s-au derulat mai multe actiuni de control pe aceeasi problema, dar cu concluzii diferite, este necesar ca expertul sa analizeze separat fiecare proces verbal de control, pentru a prezenta cauzele care au dus la concluzii diferite precum si pozitia sa fata de aceste concluzii.
Expertul contabil examineaza procesul verbal de control, in care s-au constatat abateri si lipsuri si pe baza cǎruia s-a initiat cauza in care s-a dispus expertiza, atat sub aspectul formei cat si a fondului.
Sub aspectul formei procesului verbal de control, expertul contabil examineaza daca exista note sau explicatii scrise ale persoanelor responsabile, deferite justitiei, concluziile compartimentului financiar-contabil al entitatii economice si masurile dispuse de conducere in raport cu constatarile controlului.
Sub aspectul fondului actelor de control, expertul contabil verifica daca:
documentele si evidentele pe care s-au intemeiat concluziile controlului sunt intocmite cu respectarea normelor legale si daca contin date reale.
exista documente care au legatura directa cu obiectivele expertizei, dar care nu au fost luate in considerare de control;
s-a determinat argumentat cuantumul lipsurilor si s-a stabilit legal raspunderea unor persoane pentru fiecare faptǎ sau lipsǎ;
concluziile controlului sunt in concordanta cu prevederile legale.
In expertizele contabile complexe, consultarea de catre expertul contabil desemnat a organelor de control si a expertilor, care au efectuat lucrarile anterioare in cauza expertizata reprezinta o necesitate pentru elucidarea tuturor aspectelor pe care le ridica expertiza contabila curenta.
Prin consultare, expertul contabil lamureste punctele de vedere diferite si rezolva deosebirile de pareri ale celor care s-au pronuntat anterior in aceeasi cauzǎ.
Consultarea organelor de control si a expertilor anteriori, contribuie la asigurarea calitatii expertizei, dar are caracter facultativ pentru concluziile expertului contabil.
Consultarea organului de control de catre expertul contabil este obligatorie, in situatia in care expertiza reduce substantial prejudiciul stabilit la control. Astfel, se evita obiectiunile ulterioare si eventualele erori si conduce la siguranta concluziilor retinute in expertiza contabila.
Studierea concluziilor expertizei tehnice - realizarea acestei activitati presupune sa se efectueze mai intai expertiza tehnica si apoi cea contabila.
Concluziile expertizei tehnice nu sunt obligatorii pentru expertiza contabila, care pe baza datelor contabile, le poate confirma sau infirma.
Expertizele tehnice se realizeaza de catre experti tehnici, specialisti in diverse domenii ale vietii economice (agricultura, constructii, industria autovehiculelor, echipamentelor si utilajelor, sectorul maritim si de navigatie etc.) si pot avea ca obiective: confirmarea realizarii unor operatiuni; determinarea calitatii unor produse; continutul anumitor lucrari, volumul manoperei si cantitatea de materiale necesare pentru executarea lor si altele.
Expertul contabil poate fi pus in imposibilitatea efectuarii expertizei contabile determinata de diverse situatii, asa cum ar fi:
necesitatea efectuarii, in prealabil, a unui control gestionar;
aducerea la zi a evidentei tehnic-operative si contabile;
necesitatea efectuarii prealabile a unor expertize tehnice sau grafologice;
insuficienta actelor de control puse la dispozitie.
Pentru constatarea imposibilitatii efectuarii expertizei contabile, expertul va analiza cu raspundere materialul din dosarul cauzei si numai in situatii absolut necesare sa recurga la masura de neefectuare a expertizei, care are repercusiuni in prelungirea termenului de solutionare a cauzei.
Atunci cand se intalnesc situatii de genul celor de mai sus si nu se poate efectua expertiza, se intocmeste un proces verbal de imposibilitate a efectuarii expertizei, care se depune la beneficiarul acesteia, pentru inlaturarea sau remedierea cauzelor.
Sunt si cazuri cand, pe baza documentelor aflate la dosar, pot fi solutionate numai o parte din obiectivele stabilite. In aceste situatii expertul sesizeaza organul beneficiar, pentru a dispune masurile necesare rezolvarii tuturor obiectivelor date spre solutionare expertului sau intocmeste raport numai cu obiectivele pentru care se pot obtine concluzii corespunzatoare, iar pentru celelalte aratǎ motivele pentru care nu se poate raspunde si indicǎ lucrarile care sunt necesare in vederea efectuarii expertizei.
1.3.3.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL, URMARIREA PENALA
SI TRIMITEREA IN JUDECATA
Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.
Partile in procesul penal sunt:
inculpatul - este persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala si este parte in procesul penal;
partea vatamata - este persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal;
partea civila - persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal;
partea responsabila civilmente - persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului.
Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.
Organele de cercetare penala sunt:
organele de cercetare ale politiei judiciare;
organele de cercetare speciala.
Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este data, in mod obligatoriu, in competenta altor organe de cercetare penala.
Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale, asa cum sunt:
a. ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similar pentru militarii in subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant;
b. ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana;
c. ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandantii centrelor militare. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar;
d. ofiterii politei de frontiera, anume desemnati pentru infractiunile de frontiera;
e. capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.
Procurorul supravegheaza urmarirea penala. In exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare special. Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza.
Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri.
Sesizarea organelor de urmarire penala se face prin plangere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu, cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune. In cazul in care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal in acest sens.
Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare, ce i s-a cauzat prin infractiune.
Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.
Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile de interes public, aceasta este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila. In acest sens, orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate de interes public sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba. Aceste obligatii revin si oricarui functionar care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.
Organul de urmarire penala, sesizat prin modalitatile prezentate mai sus, dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare nu rezulta situatii / cazuri care impiedica punerea in miscare a actiunii penale asa cum ar fi:
fapta nu exista;
fapta nu este prevazuta de legea penala;
fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;
faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;
a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;
exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.
Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Dupa parcurgerea procedurilor prevazute de lege pentru faza de urmarire penala daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului.
Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului. Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta si dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.
De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii.
Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei. Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului, probele administrate si incadrarea juridica.
Trimiterea in judecata - procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala, sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora. Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate si atunci cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal, procedeaza, dupa caz, astfel:
a. daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
b. daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata.
In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in ura examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.
Cand, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
In acest sens, in functie de stadiul procesului penal in care se solutioneaza cauze privind infractiuni de natura economico-financiara si patrimoniala, expertul contabil este numit de organul de urmarire penala (in faza de cercetare) sau de instanta de judecata (in faza de judecata a procesului).
Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara, pe cheltuiala sa, ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei contabile. Expertul contabil recomandat de parte are drepturi egale cu expertii desemnati de organele judiciare si este obligat sa participe efectiv la realizarea expertizei contabile.
Participarea expertului contabil recomandat de parte, pentru efectuarea expertizei, este un drept al partii si nu poate fi restrans de organele judiciare care au dispus efectuarea expertizei.
Drepturile legale ale expertului recomandat de parte rezulta din insasi calitatea lui de expert contabil si este obligat sa nu actioneze ca un aparator al partii care l-a recomandat, ci sa exercite mandatul in conformitate cu principiile etice fundamentale (integritate, obiectivitate, competenta profesionala etc.) si astfel, prin rezolvarea problemelor supuse expertizei, sa contribuie la stabilirea adevarului.
Ca si in cazul expertizelor in materie civila si comerciala, expertizele contabile judiciare in procesul penal pot fi efectuate numai de catre persoane care au calitatea de expert contabil si figureaza in Tabloul Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, publicat anual in Monitorul Oficial.
Incompatibilitatea - expertul contabil este incompatibil sa efectueze expertiza contabila intr-o cauza penala in urmatoarele situatii:
a pus in miscare actiunea penala;
a fost reprezentant al vreuneia din parti;
a fost expert sau martor;
exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul/sotia sau vreo ruda apropiata;
sotul/sotia, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusive, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale;
este sot/sotie, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusive, cu una dintre parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;
exista dusmanie intre el, sotul/sotia sau una dintre rudele sale pana la gradul al patrulea inclusive si una dintre parti, sotul/sotia sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv;
este tutore sau curator al uneia dintre parti;
a primit liberalitati[12] de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul acesteia.
Abtinerea - expertul incompatibil are obligatia sa declare presedintelui instantei de judecata sau procurorului care supravegheaza cercetarea penala ca se abtine de la efectuarea expertizei, in procesul penal in care se intentioneaza sa fie numit, prin aratarea cauzei ce-l face incompatibil si care constituie motivul abtinerii.
Declaratia de abtinere se face imediat ce expertul contabil a luat cunostinta de existenta unei situatii de incompatibilitate.
Recuzarea - in cazul in care expertul contabil este incompatibil, dar nu a facut declaratia de abtinere de a participa la efectuarea expertizei, poate fi recuzat in cursul urmaririi penale sau a judecarii de oricare dintre parti, de indata ce partea aflata in litigiu a luat cunostinta de existenta unei situatii de incompatibilitate in care se afla expertul desemnat.
Recuzarea se face fie oral, fie in forma scrisa cu aratarea situatiei de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii si se solutioneaza de organele judiciare (procuror, judecator). Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face prin ascultarea partilor si a expertului care se abtine sau a carui recuzare se cere.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si cea prin care s-a admis sau s-a respins recuzarea nu sunt supuse nici unei cai de atac (ramane definitiva).
In cursul urmaririi penale asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala.
Participarea ca expert de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie motiv de recuzare.
Drepturile - expertul contabil numit sa efectueze expertiza contabila intr-un proces penal, are urmatoarele drepturi
sa ia cunostinta de materialul documentar, necesar pentru efectuarea expertizei. In acest sens, in cursul urmaririi penale, cercetarea dosarului se face numai cu incuviintarea organului de cercetare penala;
sa participe la stabilirea obiectivelor expertizei si sa solicite organului de urmarire penala sau instantei de judecata modificarea sau completarea intrebarilor (obiectivelor) la care trebuie sa raspunda;
sa ceara lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei;
sa primeasca, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, explicatii de la parti;
sa solicite efectuarea controlului de specialitate (gestionar, fiscal), in cazul in care constata ca expertiza nu se poate efectua fara un asemenea control prealabil;
sa primeasca onorariul pentru munca depusa.
Obligatiile - expertul contabil numit sa efectueze o expertiza intr-o cauza penala are urmatoarele obligatii:
sa sesizeze organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, daca se afla intr-o situatie de incompatibilitate;
sa execute personal, cu competenta si la termen misiunea incredintata de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata;
sa respecte normele legale privind expertiza contabila;
sa se prezinte la chemarile organului de urmarire penala sau ale instantei de judecata pentru a i se aduce la cunostinta obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda, sa dea explicatii suplimentare, sa completeze raportul de expertiza sau sa efectueze un supliment de expertiza in cauza penala in care a fost desemnat;
sa aplice principiile codului etic al profesionistilor contabili si normele CECCAR in desfasurarea activitatii de expertiza contabila.
Interdictiile - expertul contabil numit sa efectueze o expertiza contabila in materie penala are urmatoarele interdictii:
sa incredinteze altei persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;
sa divulge datele sau informatiile de care a luat cunostinta cu ocazia indeplinirii misiunii primite;
sa ridice si sa pastreze la domiciliul sau dosarul cauzei sau materiale din acesta;
sa ridice de la parti acte de orice fel, pe care sa le depuna la dosarul cauzei sau sa le ataseze la raportul de expertiza;
sa efectueze controlul financiar de gestiune, sa se transpuna in organ de control fiscal, sa efectueze inventarierea sau aducerea la zi a evidentelor tehnico-operative si contabile;
sa ia explicatii scrise de la parti sau de la terte persoane implicate in proces;
sa elibereze partilor in cauza sau tertilor copii dupa raportul de expertiza.
1.3.4.1. CONTINUTUL RAPORTULUI DE EXPERTIZA CONTABILA
Dupa efectuarea expertizei, expertul contabil intocmeste un raport scris, structurat pe trei capitole si anume: Introducere, Desfasurarea expertizei contabile si Concluziile.
Capitolul I - Introducere: in aceasta parte a raportului de expertiza se consemneaza:
organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei contabile;
data cand s-a dispus efectuarea expertizei contabile;
actul de numire al expertului contabil;
numele si prenumele expertului contabil, domiciliul si numarul carnetului de expert;
cauza si partile aflate in proces;
data si locul unde s-a efectuat expertiza contabila;
data intocmirii raportului de expertiza contabila;
obiectul expertizei contabile si intrebarile la care expertiza contabila urmeaza sa raspunda;
materialul pe baza caruia a fost efectuata expertiza contabila;
daca partile, care au participat la lucrarile expertizei, au dat explicatii si lamuriri expertului contabil.
Capitolul II - Desfasurarea expertizei contabile care cuprinde:
descrierea in amanunt a operatiunilor efectuate in desfasurarea expertizei;
obiectiile sau explicatiile partilor;
analiza obiectiilor sau explicatiilor partilor in lumina celor constatate de expertul contabil.
Pentru fiecare obiectiv/intrebare se mentioneaza materialul documentar pe care se sprijina expertiza si dispozitiile legale in limita carora au fost facute constatarile, cu indicarea textelor de lege corespunzatoare.
Examinarea probelor se face in raport cu materialul documentar si dispozitiile legale avute in vedere de organele care au stabilit anterior prejudiciile, asa cum este cazul organelor de control gestionar sau fiscal, motivandu-se documentat si legal deosebirile de opinii ale expertului fata de cele ale organelor de control
La efectuarea expertizelor contabile in cauze referitoare la pagubele patrimoniale, actele dubioase, fictive sau suspecte nu se iau in considerare de catre expert la stabilirea prejudiciului, dar se mentioneaza despre acestea in raportul de expertiza contabila.
Constatarile consemnate in raportul de expertiza contabila se redacteaza in asa fel incat prin coroborarea cu actele intocmite anterior prin care s-a constat prejudiciul, sa se obtina concluzii in conformitate cu faptele si dispozitiile normelor legale.
In raportul de expertiza contabila se mentioneaza si eventualele documente noi utilizate de expert care n-au fost avute in vedere de organul de control, care a stabilit initial prejudiciul.
Capitolul III - Concluzii - in acest capitol se inscriu succint raspunsurile la intrebarile puse expertului contabil, precum si parerea acestuia asupra obiectului expertizei. Raspunsurile la intrebari se formuleaza pe scurt, clar, concis si precis.
Atunci cand exista necesitatea de argumentare a unor constatari in raportul de expertiza contabila, care implica o prezentare mai detaliata, se intocmesc anexe la Raportul de expertiza contabila, care trebuie sa fie intocmite corect si corelate cu datele prezentate in raport.
Raportul de expertiza contabila se semneaza de expert pe fiecare fila inclusiv anexele. Orice modificare de cifre este confirmata de expert prin semnatura sa.
In situatia in care expertiza contabila se efectueaza de mai multi experti, inclusiv cei recomandati de parti, se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, acestea se consemneaza fie in cuprinsul raportului la raspunsul de la fiecare obiectiv, fie se intocmeste o opinie separata, care se anexeaza la raportul de expertiza.
In cazul in care expertul contabil considera necesar:
sa-si exprime parerea asupra obiectivelor expertizei;
sa aprecieze daca intrebarile ce i-au fost fixate sunt suficiente sau nu in clarificarea obiectivului expertizei;
sa retina atentia beneficiarului expertizei cu privire la alte aspecte, care nu au fost tratate in capitolul privind desfasurarea expertizei,
intocmeste un capitol distinct al raportului de expertiza, respectiv Capitolul IV - Consideratii personale ale expertului contabil, care sunt limitate, in cazul expertizelor contabile judiciare, la strictul necesar, impus de lege.
La intocmirea raportului de expertiza este necesar sa se asigure urmatoarele conditii:
redactarea corecta si clara a problemelor supuse spre rezolvare expertului;
analiza cu competenta a materialului documentar pus la dispozitia expertului, pentru toate intrebarile formulate de organul care a dispus efectuarea expertizei;
argumentarea constatarilor expertului pe baza documentelor legale si a materialelor care i-au fost puse la dispozitie si nu pe presupuneri, asimilari sau aprecieri, care nu au la baza acte justificative sau date reale, furnizate de contabilitate.
in procesul penal, nu se iau in considerare actele prezentate direct de catre parti expertului, prin ocolirea organului de urmarire penala sau de judecata, care a dispus efectuarea expertizei;
necomiterea de catre expert a unor imixtiuni in atributiile organului judiciar (transpunerea in organ de urmarire penala);
aplicarea in mod corespunzator a prevederilor actelor normative la aspectele constatate de expert;
folosirea concluziilor expertizei tehnice, in cazul in care in cauza respectiva s-a dispus efectuarea unei astfel de expertize;
asigurarea unei concordante depline intre constatarile facute si inscrise in capitolul privind desfasurarea lucrarilor si concluziile raportului de expertiza;
stabilirea precisa a valorii prejudiciului si prezentarea cauzelor diferentelor constatate fata de raportul de expertiza sau fata de actele de control efectuate anterior, in situatia in care s-au mai efectuat expertize contabile sau acte de control in aceeasi cauza.
Pentru a fi admisa ca proba in justitie, expertiza contabila trebuie sa prezinte un nivel calitativ ridicat si sa contribuie efectiv la solutionarea cauzei pentru care a fost dispusa.
In vederea asigurarii nivelului calitativ ridicat, raportul de expertiza contabila nu este considerat satisfacator din oficiu, ci este supus in prealabil unei severe si exigente aprecieri critice, facuta atat de organismul profesional, cat si de organele judiciare care au dispus expertiza contabila.
Eficienta raportului de expertiza contabila, ca mijloc de proba cu fundamentare stiintifica, depus la dosarul cauzei, este determinata de contributia sa la solutionarea cauzei.
Capacitatea de a evalua concluziile raportului de expertiza contabila revine, in primul rand, organului care a dispus-o, deoarece acesta raspunde de hotararea ce se va pronunta pe baza probelor administrate in cauza respectiva.
Valorificarea expertizei contabile in activitatea judiciara presupune insusirea concluziilor acestora de catre organul beneficiar. Sunt insa si cazuri in care, dupa examinarea raportului de expertiza contabila de catre organele judiciare, se ajunge la concluzia ca acesta este necorespunzator si in asemenea situatie se poate dispune, la cererea partilor sau din oficiu, masuri de refacere sau de completare a expertizei contabile.
Formele de completare a raportului de expertiza contabila sunt:
a. Explicatii verbale - care constau in deslusiri orale, pe care expertul contabil le prezinta organului care a dispus efectuarea expertizei. Explicatiile verbale reprezinta o audiere a expertului contabil care, in calitate de specialist, prezinta organului judiciar concluziile sale asupra cazului supus cercetarii;
b. Lamuriri suplimentare in scris - aceasta forma de completare a raportului de expertiza contabila se dispune atunci cand sunt necesare clarificari contabile care, implicand unele examinari in plus, nu pot fi efectuate printr-un simplu dialog al organul judiciar cu expertul contabil;
c. Suplimentul de expertiza contabila se dispune atunci cand organul judiciar constata, din oficiu sau la cererea partilor, ca expertiza nu este completa.
Suplimentul de expertiza se impune atunci cand:
concluziile raportului de expertiza nu satisfac integral cerintele organului judiciar;
nu s-a raspuns la toate intrebarile expertizei;
sunt intrebari care nu au fost suficient clarificate;
concluziile la anumite intrebari sunt in contradictie cu materialul probator, pus la dispozitia expertului;
pe parcursul solutionarii cauzei au aparut noi obiective;
s-a omis de catre organul beneficiar al expertizei intrebari cu importanta deosebita pentru clarificarea justa a cauzei.
Suplimentul de expertiza are caracterul unei expertize in continuare si se limiteaza la obiectivele adaugate sau neclarificate.
Suplimentul de expertiza se efectueaza de acelasi expert, atunci cand este necesara clarificarea aspectelor omise in raportul de expertiza sau de catre un alt expert, atunci cand au aparut obiective noi.
Suplimentul de expertiza se intocmeste separat, ca o lucrare de sine statatoare si urmeaza aceleasi reguli de redactare ca si raportul initial.
Organul beneficiar poate dispune din oficiu si peste vointa partilor completarea raportului de expertiza, in scopul evidentierii tuturor imprejurarilor esentiale ale cauzei si pentru stabilirea adevarului. Completarea din oficiu contribuie la prevenirea oricaror erori in cunoasterea, dovedirea si clarificarea situatiilor constatate si astfel, se stabileste relatia exacta intre constatari, concluzii si realitatea obiectiva.
Pentru partile implicate in proces, completarea expertizei contabile constituie o garantie procesuala pentru aflarea adevarului.
In cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea si obiectivitatea raportului de expertiza contabila, dispune efectuarea unei noi expertize de catre un alt expert contabil (contraexpertiza contabila).
1.3.5. ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE CONTROLUL FINANCIAR SI
EXPERTIZA CONTABILA JUDICIARA
Referitor la relatia dintre controlul financiar si expertiza contabila judiciara se retine ca ambele activitati sunt instrumente specifice de aparare a patrimoniului si de respectare a legalitatii si au urmatoarele trasaturi comune:
se efectueaza de specialisti in domeniul financiar-contabil cu buna reputatie.
examineaza diferite laturi ale activitatii economico-financiare din diferite entitati dupa criterii care au la baza aceleasi dispozitii legale si acelasi domeniu de activitate, contabilitatea.
de regula, utilizeaza aceeasi metodologie de investigare a faptelor si operatiunilor economico-financiare;
cele doua activitati se completeaza reciproc, pentru stabilirea adevarului in cauza supusa cercetarii (anchetei) sau judecarii, in sensul ca, atunci cand cauzele remise organelor de urmarire penala si instantele de judecata sunt constatate de controlul financiar, expertiza contabila utilizeaza si analizeaza concluziile controlului financiar, pentru a se preciza existenta si marimea pagubei.
Intre controlul financiar si expertiza contabila judiciara exista si trasaturi deosebite si anume:
a. controlul financiar este o functie permanenta a conducerii, o latura a perfectionarii conducerii stiintifice si o forma de cunoastere a problemelor dezvoltarii economice, pe cand expertiza contabila judiciara este un mijloc de proba in justitie, care intervine numai atunci cand organele judiciare o considera necesara, pentru elucidarea cauzelor in cursul de ancheta sau de judecata;
b. controlul financiar este o activitate prin care conducerea cunoaste modul in care se indeplinesc sarcinile economice si financiare, se pastreaza, se utilizeaza si se valorifica patrimoniul in scopul prevenirii, constatarii si inlaturarii abaterilor, precum si pentru stabilirea responsabilitatilor persoanelor vinovate de pagubirea patrimoniului si de imbunatatire a activitatii, iar expertiza contabila judiciara este activitatea prin care organele judiciare primesc lamuriri de natura economico-financiara in scopul de a stabili adevarul in solutionarea legalǎ a cauzelor privind faptele cercetate, anchetate sau judecate;
c. controlul financiar cuprinde pe o anumita perioada intreaga activitate economico- financiara a unei entitati sau numai anumite laturi ale acesteia, pe cand expertiza contabila judiciara se limiteaza la cercetarea problemelor cu caracter economico - financiar, indicate de organele judiciare;
d. constatarile si concluziile controlului financiar stau la baza deciziei de actiune in justitie, atunci cand se constata pagube sau abateri cu repercusiuni si prejudicierea patrimoniului entitatii economice, pe cand expertiza contabila judiciara intervine ca proba administrata de organele de justitie, pentru asigurarea convingerii asupra realitatii faptelor si conditiilor in care apar pagube, deficiente sau abaterii de la normele legale.
e. controlul financiar este o activitate cu caracter permanent, iar expertiza contabila judiciara este o activitate ocazionala care se desfasoara numai atunci cand este dispusǎ de organele judiciare.
f. controlul financiar verifica intregul sistem de documente si evidente tehnico - operative si contabile privind activitatea din perioada controlata, pe cand expertiza contabila judiciara examineaza numai documentele de evidenta primara, tehnico - operativa si contabila, in limita necesarului pentru lamurirea obiectivelor stabilite de organele judiciare.
g. controlul financiar constata pagubele, abaterile, deficientele, lipsurile si alte disfunctionalitati din activitatea entitatii economice, pe cand expertiza contabila judiciara confirma sau infirma constatarile controlului financiar cu privire la pagube, abateri, deficiente, lipsuri si alte disfunctionalitati, rezultate din incalcarea prevederilor legale.
Expertiza contabila extrajudiciara este acea expertiza care, in afara de orice interventie judecatoreasca, are loc direct intre partile aflate in litigiu sau este solicitata de persoane fizice sau juridice in vederea stabilirii si respectarii adevarului si legalitatii in activitatile lor.
Contributia expertizei contabile extrajudiciara la prevenirea pagubelor in patrimoniu, la pastrarea integritatii acestuia si la respectarea legalitatii este mai operativa si eficienta in conditiile utilizarii acesteia ca mijloc de fundamentare a deciziilor privind clarificarea unor situatii, litigii sau fapte infractionale prin arbitraj judecatoresc sau instantele civile si penale, care se declanseaza prin actiuni adresate organelor judiciare.
Practica a dovedit ca multe actiuni adresate organelor judiciare sunt o consecinta a deficientelor si a lipsei de operativitate in sistemul de documente si evidente ale entitatii economice. Intr-o asemenea situatie, agentul economic care declanseaza actiuni de arbitraj sau de judecata, trebuie sa aiba certitudinea ca documentele si evidentele pe care se bazeaza actiunea lor sunt legale, corecte, exacte si reflecta fidel situatia economica, financiara, gestionara si contractuala a entitatii. Un mijloc de fundamentare si asigurare a calitatii, realitatii, exactitatii si legalitatii, sub aspectul formei si continutului, a informatiilor ce stau la baza actiunilor, adresate organelor judiciare, il constituie expertiza contabila amiabila, dispusa de conducerea entitatii, care urmeaza sa declanseze actiunea de judecata.
Expertiza contabila extrajudiciara poate fi utilizata si pentru diverse analize si certificari financiar - contabile asupra situatiei patrimoniului si a posibilitatilor entitatilor economice de a genera profit, constituind o dovada de incredere pentru alte entitati cu care intrǎ in relatii comerciale.
Prin expertiza contabila amiabila se previne stabilirea de relatii de comert cu entitati economice care s-ar gasi in imediata stare de incetare a platilor sau de faliment, cu repercusiuni in imposibilitatea de a se incasa creantele din vanzari.
Expertiza contabila extrajudiciara isi accentueaza tot mai mult rolul in conditiile economiei de piata, fiind o cale eficienta de asistenta de inalta specialitate a oricarei afaceri, pentru a fi ferita de riscuri si asigurata de reusita.
Expertiza contabila extrajudiciara poate fi solicitata de o paleta larga de utilizatori, asa cum ar fi:
managerii, pentru a cunoaste anumite situatii ale patrimoniului incredintat pentru administrare,
asociatii/actionarii entitatii economice, pentru a cunoaste modul in care le-a fost gestionat patrimoniul,
orice alte persoane fizice sau juridice, care doresc clarificarea unor litigii sau diferende de natura economico-financiara.
E. Glasson - "Precis theoretique et practique de procedure civile" (Precizari teoretice si practice de procedura civila), vol.I, Paris, 1902, pag.16
Gh.Porumb - "Codul de procedura civila comentat si adnotat". Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag.437
Grigore. I. Olanescu - teza de doctorat "Perfectionarea organizarii si desfasurarii activitatii de expertiza financiar-contabila". ASE Bucuresti, 1984
Mircea Boulescu, Marcel Ghita - "Expertiza contabila si audit financiar contabil", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999, pag.115
V.M. Ciobanu - "Tratat theoretic si practice de procedura civila", vol.I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag.42
Moratoriul reprezinta : 1. o amanare pe o anumita perioada a platii datoriilor unui debitor, acordata de instanta de judecata inainte sau dupa declararea lui in stare de faliment;2. amanare cu caracter general a platii unei datorii, acordata de lege pe o anumita perioada in care exista imprejurari speciale, cum ar fi: razboi, calamitati naturale, crize economice etc.
Concordatul - reprezinta conventia incheiata de un comerciant cu creditorii sai, prin care acesta obtine o reducere a datoriei sau o amanare a platii.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
