Activul patrimonial, continut si utilizare in aprecierea situatiilor financiare

Activul patrimonial, continut si utilizare in aprecierea situatiilor financiare

Prima parte a bilantului contabil reda bunurile si disponibilitatile detinute de un agent economic, precum si drepturile de creanta asupra tertilor.

In bilant activele imobilizate sunt cuprinse la valoarea neta ( valori neamortizate).

Activele patrimoniale sunt grupate dupa modul in care participa in circuitul economic si in functie de lichiditatea lor.

Reglementarile contabile din Romania definesc activele imobilizate ca fiind activele unei intreprinderi destinate utilizarii pe o perioada indelungata in activitatea acesteia.

Prima parte din bilant reda elementele cu utilizare aciclica, denumite active imobilizate, apoi sunt evidentiate activele circulante.

Activele imobilizate sunt bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau produse de intreprindere, ce intra in patrimoniu.

Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile ce se uzeaza si inlocuiesc treptat si a caror depreciere se recupereaza prin intermediul amortizarii.

In mod indirect ele contribuie, prin amortizare, la formarea si asigurarea capacitatii de autofinantare.

Astfel, activele imobilizate reprezina bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea unitatii patrimoniale si care nu se consuma sau nu sunt destinate comercializarii.

Imobilizarile necorporale sunt definite de IAS 38, ca active nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii.

Imobilizarile necorporale sunt formate din cheltuielile de constituire si de cercetare

dezvoltare, concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare, fondul comercial ,alte imobilizari necorporale si imobilizarile in curs ( investitiile neterminate pana la finele exercitiului financiar in curs).

Cheltuielile cu constituirea societatii reprezinta cheltuielile ocazionate cu infiintarea sau dezvoltarea societatii fiind formate din:

taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare;

cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni;

cheltuieli de prospectare a pietei si publicitate.

Cheltuielile de constituire se recupereaza pe calea amortizarii, pe o durata de cel mult

cinci ani.

Cheltuielile de cercetare si dezvoltare se refera la cheltuielile ocazionate de efectuarea unor obiective sau lucrari de cercetare.

Inscriarea lor in bilant are loc daca se indeplinesc urmatoarele conditii:

proiectele de cercetare sa fie bine individualizate;

sa aiba sansa de reusita tehnica si sa asigure o anumita rentabilitate economica.

Concesiunile cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest titlu in patrimoniul

societatilor comerciale.

Ele se refera la ocuparea sau exploatarea unei proprietati a domeniului public (concesiune publica), sau la acordul primit de la o firma de a fi reprezentantul sau pe un teritoriu geografic bine delimitat, in legatura cu comercializarea anumitor produse sau prestarea unor servicii ( concesiune privata).

Concesionarea se face pe baza de contract, iar amortizarea concesiunii se face pe o durata egala cu cea a contractului de concesiune.

Fondul comercial este acea parte din fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii unitatii. Se refera la clientela, vadul comercial, reputatie etc.

El se constituie numai prin achizitie sau ca aport de capital, cel creat de societatea comerciala nefiind contabilizat in cursul vietii intreprinderii.

Evaluarea fondului comercial se face cu ocazia determinarii pretului de vanzare al unei societati. In valoarea firmei, alaturi de activul net, sunt incluse si aceste elemente necorporale dar care la unitatea cumparatoare devin elemente constitutive ale fondului comercial.

Fondul comercial este dat de diferenta intre valoarea de achizitie a fondului de comert si valoarea contabila a acestor elemente.

Programele informatice nu se refera la elemente ptrimoniale, ci la prestatia intelectuala necesara elaborarii programelor.

Sunt considerate bunuri necorporale, indiferent daca sunt achizitionate sau create de unitate. Ele se amortizeaza in functie de durata probabila de utilizare, dar nu mai mult de trei ani.

Imobilizarile corporale sunt definite de IAS 16, ca active materiale nemonetare, care: sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor, sau pentru a fi folosite in scopuri administrative ; pot fi utilizate de intreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.

Imobilizarile corporale cuprind terenurile, mijloacele fixe, alte imobilizari corporale si imobilizari corporale in curs.

In general terenurile nu sunt supuse amortizarii pastrandu-si nemodificata valoarea in timp. Valoarea lor se modifica in urma actiunilor de reevaluare.

Se va calcula amortizarea doar pentru terenurile pe care au fost efectuate lucrari de amenajare( sisteme de irigatii, lucrari de terasare, de combatere a saraturii solului etc.).

Celelalte categorii de imobilizari corporale isi modifica valoarea reflectata in bilantul contabil pe seama amortizarii mijloacelor fixe, prin achizitionarea de noi mijloace fixe, prin scoaterea din functiune a unor mijloace fixe sau prin actiunea de reevaluare.

Prin functia si rolul lor in activitatea de exploatare, imobilizarile corporale sunt determinate pentru volumul, structura si calitatea rezultatelor activitatii productive a firmelor.

Imobilizarile financiare denumite si investitii financiare sunt active detinute de o societate in vederea cresterii valorii averii sale prin incasarea unor sume din repartizari, prin cresterea valorii capitalizate . Imobilizarile financiare se refera la titlurile de participare , titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu, titlurile de plasament imobilizate, creante legate de participatii.

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor societati comerciale.

Ele asigura societatii detinatoare exercitarea unui control asupra activitatii firmelor la care le detin. Totodata permit si obtinerea unui profit.

De asemenea dau posibilitatea de a avea reprezentanti in structurile de conducere ale unitatilor emitente sau de a intretine relatii privilegiate cu aceasta.

Titlurile imobiliare ale activitatii de portofoliu sunt dobandite de unitatea patrimoniala in scopul realizarii unor venituri financiare, fara ca aceasta sa poata interveni in gestiunea unitatii emitente.

Creantele imobilizate sunt formate din:

creante legate de participatii ( acordarea de imprumuturi unitatilor patrimoniale la care

detin titluri de participatii);

imprumuturi acordate pe termen lung;

alte creante imobilizate care se refera la garantii si cautiuni depuse de unitate la terti in

vederea unei bune executii a unei obligatii.

Activele circulante. Sunt elemente patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare. Se consuma intr-un singur ciclu de exploatare, trecand din forma de active fizice, in cea de creante si apoi de disponibilitati.

Activele circulante se compun din:

Stocuri : de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, stocuri aflate la

terti, productie in curs de executie, semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale, pasari, marfuri, ambalaje;

Creante

Alte active circulante compuse din: furnizori-debitori, clienti si conturi asimilate

imprumuturi acordate membrilor asociati, alte creante, decontari cu asociatii privind capitalul, titluri de plasament, conturi la banci, casa, acreditive, valori de incasat etc.

Partea a treia din bilantul contabil reflecta cheltuielile inregistrate in avans.

Analiza mijloacelor economice vizeaza aprecierea evolutiei in dinamica activului bilantier si a elementelor sale componente, precum si structura si modificarile structurale, acestea din urma fiind apreciate prin intermediul " ratei de structura a activului".

Pentru analiza mijloacelor economice din patrimoniul unui agent economic , pe langa modificarile absolute si structurale se vor calcula si urmatorii indicatori:

Raportul dintre activele circulante si imobilizari (K):

K=

In care: Ac =activele circulante

Af= activele fixe ( activele imobilizate).

Acest raport este in functie de specificul activitatii fiecarui agent economic. Reducerea sa reflecta o incetinire a rotatiei activelor imobilizate. Existenta unor mijloace fixe in rezerva sau in conservare conduce de asemenea , la micsorarea acestui raport.

Compozitia tehnica (Kt)

Se calculeaza ca raport intre valoarea mijloacelor fixe (Mf) si activele circulante:

Cresterea compozitiei tehnice reliefeaza o stabilitate in activitatea si dezvoltarea firmelor.

Numarul rotatiilor activului stabilit ca raport intre cifra de afaceri (Qf) si total activ:

Acest indicator reflecta randamentul utilizarii patrimoniului iar marimea sa este in functie de specificul activitatii agentilor economici.

In activitatile cu profil industrial situatia se apreciaza ca fiind buna daca numarul rotatiilor activului este peste 1,4.

Cand ia valori mai mici de unu activitatea este caracterizata ca fiind nesatisfacatoare, iar daca este cuprins intre 1 si 1,4 se considera o activitate satisfacatoare.

Gradul de utilizare a capitalului social varsat (Gcs) calculat ca raport procentual intre total active ( Af + Ac) si capital social (Cs).

Un nivel ridicat al acestui indicator atesta o buna utilizare a capitalului subscris si varsat.

Analiza mijloacelor economice trebuie adancita pe cele doua grupe de elemente patrimoniale: active imobilizate si active circulante.

Pe volumul si structura activelor isi pun amprenta o multitudine de factori incepand cu marimea unitatii economice, natura activitatii, practicile in materie de livrari, conditiile de plata, relatiile cu partenerii din amonte, factorii juridici si economici.

Agentii economici din ramurile indusriale grele, care solicita o infrastructura importanta in echipamente, au o pondere ridicata a activelor fixe corporale in total active fixe.

In unitatile economice cu un ciclu de productie lung se mareste ponderea stocurilor in general, cu deosebire a celor de productie neterminata in total active circulante.

In analiza activelor imobilizate se va urmari atat proportia dintre imobilizarile necorporale , imobilizarile corporale si imobilizarile financiare, cat si ponderea pe elemente componente din cadrul fiecareia din cele trei grupe de imobilizari.

In cazul agentilor economici preocupati de activitatea de cercetare-dezoltare sau achizitionarea de brevete de inventie, se va mari ponderea imobilizarilor necorporale in total imobilizari.

Participarea cu capital social la alti agenti economici conduce la cresterea ponderii imobilizarilor financiare.

Structura activelor circulante este mult influentata de specificul activitatii fiecarui agent economic, dar si de natura relatiilor sale cu furnizorii si cu clientii.

Reducerea ciclului de fabricatie va avea ca efect diminuarea ponderii productiei in curs de executie in totalul activelor circulante, iar cresterea ponderii produselor finite atesta ca productia nu s-a desfasurat in concordanta cu cerintele pietei, sau ca o parte din clientii traditionali si-au redus din activitate sau au dat faliment, ramanand produse in stoc, pentru care se vor cauta noi beneficiari.

Cresterea ponderii furnizori-debitori reliefeaza ca agentul economic este lipsit de credibilitate in fata acestora , motiv pentru care se solicita din partea furnizorilor.

Achitarea cu anticipatie a contravalorii produselor sau serviciilor solicitate de unitatea economica analizata.

Evaluarea activelor imobilizate se circumscrie principiilor generale ale evaluarii.

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in Bilant si in Contul de profit si pierdere.

In raport cu momentele in care se realizeaza evaluarea, dupa reglementarile contabile in vigoare exista urmatoarele forme de evaluare:

evaluarea la intrare;

evaluarea la iesire;

evaluarea la inventar;

evaluarea la bilant;

Evaluarea la intrare a activelor imobilizate este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura intrarilor, care se stabilesc:

bunurile reprezentand aport la capitalul social, la valoarea de aport;

bunurile obtinute cu titlu gratuit la valoarea justa;

bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;

bunurile produse in unitate, la cost de productie.

Costul de achizitie = Pretul de cumparare + taxele vamale si alte taxe nedeductibile + toate cheltuielile directe necesare punerii bunului in stare de utilizare.

Costul de productie = cost de achizitie de materii prime si materiale consumate + costurile de prelucrare directe + costurile indirecte de productie + costurile indatorarii + rebuturi si alte caderi tehnice + alte costuri delimitate in mod direct.

Evaluarea la iesire este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura iesirilor , activlele imobilizate fiind evaluate la iesire la valoarea lor de intrare.