Analiza si gestiunea resurselor umane la nivel de intreprindere

Analiza si gestiunea resurselor umane la nivel de intreprindere

In conceptul modern al intreprinderii, resurselor umane sau capitalului uman li se atribuie un rol deosebit in asigurarea performantelor economico - financiare ale acesteia. In consecinta, abordarile complexe din punct de vedere cantitativ, al randamentelor si motivatiilor sunt in prezent larg raspandite. Se vorbeste chiar de "miza umana a intreprinderii". Ca atare, si in analiza diagnostic a activitatii intreprinderii, gestiunea resurselor umane reprezinta un segment de esenta.

In diagnosticarea gestiunii resurselor umane se foloseste un sistem de indicatori privind, pe de o parte, asigurarea de resurse umane (numarul de salariati, calificarea, structura personalului, mobilitatea etc.), iar pe de alta parte, utilizarea acestora (sub aspectul timpului de munca utilizat si al eficientei utilizarii).

Problemele principale ale analizei gestiunii resurselor umane sunt:

Analiza efectivului de salariati din punct de vedere cantitativ, structural si calitativ;

Analiza stabilitatii efectivului de salariati;

Analiza diagnostic a utilizarii timpului de munca si a efectelor economico-financiare;

Analiza eficientei utilizarii resurselor umane (productivitatea muncii medii si marginale si profitul pe un salariat).

1.1 Analiza dinamica a efectivului de salariati pe total si pe categorii

Dinamica efectivului de salariati pe total si pe categorii are menirea sa evidentieze o dimensiune a potentialului tehnico-economic legata de un factor de baza al productiei - munca. O apreciere insa a dinamicii se face numai in corelatie cu productivitatea muncii si tinand seama de cresterea capacitatii de oferta a intreprinderii, avand la baza cererea actuala si probabila a productiei. Aceasta corelatie are la baza inegalitatea:

,

in care:

= indicele productivitatii muncii in valori comparabile cu

dinamica volumului de munca;

= indicele numarului mediu de salariati in general sau numai al

categoriilor productive.

Modificarea relativa poate aparea sub forma unei economii sau depasiri, economia relativa de salariati fiind determinata de cresterea productivitatii muncii.

Evident, in analiza asigurarii cu resurse umane, mai ales pe categorii, trebuie sa se tina seama de caracterul productiei si complexitatea tehnica a acesteia. Cresterea numarului de personal tehnico-ingineresc este justificata in cazul unui grad complex al productiei si tendintei de accelerare a reinnoirii in sectorul in care-si desfasoara activitatea intreprinderea. Astfel va avea loc o slabire a capacitatii concurentiale.

Pentru o evaluare dinamica si structurala a resurselor de munca ale intreprinderii se vor folosi datele din tabelul de mai jos:

Comparativ cu perioada precedenta se constata imbunatatirea structurii personalului, prin cresterea ponderii muncitorilor si a personalului tehnic-productiv si reducerea ponderii personalului de conducere si administratie. In acelasi timp, s-a imbunatatit structura muncitorilor, prin marirea ponderii celor direct productivi pe seama celorlalte categorii.

De asemenea, in analiza diagnostic a efectivului de salariati este sugestiva si comparatia lor cu numarul lor la 1 milion cifra de afaceri la alte firme cu profil similar. In analiza structurii muncitorilor se are in vedere si situatia pe profesii si meserii, iar pentru celelalte categorii din serviciile tehnice, de conceptie, economice si administrative, situatia din punct de vedere al studiilor.

1.2. Analiza nivelului calificarii si consecintelor

economico-financiare ale acesteia

Latura cantitativ-structurala se intregeste cu cea calitativa, care se concretizeaza in performantele muncii ca factor al productiei. Nivelul de calificare al personalului reprezinta un aspect important, deoarece dimensionarea productiei si evolutia productivitatii muncii depind nemijlocit de nivelul calificarii fortei de munca.

Formarea, perfectionarea si calificarea fortei de munca se exprima prin caracteristici calitative (insusiri intelectuale, cunostinte generale si de specialitate), cantitative (varsta, vechime in meserie sau profesie, in intreprindere) si afective (atasamentul fata de intreprindere, relatiile in grupul de munca).

Analiza calitativa a fortei de munca trebuie sa evidentieze urmatoarele aspecte:

structura fortei de munca pe forme de realizare a calificarii si perfectionarii acesteia;

evolutia gradului de calificare a muncitorilor;

analiza concordantei dintre gradul de calificare a muncitorilor si gradul de complexitate a lucrarilor executate.

In ceea ce priveste structura fortei de munca pe forme de realizare a calificarii si perfectionarii, se poate face o grupare a fortei de munca pe principalele forme de scolarizare ale acesteia:

absolventi ai scolilor profesionale;

ucenicie la locul de munca;

absolventi ai liceelor de specialitate;

absolventi ai invatamantului superior (tehnic, economic).

De asemenea, se poate evidentia o alta structurare pe forme de perfectionare:

absolventi de cursuri postliceale;

absolventi de cursuri postuniversitare;

doctorat.

Indicatorul pe baza caruia se analizeaza calificarea personalului dintr-o unitate economica este coeficientul calificarii medii (), care se calculeaza ca o medie aritmetica ponderata intre categoria de incadrare (K) si numarul de personal (N) din categoria respectiva:

Tendinta de crestere a coeficientului va indica preocuparea intreprinderii pentru ridicarea calificarii muncitorilor. In analiza modului de utilizare a resurselor umane, potrivit calificarii, se studiaza si gradul de concordanta dintre calificarea medie si complexitatea lucrarilor executate conform tehnologiei de fabricatie, deoarece prin aceasta se asigura atat sporirea nivelului productivitatii muncii, cat si cresterea nivelului calitativ al produselor.

In acest scop se determina pe langa coeficientul calificarii medii si gradul de complexitate a lucrarilor executate (), care se determina ca o medie aritmetica ponderata a categoriei lucrarilor (K), cu volumul de lucrari (V) din fiecare categorie:

Din compararea celor doi coeficienti medii se constata modul de utilizare a resurselor umane din punctul de vedere al calificarii, in sensul

existentei unei concordante depline (=), sau unor discordante cum ar fi:

> , cand exista lucrari de categorii superioare, efectuate de muncitori cu calificare inferioara;

< , cand exista lucrari de complexitate inferioara si sunt executate de muncitori cu un grad de calificare superioara, ceea ce reflecta o folosire incompleta a calificarii fortei de munca.

Verificarea concordantei dintre calificarea fortei de munca si gradul de complexitate a lucrarilor se realizeaza si prin intermediul analizei structurii muncitorilor pe trepte de calificare si volumul lucrarilor pe categorii. Pentru exemplificare se folosesc datele din urmatorul tabel:

Din datele prezentate in tabel se constata decalaje intre categoriile de calificare a muncitorilor si cele de complexitate a lucrarilor, din punctul de vedere al structurii, ceea ce se reflecta si in discordanta dintre coeficientii medii, calificarea medie a muncitorilor fiind superioara categoriei medie a lucrarilor.

Concordanta dintre categoria medie de calificare a muncitorilor si categoria medie tarifara a lucratorilor se poate stabili si cu ajutorul coeficientului mediu de concordanta, conform relatiei:

Pentru exemplificare vom folosi datele din tabelul urmator:

Nota: pe verticala gradul de calificare a fortei de munca, pe orizontala gradul de complexitate a lucrarilor.

Nivelul calificarii fortei de munca se reflecta in principalii indicatori ai performantei economico-financiare, printre care mentionam:

productivitatea muncii;

volumul productiei;

cifra de afaceri;

calitatea produselor;

costurile de productie;

profitul si rata rentabilitatii;

utilizarea activelor fixe (randamentul);

competitivitatea productiei pe piata.

2. Analiza stabilitatii efectivului de salariati.

O conditie importanta pentru utilizarea deplina si eficienta a fortei de munca existente in unitatile economice o constituie asigurarea unei stabilitati cat mai mari a acesteia. Mobilitatea fortei de munca apare atat sub forma intrarilor, cat si a iesirilor indiferent de cauza generatoare si poate modifica numarul mediu scriptic intr-o anumita perioada. Insa, in analiza miscarii fortei de munca se face distinctie intre circulatie si fluctuatie, in functie de cauzele care le provoaca.

Circulatia fortei de munca reprezinta miscarea personalului intreprinderii, in cursul unei perioade, atat din punctul de vedere al intrarilor, cat si al iesirilor din cauze normale (transfer, boala, pensionare, deces, invaliditate, studii, obligatii cetatenesti etc.).

Fluctuatia fortei de munca constituie un fenomen anormal, fiind determinat de iesirile din intreprindere fara aprobarea conducerii sau prin desfacerea contractului de munca, urmare a incalcarii prevederilor contractului colectiv de munca.

In analiza mobilitatii fortei de munca se utilizeaza o serie de indicatori care caracterizeaza intensitatea acestui fenomen.

Coeficientul miscarii totale (Cm), calculat ca raport intre totalul intrarilor (I) si iesirilor (E) si numarul mediu scriptic (N):

Coeficientul de fluctuatie, stabilit ca raport intre totalul iesirilor nejustificate sau fara aprobarea conducerii (En) si numarul mediu scriptic:

Analiza dinamicii mobilitatii permite descoperirea tendintelor fenomenului si adaptarii celor mai adecvate masuri pentru limitarea lui. Totodata, se impune adancirea studiului mobilitatii la nivelul subdiviziunilor intreprinderii, pentru a descoperi cauzele si locurile in care intensitatea ei este mai mare.

O atentie deosebita trebuie acordata fluctuatiei, care poate avea profunde implicatii in activitatea intreprinderii. In acest sens, fluctuatia se prezinta sub doua forme: ca un fapt consumat - fluctuatia efectiva (activa) si ca un fenomen in devenire - fluctuatie potentiala (latenta), sub forma intentiei de a parasi intreprinderea, din cauze mai mult sau mai putin intemeiate. Fluctuatia potentiala se poate transforma in fluctuatie activa daca nu s-au luat intre timp, masuri de preintampinare, fiind chiar mai grava, prin dimensiunile mai mari pe care le poate avea, precum si prin efectele negative pe care le genereaza asupra climatului psihosocial din intreprindere. Din acest motiv, cunoasterea dimensiunilor fluctuatiei latente si a componentei fluctuantilor potentiali reprezinta o necesitate in cadrul organizarii stiintifice a muncii.

Proportiile fluctuatiei oglindesc, printre altele, gradul de integrare a oamenilor in munca, in profesie si in intreprindere, relatiile formale si neformale, satisfactia muncii si conditiile psihosociale si ergonomice din intreprindere, modul de organizare sindicala, modul de respectare a contractului colectiv de munca, conditiile de munca, precum si o serie de factori subiectivi cu caracter individual.

Limitarea tendintei de fluctuare si evitarea transformarii fluctuatiei potentiale in fluctuatie activa, prin masuri corespunzatoare, au efecte favorabile asupra cresterii gradului de stabilitate a fortei de munca, care se poate aprecia cu ajutorul a doi indicatori:

stagiul in aceeasi unitate (St), calculat ca raport intre vechimea (t) in intreprinderea analizata, a fiecarui lucrator si vechimea totala (T) in campul muncii a acestuia, exprimata in ani:

Valoarea maxima a coeficientului este 1 si indica o stabilitate foarte buna.

vechimea medie (in ani) in aceeasi unitate () poate caracteriza mai fidel stabilitatea fortei de munca si se determina ca o medie ponderata a vechimii in ani a muncitorilor in unitate (t) cu numarul muncitorilor avand aceeasi vechime (N):

Cu cat vechimea medie va fi mai mare (avand in vedere si data infiintarii intreprinderii), cu atat stabilitatea fortei de munca este mai buna.

3. Analiza diagnostic a utilizarii timpului de munca si

a efectelor economico-financiare.

Utilizarea integrala a timpului de munca constituie una din laturile extensive de folosire a fortei de munca. Prin analiza se urmareste descoperirea rezervelor existente pe linia utilizarii complete a timpului de munca, precum si a cauzelor care determina utilizarea incompleta a acestuia si a determinarii efectelor economico-financiare.

Modalitatea principala utilizata in analiza folosirii timpului de munca reprezinta urmarirea evolutiei ponderii timpului efectiv lucrat si a timpului nelucrat, iar acesta din urma pe principalele cauze.

Pentru caracterizarea folosirii timpului de munca se foloseste indicatorul gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil, determinat dupa relatia:

in care:

Te = fondul de timp efectiv;

Tmax = fondul de timp maxim disponibil.

In cadrul acestei analize nu se pot utiliza modificarile absolute, ci numai ponderile, pentru ca aceste modificari sunt influentate de factorul dimensional, numarul mediu de salariati. Atat ponderile, cat si gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil se pot determina pe total sau pe categorii de salariati.

Structura fondului de timp urmatoare, inclusiv a timpului nelucrat pe cauze se realizeaza avandu-se in vedere ponderea cauzelor justificate si ponderea cauzelor nejustificate.

Analiza utilizarii timpului de munca urmareste nu numai modul in care s-a folosit timpul de munca si a cauzelor care au determinat utilizarea incompleta a acestuia, ci si implicatiile economico-financiare a timpului nelucrat.

Efectele economice ale neutilizarii timpului de munca asupra principalilior indicatori economico-financiari sunt comensurate la dimensiunea fondului total de timp de munca, precum si a timplului mediu pe un salariat:

= fondul de timp efectiv lucrat;

= fondul de timp maxim disponibil;

=timpul mediu efectiv lucrat la nivel de salariat;

=timpul maxim disponibil la nivel de salariat.

Efectele economice ale neutilizarii timpului de munca asupra principalilor indicatori economico-financiari se determina astfel:

a) asupra valorii productiei marfa fabricate:

b) asupra valorii adaugate aferente productiei marfa fabricate:

c) asupra cifrei de afaceri:

d) asupra rezultatului financiar potential:

e) asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 de lei productie marfa fabricata:

f) asupra profitului brut, aferent cifrei de afaceri:

in care:

g) asupra ratei rentabilitatii capitalului propriu:

i) asupra ratei rentabilitatii capitalului permanent:

i)  asupra eficientei utilizarii activelor fixe:

Fondul de timp nelucrat este determinat ca diferenta intre fondul de timp efectiv si cel maxim disponibil (T1 - T0), dar poate fi determinat si prin insumarea timpului nelucrat pe cauze:

In acest caz, se pot evidentia efectele economice asupra principalilior indicatori pentru fiecare cauza care a determinat utilizarea incompleta a timpului de munca.

Determinarea efectelor economice ale folosirii incomplete a timpului de munca asupra indicatorilor economico-financiari prezinta o importanta deosebita, deoarece folosirea completa a timpului de munca reprezinta o rezerva ce concretizeaza efortul propriu al agentului economic, de cele mai multe ori fara cheltuieli suplimentare.

4. Analiza eficientei utilizarii resurselor umane.

Analiza eficientei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori: productivitatea muncii medii si marginale; profitul pe un salariat.

Productivitatea muncii este o categorie economica complexa si dinamica si reprezinta insusirea muncii de a crea o anumita cantitate de valori de intrebuintare intr-o unitate de timp, reflectand in ultima instanta eficienta cu care este cheltuita o cantitate de munca. Ea poate fi determinata in unitati fizice (naturale, natural-conventioanale), in unitati de munca si valorice.

In cazul utilizarii indicatorilor valorici, productivitatea muncii poate fi determinata pe baza valorii productiei marfa, valorii adaugate si cifrei de afaceri, la nivelul unui salariat (anuala, zilnica si orara). Utilizand valoarea productiei marfa, relatiile sunt urmatoarele:

productivitatea pe un salariat (anuala):

productivitatea zilnica:

productivitatea orara:

Analiza eficientei utilizarii resurselor umane baza productivitatii muncii medii si marginale are drept scop:

a)  analiza situatiei generale a productivitatii muncii;

b)  analiza volumului productiei, ca efect al utilizarii resurselor umane (inclusiv a cresterii productivitatii muncii);

c)  analiza productivitatii marginale a muncii;

d)  consecintele economice ale modificarii productivitatii muncii asupra indicatorilor economico-financiari.

4.1. Analiza productivitatii medii a muncii.

Pentru analiza situatiei generale a productivitatii muncii si a volumului productiei ca efect al utilizarii resurselor umane se folosesc datele din urmatorul tabel:

Nr. crt.	INDICATORI	Simbol	Perioada	Curenta
			Prevazut	Efectiv
	Valoarea productiei marfa	Qf
	Valoarea adaugata	Qa
	Cifra de afaceri	Ca
	Numar de salariati (persoane)	Ns
	Total om zile lucrate	Tz
	Total om ore lucrate	Th
	Productivitatea medie anuala (lei) pe baza Qf pe baza Qa pe baza Ca	Wa Wa Wa Wa
	Numar de zile pe un salariat	Nz
	Productivitatea medie zilnica (pe baza Qf)	Wz
	Durata medie a zilei de lucru (ore)	Nh
	Productivitatea medie orara (Qf)	Wh
	Productivitatea orara recalculata (pe baza Qf)

Din analiza datelor cuprinse in tabel rezulta ca nivelul productivitatii muncii medii anuale (pe un salariat) a inregistrat depasiri in toate cazurile .

Ritmurile inregistrate sunt diferite ca marime, astfel:

ritmul productivitatii muncii medii anuale determinat pe baza valorii adaugate este superior celui determinat pe baza productiei marfa, ceea ce inseamna ca s-a redus ponderea cheltuielilor cu materialele aferente productiei marfa care, in conditiile asigurarii calitatii produselor finite, reprezinta o activitate favorabila.

ritmul nivelului productivitatii muncii medii anuale, determinat pe baza productiei marfa, devanseaza ritmul productivitatii muncii medii anuale determinat pe baza cifrei de afaceri, ca urmare a unei desfaceri a productiei executate nu tocmai bune.

Urmarind situatia nivelului productivitatii muncii determinat pe baza productiei marfa, pe salariat, zilnica si orara, constatam:

149,59>138,37>135,36%

Desi s-a inregistrat o depasire a nivelului productivitatii muncii la nivel anual, zilnic si orar, situatia este nefavorabila, deoarece reprezinta rezultatul utilizarii incomplete a timpului de munca .

Pentru identificarea rezervelor de crestere a productivitatii muncii se impune o analiza factoriala a acesteia pornind de la rationamentul care rezulta din continutul indicatorilor productivitatii muncii;

 

 

Folosind datele din tabelul anterior, situatia se prezinta astfel:

= 102.346.369 - 75.607.735 = 26.738.634 lei pe un salariat

din care:

modificarea numarului de zile pe un salariat

= (225 - 230)328.729 = - 1.643.645 lei

modificarea nivelului productivitatii medii zilnice

= 225(454.873 - 328.729) = 28.382.400 lei

din care:

modificarea duratei zilei de lucru:

= 225(7,4 - 8)41.091 = - 5.547.285 lei

modificarea productivitatii medii orare:

=

= 225 7,4(61.469 - 41.091) = 33.929.370 lei

modificarea structurii productiei:

= 225 7,4(56.859 - 41.091) = 26.253.720 lei

modificarea productivitatii orare pe produs:

= 225 7,4(61.469 - 56.859) = 7.675.650 lei

Sintetizand calculul influentei factorilor, situatia nivelului productivitatii muncii pe un salariat se prezinta astfel:

= - 1.643.645

= 26.738.634 

= 28.382.400 = 2 = 33.929.370 

= 7.675.650

Dupa cum rezulta din calculele de mai sus, depasirea nivelului productivitatii muncii pe un salariat este rezultatul cresterii nivelului productivitatii orare pe produs si al modificarii structurii productiei. In acelasi timp, se constata ca unitatea economica n-a utilizat complet timpul de munca, diminuand nivelul productivitatii pe salariat cu 7.190.930 lei (1.643.645 + 5.547.285).

Utilizarea completa a timpului de munca reprezinta o rezerva deosebit de importanta pentru orice agent economic, in vederea sporirii volumului productiei, vanzarilor si profitului, fara a creste capacitatile de productie si a angaja noi salariati.

Similar se procedeaza din punct de vedere metodologic si in cazul analizei factoriale a productivitatii muncii calculata pe baza valorii adaugate si respectiv cifrei de afaceri, evidentiind in acelasi timp si aspecte legate de modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele si respectiv modificarea stocurilor de produse, cu implicatii directe in rezultatele financiare.

Urmarind modificarea volumului productiei marfa, ca efect al utilizarii resurselor umane, se utilizeaza modelul:

Deci:

 

 

Folosind datele din tabelul anterior, modificarea valorii productiei marfa se explica astfel:

= 18.320.000 - 13.685.000 = 4.635.000 mii lei

din care:

modificarea numarului de salariati:

= (179 - 181)230 41.091 = - 151.214.880 lei

modificarea numarului de zile lucrate de un salariat:

= 179(225 - 230)8 41.091 = - 294.211.560 lei

modificarea duratei zilei de lucru:

= 179 225(7,4 - 8)41.091 = - 992.964.015 lei

modificarea nivelului productivitatii medii orare:

= 179 7,4(61.469 - 41.091) = 6.073.357.230 lei

modificarea structurii productiei:

= 179 7,4(56.859 - 41.091) = 4.699.415.880 lei

modificarea nivelului productivitatii orare pe produse:

= 179 7,4(61.469 - 56.859) = 1.373.941.350 lei

Deci, realizarea unui spor de productie de 4.635.000 mii lei este efectul cresterii productivitatii orare pe produs si imbunatatirii structurii productiei in favoarea acelor produse cu un nivel al productivitatii orare mai mare decat cel mediu.

In acelasi timp, se constata ca in cadrul unitatii economice sunt rezerve de utilizare a timpului de munca, care s-a concretizat in diminuarea productiei cu 1.287.176 mii lei (294.212 + 992.964).

4.2. Analiza productivitatii marginale a muncii.

Productivitatea muncii poate fi analizata avandu-se in vedere in primul rand raportul dintre productie (Q) si munca (T), care reprezinta productivitatea medie a muncii, iar in al doilea rand raportul dintre sporul de productie (∆Q) si cantitatea suplimentara de munca (∆T), care reprezinta productivitatea marginala a muncii.

Deci:

in care:

Wm= productivitatea marginala a muncii;

= productivitatea medie a muncii.

Productivitatea marginala a muncii cuantifica sporul de productie obtinut cu ajutorul unei cantitati suplimentare din factorul de munca, cu conditia mentinerii constante a capitalului intreprinderii.

Pentru o functie de productie de tipul Q = T), productivitatea marginala a muncii va fi egala cu:

Deci, productivitatea marginala este derivata partiala a functiei de productie Q= (T).

In aceleasi conditii productivitatea medie a muncii se exprima pe baza relatiei:

Un indicator care completeaza informatiile furnizate de productivitatea marginala a muncii este elasticitatea productiei in functie de factorul munca.

Elasticitatea productiei este raportul intre modificarea productiei si variatia factorului munca, reflectand cresterea procentuala a productiei la o modificare cu un procent a factorului munca.

in care E reprezinta elasticitatea productiei.

Pentru exemplificare folosim datele din tabelul urmator:

Analizand datele cuprinse in tabel se desprind urmatoarele concluzii:

De la T=0 la T=5 productivitatea marginala a muncii creste ca urmare a sporirii productiei totale intr-un ritm superior fata de cel al factorului munca T, aspect relevat si de faptul ca elasticitatea productiei inregistreaza marimi supraunitare. Pe acelasi interval curba productivitatii medii, ceea ce semnifica aspectul ca productivitatea medie este crescatoare, intreprinderea utilizand sub nivelul optim forta de munca.

Productivitatea marginala atinge valoarea maxima in T=5, dupa care descreste, atingand valoarea zero atunci cand productia inregistreaza valoarea maxima, respectiv pentru T=11. Pe acest interval productia continua sa creasca, dar intr-un ritm inferior celui al factorului T, elasticitatea productiei inregistrand valori subunitare. Productivitatea medie continua sa creasca, atingand valoarea maxima pentru T=6, dupa care descreste. Ea inregistreaza valoarea maxima atunci cand cele doua productivitati sunt egale.

Matematic, productivitatea medie atinge valoarea maxima cand derivata sa este egala cu zero. Valoarea maxima a productivitatii medii a muncii inseamna o utilizare optima a fortei de munca.

Intervalul de la T=5 pana la T=11 este denumit in literatura de specialitate "zona productivitatilor descrescatoare".

Pentru T>11 intram in zona productivitatii marginale negative. Aceasta pentru ca productia a inregistrat valoarea maxima, iar orice cantitate suplimentara din factorul munca determina diminuarea ei, deoarece marirea excesiva a acestui factor de productie impiedica derularea normala a procesului de productie.

Intervalul de utlizare normala a factorului munca corespunde zonei in care productivitatea marginala este descrescatoare si pozitiva.

Efectele economice ale modificarii productivitatii muncii asupra principalilor indicatori ai performantei economico-financiare se pot cuantifica folosind urmatoarele relatii.

a)  In cazul exprimarii valorice a productivitatii muncii.

asupra valorii productiei marfa obtinute:

asupra valorii adaugate:

asupra rezultatului financiar potential:

asupra profitului brut (aferent cifrei de afaceri):

in care:

asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1000 de lei productie:

asupra nivelului cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei productie marfa:

asupra cifrei de afaceri:

asupra eficientei utilizarii activelor fixe:

asupra eficientei utilizarii activelor circulante de exploatare:

asupra ratei rentabilitatii capitalului propriu:

asupra ratei rentabilitatii capitalului permanent:

b)  In cazul nivelului productivitatii muncii exprimata in forma

fizica (timp de lucru pe unitatea de produs).

asupra costului unitar:

asupra cheltuielilor cu salariile pe produs:

asupra cheltuielilor la 1000 de lei productie marfa:

asupra profitului pe unitatea de produs:

4.3. Analiza profitului pe salariat

Un indicator complementar pentru caracterizarea eficientei utilizarii resurselor umane este profitul pe un salariat, care se determina conform relatiei:

Rezulta ca modelul factorial al profitului pe un salariat se prezinta astfel:

 

Pentru exemplificare se folosesc datele cuprinse in tabelul urmator:

= 4.358.938 - 3.561.768 = 797.170 lei

din care:

influenta nivelului productivitatii muncii medii anuale:

= (113.102.960 - 75.607.440)0,9998 0,0471 = 1.765.685,78 lei

din care:

influenta numarului mediu de ore lucrate de un salariat:

= (1800 - 1840)41.091 0,0471 = - 77.399,96 lei

influenta nivelului productivitatii muncii medii orare:

= 1800(61.469 - 41.091)0,9998 0,0471 = 1.727.301,31 lei

din care:

influenta structurii productiei:

= 1.800(56.859 - 41.091)0,9998 1.336.543,67 lei

influenta nivelului productivitatii muncii pe produs:

= 1.800(61.469 - 56.859)0,9998 0,0471 = 390.757,63 lei

influenta gradului de valorificare a productiei fabricate:

= 113.102.960(0,9990 - 0,9998)0,0471 = - 4.261,72 lei

influenta profitului mediu la 1 leu cifra de afaceri:

= 113.102.960 0,9990(0,0426 - 0,0471) = - 508.454,36 lei

influenta structurii cifrei de afaceri:

= - (0,9524 - 0,9529)113.102.960 0,9990 = 56.494,93 lei

influenta pretului de vanzare (fara TVA):

= - (0,9617 - 0,9524)113.102.960 0,9990 = - 1.050.805,67 lei

influenta costului pe unitatea de produs:

= - (0,9574 - 0,9617)113.102.960 0,9990 = 485.856,38 lei

Rezulta ca sporirea profitului pe un salariat este efectul cresterii productivitatii muncii orare pe produs, a imbunatatirii structurii productiei, in conditiile in care gradul de valorificare a productiei fabricate si profitul la 1 leu cifra de afaceri a scazut. De asemenea, se constata ca sunt rezerve neutilizate pe linia folosirii complete a timpului de munca si cresterii preturilor medii de vanzare, in conditiile imbunatatirii calitatii productiei.

Concluzii si recomandari

Principalele deficiente ale agentului economic sunt:

gradul avansat de uzura fizica si morala a mijloacelor fixe din dotarea societatii; existenta unor active fixe in functiune, foarte vechi, va pune mari probleme in viitorul apropiat, in ceea ce priveste asigurarea unei calitati corespunzatoare a produselor, a realizarii volumului de vanzari si implicit a profitului;

lipsa unei retele proprii de distributie care sa-i asigure o prezenta mai activa pe piata;

pondere mare a personalului muncitor in detrimentul sferei tehnico-comerciale;

utilizarea unei tehnologii aflate la limita impactului ecologic;

existenta unor furnizori "strategici" - factor de risc pentru viitorul societatii;

existenta unui nivel redus de mecanizare - automatizare cu implicatii directe asupra nivelului cheltuielilor de exploatare;

existenta unor stocuri relativ mari de produse finite, generatoare de imobilizari de lichiditati;

situarea la limita in ceea ce priveste problemele de mediu ambiant.

Pentru rezolvarea majoritatii problemelor prezentate mai sus o singura solutie este viabila, respectiv asocierea cu un partener strain care sa participe la efortul investitional, in vederea unei restructurari organizatorice si tehnologice, si care sa preia si sa comercializeze productia prin reteaua sa de distributie.

BIBLIOGRAFIE

1.Octavian Bojian "Contabilitatea intreprinderii"

Editura "Economica" 1999

2.Ana Stoian "Contabilitate si gestiune fiscala"

Editura "Margaritar" 2001

3.Niculae Feleaga "Tratat de contabilitate financiara"

Ion Ionascu Vol.I si II Editura "Economica" 1999

4.Niculae Feleaga "Contabilitate aprofundata"

Editura "Economica" 1996

5.Mihai Ristea  "Contabilitatea intre fiscal si gestionar"

Editura "Tribuna economica" 1998

6.Mihai Ristea "Contabilitatea rezultatului intrepr."

Editura "Tribuna economica" 1997

7.Mihai Ristea "Contabilitatea intreprinderii"

Corina Cucu Editura "Margaritar" 1997

Corina Lazarescu

8.Mihai Ristea  "Contabilitatea societatilor comerciale"

Lavinia Olimid Editura "CECCAR" 1996

9.Oprea Calin "Contabilitate generala"

Mihai Ristea Editura "Independenta" 1999

10.Ilie Vasile  "Gestiunea financiara a intreprinderii"

Editura "Didactica si pedagocica"

11.Coralia Angelescu "Economie Politica"

Ileana Stanescu Editura "Oscar Print" 1999

Legea contabilitatii nr.82/1991

13. **** Ordinul 94/2001 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E si cu I.A.S-uri

14. **** IAS 1 "Prezentarea situatiilor financ."

15. **** IAS 2 "Contabilitatea stocurilor"

16. **** IAS 12 "Impozitul pe profit"

17. **** IAS 14 "Raportarea pe segmente"

18. **** IAS 16 "Terenuri si mijloace fixe"

19. **** IAS 18 "Venituri"

20. **** IAS 23 "Costul indatorarii"

IAS 33 "Rezultatul pe actiune"