Aria de definitie si aplicabilitate privind organizarea si exercitarea controlului fiscal. Definitii si concepte cheie.

Aria de definitie si aplicabilitate privind organizarea si exercitarea controlului fiscal. Definitii si concepte cheie.

Definitia controlului fiscal

Indiferent de forma de organizare, statul si-a creat intotdeauna un sistem de control, avand drept principale obiective urmarirea modului de realizarea a obligatiilor fiscale ale contribuabililor persoane fizice si persoane juridice.  Prin control, indiferent de natura acestuia (tehnic, economic, financiar, fiscal, vamal, etc.) se urmareste respectarea legislatiei in domeniul respectiv.

Astfel, trebuie cunoscute conditiile economice si financiare in care se desfasoara ctivitatea agentilor economici, in stransa relatie cu cerintele si legitatile pietei.

Aceste cunostinte pot fi dobandite prin intermediul controlului, ca forma de cunoastere, ca functie a conducerii.

Controlul "este un factor care contribuie la mentinerea activitatii in situatia normala, la solutionarea cu inteligenta si competenta a problemelor privind dezvoltarea si modernizarea economica, in conditii de eficienta reala".

Avandu-se in vedere continutul, obiectul sau sfera de cuprindere, apar forme diferite de control, respectiv : controlul tehnic, controlul economic, controlul financiar, controlul calitatii, controlul protectiei muncii, controlul comercial, controlul juridic, etc.

Modul cum se gestioneaza si se administreaza patrimoniul agentilor economici, care sunt rezultatele activitatii economico-sociale, intra in sfera de actiune a controlului financiar.

Controlul financiar se prezinta sub doua forme :

Controlul financiar propriu al institutiilor publice si agentilor economici;

Controlul financiar de stat exercitat de Ministerul Finantelor Publice.

Controlul financiar propriu al institutiilor publice si agentilor economici urmareste sa previna si sa constate eventualele abateri de la dispozitiile legale in vigoare, cu privire la gestionarea mijloacelor materiale si banesti. Acest tip de control se organizeaza sub forma controlului financiar preventiv si a controlului financiar de gestiune.

Controlul financiar de stat exercitat de Ministerul Finantelor Publice presupune "controlul administrarii si utilizarii mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale ale administratiei de stat precum si ale institutiilor de stat, ale respectarii reglementarilor financiar-contabile in activitatea desfasurata de catre regii autonome, societati comerciale si alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor fata de stat".2

Organizarea controlului fiscal in tara noastra se realizeaza conform Legea 49 din 21 ianuarie 2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 62/2002 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal.

Controlul fiscal cuprinde "ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii declaratiilor, precum si verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii, conform legii, a obligatiilor fiscale de catre contribuabili." 3

Controlului fiscal sunt supuse persoanele fizice si juridice, romane si straine, asociatiile fara personalitate juridica, carora, le revin obligatii fiscale.

Rolul controlului fiscal este de a contribui la respectarea principiilor generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat[1], si anume:

Aplicarea unitara a legislatiei fiscale;

Exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal;

Rolul activ al organului fiscal;

Limba oficiala in administrarea fiscala;

Dreptul contribuabilului de a fi ascultat;

Obligatia de cooperare a contribuabilui in vederea determinarii starii de fapt fiscale;

Secretul fiscal;

Buna-credinta in relatiile dintre contribuabili si organele fiscale.

Controlul fiscal verifica daca impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se administreaza cu respectarea prevederilor Codului fiscal, Codului de procedura fiscala si ale altor reglementari date in aplicarea acestora. Procedura fiscala prevazuta de Cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, iar unde Codul de procedura fiscala nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.[2]

Obligatiile fiscale cuprind[3]:

Obligatia de a declara bunurile sau veniturile impozabile;

Obligatia de a declara impozitele, taxele si contributiile datorate;

Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, obligatiile fiscale;

Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, impozitele, taxele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, orice obligatie ce revine din aplicarea legilor fiscale.

In vederea exercitarii oricarei forme de control trebuie sa existe un cadru organizatoric precis si de substanta, un sistem legislativ-normativ clar si concis, care sa cuprinda in principal:

Stabilirea obiectului si functiilor controlului ;

Stabilirea drepturilor si raspunderilor organelor de control;

Stabilirea drepturilor si obligatiilor celor supusi controlului.

Obiectul controlului il constituie examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat, precum si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele, pentru a le remedia si evita in viitor.

Functiile controlului fiscal

Rolul functiilor specifice controlului consta in mentinerea directiilor de actiune in limitele unor parametrii bine stabiliti, in depistarea factorilor care perturba sau accelereaza desfasurarea unei activitati, in vederea promovarii celor care au efecte pozitive asupra eficientei tuturor activitatilor.

Pot fi considerate ca principale functii ale controlului urmatoarele :

Functia preventiva. Prin aceasta functie se urmareste prevenirea acelor abateri fata de cadrul prestabilit inainte ca acestea sa apara si sa perturbe desfasurarea normala a activitatilor.

Functia de cunoastere si evaluare. Aceasta functie presupune obtinerea de informatii referitoare la modul de desfasurare a activitatilor, la modul cum sunt adoptate deciziile, in conditiile respectarii cadrului de legalitate. De asemenea, prin intermediul acestei functii se urmareste si evaluarea rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade, putandu-se realiza comparatii cu rezultatele obtinute intr-o alta perioada sau cu obiectivele si sarcinile stabilite initial, toate aceste aspecte, indicand unde este nevoie sa se intervina pentru redresarea sau solutionarea anumitor probleme.

Functia de perfectionare. Controlul nu trebuie sa se rezume doar la constatare si informare, ci trebuie sa contribuie in permanenta la perfectionare, respectiv la inlaturarea deficientelor si generalizarea aspectelor pozitive.

Functia de stimulare. Aceasta functie are in vedere stimularea tuturor participantilor la realizarea procesului de management, pentru depasirea situatiilor nefavorabile si promovarea aspectelor pozitive.

Controlul fiscal se exercita de organele de control fiscal din Ministerul Finantelor Publice si ale unitatilor sale teritoriale, denumite organe de control fiscal (pentru veniturile bugetului statului), precum si de catre serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale (pentru resursele publice locale). In cadrul organelor de control financiar abilitate de lege se includ si organele de control financiar ale Curtii de Conturi a Romaniei. Pentru a sublinia importanta controlului fiscal, legea prevede ca angajatii organelor de control fiscal, indeplinesc o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.In exercitarea atributiilor sale de serviciu, organele de control fiscal colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale, cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, precum si cu institutiile fiscale similare din alte state, in conditiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale.

Caracteristicile formelor de control fiscal

Caracteristicile formelor de control fiscal (clasificat in functie de anumite criterii) sunt

. in functie de scopul pentru care se efectueaza :

informativ, care are caracter educativ-profesional sau pentru informarea agentilor economici nou inregistrati asupra drepturilor si obligatiilor fiscale ce le revin;

de rutina, cu scopul mentinerii legaturii cu contribuabilii, urmaririi modului de respectare de catre contribuabili a obligatiilor fiscale sau pentru inregistrarea acestora ca platitori de impozite si taxe (de exemplu : constituirea si plata impozitului pe venit, constituirea si plata accizelor, taxelor pentru desfasurarea activitatilor de jocuri de noroc, etc);

. din punct de vedere al sferei de cuprindere :

general, caracterizat prin faptul ca, controlul cuprinde toate impozitele si taxele si contributiile datorate de contribuabili, verificandu-se modul de aplicare de catre contribuabil a legilor si reglementarilor financiar-fiscale, respectiv plata obligatiilor fiscale la termenele legale;

partial/limitat, controlul fiscal efectuandu-se cu referire numai la anumite impozite si taxe;

. din punct de vedere al operatiunilor supuse controlului fiscal:

complet (de fond), controlandu-se toate operatiunile, documentele si evidentele care au stat la baza constituirii si stabilirii unui impozit, precum si plata acestuia la bugetul statului. Acest tip de control fiscal incepe printr-un test de credibilitate, ce include verificarea integritatii sistemului si evidentelor contabile. Controlul de fond se realizeaza prin efectuarea verificarilor asupra : conturilor, documentelor referitoare la achizitii si vanzari (prin sondaj) si a conformitatii documentelor justificative inregistrate in evidenta contabila, precum si a sinceritatii si corectitudinii datelor din toate declaratiile fiscale depuse de contribuabil la organul fiscal competent;

selectiv (prin sondaj), cand se controleaza numai anumite operatiuni, documente sau perioade cu privire la constituirea si stabilirea unui impozit. In cazul cand controlul selectiv releva nereguli de fond, cercetarea fiscala continua, programandu-se

si efectuandu-se un control complet. Acest tip de control are ca scop diminuarea evaziunii fiscale, in cel mai scurt timp posibil, prin axarea controlului fiscal pe anumite activitati economico-financiare ale contribuabililor, care prezinta un risc ridicat (de exemplu : in domeniul productiei si comercializarii alcoolului, produselor petroliere, etc - verificandu-se in special comercializarea acestora cu documente fiscale speciale, constituirea si plata accizelor aferente sau cu privire la munca la "negru" utilizata tot mai des de angajatori).

documentar, examinandu-se forma si continutul, a realitatii si legalitatii operatiunilor economico-financiare efectuate de contribuabil.