Bilantul

Bilantul

Imediat dupa decembrie 1989, legiuitorul roman a trebuit sa schimbe sistemul de contabilitate de la cel centralizat la cel aferent unei economii de piata, si , pentru ca in Europa exista doua sisteme de contabilitate , cel francez, numit si european , si cel anglo - saxon, Romania a optat pentru alegerea unui sistem de inspiratie franceza. Asadar, plecand de la forma inspirata de experienta franceza si in acord cu dispozitiile Directivei a IV-a europene, normalizatorii romani au optat pentru o schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti - partea stanga, numita activ, si partea dreapta, numita pasiv.

Viziunea generala asupra bilantului este una functionala[1]. Elementele patrimoniului intreprinderii sunt clasificate in activ si in pasiv, conform destinatiei economice, respectiv dupa provenienta (natura juridica). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare de clasificare: in interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatii lor.

Pentru o analiza financiara riguroasa, pe baza criteriilor de lichiditate-exigibilitate, se impun reclasificari pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de al treilea cont anual: anexa la bilant.

Apelul la criteriile destinatie economica - natura juridica, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scop initial sa orienteze informatia bilantiera spre cerintele contabilitatii nationale si ale analizei financiare externe. In acest mod, se permite sa se urmareasca, de la un an la altul, fluxurile de resurse si de utilizari, deci sa se determine si sa se valorifice informatiile aferente unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse.

Prin aceasta conceptie, bilantul (si anexa) este mai putin traducerea unica si generala a situatiei intreprinderii, ci o baza de date pe care fiecare poate sa o prelucreze conform opticii si necesitatilor sale (juridice, de gestiune, financiare).

La inceput , normele contabile din tara noastra lasau agentilor economici posibilitatea sa intocmeasca bilantul contabil (si, in general, intregul ansamblu al documentelor de sinteza) cu un grad diferentiat de detaliere, in functie de marimea intreprinderii. Astfel, unitatile patrimoniale mici si mijloci urmau sa intocmeasca conturile anuale in sistem simplificat, iar cele mari, in sistem de baza. Criteriile de delimitare intre cele doua categorii de intreprinderi respectau dispozitiile Directivei a IV-a europene. Ele se refereau la  totalul bilantier , cifra de afaceri si numarul mediu de salariati permanenti. Starea de tranzitie, restructurarea permanenta a economiei romanesti si, mai ales, caracterul discutabil al pragurilor primilor doi indicatori (criterii), in conditiile cotelor inalte de inflatie (in fapt, hiperinflatie) atinse de economia tarii noastre, au determinat o renuntare (sau o amanare), in fapt, la practica diferentierii sistemelor documentare in functie de marimea intreprinderilor.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale persoanei juridice la incheierea exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. De asemenea, in bilantul se cuprind toate elementele de activ, datorii si capital propriu grupate dupa natura si lichiditate, respectiv, natura si exigibilitate.

Atat activul cat si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare :

criteriul major , pentru active natura economica a acestora, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridica

criteriul minor, pentru active lichiditatea ( crescatoare a acestora ), iar pentru pasive exigibilitatea lor ( crescatoare)

Conform legislatiei in vigoare structura bilantului nu poate fi modificata de la un exercitiu financiar la altul , iar pentru fiecare post, respectiv element, prezentat in bilant , valoarea corespunzatoare pentru exercitiul financiar precedent se prezinta intr-o coloana separata.

In situatia in care valorile corespunzatoare exercitiului financiar curent si
precedent inscrise in bilant nu sunt comparabile, cele aferente exercitiului precedent pot fi recalculate si prezentate corespunzator in notele explicative. In acest scop trebuie prezentate rezultatele recalcularii, motivele pentru care a fost facuta si modalitatea de efectuare a acesteia iar daca acest lucru nu este posibil, se va prezenta acest fapt. Elemente pentru care nu exista valori atat in exercitiul financiar curent, cat si in cel precedent nu se mentin in structura bilantului. Respectarea numarului de rand inscris in formatul este obligatorie

Structura bilantului :

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creante (Sumele ce urmeaza a fi incasate dupa o perioada mai mare de un an sunt prezentate separat.)

Investitii financiare pe termen scurt

Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat)

II. Prime de capital

III.     Rezerve din reevaluare

IV.            Rezerve

V.         Rezultatul reportat

VI.       Rezultatul exercitiului financiar

Dupa cate se poate constata din figura urmatoare, informatiile bilantiere se refera la doua exercitii consecutive: sfarsitul exercitiului precedent si sfarsitul exercitiului recent incheiat, in privinta activului, elementele sunt prezentate la valoarea neta, rezultata din valoarea bruta corectata cu deprecierile constatate pe parcursul exercitiului. Apelul in exclusivitate la valorile nete micsoreaza valentele bilantului, mai ales pe linia analizelor financiare. Dimpotriva, modelul bilantier practicat in Franta conserva cele trei informatii - valoarea bruta, deprecierea si valoarea neta - la nivelul exercitiului recent incheiat. Valorile brute se dovedesc extrem de utile in cazul intocmirii unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse. In schimb, pentru sistemul romanesc, utilizarea valorilor brute implica recursul la informatiile din anexa. Este si aceasta o proba suplimentara a concluziei ca in proiectarea modelelor de documente de sinteza nu s-au avut in vedere aspectele legate de valorificarea informatiilor contabile.

POST BILANTIER	Exercitiul financiar		POST BILANTIER	Exercitiul financiar
ACTIV	N-1	N	PASIV	N-1	N
ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizari necorporale Imobilizari corporale imobilizari financiare I. Active imobilizate - Total			CAPITALURI PROPRII Capital social Prime legate de capital Diferente din reevaluare Rezerve Rezultatul raportat Rezultatul exercitiului Fonduri Subventii pentru investitii Provizioane reglementate I Capitaluri proprii - Total
ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Alte active circulante II Active circulante - Total
CONTURI DE REGULA­RIZARE Sl ASIMILATE III Conturi de regularizare si asimilate - Total			II PROVIZIOANE PENTRU RISCURI Sl CHELTUIELI
IV PRIME DE RAMBUR­SAREA OBLIGATIUNILOR			DATORII imprumuturi si datorii asimilate Furnizori si conturi asimilate Clienti - creditori Alte datorii III Datorii - Total
			CONTURI DE REGULARI­ZARE Sl ASIMILATE IV Conturi de regularizare si asimilate - Total
TOTAL ACTIV (I+II+III+IV)			TOTAL PASIV (I+II+III+IV)

Fig. 1 Model de bilant