CONTABILITATEA AJUSTARILOR PENTRU DEPRECIEREA PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE SI A PRODUSELOR FINITE

Notiunea de ajustari, deosebiri dintre acestea si rezerve

In bilantul patrimonial ajustarile pentru deprecierea produselor reprezinta o structura de pasiv de regularizare a valorii bilantiere a produselor finite. Ajustarile pentru deprecierea valorii produselor se calculeaza la inchiderea exercitiului financiar cu ocazia inventarului general al patrimoniului. La acest moment, potrivit IAS 2 "Contabilitatea stocurilor", stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost (valoarea contabila) si valoarea realizabila neta (valoarea de inventar). De unde rezulta ca, potrivit principiului prudentei, atunci cand costul stocurilor este mai mare decat valoarea realizabila neta, el trebuie diminuat pana la nivelul valorii realizabile nete prin sistemul ajustarilor sau al ajustarilor pentru depreciere.

In principiu, deprecerierea stocurilor este recunoscuta ca o cheltuiala potrivit principiului conectarii costurilor la venituri. Astfel, atunci cand produsele sunt vandute, valoarea oricarei diminuari a produselor pana la valoarea realizabila neta si toate pierderile nete de produse trebuie recunoscute in perioada in care are loc pierderea sau diminuarea, tipul de inregistrare fiind:

6xx = 3xx,

Orice stornare ulterioara a diminuarii valorii produselor ca urmare a cresterii valorii realizabile nete, trebuie recunoscuta ca o reducere a cheltuielii cu produsele in perioada in care stornarea a avut loc, tipul de inregistrare fiind: 3xx= 6xx,

In Romania, deprecierile privind produsele sunt tratate pe plan contabil pe calea ajustarilor pentru deprecierea produselor.

Ajustarile pentru deprecierea valorii produselor se calculeaza la inchiderea exercitiului financiar cu ocazia inventarierii. In acest scop se foloseste relatia:

Ajustari pt.

deprecierea = Valoarea contabila - Valoarea de inventar a stocurilor ,

produselor

Pentru inregistrarea ajustarilor se folosesc doua metode:

Metoda generala (a reluarii ajustarilor);

Metoda anularii globale a ajustarilor.

Metoda generala presupune afectarea cheltuielilor de exploatare cu valoarea ajustarilor constituite dupa relatia de calcul de mai sus.

Contabilitatea acestora cheltuieli se realizeaza cu ajutorul contului:

681 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si ajustarile" care se desfasoara pe conturi sintetice de gradul II:

6814 "Cheltuieli de exploatare privind ajustari pentru deprecierea activelor circulante"

se debiteaza cu ajustarile constituite ori suplimentare de natura cheltuielilor de exploatare;

se crediteaza la sfarsitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercitiului;

nu prezinta sold la sfarsitul perioadei.

Operatiile privitoare la contul 6814 "Cheltuieli de exploatare privind ajustari pentru deprecierea activelor circulante" pot fi reflectate in contabilitatea sintetica astfel:

Debit  Credit

Operatii cu care se debiteaza Contul corespondent creditor Operatii cu care se crediteazaa Contul corespondent debitor Valoarea ajustarilor constituite ori suplimentate pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs Transferul cheltuielilor colectate, la sfarsitul perioadei, asupra contului de profit si pierdere

Anularea sau diminuarea ajustarilor pentru deprecierea produselor se face prin afectarea contururilor de venituri din ajustari. Veniturile din ajustari sunt obtinute din anularea sau diminuarea ajustarilor constituite anterior. Anularea ajustarilor are loc in cazurile in care acestea raman fara obiect.

Ajustarile de depreciere raman fara obiect atunci cand elementele patrimoniale pentru care s-au constituit ies din patrimoniul unitatii prin vanzare, consum intern etc. Diminuarea ajustarilor are loc la sfarsitul exercitiilor financiare cand ajustarile constituite anterior se reajusteaza, in sensul ca se readuc la situatia concreta, nou intervenita. In cazul ajustarilor pentru depreciere, diminuarea lor are loc in cazul in care la sfarsitul unui exercitiu financiar, deprecierea constatata pentru elementele patrimoniale inventariate este interioara deprecierii anterioare, respectiv provizionului constituit la finele exercitiului financiar precedent.

Atat anularea ajustarilor cat si diminuare lor genereaza aceasta operatie contabila, adica micsorarea de ajustari si concomitent o crestere a veniturilor. In cazul anularii ajustarilor, veniturile obtinute sunt egale cu intreaga suma a ajustarilor constituite anterior in cazul diminuarii ajustarilor, veniturile obtinute sunt reprezentate numai de diferenta cu care se reduc ajustarile constituite anterior. Contabilitatea veniturilor din ajustari se realizeaza cu ajutorul contului: 781 ,,Venituri din ajustari privind activitatile de exploatare".

Unitatile mici si mijlocii folosesc contul sintetic de gradul I mentionat; unitatile mari trebuie sa utilizeze conturi sintetice de gradul II, pe care se defalca, contul sintetic de gradul I: 7814 "Venituri din ajustari pentru deprecierea activelor circulante"

Intre conturile de venituri privind ajustarile si conturile de cheltuieli privind ajustarile exista o stransa legatura. Planul de conturi prevede aceleasi conturi de venituri din ajustari ca si conturile de cheltuieli privind ajustarile. In simbolul lor intalnim, ca prima cifra 6, in cazul conturilor de cheltuieli privind ajustarile si 7 in cazul conturilor de venituri privind ajustarile. Veniturile din ajustari privind activitatea de exploatare sunt formate prin anularea sau diminuarea ajustarilor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor si pentru deprecierea activelor circulante.

Contul 7814 poat fi caracterizat astfel:

. se crediteaza la anularea sau diminuarea provizioanelor constiuite anterior, ce privesc activitatea de exploatare;

. se debiteaza la sfarsitul perioadelor prin trecerea asupra rezultatului exercitiului;

. nu prezinta sold la sfarsitul perioadei.

Metoda anularii globale a ajustarilor consta in anularea soldului initial creditor al ajustarilor, iar apoi inregistrarea ajustarilor calculate pe baza inventarului.

Diferenta dintre ajustari si rezerve, ambele fiind fonduri, este urmatoarea:

rezervele sunt fonduri constituite pe seama profitului si sunt structuri de capital propriu ;

ajustarile sunt fonduri constituite pe seama cheltuielilor perioadei de gestiune, afectand astfel rezultatul financiar obtinut la sfarsitul exercitiului financiar fiind structuri de pasive de regularizare a valorii de bilant a produselor finite.

1.1. Controlul faptic al produselor finite si al conditiilor de pastrare

Inventarierea reprezinta procedeul contabil prin care se realizeaza constatarea faptica a elementelor patrimoniale in scopul stabilirii situatiei reale a patrimoniului. Controlul faptic al produselor finite se realizeaza prin inventariere.

Inventarierea reprezinta o operatiune obiectiv necesara in organizarea contabilitatii si in gestionarea produselor finite. Necesitatea ei decurge din faptul ca in practica economica pot avea loc modificari sau fenomene care determina deosebiri de ordin valoric, cantitativ si calitativ intre realitate si datele aflate in contabilitate.

In primul rand, in cursul perioadei de gestiune produsele finite isi sporesc valoarea, in alte cazuri, produsele finite pierd in timp din greutate si valoare, fie datorita proprietatilor fizico- chimice, fie datorita conditiilor de pastrare.

In al doile rand, neconcordantele dintre realitate si datele contabile pot proveni si din cauze de ordin subiectiv. Pe de o parte, pot avea loc deficiente in gestionarea valorilor materiale, deteriorari, degradari ale acestora. Totodata sunt posibile si neglijente de inregistrare, unele valori materiale putand fi omise de la reflectarea in contabilitate. Pe de alta parte, gestionarea defectuoasa a productiei, poate lua si forma sustragerii sau delapidarii.

Inventarierea si inventarul joaca un rol de seama si implinesc functii importante in contabilitate si in gestiunea produselor:

a)      Functia de baza consta in verificarea realitatii si integritatii valorii productiei. Ea este mijloc de control al gestionarii, administrarii si pastrarii produselor finite.

b)      Prin inventariere se determina si marimea unor indicatori economici cuprinsi in contabilitate si in bilant. Pe aceasta baza are loc determinarea productiei neterminate si se furnizeaza informatii cu caracter real asupra indicatorilor cuprinsi in bilantul contabil, raspunzand cerintelor metodei contabilitatii.

c)      Cu prilejul inventarierii sunt evidentiate si valorile neutilizabile, stocate, avariate sau degradate. Constatarea deprecierilor la produse finite sta la baza ajustarilor.

d)     Inventarierea este o parghie importanta de control asupra integritatii patrimoniului si a cresterii raspunderii materiale. Cu acest prilej sunt puse in evidenta sustragerile, deficientele in pastrarea bunurilor si se stabilesc raspunderile si masurile de recuperare a pagubelor.

Dupa natura si continutul economic al elementelor supuse inventarierii se pot distinge:

a.       inventarierea produselor finite - particularitatea inventarierii acestor componente ale patrimoniului consta in faptul ca verificarea se face prin constatare faptica si cantitativa. Inventarierea produselor se face prin locuri si gestiuni;

b.      inventarierea mijloacelor circulante in transformare - productia neterminata, se face prin constatarea faptica la finele perioadei prin metoda contabila care presupune inventarierea obligatorie.

Inventarierea patrimoniului se efectueaza de catre comisii de inventariere, formate din cel putin doua persoane, numite prin decizie scrisa, emisa de persoanele autorizate.

In decizia de inventariere se mentioneaza, in mod obligatoriu:

componenta comisiei;

numele responsabilului comisiei;

modul de efectuare a inventarierii;

gestiunile supuse inventarierii;

data de incepere si terminare a operatiunilor.

Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de catre o comisie centrala numita, de asemenea, prin decizie scrisa emisa de conducerea firmei, care are ca sarcina sa organizeze, sa instruiasca, sa supravegheze si sa controleze modul de efectuare a operatiunilor de inventariere. De efectuarea tuturor lucrarilor de inventariere raspunde comisia de inventariere.

In aceste comisii sunt numite persoane cu pregatire corespunzatoare economica si tehnica, care au ca principale sarcini:

Asigurarea efectuarii corecte si la timp a inventarierii;

Evaluarea produselor finite.

Membrii comisiilor de inventariere pot fi :

o       salariatii firmei;

o       alte persoane fizice sau juridice , pe baza de contracte de prestari de servicii.

Nu pot face parte din comisia de inventariere:

gestionarii depozitelor supuse inventarierii

contabilii care tin evidenta gestiunii respective.

Exceptii sunt prevazute la persoanele fizice ce au calitatea de comerciant si la firmele cu pana in doi salariati. Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi inlocuiti decat in cazuri bine justificate si numai prin decizie scrisa, emisa de catre cei care i-au numit.

Persoanele care au obligatia gestionarii patrimoniului - administratorii - trebuie sa asigure conditii cat mai bune necesare desfasurarii operatiunilor de inventariere. Astfel, masurile care trebuie luate de catre acestia sunt:

organizarea depozitarii produselor finite grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft;

tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de produse finite si a celei contabile si efectuarea lunara a confruntarii datelor dintre aceste evidente (evidenta gestionarului si cea a contabilului);

participarea la lucrarile de inventariere a intregii comisii de inventariere;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariaza, respectiv pentru sortare, asezare, cantarire, masurare, numarare etc.;

asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret etc.) a unor persoane competente din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligatia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor inscrise;

dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si in numar suficient pentru masurare, cantarire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.,) precum si cu formularele si rechizitele necesare;

dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate;

dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu doua randuri de incuietori diferite.

Responsabilul comisiei de inventariere, dupa primirea deciziei de inventariere, ridica sub semnatura directorului economic, a contabilului-sef sau a altei persoane numite sa indeplineasca aceasta functie, listele de inventariere, vizate si parafate de catre acesta, dupa care comisia se prezinta la sediul gestiunii ce urmeaza a fi inventariata in vederea efectuarii inventarierii fizice.

Tinand seama de ordinea in care se realizeaza si de natura lucrarilor pe care le comporta, inventarierea produselor finite parcurge mai multe etape:

A) Pregatirea inventarierii;

B)  Inventarierea propriu-zisa sau constatarea nemijlocita si consemnarea produselor finite;

C)  Stabilirea rezultatelor inventarierii;

D) Reflectarea lor in contabilitate si luarea masurilor corespunzatoare.

A.    Pregatirea inventarierii

Inainte de inceperea inventarierii, comisia de inventariere are de parcurs urmatorii pasi in vederea desfasurarii activitatii sale in conditii de deplina siguranta si corectitudine:

gestionarul responsabil trebuie sa prezinte comisiei o declaratie scrisa din care sa rezulte daca:

gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare;

in afara valorilor materiale ale unitatii patrimoniale respective, are in gestiune si altele apartinand tertilor, primite cu sau fara documente;

are plusuri sau lipsuri in gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta;

are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au intocmit documentele aferente; 

a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale; 

detine numerar sau alte hartii de valoare rezultate din vanzarea  bunurilor aflate in gestiunea sa;

are documente de primire-eliberare care nu au fost operate in evidenta gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

Gestionarul va mentiona in aceasta declaratie de inventar felul, numarul si data ultimului document de intrare si de iesire a bunurilor in/din gestiune.

sunt identificate toate locurile (incaperile) in care exista produse finite ce urmeaza a fi inventariate;

sunt inchise si sigilate aceste spatii, in prezenta gestionarului, ori de cate ori se intrerup operatiunile de inventariere. Daca produsele supuse inventarierii si care sunt gestionate de catre o singura persoana, sunt depozitate in locuri diferite, daca gestiunea are mai multe cai de acces, membrii comisiei de inventariere trebuie sa sigileze toate aceste cai de acces, cu exceptia locului in care a inceput inventarierea, care se sigileaza numai in cazul cand inventarierea nu se termina intr-o singura zi. La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul este intact; in caz contrar, acest fapt se va consemna intr-un proces -verbal de desigilare, care se semneaza de catre comisia de inventariere si de catre gestionar, luandu-se masurile corespunzatoare.  Documentele intocmite de comisia de inventariere raman in cadrul gestiunii inventariate, in dulapuri, fisete, etc. incuiate si sigilate. Sigiliul se pastraza pe durata inventarierii, de catre responsabilul comisiei de inventariere. Declaratia se dateaza si se semneaza de catre gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale si de catre comisia de inventariere, care atesta ca a fost data in prezenta sa.

se controleaza daca toate instrumentele si aparatele de masura sau de cantarire au fost verificate si daca sunt in stare buna de functionare.

In cazul in care gestionarul lipseste, comisia de inventariere aplica sigiliul si comunica aceasta conducerii firmei. Conducerea firmei are obligatia sa incunostinteze imediat in scris, pe gestionar, despre inventarierea ce trebuie sa se efectueze, indicand locul, ziua si ora fixate pentru inceperea lucrarilor.

Daca gestionarul sau reprezentantul sau legal nu se prezinta la locul, data si ora fixate inventarierea se efectueaza de catre comisia de inventariere in prezenta altei persoane, numita prin decizie scrisa, care sa-l reprezinte pe gestionar.

Pentru desfasurarea corespunzatoare a inventarierii este indicat, daca este posibil, sa se sisteze operatiunile de predare -primire a bunurilor supuse inventarierii, luandu-se din timp masurile corespunzatoare pentru a nu stanjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.

Daca operatiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se prevede crearea unei zone tampon in care sa se depoziteze bunurile primite in timpul inventarierii sau sa permita expedieri la clienti, iar operatiunile respective se vor efectua numai in prezenta comisiei de inventariere, care va mentiona pe documentele respective "primit saui eliberat in timpul inventarierii", dupa caz, cu evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor.

Pe toata durata inventarierii, programul si perioada inventarierii vor fi afisate la loc vizibil.

B.     Inventarierea propriu-zisa.

Dupa crearea conditiilor necesare efectuarii operatiunilor propriu-zise de inventariere se trece la a doua etapa si anume constatarea efectiva, descrierea si evaluarea produselor.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.

Bunurile aflate in ambalaje originale intacte nu se desfac decat prin sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat si in listele de inventariere respective.

La lichidele a caror cantitate efectiva nu se poate stabili prin masurare, continutul vaselor - stabilit in functie de volum, densitate, compozitie etc. - se verifica prin scoaterea de probe din aceste vase, tinandu-se seama de densitate, compozitie si de alte caracteristici ale lichidelor, care se constata fie organoleptic, fie prin masurare sau probe de laborator, dupa caz.

Materialele de masa ca: ciment, otel, beton, produse de cariera si balastiera, materiale si produse agricole etc., a caror inventariere, prin cantarire si masurare, ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe baza de calcule tehnice.

In listele de inventariere a materialelor prevazute mai sus (lichide, materiale de masa) se mentioneaza modul cum s-a facut inventarierea, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor.

Determinarea stocurilor faptice se face astfel incat sa se evite omiterea sau inventarierea de doua sau mai multe ori a acelorasi bunuri; in acest scop, se recomanda ca procedeu dubla inventariere.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, varianta simplificata, care trebuie sa se intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri.

Astfel, se pot intocmi mai multe tipuri de liste:

lista produselor aflate asupra angajatilor;

lista cu produse finite cu un grad mare de perisabilitate;

lista cu produselor apartinand altor unitati;

lista cu produse finite depreciate, inutilizabile sau deterirate, fara miscare sau greu vandabile, comenzi in curs, abandonate sau sistate;

lista cu materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de munca si nesupuse prelucrarii, care nu se considera productie in curs de executie;

lista cu produsele aflate in expeditie;

lista productiei in curs de executie si a produselor.

Produsele finite cu un grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate, fara a se stanjeni desfacerea imediata a acestora.

Comisia de inventariere are obligatia sa controleze toate locurile in care pot sa existe produse supuse inventarierii.

Bunurile apartinand altor unitati (spre prelucrare) se inventariaza si se inscriu in liste separate.

Productia in curs de executie cuprinde in listele de inventariere atat produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrarii impuse de procesul tehnologic de productie, cat si produsele care, desi au fost terminate, nu au trecut toate probele de receptionare tehnica sau nu au fost completate cu toate piesele si accesoriile lor.

Sunt cuprinse in aceste liste, de asemenea si lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.

La societatile de constructii- montaj, in listele de inventariere a productiei netrminate se includ:

categoriile de lucrari si parti de elemente de constructii la care n-a fost executat intregul volum de lucrari prevazute in indicatoarele de deviz;

lucrarile executate (terminate) dar nereceptionate de catre beneficiar.

Materiile prime, materialele aflate la locul de munca, in sectie dar neprelucrate, trecute in liste separate, se repun in conturile din care provin, diminuandu-se cheltuielile, iar dupa terminarea inventarierii acestora, se vor evidentia in conturile initiale de cheltuieli.

Inainte de inceperea inventarierii productiei in curs de executie si a semifabricatelor din productia proprie, este necesar:

sa se predea la magazii si la depozite, pe baza documentelor, toate piesele, ansamblurile si agregatele a caror prelucrare a fost terminata;

sa se colecteze din sectii sau ateliere toate produsele reziduale si deseurile, intocmindu-se documentele de constatare;

sa se intocmeasca documentele de constatare si sa se prezinte la control semifabricatele a caror utilizare este indoielnica.

Inventarierea productiei in curs de executie din cadrul sectiilor auxiliare se face prin stabilirea gradului de executare a lucrarilor (reparatii, lucrari pentru terti).

Norme privind completarea, corectarea documentelor aferente inventarierii.

Listele de inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre toti membrii comisiei de inventariere si de catre gestionar.

In cazul gestiunilor colective (cu mai multi gestionari) listele de inventariere se semneaza de catre toti gestionarii, iar in cazul predarii- primirii gestiunii, acestea se semneaza atat de catre gestionarul predator, cat si de catre cel primitor.

Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul trebuie sa mentoneze daca toate valorile materiale si banesti din gestiune au fost inventariate si consemnate in listele de inventariere in prezenta sa. De asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. In acest caz, comisia de inventariere este obligata sa analizeze obiectiile, iar concluziile la care a ajuns se vor mentiona la sfarsitul listelor de inventariere.

Inventarierea faptica a patrimoniului consemnata in listele de inventariere este scrisa cu cerneala sau pix, fara spatii libere si fara stersaturi, pentru fiecare valoare inventariata, in urma verificarii existentei fizice a fiecarui bun inventariat.

1.2. Controlul justetei soldurilor scriptice ale produselor finite

Periodic fisele de magazie sunt verificate la contabilitate si se pun de acord stocurile din fisele de magazie cu stocurile si valorile din fisa de cont pentru valori materiale. Aceasta operatie efectuata intre gestionarul de la depozitul de produse finite si contabilul gestiunii de produse finite se numeste punctaj. In caz de neconcordante se verifica toate documentele justificative care au stat la baza inregistrarilor din fise- atat in contabilitate cat si la gestiunea depozitului, in special « bonurile de predare » si «  dispozitiile de livrare » facturile fiscale, listele de inventariere.

Cu ocazia inventarierii sunt barate si se semneaza, la ultima operatiune, fisele de magazie, mentionand data la care s-au inventariat valorile materiale, sunt vizate documentele care privesc intrari sau iesiri de produse finite existente in gestiune ,dar neinregistrate, se dispune inregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea lor la contabilitate, astfel incat situatia scriptica a gestiunii sa reflecte realitatea.

1.3. Stabilirea rezultatelor inventarierii si regularizarea diferentelor constatate

Prima operatie care trebuie efectuata in ultima etapa a inventarierii o reprezinta punerea de acord a stocurilor din evidentele operative (din fisele de magazie sau din registrul de gestiune) cu soldurile din contabilitate (conform fiselor de cont), verificarea minutioasa a exactitatii tuturor calculelor si totalizarii lor din contabilitate.

Greselile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate operativ, inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantitatilor consemnate in listele de inventariere, cu evidenta tehnico-operativa pentru fiecare pozitie in parte, urmand ca pozitiile cu diferente sa fie preluate in lista de inventariere centralizatoare.

Constatarile comisiei de inventariere privind stocurile, respectiv soldurile bunurilor materiale inventariate si stabilirea diferentelor, se consemneaza in listele de inventariere, potrivit normelor legale in vigoare. In cazul modificarilor ulterioare in fisele de magazie, consemnarile vor fi precedate de o ancheta prealabila amanuntita.

Compensari. Perisabilitati.

Compensarea se face pentru cantitati egale intre plusurile si lipsurile constatate.

In cazul in care cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat plusuri, sunt

mai mari decat cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a diferentei in plus. Aceasta eliminare se face incepand cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, in ordine crescanda.

In cazul in care cantitatile sorturile supuse compensarii, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decat cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depaseste totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face incepand cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, in ordine crescanda.

Nu se admite compensarea in cazurile in care s-a facut dovada ca lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau degradarea bunurilor respective datorita vinovatiei persoanelor care raspund de gestionarea acestor bunuri.

Listele cu sorturi de produse care intrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie se aproba anual de catre administratori. Aceste liste sunt de uz intern, fiind numai la dispozitia administratorului firmei.

Pentru valorile materiale la care sunt acceptate scazaminte, in cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia in care cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile constatate in plus.

In aceasta situatie, cotele de scazaminte se aplica in primul rand la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile.

Daca in urma aplicarii scazamintelor respective mai raman diferente cantitative in minus, cotele de scazaminte se pot aplica si asupra celorlalte valori materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente.

Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentand prejudiciu pentru unitate, se recupereaza de la persoanele vinovate, in conformitate cu dispozitiile legale.

Normele de scazaminte nu se aplica anticipat, ci numai dupa constatarea existentei efective a lipsurilor si numai in limita acestora.

De asemenea, normele de scazaminte nu se aplica automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.

Pentru toate plusurile, lipsurile si deprecierile constatate, comisia de inventariere trebuie sa primeasca explicatii scrise de la persoanele care au raspunderea gestionarii.

Pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileste caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si caracterul plusurilor, propunand, in conformitate cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate in urma inventarierii.

In cazul in care, in urma inventarierii, rezulta plusuri sau minusuri de inventar, in vederea punerii de acord a evidentei contabile cu valorile inventariate, acestea se vor inregistra ca atare in contabilitate, fara a se face compensari intre ele.

Rezultatele inventarierii se consemneaza de catre comisia de inventariere, dupa confirmarea de catre compartimentul de contabilitate a soldurilor sciptice, intr-un proces - verbal de inventariere.

Plusurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistreaza ca intrari in patrimoniul firmei. Lipsurile de inventar se reflecta in contabilitate ca iesiri din patrimoniu, inregistrarea lor facandu-se in functie de natura elementelor si a cauzelor care le-au provocat.

Pentru elementele patrimoniale la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere intocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri privind constituirea ajustarilor pentru depreciere acolo unde este cazul, aratand, totodata, cauzele care au determinat aceste deprecieri.

Propunerile cuprinse in procesul -verbal al comisiei de inventariere se prezinta, in termen de 3 zile de la data incheierii operatiunilor de inventariere, administratorului firmei. Acesta, cu avizul conducatorului compartimentului financiar- contabil si al sefului compartimentului juridic, decide, in termen de cel mult 5 zile, asupra solutionarii propunerilor facute, cu respectarea dispozitiilor legale.

Rezultatele inventarierii trebuie inregistrate atat in evidenta tehnico-operativa, cat si in contabilitate, in termen de cel mult 5 zile de la data terminarii operatiunilor de inventariere.

Listele de inventariere centralizatoare si procesele verbale de inventariere justifica continutul fiecarui post din bilantul contabil al firmei si de asemenea sunt documentele care stau la baza produselor inscrise in registrul- inventar.

CONTABILITATEA REGULARIZǍRII DIFERENTELOR CONSTATATE LA İNVENTARİERE

a) Plusurile la inventariere la:

b.) Minusurile la inventariere la:

b.1.) In cadrul normelor legale de scazamant (perisabilitati) la:

b.2.) Din calamitati naturale la:

b.3) Din cauza unor persoane vinovate carora li se imputa lipsurile la pretul pietei la:

b.) Cand la data terminarii inventarierii nu se poate stabili vinovatul si urmeaza sa se clarifice ulterior cauzele minusurilor

La SC « AMPER » SA Pascani se efectueaza inventarierea la depozitul de produse finite.

Astfel, in data de 28 aprilie 2007 administratorul firmei Burcut İon numeste prin decizie scrisa o comisie de inventariere formata din angajatii firmei, care sa efectueze inventarierea depozitului.

Depozitul isi desfasoara activitatea intr-o singura locatie si anume spatiul din strada Iasomiei nr. 7, gestionar Grigoriu Diana.

La data cand se desfasoara inventarul, in fisele de cont din contabilitate soldul scriptic al produselor finite era de 154,20lei.

Dupa ce este numita comisia de inventariere, responsabilul comisiei Elan Mihai-merceolog, ridica listele de inventariere cod 14-3-12/a vizate si parafate de administratorul firmei.

Inainte de inceperea inventarierii gestionara Grigoriu Diana semneaza o declaratie de inventar. Apoi comisia de inventariere impreuna cu gestionara identifica toate locurile in care exista produse finite ce urmeaza inventariate; acestea sunt grupate pe sortotipodimensiuni. Aceste spatii sunt inchise si sigilate, dupa ce au fost identificate toate caile de acces.

Sunt barate si semnate la ultima operatiune documentul de evidenta al gestiunii de produse finite- fisele de magazie, dupa ce au fost aduse la zi toate inregistrarile, apoi este trimis acest document la contabilul firmei Cartita Dorel, care confrunta datele din evidenta operativa cu datele din evidenta contabila.

Sunt sistate toate operatiunile de aprovizionare si vanzare.

Este afisat programul si perioada inventarierii: 28.0-29.0 2007, la loc vizibil.

Dupa toate aceste operatiuni preliminare se trece la inventarierea propriu-zisa si anume stabilirea stocurilor faptice, prin numarare, si consemnarea lor in listele de inventariere, in valoare totala de 150 lei. Produsele aflate in ambalaje originale nu se desfac decat prin sondaj lucru ce este mentionat si in listele de inventariere. Pentru produsele greu vandabile se intocmeste o lista separata.

Valoarea de inventar a produselor este egala cu cea contabila si anume costul de productie. Produsele inventariate nu presupun conditii de perisabilitate si nici nu intrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie.

In data de 30.02007 comisia de inventariere intocmeste procesul verbal de inventariere, in care sunt constatate lipsuri in gestiunea de produse inventariata:

Stoc scriptic 1542, lei

Stoc faptic 1500 lei

Diferente minus  42 lei

Pentru aceste diferente rezultate in urma inventarierii se solicita explicatii scrise gestionarei Grigoriu Diana. Lipsa in gestiune este imputata acesteia la valoarea de piata a produselor finite gasite lipsa, de 100 lei, TVA 19%. In acest sens gestionara semneaza un angajament de plata. Pe baza procesului verbal de inventariere avizat de catre contabilul firmei si de catre administrator, se intocmeste decizia de imputare pe numele Grigoriu Diana.

Lipsurile de produse din gestiune sunt inregistrate in evidenta contabila, dar si in evidenta tehnico-operativa a gestiunii depozitului de produse finite.

Toate documentele intocmite de catre comisia de inventariere reprezinta dosarul de inventariere a depozitului de produse finite la 30.02007 la SC AMPER SA, pe baza caruia contabilul firmei Cartita Dorel intocmeste Registrul-Jurnal al operatiunilor de inventariere.

REGISTRU JURNAL NR.6