Caracteristica actelor normative si surselor bibliografice aferente modului de intocmire si prezentare a bilantului contabil

Caracteristica actelor normative si surselor bibliografice aferente modului de intocmire si prezentare a bilantului contabil

intocmirea bilantului contabil se efectueaza in corespundere cu un sir de acte normative, continutul carora se va dezvalui in continuare.

Astfel, Bazele conceptuale ale pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare stabilesc:

obiectivele si caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare;

utilizatorii;

ordinea de constatare si evaluare a elementelor rapoartelor financiare. Obiectivele rapoartelor financiare constau in asigurarea diversilor utilizatori

cu informatii aferenta situatiei financiare, rezultatele activitatii si modificarile din activitatea intreprinderii, ce permit a lua decizii economice adecvate.

Bazele conceptuale determina nomenclatorul caracteristicilor calitative ale rapoartelor financiare, care sunt prezentate utilizatorilor externi, pentru ca ei sa poata verifica, daca corespunde informatia primita obiectivelor inaintate. Caracteristicile calitative de baza sunt: claritatea, importanta, oportunitatea si comparabilitatea informatiei. Totodata pentru utilizatori pot fi benefice si alte caracteristici, cum ar fi: esentialitatea, plenitudinea prezentarii, prioritatea continutului asupra formei, neutralitatea, prudenta (art. 20).

Catre utilizatorii informatiei din rapoartele financiare se refera: investitorii reali si potentiali, creditorii, lucratorii intreprinderii, clientii, organele fiscale si administrative etc. Ei folosesc rapoartele financiare pentru obtinerea informatiei in corespundere cu interesele sale si domeniul de activitate economica (art. 6).

Constatarea elementelor rapoartelor financiare este expusa in art. 78-80 ale conceptiei respective.

Constatarea reprezinta procesul de includere in bilantul contabil, ori in raportul privind rezultatele financiare a articolului, care corespunde denumirii elementului raportului financiare si satisface criteriile de constatare, reflectate in paragraf. Procesul respectiv include in sine atat descrierea verbala a articolului, cat si reflectarea lui valorica cu includerea ulterioara a sumei in bilantul contabil.

La determinarea momentului, daca articolul respectiv corespunde ori nu criteriilor de constatare, si respectiv poate si inclus in rapoartele financiare ori nu, e necesar de luat in considerare notiunea importantei relative. Legatura dintre elementele rapoartelor financiare inseamna, ca articolul care corespunde definitiei si criteriilor de constatare a elementului dat, de exemplu a activului, automat cere constatarea altui element, spre exemplu a venitului ori datoriilor.

Evaluarea elementelor rapoartelor financiare este reflectata in articolele 95-97. Evaluarea reprezinta determinarea sumei banesti, in baza careia elementele rapoartelor financiare trebuie sa fie constatate si incluse in bilantul contabil sau raportul privind rezultatele financiare. Acest proces include in sine alegerea bazei de evaluare. In timpul pregatirii rapoartelor financiare in calitate de baza de evaluare a elementelor se utilizeaza valoarea initiala a lor. De obicei, ea se combina cu alte baze de evaluare (valoarea curenta, valoarea de realizare). Spre exemplu, la evaluarea stocurilor de marfuri si materiale se alege cea mai mica dintre valori: costul ori valoarea venala.(l)

S.N.C.5 "Prezentarea rapoartelor financiare' stabileste principiile pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare, care ofera posibilitatea de a aprecia activitatea intreprinderii in perioadele e gestiune precedenta si curenta si a compara datele acestei intreprinderi cu datele din rapoartele financiare a altor intreprinderi. Standardul dezvaluie cerintele fata de structura si continutul rapoartelor financiare, stabileste formularele, modul de intocmire si de prezentare a acestora.

Rapoartele financiare trebuie sa cuprinda informatii:

privind activele controlate de catre intreprindere;

privind pasivele intreprinderii;

privind venitul net al intreprinderii;

privind fluxul mijloacelor banesti in perioada de gestiune.

Aceasta informatie este necesara pentru utilizatorii rapoartelor financiare in aprecierea capacitatii intreprinderii de a plati dividende si dobanzi si a achita datoriile in termenele stabilite.

Potrivit art. 48, bilantul contabil este un raport privind situatia patrimoniala si financiara a intreprinderii la data de raportare.

Activele si datoriile se subdivizeaza in bilantul contabil in active si datorii pe termen lung si curente.

Compensarile reciproce intre posturile de activ si de pasiv ale bilantului nu se admit. Unele sume ale unui post al bilantului nu trebuie sa fie incluse in alte posturi sau generalizate fara indicatii respective.

Conform art. 55 intreprinderea trebuie sa asigure specificarea ulterioara a fiecarui post al bilantului contabil conform caracterului acestuia. In acest caz sumele esentiale vor fi dezvaluite separat pe sumele datoriilor creditoare si creantelor in privinta intreprinderii - mama, intreprinderii - fiice si asociate, precum si a altor parti legate.

Elementele sistemului de reglementare normativa a contabilitatii in Republica Moldova constituie S.N.C. 1 'Politica de contabilitate'.

Standardul stabileste bazele de elaborare a politicii de contabilitate si de publicitate a prevederilor principale ale acesteia.

Politica de contabilitate cuprinde totalitatea principiilor, conventiilor, regulilor si procedeelor adoptate de catre conducerea intreprinderii pentru tinerea contabilitatii si intocmirea rapoartelor financiare.

La elaborarea ei se bazeaza pe urmatoarele conventii fundamentale ale contabilitatii:

a)      continuitatea activitatii, ceea ce inseamna, ca intreprinderea este analizata ca o unitate in activitate continua;

b)       permanenta metodelor, din care rezulta, ca politica de contabilitate acceptata de intreprindere este aplicata de aceasta in mod consecvent de la o perioada gestionara la alta.

c) specializarea exercitiilor. Conform acestei metode veniturile si cheltuielile se constata si se reflecta in contabilitate si in rapoartele financiare in perioada in care s-au produs, indiferent de momentul efectiv al incasarii sau platii mijloacelor banesti.

Drept baza pentru elaborarea politicii de contabilitate a intreprinderii serveste sistemul S.N.C. al Republica Moldova, care admite metode alternative de evaluare si evidenta a activelor, capitalului propriu, datoriilor, venitului, cheltuielilor si rezultatelor activitatii intreprinderii.

Elaborarea politicii de contabilitate prevede alegerea unui procedeu dintre cele propuse in fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, tinand cont de particularitatile activitatii intreprinderii .

Politica de contabilitate a intreprinderii se perfecteaza printr-un document corespunzator (ordin, dispozitie etc.) de organizare si de dispozitie. Acesta se aplica tuturor subdiviziunilor.

Modificarile politicii de contabilitate sunt posibile in cazurile prevazute statutului intreprinderii, la solicitarea organului care stabileste standardele sau pentru reflectarea cit mai exacta a situatiei financiare si patrimoniale si a rezultatelor activitatii intreprinderii in rapoartele financiare.

Legea contabilitatii este un act normativ care stabileste principiile metodologice unice ale contabilitatii si rapoartelor financiare, regulile generale privind documentarea faptelor economice, intocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, corectarea erorilor contabile, intocmirea rapoartelor financiare.

Legea contabilitatii prevede urmatoarele modificari in practica existenta. Sunt incluse notiuni noi:

1. Element contabil. Este o notiune generalizatoare, prin care se subinteleg activele, pasivele, veniturile, cheltuielile, consumurile.

Entitate de interes public. Reprezinta intreprinderea care are un rol important in societate pornind de la profitul ei de activitate, marime si numarul de lucrari sau clienti.

Entitate cu raspundere limitata. Reprezinta intreprinderile al caror capital statutar este divizat in parti, actiuni, cote de participatie. La ele se refera societatile dc actiuni si societatile cu raspundere limitata. Aceste entitati de sine statator decid cum sa tina evidenta si sa intocmeasca rapoartele financiare:

in baza standardelor internationale,

sau in baza standardelor nationale de contabilitate.

Fapt economic. Reprezinta modificarea marimii componentei sau starii oricaror elemente contabile.

S-a modificat modul de utilizare a documentelor primare. Entitatea de sine statator stabileste cine semneaza documentele de casa, bancare si de decontari. Pana in 2008 semnau doua persoane, iar acum:

Sau semneaza numai conducatorul,

Sau semneaza doua persoane.

in articolul 6 din Legea Contabilitatii sunt mentionate principiile de baza si caracteristicile calitative si anume :

continuitatea activitatii;

contabilitatea de angajamente;

permanenta metodelor;

® separarea patrimoniului si datoriilor;

necompensarea;

consecventa prezentarii.

In art. 6 se prevede de asemenea ca informatia din rapoartele financiare trebuie sa corespunda urmatoarelor caracteristici calitative:

inteligibilitatea;

relevanta;

credibilitatea;

o comparabilitatea.

Un alt cat normativ, care sta la baza intocmirii bilantului contabil prezinta Planul de conturi contabile al activitatii economico-financiare a intreprinderilor. Planul de conturi este elaborat in baza Standardelor Nationale de contabilitate, tinand cont de cerintele intocmirii rapoartelor financiare si necesitatile contabilitatii de gestiune. Cuprinde 9 clase: active pe termen lung; active curente; capital propriu; datorii pe termen lung; datorii pe termen scurt; venituri; cheltuieli, conturi ale contabilitatii de gestiune; conturi extrabilantiere.

Clasele 1-7 cuprind conturile contabilitatii financiare, clasa 8 - conturile contabilitatii de gestiune, clasa 9 - conturile extrabilantiere.

Conturile contabilitatii financiare se utilizeaza pentru generalizarea informatiei, care urmeaza sa fie reflectata in rapoartele financiare si destinata utilizatorilor interni si externi. Acestea se divizeaza in conturi de bilant si conturi de rezultate.

Conturile de bilant sunt destinate contabilizarii activelor, capitalului propriu si datoriilor intreprinderii. La finele fiecarei perioade de gestiune soldul acestor conturi se reflecta in bilantul contabil.

Conturile de rezultate sunt destinate contabilizarii veniturilor si cheltuielilor intreprinderii. La finele fiecarei perioade de gestiune rulajele conturilor debitoare -pe conturi de cheltuieli si creditoare - pe conturi de venituri se trec in raportul privind rezultatele financiare.

Conturile contabilitatii de gestiune sunt destinate generalizarii informatiei privind consumurile de productie, costul productiei si rentabilitatii productiei utilizata numai pentru necesitatile interne ale intreprinderii in scopul luarii unor decizii concrete de gestiune.

Conturile extrabilantiere sunt destinate generalizarii informatiei privind existenta si miscarea activelor care nu apartin intreprinderii cu drept de proprietate, dar se afla temporar in folosinta sau la dispozitia acesteia, privind drepturile si datoriile conventionale, precum si pentru controlul unor operatii economice distincte.

Planul de conturi este strans legat de rapoartele financiare. Simbolurile si denumirile claselor 1-5 din Planul de conturi coincid cu numele si denumirile capitalelor din bilantul contabil, iar numerele si denumirile grupelor de conturi ale claselor mentionate coincid cu numerele si dimensiunile subcapitolelor bilantului contabil. Denumirile conturilor de gradul I din clasa 6 si 7 coincid, de regula, cu denumirile randurilor din raportul privind rezultatele financiare. Informatia continuta in conturile de gradul I este reflectata in rapoartele financiare, iar informatia din conturile de gradul II - in anexele la rapoartelor financiare.

Modul de aplicare a conturilor si de reflectare in acestea a operatiilor economice este reglementat de Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile care constituie o parte componenta a Planului de conturi.

intrucat intocmirea rapoartelor financiare, inclusiv a bilantului contabil, reprezinta principala etapa de finalizare a procesului contabil, in literatura economica contemporana tema respectiva are o larga oglindire. In continuare se expun succint sursele literare de baza aferente temei studiate.

Printre acestea poate mentiona lucrarea 'Contabilitatea financiara' elaborata de un colectiv de autori coordonat de doctorul in economice Nederita A. [11, pag.469-622].

Cartea respectiva are drept scop explicarea prevederilor principale ale actualului sistem contabil, care se bazeaza pe normele si principiile Standardelor Internationale de Contabilitate si prevede divizarea contabilitatii in financiara si de gestiune, delimitarea regulilor contabilitatii financiare si regulilor fiscale, precum si utilizarea unei baze unificate de date pentru intocmirea a trei feluri de rapoarte:

rapoartelor financiare destinate utilizatorilor interni si externi de informatii - in baza Standardelor Nationale de Contabilitate.;

rapoartelor in scopuri de impozitare - in baza Codului fiscal;

» rapoartelor interne in scopul analizei si luarii deciziilor manageriale - in baza metodelor si procedurilor stabilite de fiecare intreprindere. In prezenta lucrare se dezvaluie: ® actele normative ce reglementeaza organizarea contabilitatii financiare;

sistemele de tinere a contabilitatii;

o modul de elaborare si prezentare a politicii de contabilitate;

metodica de contabilizare a activelor, capitalului propriu, datoriilor,
veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor financiare.

Materialele teoretice sunt insotite de exemple concrete, aplicatii practice, scheme, tabele etc.

Un loc important in lucrare il ocupa metodica de intocmire a rapoartelor financiare. In baza unui exemplu concret se expune modul de completare a bilantului contabil si a altor formulare ale rapoartelor financiare.

intrucat pana la intocmirea bilantului contabil anual sunt necesare un sir de lucrari premergatoare, autorii dezvaluie procesul de prelucrare a datelor contabile in acest scop. Sunt descrise etapele inchiderii conturilor contabilitatii de gestiune in scopul calcularii costurilor produselor (lucrarilor si serviciilor), de asemenea a conturilor de venituri si cheltuieli in scopul determinarii venitului contabil. Aceasta s-a examinat intr-o stransa legatura cu actele normative si legislative in vigoare.

Totodata autorii stipuleaza conditiile in care pot fi corectati indicatorii bilantului contabil. Astfel, corectarea acestora in anul curent se admite numai pana la aprobarea si prezentarea catre utilizatori a raportului financiar anual. in cazul in care dupa aprobarea si prezentarea catre utilizatori a raportului financiar anual se depisteaza cazuri de subevaluare a veniturilor sau cheltuielilor in cursul anului precedent, in raportul financiar pentru acesti ani nu se fac corectari. Discordantele aparute in acest caz se reflecta in contabilitate prin intermediul contului 331 .,Corectarea rezultatelor perioadelor precedente'.

Lucrarea dezvaluita prezinta un suport metodologic argumentat la capitolul intocmirii bilantului contabil si anexei la acesta.

In articolul "Recomandari practice privind intocmirea notei explicative la raportul financiar anual' grupul de autori A. Nederita, N. Tiriulnicov, V. Paladi si L. Gvriliuc dezvaluie ordinea completarii notei explicative la raportul financiar [17, pag. 40-75].

Astfel, autorii sustin ca nota explicativa constituie o parte integranta a raportului financiar anual si trebuie sa fie prezentata impreuna cu acesta tuturor categoriilor de utilizatori, si anume: organelor statistice si fiscale, actionarilor, investitorilor, creditorilor, conducerii intreprinderii etc. Ea se intocmeste in corespundere cu prevederile S.N.C.5 "Prezentarea rapoartelor financiare' si trebuie sa contina minim trei compartimente:

Publicitatea politicii de contabilitate;

Corespunderea rapoartelor financiare cerintelor S.N.C.;

Analiza situatiei patrimoniale si financiare a intreprinderii.

Forma, volumul si structura fiecarui compartiment al notei explicative sunt determinate de catre intreprindere in functie de dimensiunile si particularitatile organizational - tehnologice ale acesteia. Prin urmare, intreprinderile mici pot intocmi nota explicativa dupa o forma redusa (simplificata), iar societatile pe actiuni, intreprinderile cu capital strain trebuie sa dezvaluie informatii diverse si detaliate privind situatia financiara si patrimoniala a unitatii economice.

intocmirea rapoartelor financiare se afla in conexiune cu elementele politicii contabile, care trebuie sa contina informatii cu privire la:

conventiile fundamentale folosite la pregatirea raportului financiar anual;

variantele si metodele concrete de evidenta, acceptate si utilizate de catre intreprindere la intocmirea raportului financiar anual;

modificarile introduse in politica de contabilitate in cursul anului de gestiune.

Totodata intreprinderea trebuie sa confirme in nota explicativa ca rapoartele financiare intocmite corespund cerintelor Standardelor Nationale de Contabilitate. Daca rapoartele financiare nu corespund prevederilor cel putin ale unui standard, acestea se califica drept necorespunzatoare Standardelor Nationale de Contabilitate. In aceste cazuri rapoartele financiare nu reflecta obiectiv situatia patrimoniala si financiara a intreprinderii.

Daca informatia dezvaluita in rapoartelor financiare cu corespunde cu prevederile Standardelor Nationale de Contabilitate, atunci se reduc autenticitatea si claritatea informatiei, exercitand astfel o influenta negativa asupra capacitatii utilizatorilor de a efectua evaluari si a lua decizii de gestiune.

O parte componenta a notei explicative la raportul financiar anual prezinta analiza situatiei patrimoniale si financiare care are ca scop expunerea clara si inteleasa a formatiei pentru toate categoriile de utilizatori. Pentru atingerea scopului propus in procesul efectuarii calculelor si formarii concluziilor analitice este necesar de a respecta cerintele generale inaintate.

Materialul articolului nominalizat contribuie la facilitarea perfectarii corecte a notei explicative la raportul financiar anual.

O alta lucrare in domeniul studiat prezinta "Bazele teoretice ale contabilitatii' [14, pag.55-77] editata de catre L. Grigoroi si L. Lazar.

Oglindind problemele teoretice fundamentale ale contabilitatii, precum si aspectele lor aplicative, lucrarea in cauza raspunde cerintelor tineretului studios de a cunoaste diferite variante de abordare a obiectului de studiu si a metodologiei contabilitatii. Intr-o forma logica si explicit sunt abordate diferite intrebari ale contabilitatii, si anume:

bilantul contabil ca procedeu fundamental de evidenta, analiza si control a starii si dinamici patrimoniului persoanelor fizice si juridice;

sistemul de conturi si dubla inregistrare,

modul de contabilizare a consumurilor, cheltuielilor si veniturilor;

evaluarea si principiile ei;

o documentatia si inventarierea ca procedee contabile etc.

Pozitiv se poate aprecia faptul ca fiecare capitol teoretic este insoti de teste si probleme, prin care cititorul isi poate verifica cunostintele insusite.

Bilantul contabil ca procedeu de baza al metodei contabilitatii este dezvaluit intr-un capitol aparte, in care se expune:

notiunea, importanta si tipurile bilantului contabil;

continutul si structura bilantului;

influenta operatiilor economice asupra bilantului contabil.

Astfel, autorii sustin ca principala trasatura a metodei contabilitatii consta in dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniul intreprinderii. Bilantul este un procedeu al metodei contabilitatii prin care se asigura dubla reprezentare a averii. El evidentiaza in expresie valorica, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice si sursele lor de finantare.

Autorii au sistematizat criteriile de clasificare a bilantului contabil, care pot fi:

In functie de statutul juridic al intreprinderii: bilant contabil initial, bilant contabil curent, bilant contabil final;

In functie de perioada de intocmire: bilant anual si intermediar;

In functie de sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale: bilant contabil primar, consolidat si centralizat.

Pentru toate tipurile de bilanturi enumerate sunt indicate scopurile intocmirii si destinatiei lor.

Rezultatele modificarilor activelor si pasivelor sub influenta celor 4 categorii de operatii economice sunt prezentate de catre autori cu exemple practice conventionale. Astfel, patrimoniul se afla intr-un continuu proces de miscare, care este descris de contabilitate prin prisma operatiilor economice si financiare. Prin urmare, operatiile economice produc modificari continue in volumul si structura elementelor patrimoniale, influentand astfel marimea posturilor din bilant corespunzatoare elementelor respective.

Continutul lucrarii expuse serveste ca baza pentru studierea de catre studenti a continutului elementelor metodei contabilitatii.

Modul de efectuare a analizei indicatorilor economico-fmanciari ai intreprinderii este expus de catre V. Balanuta in articolul 'Diagnosticul si estimarea potentialului economico-fmanciar al intreprinderii in contextul analizei exprese' [8, pag.72-78].

V. Balanuta afirma ca in urma implementarii Standardelor Nationale de Contabilitate, precum si modificarii esentiale a rapoartelor financiare ale agentilor economici din Republica Moldova, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unui sistem de indicatori rezultativi, care sa permita determinarea potentialul economico-financiar al unitatilor de productie pe teren prin analiza lor expresa. Toata informatia trebuie sa fie prezentata si prelucrata astfel incat continutul ei sa corespunda cerintelor si necesitatilor tuturor utilizatorilor interni si externi.

Autorul afirma ca pot fi utilizate mai multe modele in acest domeniu, insa prezinta interes deosebit modelul care are la baza doua capitole cu o legatura reciproca intre indicatorii principali si care reflecta atat rezultatele financiare obtinute, cat si capacitatea de plata si stabilitatea financiara a intreprinderii la finele perioadei de gestiune.

Avantajul modelului examinat consta in determinarea si estimarea fiecarui indicator in parte care pot fi efectuate in baza metodologiei particulare de calcul si metodei de evaluare.

In afara de acest model pot fi aplicate pentru analiza diferite metode de generare totala a rezultatelor obtinute, tinand cont de particularitatile fiecarui capital in parte si nivelul atins la indicatorii respectivi. Sunt recomandate urmatoarele grupe de indicatori: indicatorii rezultatelor financiare si rentabilitatii; coeficientii lichiditatii; coeficientii echilibrului economico-financiar; coeficientii ae gestiune financiara.

In articolul 'Diagnosticul si estimarea patrimoniului intreprinderii si eficientei utilizarii activelor in contextul restructurarii activitatii de productie' se dezvalui de catre V. Balanuta diferite metode de utilizare a bilantului contabil in analiza utilizarii activelor si estimarii patrimoniului [7, pag.64-71].

Pornind de la notiunea de patrimoniu si de faptul din ce surse este constituit acesta, autorul conchide ca se deosebeste:

valoarea reala a patrimoniului intreprinderii;

valoarea neta a acestuia.

Astfel, valoarea reala a patrimoniului cuprinde bunurile create atat din surse proprii, cat si din cele imprumutate. Sub aspect contabil aceasta valoare este reflectata in activul bilantului contabil pe randul 470. Tendinta de modificare a acestui indicator in dinamica permite a determina tendinta spre majorarea sau reducerea patrimoniului.

Valoarea neta a patrimoniului exprima numai bunurile economice care provin din surse proprii. Patrimoniul net sintetic se calculeaza prin relatia: A net = TA - DT,

unde A net - valoarea activele nete; TA - valoarea totala a activelor; DT - suma datoriilor totale ale intreprinderii pe termen lung si scurt.

De regula, in conditiile economiei de piata, atunci cand unitatea de productie :ispune de un patrimoniu net insuficient si majoritatea activelor sale sunt formate cin surse imprumutate, problemele cu privire la privatizare, fondarea societatilor re actiuni sau a altor intreprinderi mixte, nu pot fi rezolvate pozitiv.

Valorificarea elementelor patrimoniale ale intreprinderii pe baza datelor din bilantul contabil poate fi redata in baza urmatoarelor compartimente ale acestuia:

I. Active pe termen lung, inclusiv:

1.1. Active nemateriale;

1. 2. Active materiale pe termen lung;

1.3. Active financiare pe termen lung;

4. Alte active pe termen lung. II. Active curente, inclusiv:

1. Stocuri de marfuri si materiale. 2. 2. Creante pe termen scurt;

2. 3. Investitii pe termen scurt;

2. 4. Mijloace banesti;

2. 5. Alte active curente.

Astfel, fiecare compartiment poate fi descompus in cateva grupe de elemente structurale.

Pornind de la structura elementelor reflectate in activul bilantului, autorul propune spre utilizare in scopuri de analiza trei indicatori, care in opinia sa, reflecta situatia reala a patrimoniului sub diverse aspecte.

Metodele de diagnoza si estimare a patrimoniului intreprinderii propuse de catre V. Balanuta pot servi drept instrument analitic de examinare a compartimentului activului bilantul contabil.

In lucrarea "Principiile de baza ale contabilitatii' [ 15, pag. 764-768] grupul de autori Needles V., Anderson H. si Colduell D. relateaza modul de efectuare a analizei rapoartelor financiare. Pentru acest scop este prevazut capitolul "Analiza rapoartelor financiare'.

Autorii dezvaluie intr-un mod exhaustiv o serie de tehnici de utilizate in procesul decizional pentru a evidentia relatiile semnificative dintre componentele rapoartelor financiare. Ei sustin ca deciziile oportune depind de:

capacitatea de identificare a informatiilor relevante din masa de date furnizate;

adaptarea lor la conditiile, in care au loc schimbari in dinamica. -

Din cele mai multe ori, rapoartele financiare ocupa in raportul anual al unei companii cate zeci sau mai multe pagini, inclusiv anexele si alte informatii necesare. Pentru ca aceste rapoarte sa fie utile in procesul decizional, factorii de decizie trebuie sa aiba posibilitatea de a identifica relatiile dintre diferite sume si a ie compara in timp si intre diferite companii. Aceste cerinte se realizeaza prin intermediul analizei rapoartelor financiare. Prin utilizarea analizei rapoartelor financiare, factorii de decizie trebuie sa estimeze daca legaturile si relatiile identificate sunt favorabile. In acest scop, cel mai frecvent se folosesc trei criterii de comparatie:

Indicatorii orientativi;

Rezultatele anterioare ale companiei;

Indicatorii de ramura.

Multi analisti financiari, investitori, si creditori utilizeaza pentru comparatie nivele ideale sau orientative ale indicatorilor financiari fundamentali.

Ca surse de informatie pentru analiza rapoartelor financiare a unei companii servesc cele accesibile publicului larg. Principalele surse de informatie privind corporatiile publice (societatile pe actiuni) le constituie:

rapoartele publicate,

rapoartele prezentate Comisiei titlurilor de valoare,

periodicele economice si serviciile de consultanta pentru creditori si investitori.

Continutul surselor bibliografice dezvaluite vor servi drept baza fundamentala pentru expunerea modului de intocmire, analiza si prezentare a bilantului contabil.