Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie » contabilitate
Cheltuielile si Veniturile in contabilitate

Cheltuielile si Veniturile in contabilitate

Cheltuielile si Veniturile

Consumurile de resurse si rezultatele proprii activitatilor economice si sociale sunt reprezentate in contabilitate prin prisma structurilor de cheltuieli si venituri.

a) Cheltuielile desemneaza in expresie valorica raporturi patrimoniale cu privire la utilizarea resurselor in cadrul activitatilor desfasurate de o unitate patrimoniala. Ele indica folosintele de resurse, fiind constituite, in mare parte, din valori de plati sau platite in contrapartida cu materiile prime, materialele si marfurile cumparate, cu lucrarile si serviciile prestate pentru intreprindere, precum si pentru angajamentele pe care intreprinderea a consimtit sa le plateasca.

b) Veniturile exprima raporturi patrimoniale privind bogatia obtinuta din activitatile desfasurate si din proprietatea detinuta. Intr-o alta interpretare ele indica resursele obtinute, fiind constituite din valorile primite sau de primit in contra partida cu vanzarea bunurilor, lucrarilor si serviciilor sau din proprietatile detinute (exemplu chirii primite).

Cheltuielile si veniturile reprezentate in contabilitate pot fi grupate dupa diverse criterii, dintre care de baza pot fi cel al naturii cheltuielilor si veniturilor si cel al destinatiei cheltuielilor si veniturilor.

In functie de natura lor, cheltuielile si veniturilor care formeaza elemente de detaliu din structura rezultatului obtinut de un agent economic, se grupeaza astfel:

o cheltuieli si venituri din exploatare, care sunt ocazionate sau generate de activitatea curenta, principala, desfasurata sub forma unor procese de productie de bunuri, lucrari sau servicii sau a unor procese de comercializare de marfuri, formand ponderea principala in ansamblul cheltuielilor si veniturilor unui agent economic: exemplu; cheltuieli privind consumul de materii prime si materiale de baza, cheltuieli cu salariile personalului, cheltuieli cu amortizarile imobilizarilor, costul de achizitie al marfurilor vandute etc., respectiv venituri din vanzarea produselor finite, venituri din lucrari executate sau servicii prestate, venituri din vanzarea marfurilor etc.

o cheltuieli si venituri financiare, care sunt ocazionate sau generate de activitati sau operatiuni cu caracter financiar bancar si valutar in stransa legatura (impletire) cu activitatea principala curenta (de exploatare); exemplu; cheltuieli privind dobanzile, cheltuieli privind titlurile de plasament cedate (vandute), cheltuieli din diferentele nefavorabile de curs valutar etc. si respectiv, venituri din dobanzi, venituri sub forma de dividende din participatii, venituri din sconturile obtinute ca urmare a achitarii facturilor inainte de scadenta etc.

o cheltuieli si venituri cu caracter exceptional sunt cele ocazionate sau generate de operatiuni nelegate nemijlocit de obiectul de activitate curenta, principala, ci au un caracter accidental, intamplator in activitatea unui agent economic concretizandu-se, de regula, intr-o pondere mica in ansamblul cheltuielilor si veniturilor oricarui agent economic; exemplu; cheltuieli cu amenzi si penalitati platite, cheltuieli reprezentand valoarea sau costul bunurilor cedate cu titlu gratuit sub forma de donatii; cheltuieli privind valoarea bunurilor distruse in urma unor calamitati si respectiv, venituri din amenzi si penalitati incasate sau cuvenite, valoarea bunurilor ca active circulante primite prin donatie etc.

Compararea, la sfarsitul perioadelor de gestiune a veniturilor si cheltuielilor pe cele trei categorii si pe global conduce la stabilirea rezultatului care poate fi sub forma de profit sau pierdere.

Profitul este exprimat prin excedentul de venit fata de cheltuieli, reprezentand o sursa obtinuta, de regula, in activitatea de realizare a bunurilor, lucrarilor sau serviciilor pe piata si concretizeaza in surplusul de mijloace (banesti) intrat in patrimoniu.

Pierderea exprima valoric partea din cheltuieli neacoperita din venituri (adica partea din resurse consumate si nerecuperate, influentand negativ situatia patrimoniului si situatia financiara a unui agent economic).

In functie de destinatia lor, cheltuielile si veniturile se diferentiaza pe functiile importante ale intreprinderii: productie, desfacere, administratie si financiara. Astfel, cheltuielile se divizeaza in: cheltuieli de productie cheltuieli generale de administratie cheltuieli de desfacere cheltuieli financiare si alte cheltuieli.

In ceea ce priveste veniturile, dupa destinatie se grupeaza in venituri din vanzari regasite in cifra de afaceri; alte venituri din exploatare; venituri financiare si venituri exceptionale.

Exemplu o intreprindere in exercitiul N a cumparat 5 tone de zahar la costul de achizitie de 7 000 000 lei tona si a vandut in acelasi exercitiu 4 tone la pretul de vanzare de

10 000 000 lei tona. Totodata, in exercitiul N a platit 4,5 tone si a incasat 3,5 tone.

Venitul realizat 4 t x 10.000.000 lei = 40.000.000 lei

_Cheltuielile aferente marfurilor vandute sunt de 4 t x 7.000.000 lei =28.000.000 lei

_Rezultatul (profit) 40.000.000 lei - 28.000.000 lei = 12.000.000 lei

_Plati 4,5 t x 7.000.000 lei = 31.500.000 lei

_Incasari 3,5 t x 10.000.000 lei = 35.000.000 lei

_Cheltuielile atasate marfii ramase in stoc 35000000 lei-28000000lei =7.000.000 lei

Aceste cheltuieli sunt activate sub forma pozitiei "Marfuri" in activul patrimoniului.

Notiuni generale privind metoda contabilitatii

Pentru reprezentarea patrimoniului, contabilitatea foloseste o metoda proprie de cercetare si reprezentare. Ea exprima modalitatile sau tehnicile prin care se infaptuieste evidenta, calculul, analiza si controlul situatiei patrimoniului si a rezultatelor obtinute.

Orice metoda, deci si cea a contabilitatii, se bazeaza pe o teorie care pune in evidenta principiile generale si normative privind modul cum trebuie studiat obiectul. In cazul contabilitatii, aceste principii, asa cum arata profesorul francez Bernard Colasse pot fi grupate in principiile partidei duble, principiile cuantificarii si principiile de observare.

A) Principiile partidei duble definesc modul de sesizare si reprezentare a informatiei contabile. Aceste principii sunt: dubla reprezentare, dublul calcul al rezultatului contabil, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea analitica si sintetica.

1) Principiul dublei reprezentari este fundamental pentru metoda contabilitatii. In mai multe lucrari de specialitate, teoria metodei contabilitatii este inlocuita sau definita numai de acest principiu.

Potrivit dublei reprezentari, relatiile dintre structurile patrimoniale (stocurile de active si pasive) la un moment dat, precum si miscarile de valori economice sunt analizate si evidentiate ca un raport de echivalenta (raport de schimb, ecuatie valorica) intre doi termeni: destinatia/alocarea (investirea) utilizarea valorilor, pe de o parte, provenienta/ finantarea/ reproductia valorilor, pe de alta parte.

Semnificatia termenilor ecuatiei se diferentiaza in raport cu obiectul dublei reprezentari. Astfel, in cazul in care acest obiect il constituie situatia patrimoniului luat in totalitatea sa, termenii ecuatiei sunt cei de activ si pasiv.

Activul = Pasivul

destinatia / alocarea / utilizarea elementelor patrimoniale

provenienta / finantarea / resursa acelorasi elemente

Daca obiectul dublei reprezentari il formeaza activitatile interne transformatoare, raportul de echivalenta se stabileste intre cheltuieli si venituri, iar ecuatia este de forma:

Cheltuieli + Venituri = Rezultate

Utilizarea / consumul resurselor

Obtinerea / productia resurselor

In situatia in care obiectul dublei reprezentari il constituie miscarile individuale de valori economice, raportul de schimb este cel dintre debit si credit, ecuatia fiind de forma:

Debit = Credit

Destinatia / alocarea / utilizarea valorii economice "x"

Provenientele / finantarea / resursa valorii economice "x"

2) Principiul dublului calcul al rezultatului contabil. Rezultatul contabil se calculeaza prin doua relatii, prima bazata pe proprietatea detinuta iar cea de a doua pe activitatea desfasurata.

Rezultatul calculat pe baza proprietatii detinute se intemeiaza pe ecuatia fundamentala a patrimoniului de forma: situatia neta a patrimoniului = activul patrimoniului - datorii. Prin compararea situatiei nete la sfarsitul perioadei (N) cu situatia neta la inceputul perioadei (N - 1) se determina cresterea- micsorarea proprietatii detinute. Cresterea dezvaluie profitul, iar micsorarea pierderea.

Deci,

Rezultatul la "N" = Situatia neta a patrimoniului - Situatia neta a patrimoniului

la "N" la "N - 1"

Cea de a doua relatie a rezultatului, activitatea desfasurata, se bazeaza pe raportul sintetic si analitic dintre venituri si cheltuieli. In acest caz, formula rezultatului este,

Rezultatul = Venituri - Cheltuieli

Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, rezultatul imbraca forma de profit, iar in situatia inversa de pierdere.

3) Principiul inregistrarii cronologice si sistematice. Operatiile economice si financiare generate de miscarea patrimoniului sunt inregistrate in contabilitate, atat in ordine

cronologica, adica a succesiunii lor in timp, cat si intr-o forma grupata dupa un anumit sistem, pe elementele si structurile componente ale patrimoniului.

4) Principiul inregistrarii analitice si sintetice. Inregistrarea analitica presupune individualizarea patrimoniului pe partile sale componente in scopul cunoasterii trasaturilor lor specifice. Trasaturile comune si generale ale elementelor ce constituie obiectul contabilitatii sunt dezvaluite prin inregistrarea sintetica. In felul acesta, metoda contabilitatii asigura o cunoastere a obiectului sau pornind de la parte catre intreg.

B) Principiile cuantificarii sau masurarii se refera la evaluarea si masurarea activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor. Acestea sunt: principiul cuantificarii monetare, principiul costurilor istorice si principiul prudentei.

1) Principiul cuantificarii monetare consta in folosirea unitatii monetare pentru exprimarea marimii activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor. In Romania, o asemenea unitate monetara se identifica cu leul ca moneda nationala. Totodata, pentru elementele si operatiile patrimoniale in devize, masurarea se face atat in devize cat si in lei pe baza cursului valutar de schimb in vigoare.

2) Principiul costurilor istorice. Toate activele si datoriile figureaza in contabilitate de la intrare si pana la iesire la costul de origine, consemnat in documentele justificative, denumit cost istoric. Exemplu, un strung procurat in anul 1995 la pretul de 1,650,000 lei, la acelasi pret se regaseste inregistrat in contabilitate si in anul 2000.

3) Principiul prudentei consta in evaluarea cu precautie a activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor pentru a preveni supramarirea fara o baza certa a rezultatului contabil. In acest scop, la sfarsitul perioadei trebuie masurate si inregistrate cheltuielile si pierderile probabile determinate de riscurile si incertitudinile a caror cauza se gaseste in perioada curenta sau anterioara. Exemplu, in perioada "N", cand se vand produsele se previzioneaza si contabilizeaza toate cheltuielile probabile determinate de remedierea defectelor de calitate in perioada "N + 1", daca produsele s-au vandut potrivit clauzei de asigurare a garantiei pentru buna functionare.

C) Principiile de observare definesc campul si perioada de observare a evaluarii si inregistrarii contabile. Acestea sunt: principiul entitatii patrimoniale, principiul continuitatii activitatii si principiul delimitarii in timp.

1) Principiul entitatii patrimoniale defineste perimetrul de observare si inregistrare al contabilitatii. O valoare economica si tranzactiile privind miscarea sa sunt atribuite unei unitati patrimoniale numai in masura in care genereaza simultan pentru aceasta drepturi de proprietate, de posesie si de folosinta. Exemplu, un stoc de marfuri achizitionat de intreprinderea "x" de la furnizori se reflecta in patrimoniul acesteia, in schimb un stoc de marfuri primit in custodie sau pastrare nu face parte din perimetrul intreprinderii "x".

2) Principiul continuitatii activitatii presupune ca activitatea patrimoniala isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare (dizolvare) sau de reducere sensibila a activitatii. In consecinta pentru a evalua si masura situatia patrimoniului si rezultatul obtinut, activitatea derulata continuu este programata pe segmente de timp denumite exercitii financiare sau exercitii contabile. De regula, exercitiile se suprapun in timp cu anul calendaristic.

3) Principiul delimitarii in timp. Veniturile si cheltuielile sunt contabilizate pe masura ce au fost dobandite sau angajate si nu la incasarea sau la plata lor. De exemplu, pentru o

vanzare de marfuri pe data de 20 decembrie, exercitiul "N" si incasarea facturii pe 15 ianuarie

exercitiul "N+1", veniturile constatate cu ocazia vanzarii sunt inregistrate si atribuite exercitiului "N" , cand a avut loc transferarea dreptului de proprietate. Sau, cheltuielile privind salariile datorate pentru luna decembrie a exercitiului "N" care se platesc in luna ianuarie a exercitiului "N+1" vor fi trecute si contabilizate asupra exercitiului "N" care le-a cauzat. De asemenea, daca in exercitiul "N" au fost constatate cheltuieli platite anticipat pentru exercitiul "N+1" vor fi transferate acestui ultim exercitiu.

Schema principiilor metodei contabilitatii poate fi completata si cu altele cum sunt: intangibilitatea (nemodificarea) bilantului de deschidere, permanenta in timp a metodelor de evaluare si contabilizare, necompensarea intre posturile de activ si cele de pasiv, intre creante si datorii, intre cheltuieli si venituri.

Procedeele metodei contabilitatii

Teoria metodei contabilitatii se infaptuieste in mod concret printr-o suita de procedee de lucru corelate intre ele. Definita din acest punct de vedere, metoda contabilitatii reprezinta un ansamblu de procedee folosite pentru inregistrarea, evaluarea, gruparea, calculul, sintetizarea, analiza si controlul situatiei patrimoniului si a rezultatelor.

Aceste procedee sunt: documentele, evaluarea, calculatia, contul, balanta contabila, inventarierea, bilantul contabil si analiza contabila.

Documentele reprezinta procedeul cu ajutorul caruia se observa direct si se inregistreaza individual in scris, la locul si momentul producerii lor, operatiile economice si financiare generate de miscarea valorilor economice componente ale patrimoniului. Fiecare document constituie un act scris si deci justificativ al infaptuirii unei operatii economice sau financiare, iar in continuare el asigura datele primare de intrare in sistemul contabil de prelucrare a datelor.

Evaluarea consta in cuantificare si masurarea in etalon monetar a marimii valorice a elementelor patrimoniale. Prin acest procedeu se omogenizeaza in expresie baneasca diversitatea de structuri si elemente componente ale patrimoniului.

Calculatia reprezinta un ansamblu de operatii matematice corelate intre ele prin care

se determina marimea costurilor si rezultatelor.

Contul este procedeul prin care se realizeaza inregistrarea cronologica, gruparea, sistematizarea si calculul starii si micsorarii elementelor patrimoniale. Pentru fiecare elemente - gen si speta - de activ si pasiv, cheltuieli si venituri se asociaza cate un cont ca socoteala scrisa care inregistreaza si calculeaza situatia initiala, fluxul operatiilor privind cresterea si micsorarea elementului patrimonial si situatia finala.

Balanta conturilor denumita si balanta de verificare sau balanta contabila reprezinta procedeul prin care se centralizeaza datele inregistrate in conturi si se controleaza exactitatea

lor. Ea se prezinta ca o situatie a tuturor conturilor in care fiecare cont este prezentat cu informatiile privind soldul initial, cresterile, micsorarile si soldul final.

Inventarierea este procedeul prin care se determina situatia reala a patrimoniului si se controleaza integritatea sa materiala. Situatia reala se stabileste atat prin constatarea faptica a marimii elementelor patrimoniale, cat si prin evaluarea lor la valoarea actuala (la zi).

Bilantul contabil asigura sintetizarea si generalizarea datelor cu privire la situatia patrimoniului si rezultatelor obtinute. El imbraca forma unui set de situatii financiare privind situatia patrimoniului, rezultatul obtinut si alte informatii.

Analiza contabila reprezinta procedeul prin care se interpreteaza in mod analitic si se valorifica in conducere informatia contabila.

Din sistemul de procedee mai sus prezentate, contul, balanta si bilantul sunt specifice numai metodei contabilitatii. Celelalte procedee sunt comune in raport cu alte discipline economice.

Sub aspect metodologic, intre procedeele metodei contabilitatii se stabilesc dupa caz, atat legaturi de succesiune, cat si de alternanta. In cadrul acestor legaturi, traseul de baza al ciclului contabil de prelucrare a datelor il formeaza: documentatia, contul, balanta si bilantul contabil. Pentru realizarea informatiei contabile ca produs al metodei contabilitatii, orice inregistrare si prelucrare a datelor trebuie sa treaca obligatoriu pe acest traseu. Celelalte procedee in raport cu acestea intervin prin alternanta si in mod repetat.

Sinoptic, functiile metodei contabilitatii si legaturile dintre ele se prezinta in schema urmatoare: