Contabilitatea capitalurilor

Capitalurile intreprinderii reprezinta sursele de finantare cu caracter stabil de care dispune aceasta, fiind rezultatul investitiei actionarilor (poarta denumirea de capitaluri proprii) sau rezultatul investitiei pe termen lung al unor terte persoane (poarta denumirea de datorii pe termen lung).

Capitalurile proprii sunt definite ca interesul rezidual al proprietarilor intreprinderii, dupa ce au fost deduse toate datoriile.

Datoriile pe termen lung reprezinta toate acele datorii care nu indeplinesc criteriile pentru a fi considerate datorii curente, adica o datorie este curenta atunci cand se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare sau este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Provizioanele reprezinta datorii cu exigibilitate incerta din punct de vedere al datei scadentei sau a sumei aferente.

Capitalurile proprii impreuna cu datoriile pe termen lung formeaza capitalurile permanente.

Capitalurile proprii. Capitalurile proprii pot fi subclasificate in bilant in functie de relevanta pe care o au elementele de capital propriu in procesul de luare a deciziilor de catre utilizatorii de informatie contabila. Astfel, partile care au interese in capitalul intreprinderii au drepturi diferite in ceea ce priveste dividendele sau rambursarea capitalului.

Ca urmare, capitalul propriu poate fi prezentat sub forma urmatoarelor elemente: fondurile cu care au contribuit actionarii, profitul capitalizat, rezervele, etc. Potrivit bilantului folosit in tara noastra, avem urmatoarele elemente de capitaluri proprii:

capitalul social. Acesta reprezinta dreptul actionarilor asupra unei societati si corespunde acelei parti din capitalul propriu care este asigurata prin aportul in numerar si/sau in natura al actionarilor.

Actiunile sunt titluri de valoare negociabile pe piata financiara si exprima o fractiune din valoarea capitalului social. Exista mai multe tipuri de actiuni, cum sunt:

- actiunile comune (ordinare, obisnuite) - reprezinta un instrument de capital propriu, care consfintesc dreptul proprietarului la dividende, dar numai in cazul in care societatea realizeaza profituri din care sa se poata plati aceste dividende si numai daca echipa manageriala ia decizia sa plateasca dividende si sa nu inregistreze profiturile in contul de rezultat reportat.

Proprietarul actiunilor are dreptul sa le vanda in viitor, sperand ca pretul de vanzare va fi mai mare decat pretul de achizitie, caz in care asistam la un castig de capital.

Pretul efectiv sau curent de pe piata al unei actiuni depinde de:

fluxurile de numerar pe care investitorul estimeaza sa le incaseze daca achizitioneaza actiunea respectiva

gradul de risc al fluxurilor de numerar.

Fluxurile de numerar estimate sunt formate din doua componente: dividendul estimat pentru fiecare an si pretul pe care investitorul estimeaza sa il primeasca pentru actiunea respectiva, in urma vanzarii ei.

- actiunile preferentiale - reprezinta un instrument financiar care confera proprietarului o serie de drepturi suplimentare comparativ cu actiunile comune. Astfel, actiunea preferentiala prevede plata unui dividend cu suma fixa. Acest tip de actiuni sunt valori mobiliare hibride, care seamana in anumite privinte cu obligatiunile, iar in altele cu actiunile comune.

Astfel, ele dau dreptul la un dividend prioritar, ceea ce le aseamana cu platile dobanzilor la obligatiuni (sume fixe care se platesc inaintea dividendelor actiunilor comune); au aceleasi drepturi recunoscute actionarilor cu actiuni comune, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota; in cazul lichidarii societatii vor fi primii carora li se va rambursa partea aferenta capitalului propriu.

Capitalul subscris nevarsat reprezinta angajamentul investitorilor de a plati pentru actiunile subscrise o suma de bani sau sa transfere anumite bunuri pe numele societatii.

Capitalul subscris varsat reprezinta capitalul care este eliberat si concretizat efectiv in bani sau bunuri de catre actionari.

primele de capital. Acestea reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala a actiunilor puse in vanzare in situatia majorarii capitalului social sau emise in cazul fuziunii societatii.

rezervele din reevaluare. Aceasta structura apare ca un plus sau ca un minus de valoare rezultat in urma reevaluarii activelor imobilizate.

rezervele. Rezervele intreprinderii sunt structuri de capitaluri proprii formate din profitul realizat de intreprindere, din prime de capital, din rezervele din reevaluare si alte surse prevazute de lege. Scopul pentru care se constituie acestea este de a exista masuri suplimentare de protectie impotriva efectelor pierderilor, pentru intreprindere si pentru creditorii acesteia.

rezultatul. In raport de perioada la care se refera, rezultatul poate fi rezultat reportat (profit sau pierdere) sau rezultat al exercitiului curent (profit sau pierdere).

Provizioanele. Aceste provizioane sunt rezultatul aplicarii principiului prudentei. Ele sunt tratate ca niste datorii probabile, incerte ca suma si ca scadenta, generatoare de pierderi sau de cheltuieli. Cazurile pentru care se constituie aceste provizioane sunt:

- litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte;

- dezafectarea imobilizarilor corporale si alte actiuni similare legate de acestea;

- restructurarea intreprinderii, etc.

Recunoasterea in contabilitate a provizioanelor se face numai in momentul in care:

intreprinderea are o obligatie curenta legala sau implicita generata de un eveniment anterior:

obligatie legala inseamna ca rezulta dintr-un contract, din legislatie sau ca efect al legii

obligatie implicita inseamna o practica anterioara a intreprinderii.

este probabila o iesire de resurse care afecteaza beneficiile economice pentru a onora obligatia respectiva (exista mai multe sanse de a se realiza decat de a nu se realiza).

poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei.

Datoriile pe termen lung. O alta sursa de finantare a activelor, pe langa finantarea proprie, este cea a finantarii prin recurgerea la credite bancare pe termen lung sau prin emiterea de imprumuturi din emisiunea de obligatiuni sau prin apelarea la finantare de tip leasing.

Creditele bancare pe termen lung reprezinta principala forma de finantare externa a intreprinderilor la care se apeleaza pentru realizarea de investitii sau pentru crestere durabila a fondului de rulment.

Datoriile din concesiuni, locatii de gestiune, precum si datoriile legate de participatiile la intreprinderi asociate reprezinta o alta forma a datoriilor pe termen lung, in care poate fi inclusa si finantarea prin leasing.

Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni (imprumuturile obligatare) sunt o varianta de finantare a intreprinderii pe termen lung. Spre deosebire de actiuni care reprezinta titluri de proprietate, obligatiunile sunt titluri de credit negociabile. Acestea dau dreptul la incasarea unui venit sigur, negociat intre parti, sub forma unei dobanzi, care nu depinde de rentabilitatea intreprinderii.

Intreprinderile din tara noastra pot emite astfel de imprumuturi pentru o suma care sa nu depaseasca ¾ din capitalul social varsat. Obligatiunile emise in cadrul aceluiasi imprumut sunt de valoare egala si dau posesorilor lor drepturi egale.

Exista mai multe modalitati de rambursare a imprumuturilor:

rambursare integrala la scadenta, cu plata anuala a dobanzilor;

rambursare in transe anuale egale, prin tragere la sorti, cu anuitate degresiva ;

rambursare prin anuitati constante.

Elementele caracteristice ale unui imprumut obligatar incluse in contractul de emisiune sunt:

durata imprumutului

valoarea nominala a obligatiunilor (serveste ca baza pentru calculul dobanzii)

dobanda anuala, care poate fi cu rata fixa sau cu rata revizuibila

pretul de emisiune (care va fi incasat de la obligatar)

pretul de rambursare (pretul cu care vor fi rambursate obligatiunile).

Aplicatiile vor fi bazate pe urmatoarele structuri de capital:

1. Contabilitatea capitalului social

1. operatii privind constituirea capitalului social
2. operatii privind majorarea capitalului social: aporturi noi in numerar si/sau natura, operatiuni interne, transformarea unor angajamente financiare in actiuni
3. operatii privind reducerea capitalului social

2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

3. Contabilitatea rezervelor intreprinderii

4.Contabilitatea rezultatelor

5.Contabilitatea provizioanelor

6. Contabilitatea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni