Controlul conturilor

Controlul conturilor

Indiferent daca se desfasoara concomitent sau ulterior etapei de studiere si analiza a controlului intern, aprecierea controlului conturilor este momentul in care experienta auditorului este deosebit de importanta, deoarece bazandu-se pe gradul de credibilitate a informatiilor obtinute in etapele precedente, acesta isi construieste programul de control al conturilor in asa fel incat sa obtina elemente probante, necesare fundamentarii unei opinii cat mai corecte, in concordanta cu realitatea studiata.

Ca urmare, obiectivul urmarit in aceasta etapa a misiunii de audit este acela de a completa elementele probante, in sensul ca acestea vor fi suficiente pentru exprimarea unei opinii motivate referitoare la conturile anuale. Astfel, dupa parcurgerea etapei curente auditorul trebuie sa fie in masura sa se pronunte asupra respectarii sau nerespectarii de catre intreprinderea auditata a urmatoarelor reguli:

- reguli de prezentare si evaluare stipulate in normele legale si cele profesionale;

- respectarea principiilor contabile: principiul prudentei, permanenta metodelor, continuitatea activitatii, independenta exercitiilor, intangibilitatea bilantului de deschidere, necompensarea;

- reguli referitoare la metodele de inventariere;

reguli de tinere a contabilitatii si intocmirii registrelor;

- existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;

- existenta pasivelor patrimoniale;

- veniturile si cheltuielile inregistrate sunt aferente intreprinderii auditate.

Etapele parcurse pana acum au permis cunoasterea domeniilor semnificative ale zonelor de risc, naturii operatiilor si identificarea existentei si gradului de eficacitate a controlului intern. Avand pana in acest moment un set de informatii si, ca rezultat al rationamentelor, unele concluzii deja fundamentate, auditorul este in masura sa stabileasca programul de control al conturilor care poate fi:

t       restrans, in situatia in care dupa incheierea etapei de apreciere a controlului intern auditorul apreciaza ca exista un grad rezonabil de asigurare a faptului ca inregistrarile contabile sunt corecte si fiabile. Astfel se pot limita sondajele numai la verificarea soldului conturilor deoarece controlul rulajelor s-a realizat in timpul desfasurarii etapei de apreciere a controlului intern. Pentru a obtine insa o mai buna asigurare referitor la coerenta cu informatiile culese in etapele precedente, rulajele conturilor vor mai fi verificate si cu ocazia examinarilor analitice.

t       extins, in situatia in care informatiile acumulate dupa aprecierea controlului intern nu sunt suficiente pentru a constitui fundamentul unei opinii corecte. Spre deosebire de controlul restrans al conturilor cat si rulajele lor si, ca urmare, volumul de munca depusa de auditori, va fi considerabil mai mare. Deciziile referitoare la natura si volumul sondajelor vor fi luate in functie de riscurile identificate in etapele precedente.

In practica, programul de control al conturilor este intocmit, de regula, separat de planul de audit. Alaturi de foaia de sinteza care cuprinde aprecierea asupra controlului intern, programul de control al conturilor constituie o continuare strict necesara a planului de audit.

Foaia de lucru care prezinta controlul conturilor contine urmatoarele rubrici:

- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile conturilor anuale. Detalierea controalelor trebuie sa fie suficienta in vederea identificarii documentelor si informatiilor necesare intreprinderii;

- intinderea esantionului se stabileste in functie de pragul de semnificatie determinat anterior si de probabilitatea de depistare a erorilor;

- data controlului este important de mentionat deoarece momentul in care acesta se desfasoara poate influenta calitatea informatiilor. Pe masura parcurgerii etapelor stabilite pentru controlul conturilor sunt inscrise in foaia de lucru datele si lucrarile efectuate la datele respective pentru ca acestea sa poata fi urmarite cronologic;

- referinta pentru foaia de lucru;

- problemele intalnite - aceasta rubrica este utilizata pentru supervizarea lucrarilor si pentru a efectua o sinteza a controalelor efectuate.

Pentru a putea gasi toate elementele probabile care sa-i permita exprimarea unei opinii bine fundamentate cu privire la conturile anuale, auditorul care efectueaza controlul conturilor are posibilitatea sa utilizeze o serie de procedee si tehnici care se refera la:

- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;

- observarea fizica;

- examenul analitic.

Tehnicile de control folosite de auditor pentru atingerea obiectivelor propuse in aceasta etapa a misiunii sale sunt:

inspectia fizica si observatia - sunt tehnici care presupun examinarea activelor, a conturilor sau observarea de catre auditor a manierei in care sunt aplicate procedurile,

confirmarea directa presupune contactarea tertilor intreprinderii in vederea obtinerii de la acestia de informatii referitoare la soldurile conturilor bilaterale sau cu privire la operatiile in desfasurare;

examenul documentelor primite de catre intreprindere de la terti care sunt folosite ca piese justificative sau la controlul operatiilor pe care le reflecta;

examenul documentelor admise de intreprindere are la baza documente ca: facturi, chitante, conturi, balante etc.;

controlul aritmetic presupune verificarea corectitudinii in efectuarea calculelor;

analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;

examenul analitic este un procedeu complex care presupune parcurgerea mai multor etape:

compararea datelor inscrise in conturile anuale cu datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii;

calcularea si analizarea abaterilor si a tendintelor;

cercetarea elementelor neobisnuite care au rezultat din comparatiile efectuate;

completarea informatiilor necesare cu cele obtinute prin discuti cu conducerea intreprinderii si cu alti salariati.

Datorita faptului ca intr-o intreprindere se desfasoara o multitudine de operatii, verificarea de catre auditor a tuturor este practic imposibila deoarece necesita un volum atat de munca, cat si de timp care nu si-ar gasi justificare. Ca urmare, auditorul cauta elemente probante prin studierea unui esantion adecvat. Astfel, el utilizeaza tehnica sondajului.

Datorita fiabilitatii, rapiditatii si economiei sale, procedura confirmarii directe este indicata a fi folosita in toate cazurile in care este util si posibil. Astfel:

- pentru imobile se poate verifica situatia ipotecilor, extrasele din cartea funciara;

- in cazul altor mijloace fixe decat imobilele se verifica daca acestea sunt sau nu gajate, daca fac obiectul unor contracte de leasnig;

- se pot verifica stocurile intreprinderii aflate la terti sau stocurile detinute de intreprindere in contul tertilor;

- pot fi confirmate soldurile conturilor de clienti si furnizori;

- se pot obtine situatii cu privire la relatiile intreprinderii cu bancile: soldul conturilor de disponibilitati in lei si/sau devize, situatia creditelor si a depozitelor, garantiile, efectele scontate etc.;

- privitor la obligatiile de plata ale intreprinderii catre stat acestea se pot obtine de la administratiile financiare de care apartin agentii economici.

In vederea aplicarii acestei proceduri, trebuie sa se parcurga mai multi pasi:

1. Redactarea cererii de confirmare impreuna cu cei care gestioneaza patrimoniul societatii si semnarea acesteia atat de catre auditor, cat si de reprezentantii intreprinderii.

2. Expedierea cererii de catre auditor.

3. Primirea raspunsului de catre auditor sau returnarea cererii (daca cererea nu a putut ajunge la destinatar).

4. Interpretarea si valorificarea datelor si informatiilor primite.

5. Arhivarea in dosarul exercitiului atat a cererii de confirmare, cat si a raspunsului.

Procedura confirmarii directe poate fi utilizata cu succes atat in cadrul auditului intern, cat si in cadrul celui contractual.