EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Pentru a fi inregistrate in contabilitate, imobilizarile, ca de altfel orice element patrimonial al unei intreprinderi, trebuie evaluate. Aceasta se face in functie de regulile generale de evaluare si de momentele principale cand are loc aceasta operatiune. In functie de regulile generale de evaluare si de momentul evaluarii, activele imobilizate se evalueaza la urmatoarele valori: valoarea de intrare, valoarea de inventar, valoarea   contabila neta, valoarea bilantiera, valoarea reziduala.

Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuala, denumita si valoare de inventar, care este stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

Valoarea contabila neta sau valoarea ramasa se calculeaza prin deducerea din valoarea contabila a amortizarilor si ajustarilor constituite. Amortizarea reprezinta echivalentul valoric al deprecierii ireversibile, iar ajustarile, echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. Valoarea bilantiera - la inchiderea exercitiului se compara valoarea contabila sau valoarea contabila neta cu valoarea actuala stabilita cu ocazia inventarierii.

In contabilitatea curenta, activele imobilizate se inregistreaza la valoarea contabila bruta, iar in bilant, la valoarea contabila neta, adica la valoarea contabila bruta diminuata cu amortizarile si ajustarile cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o entitate estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la incheierea duratei sale de utilizare, dupa deducerea cheltuielilor aferente cedarii. In cazul casarii, valoarea reziduala reprezinta diferenta dintre valoarea materialelor si pieselor de schimb recuperate si cheltuielile efectuate in vederea dezmembrarii.

Pentru urmarirea modului de folosire a imobilizarilor corporale si a modificarilor intervenite in componenta acestora este necesar ca evidenta analitica a imobilizarilor corporale sa fie organizata pe fiecare activ imobilizat individualizat printr-un numar de inventar..

La evaluarea imobilizarilor corporale, ca si a altor active, se disting trei momente:

la intrarea in patrimoniu;

la iesirea din patrimoniu

la inventariere si inchiderea exercitiului (bilant).

Imobilizarile corporale la intrarea in patrimoniu se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabila), prin care se intelege:

a)     Costul de achizitie pentru activele procurate cu titlu oneros puse in functiune, acesta cuprinzand pretul de cumparare, taxe vamale, cheltuieli de transport, aprovizionare, instalare si probele tehnologice pana la punerea in functiune;

b)     Costul de productie pentru activele imobilizate construite sau produse de catre unitatile patrimoniale include valoarea materialelor consumate, costurile salariale directe si o cota a cheltuielilor indirecte legate de fabricatia acestora;

c)     Valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, pentru activele imobilizate obtinute cu titlu gratuit;

d)     Valoarea de aport, acceptata de parti pentru activele imobilizate intrate in patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc.,conform contractelor de asociere si a statutului;

e)     Valoarea rezultata ca urmare a reevaluarii imobilizarilor corporale in baza unei dispozitii legale

Reevaluarea imobilizarilor corporale consta in operatia de stabilire a valorii actuale a fiecarui activ, existent in patrimoniu, in functie de utilitatea, pretul si gradul de uzura al acestuia. In acest caz valoarea de intrare se modifica, fiind inlocuita cu valoarea lor actuala.

La iesirea din patrimoniu a imobilizarilor, acestea se evalueaza la valoarea contabila.

La inventariere bunurile de natura imobilizarilor se evalueaza individual, fiecare obiect de evidenta la valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului pentru intreprindere si de pretul pietei.

La incheierea exercitiului, imobilizarile se evalueaza si se reflecta in bilant, la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii, procedandu-se in felul urmator:

Diferentele cantitative constatate in plus, dintre situatia scriptica din contabilitate si situatia faptica de pe teren se inregistreaza in contabilitate pentru punerea de acord a acesteia cu realitatea;

Diferentele rezultate din compararea valorilor de intrare (contabila) si valoarea de inventar potrivit principiului prudentei sunt tratate astfel:

a)     daca valoarea de inventar a imobilizarilor este mai mare decat valoarea de intrare, plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate;

b)     diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a imobilizarilor se inregistreza in contabilitate pe seama amortizarii

Rezulta ca activele imobilizate raman inregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare (contabila).Aceasta valoare este determinata pe baza unor evaluari efectuate, de regula de evaluatori autorizati.

1 Aspecte ale reevaluarii imobilizarilor corporale

Frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a imobilizarilor corporale in cauza.Unele imobilizari corporale pot suferi modificari semnificative si fluctuantele valorii juste, necesitand prin urmare, reevaluari anuale. Pentru imobilizarile corporale ale caror valori juste nu sufera modificari semnificative, nu este necesar sa se faca reevaluari. Pentru acestea, reevaluarile facute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

    In cazul in care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub la "rezerve din reevaluare".In cazul in care valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala.

    Surplusul din reevaluare inclus in capitalurile proprii poate fi transferat direct in capitalurile proprii atunci cand acest surplus este realizat. O parte din surplus poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de intreprindere; in acest fel valoarea surplusului care este realizat este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului.

2 Masurarea ulterioara recunoasterii initiale

O intreprindere poate opta ori pentru tratamentul contabil de baza ori pentru cel alternativ permis, corespunzator politicii contabile aplicate si va respecta aceasta optiune pentru intreaga clasa de imobilizari corporale.

Tratament contabil de baza

Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inregistrata la cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si orice pierderi cumulate din depreciere

Tratamentul contabil alternativ permis

    Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inregistrata la valoarea reevaluata, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.

    In cazul in care un element al imobilizarilor corporale este reevaluat, atunci intreaga clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata. Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite.