Etapele premergatoare intocmirii situatiilor financiare anuale simplificate

Etapele premergatoare intocmirii situatiilor financiare anuale simplificate

Exercitiul financiar incepe la l ianuarie si se incheie la 31 decembrie, in acest scop, pe baza situatiilor financiare se determina pozitia financiara, performanta si trezoreria intreprinderii.

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar sunt situatiile financiare. Pe baza acestora se asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare cat si a rezultatului obtinut.

Discutate prin prisma procesului de raportare financiara, ca parte componenta a acestuia, situatiile financiare sunt alcatuite de regula din: bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor pozitiei financiare (care pot fi prezentate in diverse moduri, de exemplu ca situatie a fluxurilor de trezorerie sau situatie a fluxurilor de fonduri), note explicative, alte situatii si alte materiale suplimentare care sunt parte integranta a situatiilor financiare. Nu se includ rapoartele directorilor, declaratiile presedintelui, discutiile si analizele conducerii si elementele similare care pot fi incluse intr-un raport financiar anual.

Daca se face recurs la IAS l "Prezentarea situatiilor financiare'', un set complet de situatii financiare anuale include:

(a) bilantul;

(b) contul de profit si pierdere;

(c) o situatie care sa reflecte, dupa caz:

toate modificarile capitalului propriu; fie

modificarile capitalului propriu, altele decat cele care rezulta din tranzactiile de capital cu proprietarii si distribuirile catre proprietari;

(d) situatia fluxurilor de trezorerie (numerar);

(e) politicile contabile si notele explicative.

Intocmirea situatiilor financiare cu intreaga lor formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico - financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului. Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.

Inventarierea generala a activelor si datoriilor.

Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

a) diferentele de inventar;

b) amortizarile;

c) provizioane pentru deprecieri;

d) provizioane pentru riscuri si cheltuieli:

e) diferentele de curs valutar;

f) delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea pierderii.

Redactarea bilantului contabil.

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Discutata din acest punct de vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatii de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in Registrul - jurnal.

Situatia de referinta a inventarului faptic o reprezinta soldurile finale calculate in balanta. De aceea, balanta poate fi interpretata si ca un inventar contabil.

Balanta conturilor poate fi discutata si prezentata si ca instrument de verificare a continutului soldurilor conturilor contabile, in sensul ca acestea sa reflecte operatii economice si financiare reale consemnate in documentele justificative si inregistrate in concordanta cu normele metodologice de utilizare a conturilor. 

Inventarierea generala a activelor si datoriilor

Reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Determinatorul real se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Nu se poate concepe un bilant, adica nu se pot determina patrimoniul, situatia financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp, fara sa se alcatuiasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale, intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banului.

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terti), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creante si datorii, in ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si amplasarea bunurilor. De acea, in mai multe lucrari de specialitate se apreciaza ca valoarea de inventar este egala cu valoarea de intrebuintare.

Contabilitatea operatiilor de regularizare

Operatii privind regularizarea plusurilor si minusurilor de inventar

Odata stabilite rezultatele inventarierii, plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea, se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate cu pierderi se acorda scazaminte fara a depasi valoarea constatata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Calculul se efectueaza in primul rand pentru valorile materiale la care s-au constatat lipsurile, iar daca mai raman diferente cantitative in minus cotele de scazaminte se pot aplica si pentru celelalte valori materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu, se recupereaza de la persoanele vinovate in conformitate cu dispozitiile legale.

Rezultatele inventarierii se consemneaza in "Procesul - verbal de inventariere", in care se inscriu, in principal, perioada de gestiune inventariata; persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depre­ciate; creantele si datoriile incerte si in litigii; datoriile si lichiditatile in devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizarilor; alte elemente specifice inventarierii.

Operatii privind calculul amortizarilor

In principiu, amortizarea activelor imobilizate se calculeaza si inregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat.

Operatii privind provizioanele pentru deprecieri

Provizioanele pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare. Aceste micsorari de valoare au caracter reversibil, in consecinta sunt regularizate la inchiderea contului.

Operatii privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

Asa cum s-a aratat, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.

La inchiderea exercitiului, provizioanele constituite efectiv se inregistreaza in debitul conturilor de cheltuieli si creditul conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli. De asemenea, se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului.

Diferentele de curs valutar

O intreprindere poate desfasura activitati in strainatate in doua moduri: (1) ea

poate realiza tranzactii in valuta si; (2) poate avea operatiuni in strainatate.

Tranzactia in valuta este o tranzactie care este exprimata sau care necesita decontarea in valuta, inclusiv tranzactiile rezultate atunci cand o intreprindere: cumpara sau vinde bunuri sau servicii al caror pret este exprimat in valuta; imprumuta sau ofera spre imprumut fonduri, sumele ce urmeaza a fi incasate sau platite fiind exprimate in valuta; achizitioneaza sau instraineaza active; contracteaza sau achita datorii exprimate in valuta; devine parte a unui contract de schimb valutar nerealizat.

Diferenta de curs valutar este diferenta ce rezulta din raportarea aceluiasi numar de unitati ale unei valute in moneda de raportare, la cursuri de schimb diferite.

IAS 21 "Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar ' permite unei intreprinderi sa includa diferentele de curs valutar din imprumuturi in valoarea contabila a activelor, ca urmare a unei devalorizari severe recente. De asemenea conform IAS 21 "Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar' nu se constituie provizioane pentru pierderi din diferente de curs valutar..

Operatii privind delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din (exercitiul precedent, in sfera regularizarii cheltuielilor si veniturilor se cuprind: operatiile privind inregistrarea cheltuielilor de plata (facturi neprimite, documente de plata neintocmite) si veniturilor de realizat (facturi neintocmite pentru bunuri materiale si prestatii furnizate); operatii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fara bunuri materiale si prestatii (la cumparator) si veniturilor pentru facturile intocmite fara expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor (la vanzator); operatiile privind regularizarea cheltuielilor si veniturilor inregistrate in avans (prestatii care afecteaza doua exercitii); operatii privind etalarea (repartizarea) cheltuielilor pe mai multe exercitii.

Balanta conturilor dupa inventariere

Dupa efectuarea inventarierii si contabilizarii regularizarilor de inventar se intocmeste o noua balanta a conturilor. Functia acesteia se manifesta cu precadere pentru pregatirea informatiei necesare determinarii rezultatului exercitiului si asigurarea suportului informational necesar redactarii bilantului contabil.

Opinand pentru o asemenea balanta, este de remarcat ca in spiritul principiului divulgarii integrale a informatiei, in cadrul balantei contabile este necesara redactarea conturilor de cheltuieli si venituri, dupa caz, cu soldurile debitoare si creditoare. Este impotriva transparentei informatiei, actuala practica a intocmirii balantei dupa inchiderea conturilor de cheltuieli si de venituri. Balanta se redacteaza inainte de stabilirea rezultatului exercitiului si nu dupa determinarea acestuia. Ea se delimiteaza si ca suport informational pentru inchiderea conturilor de cheltuieli si de venituri.

Determinarea rezultatului exercitiului

Principial, formula generala de calcul a rezultatului contabil inainte de impozitare este:

Veniturile din livrarea bunurilor mobile, a - Cheltuieli angajate

bunurilor imobiliare pentru care s-a pentru realizarea

Rezultatul = transferat dreptul de proprietate, veniturilor

contabil  servicii prestate si lucrari executate

inclusiv din castiguri de

orice natura

Din punct de vedere contabil pentru a stabili rezultatul exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de cheltuieli si de venituri. Relatiile dintre conturi intervenite cu aceasta ocazie sunt:

a) inchiderea conturilor de cheltuieli, pentru soldurile debitoare:

= 6xx

Profit si pierdere  Conturile de cheltuieli

b) inchiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare:

7xx  - 121

Conturile de venituri  Profit si pierdere

Procedura generala prezentata mai sus se nuanteaza in contabilitatea din Romania, avand in vedere prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 si Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. Astfel, in prima lege se prevede ca in contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste lunar. Cea de a doua lege stabileste ca profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si evidentiaza lunar cumulat de la inceputul anului fiscal, intrucat contabilitatea este conectata la fiscalitate, calculul si evidenta nu se pot realiza decat prin contabilitate.

Impozitarea profitului

Impozitarea profitului se bazeaza pe determinarea rezultatului prin trecere de la rezultatul contabil la profitul sau pierderea fiscala.

Relatia de trecere este de forma:

Rezultatul = Rezultatul ± Ajustarile

fiscal  contabil fiscale

Daca se face recurs la "Legea impozitului pe profit", profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se aduna cheltuielile nedeductibile.

Cota generala de impozitare este de 16%, cu exceptiile prezentate prin lege.

Distribuirea rezultatului exercitiului

Dupa ce s-a calculat rezultatul bilantier, se procedeaza la inregistrarea operatiilor de distribuire a profitului.

Ca regula autonoma, distribuirea profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994, Legii contractului de management nr. 66/1993, Hotararea Guvernului nr. 263/1994 si Hotararii Guvernului nr. 484/1995.

In cazul societatii comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 si Ordonantei Guvernului nr. 26/1995, iar la societatile comerciale cu capital privat, potrivit hotararilor adunarii generale a actionarilor sau asociatilor. Totodata in distribuirea profitului este necesar ca acesta sa fie abordat in mod structurat si nu global. Astfel, profitul net consemnat in bilantul contabil definit si prin expresia profitul ramas dupa plata impozitului pe profit.

Redactarea situatiilor financiare

Lucrarile de completare a situatiilor financiare reprezinta, prin continutul lor in cea mai mare parte operatii de prelucrare si transcriere a datelor din situatiile financiare precedente si din balanta conturilor. Prin structura lor operatiile de prelucrare a datelor privind exercitiul curent constau din selectarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta conturilor. Aceste operatii necesita cunoasterea posturilor din bilantul contabil si din contul de rezultate care corespund conturilor din balanta.