Evolutia auditului intern

Evolutia auditului intern

Mediul in care isi desfasoara activitatea auditorii interni s-a schimbat. Auditul intern iti are inceputurile in birourile managerilor cu pregatire in contabilitate ai marilor corporatii. Auditul intern constituia un aspect al procesului de control si, pana in anii '80, a reprezentat o parte a sistemului contabil, deoarece prin control se intelegea numai controlul contabil. In ultimul deceniu, termenul de control a capatat numeroase valente noi, depasind cadrul disciplinei contabile. In multe tari din lume, exista astazi comitete si comisii de control nationale care stabilesc reglementari si fac recomandari in legatura cu controlul a numeroase aspecte ale activitatilor organizatiilor.

Intr-un context modern, controlul intern se poate defini ca reprezentand un proces in care sunt implicati Consiliul de Administratie. Managementul si alte categorii de personal dintr-o organizatie, proces al carui scop este sa ofere un grad rezonabil de siguranta in ceea ce priveste realizarea obiectivelor in urmatoarele domenii :

- eficienta si eficacitatea operatiilor ;

- corectitudinea declaratiilor financiare ;

- compatibilitatea cu legiile si cu reglementarile in vigoare.

Scopul initial al Institutului Auditorilor Interni - I.I.A. a fost acela de standardizare a activitatii de audit intern, pleaand de la definirea conceptelor, stabilirea obiectivelor si continuand cu organizarea si exercitarea acestuia.

Incepand din 1950, I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele auditului extern. In timp, acestea s-au generalizat si din 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt intr-o permanenta miscare datorita evolutiei societatii ce se confrunta mereu cu noi provocari.

In ciuda unei evolutii spre o implicare mai mare in asistenta manageriala, construita piatra cu piatra, edificiul functiei de audit intern sufera din cauza unor contradictii si disfunctii inerente oricarui inceput. In acest sens, Jacques Renard in cartea sa avea doua explicatii foare plauzibile si anume:

- un prea mare exces de mediatizare a termnului ,,audit", care are un impact deosebit asupra tuturor categoriilor de specialisti, cuvant la moda care da valoare si un aer savant celor care il folosesc, creandu-le impresia ca deja se afla inanitea progresului si a tehnicii, prin simpla utilizarea a cuvantului AUDIT.

- auditul intern nu se numeste intotdeauna audit intern si deseori in functie de cultura orgazizatiei, de practica in domeniu, de traditii se mai folosesc termeni ca: inspectie, control financiar, verificare interna, control intern.

Practicienii auditului intern constata cu satisfactie evolutia rapida si pertinenta a acestuia, perceputa clar de toata lumea, in ciuda unor confunzii si desfunctii care mai apar; obiectivele auditului sunt atinse si el devine un ajutor de neevitat pentru manager.

Auditul intern isi va atinge obiectivele daca exista un sistem de control intern organizat, formalizat, periodic, constituit din: standarde si norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice ( nu etice), care sa sustina morala profesiunii de audit, avand in vedere faptul ca auditorul trebuie sa fie in afara oricaror banuieli.

Auditorii interni si managerul trebuie priviti ca parteneri si nu ca adversari, avand aceleasi obiective, printre care eficacitatea actului de management si atingerea tintelor propuse. Managerii trebuie sa inteleaga recomandarile auditorilor, sa perceapa ajutorul pe care il primesc pentru stapanirea riscurilor care apar si evolueaza continuu.

Auditul intern este considerat ca fiind ultimul nivel al sistemului de control intern al entitatii. Auditorii interni izolati sunt neeficienti si de aceea ei trebuie sa lucreze in echipa.

Activitatea compartimentului de audit intern se afla intr-o relatie de complementaritate cu Comitetul de Audit, respectiv:

- auditul intern ofera Comitetului de Audit o analiza impartiala si profesionista asupra riscurilor organizatiei si contribuie la imbunatatirea informarii sale si a Consiliului de Administratie, in ceea ce priveste securitatea acesteia;

- Comitetul de Audit garanteaza si consacra independenta autitului intern.

Profesia de audit intern se bazeaza pe un cadru de referinta flexibil, recunoscut in intrega lume, care se adapteaza la particularitatile legislative si de reglementare ale fiecarei tari cu respectarea regulilor specifice ce guverneaza diferite sectoare de activitate si cultura organizatiei respective.

Cadrul de referinta al auditului intern cuprinde:

a.) conceptul de audit intern care precizeaza cateva elemente indispensabile:

- auditul intern efectuaza misiuni de asigurare si de consiliere;

- domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern si administrarea entitatii;

- finalitatea auditului intern este aceea de a adauga valoare organizatiilor.

b.) codul deontologic, care furnizeaza auditorilor interni principiile si valorile ce le permit sa-si orienteze practica profesionala in functie de contextul specific;

c.) normele (standardele) profesionale pentru parctica auditului intern, care isi gideaza auditoria in vederea indeplinirii misiunilor si in gestionarea activitatilor;

d.) modalitatile practice de aplicare, care comenteaza si explica normele (standardele) si recomanda cele mai bune practice;

e.) sprijinul pentru dezvoltarea profesioanla, constituit in principal din lucrari si articole de doctrina, din documente ale colocviilor, conferintelor si seminariilor.