Intreprinderea ca domeniu de organizare si aplicare a contabilitatii

1.1. Delimitari privind intreprinderea

Intreprinderea se defineste, in general, ca o unitate economica ce produce sau cumpara, pentru ca prin vanzarea a ceea ce a produs sau cumparat sa obtina un castig.

Scopul crearii unei intreprinderi este, intr-o astfel de abordare, acela de a obtine profit.

Intr-o conceptie moderna, scopul unei intreprinderi este de a satisface, la un nivel rezonabil, interesele majore ale exponentilor mediului ei intern si extern.

Intreprinderile sunt entitati in care realitatea ia forme diferite datorita dimensiunilor multiple care le caracterizeaza (juridica, economica, financiara, sociala, culturala si ecologica).

Legea contabilitatii nr.82 din 1991 republicata( M.Of.nr.629 din 26 august 2002) precizeaza ca sunt obligate sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie urmatoarele entitati:

societatile comerciale;

societatile/companiile nationale;

institutele nationale de cercetare-dezvoltare;

societatile cooperatiste si celelalte

persoane juridice cu scop lucrativ.

1.2. Clasificarea intreprinderilor

Intreprinderile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

in functie de sectoarele in care opereaza, intreprinderile apartin:

sectorului primar-agricultura, vanatoare, silvicultura, industrie extractiva;

sectorului secundar-intreprinderi afiliate industriilor si constructiilor;

sectorului tertiar-intreprinderi de comert, de transport, de turism, de asigurari, banci, institutii de invatamant si de ocrotire a sanatatii.

dupa marimea lor:

intreprinderi mari;

intreprinderi mici si mijlocii.

dupa identitatea persoanelor care investesc:

intreprinderi private - intreprinderi in care investitorul este reprezentat de unul sau mai multi indivizi(persoane particulare)

intreprinderi publice-intreprinderi care isi realizeaza activitatile in exclusivitate prin investirea fondurilor puterii publice;

intreprinderi mixte - intreprinderi care isi desfasoara activitatea prin contributia conjugata atat a investitorilor particulari, cat si a puterii publice; intreprinderile private in care participa atat investitorii autohtoni, cat si strainii sunt considerate de asemenea societati mixte.

dupa forma de organizare juridica, legislatia din tara noastra imparte intreprinderile in regii autonome si societati comerciale.

Regiile autonome sunt intreprinderi in care statul este cel care organizeaza si conduce intreaga activitate prin reprezentantii sai. Ele se organizeaza la nivel national (telecomunicatii, industrie energetica, industria de armament), judetean sau municipal (servicii de transport in comun, apa si canalizare).

Societatile comerciale se constituie prin asocierea de persoane si /sau de capitaluri si pot imbraca, potrivit normelor legale in vigoare urmatoarele forme:

societati de persoane;

societati de capitaluri;

societati de persoane si capitaluri;

Societatile de persoane sunt create prin asocierea a doua sau mai multe persoane care convin sa-si utilizeze capitalurile si aptitudinile manageriale, in scopul organizarii unor activitati generatoare de avantaje economice.

In cadrul societatilor de persoane exista doua tipuri de astfel de societati:

societatea in nume colectiv

Fiecare asociat este un reprezentant al societatii, in limitele activitatii economice desfasurate.

In ceea ce priveste raspunderea asociatilor, fiecare dintre acestia se angajeaza pentru toate datoriile societatii. Raspunderea este deci nelimitata si solidara.

societatea in comandita simpla

Este societatea comerciala ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, in timp ce comanditarii raspund numai pana la limita aportului lor si nu au dreptul sa se amestece in administrarea societatii.

Societatile de capitaluri

Sunt create prin asocierea capitalurilor a doua sau mai multe persoane prin emisiunea de titluri de valoare liber negociabile numite actiuni.

Societatile de capitaluri sunt constituite pe baza de contract si statut de societate. In virtutea acestui fapt, ele pot sa vanda sau sa detina bunuri, sa dea sau sa fie date in judecata, sa plateasca impozite.

Raspunderea actionarilor duce la delimitarea a doua tipuri de societati:

societatea in comandita pe actiuni unde actionarii comanditati vor raspunde nelimitat si solidar, in timp ce pentru actionarii comanditari raspunderea este limitata la aport.

societatea pe actiuni este societatea comerciala ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii sunt obligati sa raspunda in limita capitalului subscris exprimat in actiuni.

Societatile mixte

Sunt reprezentate de societatile cu raspundere limitata. Acestea au trasaturi specifice atat societatilor de persoane, cat si societatilor de capitaluri. Astfel, capitalul social se individualizeaza in parti sociale, negociabile iar raspunderea asociatilor este limitata la aport.

Cele mai des intalnite societati comerciale sunt societatile cu raspundere limitata datorita formalitatilor mai simple prevazute de lege pentru constituire si inmatriculare. Capitalul social minim necesar pentru constituire este de numai 2.000.000 lei la societatile cu raspundere limitata fata de 25.000.000 lei la societatile pe actiuni.

Obiectul si metoda contabilitatii

2.1. Aspecte teoretice privind obiectul contabilitatii

Delimitarea obiectului unei discipline stiintifice are o importanta deosebita pentru conturarea si concretizarea profilului sau. Ea isi gaseste o rezolvare corespunzatoare in masura in care face posibila caracterizarea obiectului de studiu al disciplinei respective, atat din punct de vedere al continutului, cat si al sferei sale de actiune.

Odata cu aceasta, cunoasterea obiectului unei discipline stiintifice permite sa se stabileasca locul pe care aceasta il ocupa in sistemul general al stiintelor, relatiile ei cu disciplinele inrudite, importanta pe care o are in procesul cunoasterii, precum si sarcinile concrete ce-i revin in dezvoltarea stiintei, tehnicii si culturii.

Contabilitatea, in calitatea ei de disciplina stiintifica independenta are un obiect propriu de cercetare, deosebit de obiectul celorlalte stiinte. Ea este o disciplina economica si face parte prin aceasta din grupul stiintelor sociale.

In ceea ce priveste obiectul contabilitatii, in decursul timpului s-au formulat numeroase definitii care desi in majoritatea cazurilor contin elemente comune, exista variante care aduc unele elemente specifice, in functie de criteriul luat ca baza pentru definirea obiectului contabilitatii. Printre criteriile folosite se regaseste si acela privind patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. Astfel contabilitatea este definita ca fiind "stiinta inregistrarilor egalitatilor de schimb din patrimoniul unei persoane[1]".

2.2. Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii

De-a lungul timpului s-au elaborat trei conceptii privind patrimoniul si anume:

conceptia juridica;

conceptia economica;

conceptia economico-juridica.

Conform teoriei juridice activul reprezinta bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, iar pasivul reprezinta drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu.

Potrivit celei de-a doua teorii, teoria economica, activul reflecta modul de intrebuintare a capitalului iar pasivul reflecta modul de provenienta a capitalului (capital propriu si capital strain).

Cea de-a treia conceptie privind patrimoniul, conceptia economico-juridica ofera o imagine completa asupra patrimoniului prin cele doua componente: componenta economica constand in bunuri economice si componenta juridica exprimata prin drepturi si obligatii.

Intre patrimoniu in intregul sau si contabilitate exista o dependenta stransa, in sensul ca existenta contabilitatii decurge din existenta patrimoniului, dependenta care si-a pus amprenta asupra unor curente de gandire. In evolutia contabilitatii ca stiinta, cum a fost, la inceput, conceptia patrimoniala a contabilitatii si, mai tarziu, teoria juridico-economica a patrimoniului intreprinderii, ca obiect al contabilitatii.

2.3. Metoda contabilitatii

2.3.1. Notiuni generale privind metoda contabilitatii

Contabilitatea ca orice disciplina stiintifica are un obiect propriu de cercetare si totodata o anumita metoda specifica de lucru pentru realizarea obiectului sau.

Data fiind complexitatea obiectului de studiu metoda contabilitatii reuneste mai multe procedee tehnice de lucru.

Intr-o acceptiune generala, metoda este o cale rationala de urmat pentru atingerea unui scop, iar procedeul este numai o maniera de a atinge un scop.

Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee aflate intr-o stransa corelatie si interconditionare ca un tot unitar, in vederea stabilirii normelor si a principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabilitatea ca disciplina stiintifica in scopul cunoasterii situatiei patrimoniale si a rezultatelor obtinute.

Metoda contabilitatii se caracterizeaza prin dubla inregistrare, ce evidentiaza acest echilibru.

Mijloace economice = Surse de finantare

Dubla inregistrare (ce se realizeaza cu ajutorul contului), ca expresie a dublei reprezentari (realizata cu ajutorul bilantului), permite efectuarea unui control permanent asupra corectitudinii inregistrarii in contabilitate a operatiilor economice.

Principiul dublei inregistrari (principiul partidei duble) consta in folosirea a cel putin doua conturi pentru inregistrarea cronologica in Registrul jurnal si sistematica in Registrul cartea mare a oricarei operatii economico-financiare.

Ecuatia dublei inregistrari poate fi exprimata astfel:

Ex:

Societatea comerciala "A" cumpara materii prime in suma de 1.000.000 lei de la furnizorul B, fata de care societatea A mai are o obligatie in suma de 10.000.000 lei.

Se achita furnizorului B obligatia de 1.000.000 lei din contul curent al societati A, cont in care pana in momentul platii se afla un disponibil de 10.000.000 lei.

In contabilitate dubla inregistrare prezinta o importanta deosebita deoarece aceasta da posibilitatea exercitarii unui control permanent asupra exactitatii inregistrarilor efectuate cu privire la operatiile economice si financiare prin relatia de echilibru aratata.

Balanta de verificare

2.3.3. Procedeele metodei contabilitatii

Procedeele metodei contabilitatii cuprind trei categorii:

I. procedee comune tuturor disciplinelor (generale)

II. procedee specifice metodei contabilitatii

III. procedee comune si altor discipline economice

Procedeele comune tuturor disciplinelor sunt:

a)  Observatia reprezinta faza initiala a cercetarii patrimoniului. Ea se utilizeaza pentru cunoasterea fenomenelor si proceselor economice care se pot exprima valoric.

b)  Rationamentul consta intr-o inlantuire logica de judecati, care duce la o concluzie. Rationamentul se utilizeaza pornind de la fenomene observate si ajungand la concluzii ce permit stabilirea modului de reflectare a acestora in contabilitate.

c)  Comparatia se utilizeaza prin alaturarea a doua sau mai multe procese economice exprimate valoric, cu scopul de a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele.

d)  Clasificarea reprezinta acea impartire pe clase si grupe in functie de anumite criterii, a proceselor si fenomenelor economice studiate.

e)  Analiza este o metoda stiintifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarei element in parte.

f)  Sinteza este metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare.

2.3.3.2. Procedee specifice metodei contabilitatii

Procedeele specifice contabilitatii sunt: bilantul, contul si balanta de verificare.

1) Contul (si sistemul de conturi) este un procedeu specific metodei contabilitatii prin care se realizeaza inregistrarea cronologica, gruparea, sistematizarea si calculul starii si miscarii elementelor patrimoniale (atat de A cat si de P).

Astfel, pentru fiecare element patrimonial se deschide in contabilitate un cont.

Conturile au legaturi reciproce, legaturi determinate de caracterul unitar al patrimoniului intreprinderii.

Reflectarea operatiilor economice care afecteaza patrimoniul se bazeaza pe principiul dublei inregistrari-care asigura echilibrul permanent al patrimoniului si verificarea corectitudinii datelor inregistrate in conturi.

2) Balanta conturilor, denumita si balanta de verificare sau balanta contabila, reprezinta un procedeu specific metodei contabilitatii prin care se centralizeaza datele inregistrate in conturi si se controleaza exactitatea acestora.

Balanta de verificare, ca mijloc de lucru utilizat in cadrul procedeului, este o lista a tuturor conturilor, soldate si nesoldate in Cartea Mare, in care sunt prezentate, in functie de forma, informatii privind soldurile, rulajele si sumele conturilor. O balanta de verificare poate sa fie intocmita in orice moment: de ex. lunar, inaintea operatiei de inventariere, dupa operatia de inventariere.

Se intocmesc balante de verificare atat pentru conturile sintetice, cat si pentru detalierea acestora (balante de verificare analitice). Ea serveste pentru identificarea eventualelor erori de inregistrare contabila, fiind interpusa, in cadrul fluxului de lucrari contabile, intre conturi si bilant.

3) Bilantul contabil este procedeul specific metodei contabilitatii, prin care se asigura sistematizarea si generalizarea datelor cu privire la situatia patrimoniului, evolutia situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. In cadrul bilantului, patrimoniul unitatii este reprezentat sub dublu aspect:

- sub aspectul bunurilor economice, ca obiecte de drepturi si obligatii care formeaza activul patrimonial (adica sub aspectul utilitatii, al functionalitatii si valorificarii bunurilor);

- sub aspectul drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, ce decurg din posesia bunurilor care formeaza pasivul patrimonial(adica al surselor de finantare sau al provenientei bunurilor).

a) Documentatia consta in faptul ca orice operatiune economica referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale, trebuie sa fie consemnata prin documente ce fac dovada infaptuirii lor.

Clasificarea documentelor contabile

Dupa natura elementelor patrimoniale pe care le reflecta si a operatiilor privind aceste elemente, avem:

a) documente privind imobilizarile corporale si necorporale

b)  documente privind activele circulante materiale

c)  documente privind disponibilitatile banesti (incasari si plati)

d)  documente privind salarii si alte drepturi cuvenite angajatilor

e)  documente privind vanzarile

2) Dupa modul de intocmire avem:

a) documente interne - documente ce se intocmesc in cadrul intreprinderii, pentru operatiile economice referitoare la activitatea acesteia.

b) documente externe - documente ce se intocmesc de catre alte intreprinderi/institutii care sunt adresate intreprinderii.

3. Dupa modul de intocmire avem :

a) documente primare - documente ce consemneaza pentru prima oara operatiile economice.

b) documente centralizatoare - documente ce grupeaza si cumuleaza datele inscrise in documentele primare, ele cuprinzand operatii de acelasi fel.

4. Dupa functia pe care o indeplinesc avem:

a) documente de dispozitie - documente prin care se transmite ordinul de a executa o anumita operatie economica

b) documente de executie - documente prin care se face dovada executarii unei anumite operatii. Acestea stau la baza inregistrarii operatiilor economice in contabilitate.

c) documente mixte - documente ce reunesc caracteristicile primelor doua grupe.

Dupa regimul de tiparire si utilizare avem:

a) documente cu regim special - documente pentru care exista dispozitii legale privind modul lor de completare, circulatie si pastrare.

documente fara regim special - documente care se folosesc cu respectarea normelor generale de intocmire, circulatie si pastrare;

6. Dupa sfera lor de aplicare exista:

a) documente de uz general - documente utilizate in toate ramurile de activitate.

b) documente specifice - documente utilizate numai in anumite ramuri

Dupa rolul lor in cadrul sistemului informational contabil avem:

a) documente justificative - documente primare ce se intocmesc la locul si in momentul producerii operatiilor economice. Ele stau la baza inregistrarilor contabile si se prezinta sub forma de imprimate.

b) registre contabile - documente sub forma de registru ce consemneaza operatiile economice sub forma de inregistrari contabile (in conturi).

i) documente de sinteza si raportare - documente prin care se centralizeaza si se transmit informatii in afara intreprinderii.

b) Evaluarea

Evaluarea este procedeul care asigura exprimarea valorica a elementelor patrimoniale: mijloace economice, surse economice, datorii si creante precum si venituri, cheltuieli si rezultate.

In ceea ce priveste formele de evaluare exista:

evaluare curenta si

evaluare periodica.

I. Evaluarea curenta este legata de doua momente importante:

momentul intrarii in patrimoniu si

momentul iesirii din patrimoniu, a elementelor patrimoniale.

II. Evaluarea periodica

Se practica in doua momente:

cu prilejul inventarierii;

cu prilejul intocmirii bilantului.

c) Calculatia

Calculatia ca procedeu al metodei contabilitatii consta in ansamblul operatiilor matematice care se efectueaza in vederea determinarii, pe baza de principii si metodologii stabilite, a indicatorilor economico-financiari in vederea evaluarii cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare ale unitatii.

Clasificarea calculatiilor

1) din punct de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport de procesele si fenomenele economice la care se refera, acestea pot fi:

a) antecalculatii ce se elaboreaza inainte de desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera si cuprind:

b) postcalculatiile se elaboreaza dupa desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Aceste calculatii se bazeaza pe marimi efective de aceea se mai numesc si calculatii efective. Pe baza lor se face diferenta dintre acestea si costurile prestabilite, diferente care pot fi favorabile (pasiv) sau nefavorabile (activ).

2) dupa legea de cuprindere a elementelor pentru care se efectueaza calculatia, calculatiile se impart in:

a) calculatii totale (calculatii complete) - adica acele calculatii care iau in considerare la stabilirea indicatorilor economico-financiari toate elementele structurale ale acestora.

b) calculatii partiale (calculatii limitative) sunt acelea care iau in considerare la determinarea indicatorilor economico-financiari, numai o parte din elementele structurale ale acestora.

3) din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc, pot fi:

a) calculatii periodice, calculatii ce se intocmesc la intervale de timp egale (ex: calculatiile de buget, calculatiile standard care se intocmesc anual - calculul salariilor,amortizarii etc.).

b) calculatii neperiodice intocmite in intervale inegale de timp (ex: antecalculatiile de deviz).

d) Inventarierea

Inventarierea reprezinta procedeul contabil de constatare faptica, la o anumita data, a existentei elementelor patrimoniale ale intreprinderii, din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric.

Ea a aparut ca o necesitate datorita neconcordantelor de ordin obiectiv si subiectiv ce apar frecvent intre datele din contabilitate (scriptice) si cele din teren (faptice).

Bilantul contabil

3.1. Continutul bilantului

Bilantul este un tablou sau o situatie care evidentiaza, in expresie valorica, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice si sursele de finantare, precum si profitul sau pierderea ca rezultat al activitatii desfasurate.

Reglementarile din Romania definesc bilantul astfel: documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de active si de pasiv ale intreprinderii la incheierea exercitiului, precum si celelalte situatii prevazute de lege.

In cadrul activului bilantier, elementele multimii de active sunt grupate in raport de destinatia bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate. Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile de formare a surselor de finantare, si gradul lor de exigibilitate.

Lichiditatea reprezinta capacitatea bunurilor economice de a se transforma in bani.

Exigibilitatea reprezinta posibilitatea achitarii datoriilor la anumite termene.

Caracterizarea elementelor bilantului

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a activului bilantier, in ordinea crescatoare a lichiditatii:

A) active imobilizate

B) active circulante

C) cheltuieli in avans.

A. Activele imobilizate (sau fixe) reprezinta valori economice de investitie a caror perioada de utilitate si lichiditate este mai mare de 1 an si care nu se consuma la prima utilizare.

In urma deprecierii, valoarea activelor imobilizate este recuperata prin sistemul amortizarilor (in general) si al provizioanelor (rar).

Activele imobilizate cuprind trei grupe:

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare.

I. Imobilizarile necorporale (numite si active intangibile sau active nemateriale) reflecta valori economice de investitie care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete.

In structura imobilizarilor necorporale sunt incluse: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare; concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare; fond comercial; alte imobilizari necorporale si avansuri si imobilizari necorporale in curs.

Cheltuieli de constituire cuprind taxele si alte cheltuieli de inscriere si de inmatriculare la infiintarea societatii, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate. Cheltuielile de constituire se amortizeaza pe o perioada de maximum 5 ani.

Cheltuielile de dezvoltare reflecta resursele economice alocate pentru tehnologii noi, produse noi si investitii utile si eficiente in raport cu activitatea viitoare a intreprinderii.

Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale cuprind cheltuieli efectuate pentru achizitionarea contra unei sume a drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu sau create de societate, in cazul in care legislatia permite inscrierea acestora in active.

a) Concesiunea ia nastere pe baza unui contract prin care o parte numita concendent cedeaza, contra plata (redeventa), unei alte parti, denumita concesionar, pe o perioada determinata, dreptul de exploatare a unui bun sau de executare a unei activitati.

Amortizarea concesiunii se face pe perioada prevazuta pentru exploatarea sau utilizarea bunurilor de catre concendent (cel care le are in proprietate).

b) Brevetul (de inventie) reprezinta titlul eliberat de o institutie competenta prin care de confirma caracterul de inventie a obiectului sau confera inventatorului dreptul exclusiv temporar de a utiliza inventia.

c) Licenta reflecta contractul prin care posesorul unui brevet de inventie, marci de fabrica, acorda dreptul unei persoane fizice sau juridice, sau statului, contra unei sume de bani, de a folosi si valorifica, partial sau integral, brevetul (ex. in comert poate exista dreptul unei persoane fizice sau juridice de a importa sau exporta o marfa).

d) Marcile sunt considerate marci de fabrica, de comert sau de serviciu si reprezinta certificatul de origine, semnul distinctiv al unei firme , intreprindere etc, constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice prin care isi individualizeaza produsele de cele identice ale altor firme din tara si strainatate

Observatie: Marcile care fac obiectul unei protectii pe o durata nelimitata de timp nu pot sa fie, in principiu, amortizate , putand insa face obiectul provizioanelor pentru depreciere.

e) Know-how-ul apartine drepturilor si valorilor similare fiind considerat ansamblul cunostintelor tehnice si procedeelor tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet dar au caracter de secret comercial; toate tipurile de inteligenta comercializabila ce fac obiectul unei licente.

Fondul comercial reflecta elementele necorporale destinate mentinerii si dezvoltarii potentialului intreprinderii. Ex: costul de achizitie suplimentar acceptat la cumpararea unei intreprinderi pentru mentinerea si dezvoltarea clientului, accesul la vadul comercial existent sau la anumite segmente de piata etc.

Alte imobilizari necorporale cuprind elemente de natura programelor informatice, constituite ca urmare a aportului in natura realizat de asociati, achizitionate de la terti sau create de unitatea patrimoniala.

6. Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie

Imobilizarile necorporale in curs de executie sunt active imobilizate, create fie prin mijloace proprii ale intreprinderii, fie rezultate din lucrari de durata mai lunga sau mai scurta, incredintate tertilor, care nu au fost terminate la inchiderea exercitiului si care sunt destinate sa serveasca durabil activitatii intreprinderii.

In cadrul acestei structuri sunt evidentiate si avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale.

II. Imobilizari corporale (active fizice si tangibile sau active fixe) se prezinta sub forma unor bunuri cu continut material (corporal).

In reglementarile legale romanesti imobilizarile corporale sunt definite ca fiind active detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, in scopuri administrative sau pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, in scopuri administrative sau pentru a fi date in locatie tertilor, active care vor fi utilizate pe parcursul mai multor exercitii.

In structura imobilizarilor corporale se includ:

terenuri si constructii;

instalatii tehnice si masini;

alte instalatii, utilaje si mobilier;

avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.

Terenuri si constructii

Terenurile sunt acele imobilizari corporale care includ terenurile propriu-zise (ce nu se amortizeaza) si amenajarile de terenuri (supuse amortizarii).

Constructiile sunt mijloace fixe reprezentate de cladiri achizitionate de la terti sau din productia proprie ce sunt supuse amortizarii deoarece au o durata de utilizare limitata.

Instalatii tehnice si masini sunt mijloace fixe in care sunt cuprinse masini si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, animale si plantatii.

Alte instalatii, utilaje si mobilier in care sunt cuprinse mobilierul si aparatura birotica, echipamentele de protectie a valorilor umane si materiale si alte imobilizari corporale care nu au fost nominalizate in grupele anterioare.

Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie includ imobilizari in curs de executie pentru nevoi proprii, aduse ca aport la capital sau facturate de furnizori si nefinalizate la sfarsitul exercitiului, precum si avansurile platite furnizorilor de imobilizari corporale. In aceeasi categorie se inscriu si se inregistreaza in contabilitate investitiile puse in functiune, total sau partial, carora nu li s-au intocmit formele de inregistrare ca mijloace fixe.

III. Imobilizari financiare (numite si investitii financiare pe termen lung) reprezinta titluri si creante financiare si includ:

Titlurile de participare detinute la societati din cadrul grupului reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare (parti sociale) in capitalul societatilor din cadrul grupului pe o perioada mai mare de 1 an si care permit unitatii detinatoare exercitarea unui control sau influente majore in gestionarea societatilor din cadrul grupului care au emis aceste titluri, precum si realizarea unui venit financiar sub forma de dividende.

Creante asupra societatilor din cadrul grupului - reflecta imobilizari financiare reprezentand sume datorate de filiale, precum si dobanda aferenta.

Titluri sub forma de interese de participare - reflecta titluri detinute in capitalul altor societati, fara a exercita controlul sau influente notabile (ex. detine 10% din capital).

Creante din interese de participare - reflecta imobilizarile financiare sub forma drepturilor banesti determinate de acordarea de imprumuturi pe termen lung sau mediu unitatii la care intreprinderea detine titluri de participare. Acest imprumuturi sunt purtatoare de dobanzi.

Titluri detinute ca imobilizari reprezinta acele titluri de valoare pe care unitatea patrimoniala le dobandeste in vederea realizarii unor venituri financiare pe termen lung si mediu, fara a putea interveni in gestiunea unitatii patrimoniale in capitalul careia le detine.

Alte creante - reprezinta imobilizari financiare sub forma :

imprumuturilor acordate pe termen lung in baza unor contracte, imprumuturi purtatoare de dobanda;

alte titluri si creante imobilizate de natura depozitelor pe termen lung, sub forma de disponibilitati in conturi bancare sau la alte institutii financiare;

diverse garantii si cautiuni depuse la terti.

Actiuni proprii - reprezinta titluri financiare de natura actiunilor proprii dobandite din capitalul social si pe care textele legale si reglementate prevad evidentierea lor in categoria imobilizarilor financiare.

B. Active circulante (numite si active circulante) reprezinta bunurile si valorile care utilizeaza pe o perioada scurta in activitatea intreprinderii si, in general, participa la un singur circuit economic, modificandu-si in permanenta forma.

In structura activelor circulante se includ:

I. Stocuri

II.  Creante

III.  Investitii financiare pe termen scurt si

IV.  Casa si conturi la banci.

I. Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul intreprinderii detinute fie pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.

In cadrul stocurilor se cuprind:

materii prime si materiale consumabile. Materiile prime participa direct la fabricarea produsului si se regasesc in produsul finit integral sau partial fie in starea initiala, fie transformata.

Materialele consumabile (sau furniturile) destinate utilizarii in procesul de productie, participa indirect la procesul de fabricatie, fara a se regasi, de regula in produsul finit. Sunt incluse in aceasta categorie materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semintele si materialele de plantat, furajele si alte materiale consumabile.

Ambalajele (exceptie facand ambalajele de natura obiectelor de inventar si a mijloacelor fixe) sunt bunuri destinate a contine (a proteja) produsele livrate clientilor.

Productia in curs de fabricatie adica acea productie care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare, din cadrul procesului tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime dar si lucrarile si serviciile, precum si stadiile in curs de executie sau neterminate.

Produsele si marfurile

Produsele se intalnesc sub forma: semifabricatelor bunuri care au atins un anumit stadiu de executie intr-o sectie (faza) si care trec intr-o noua faza a ciclului de fabricatie sau se livreaza tertilor; produselor finite bunuri care au parcurs toate fazele de fabricatie ale procesului tehnologic si care sunt depozitate in vederea vanzarii acestora si a produselor reziduale adica deseuri sau materiale recuperabile si rebuturi care pot fi folosite in alte procese de fabricatie sau sa fie vandute ca atare.

Marfurile (intalnite ca stocuri in unitatile de desfacere) reprezinta bunurile pe care intreprinderea le cumpara in scopul revanzarii;

Animalele includ animalele care au indeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de ingrasat, pasarile si coloniile de albine.

Avansurile pentru cumparari de stocuri reprezinta acele sume de bani avansate furnizorilor in scopul achizitionarii ulterioare cu bunuri si servicii.

II. Creantele (sau valori in curs de decontare) sunt sumele ce urmeaza a fi incasate de intreprindere in urma vanzarii de bunuri si servicii catre terti numit generic debitori.

Creantele cuprind:

Creante comerciale care includ la randul lor creante fata de clienti si efecte de primit.

Clientii sunt acele persoane fizice sau juridice fata de care o intreprindere are creante in urma unor vanzari de bunuri si prestari de servicii proprii activitatii de exploatare a intreprinderii.

Efectele de primit sunt titluri negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce urmeaza a fi incasata pe termen scurt (de obicei pana la 90 de zile) si care imbraca forma de cambie, bilet de ordine etc.

Creantele din cadrul grupului sunt generate de relatiile de decontare intre societatea-mama si filialele ei.

Creantele din interese de participare reprezinta creantele generate de relatiile de decontare ale intreprinderii cu intreprinderile asociate.

Alte creante reprezinta acele creante ale intreprinderii care sunt generate de relatiile de decontare ale intreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurarile sociale etc.

Creantele privind capitalul subscris si nevarsat sunt creantele determinate de relatiile intreprinderii cu actionarii (asociatii) sai, cu privire la subscrierea de capital social efectuate si nedepuse.

III. Investitiile financiare pe termen scurt numite si titluri de plasament sau valori de trezorerie) cuprind titlurile achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt.

In structura investitiilor financiare pe termen scurt se includ:

a) actiunile proprii rascumparate si detinute temporar in vederea influentarii cursului la bursa, a reducerii capitalului social sau in vederea distribuirii lor catre asociati;

b) alte investitii financiare sunt reprezentate de actiuni cotate si necotate, obligatiuni emise si rascumparate, obligatiuni cotate si necotate achizitionate de intreprindere in vederea obtinerii de venituri financiare intr-un termen scurt.

IV. Casa si conturile la banci sunt reprezentate prin numerarul aflat in casieria unitatilor si prin disponibilitatile aflate in conturi la banci.

In structura disponibilitatilor sunt cuprinse:

1) conturi la banci se refera la:

cecuri de incasat;

disponibilitati in lei si devize si

sume in curs de decontare

Disponibilitatile sau depozitele create in conturile de la banca pot functiona la vedere sau la termen.

2) Casa reflecta disponibilitatile banesti din casieria intreprinderii in lei si in devize si sub forma altor valori (timbre ficale si postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorie etc.)

3) Acreditivele sunt depozitele banesti rezervate de intreprindere la banca, puse la dispozitia unor furnizori, pentru efectuarea platilor catre acestia.

4) Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispozitia personalului sau a tertilor, persoane fizice sau juridice, in vederea efectuarii unor plati in numele intreprinderii.

C. Cheltuielile in avans reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu financiar numai a cheltuielilor care ii sunt proprii. In structura acestora se includ cheltuielile inregistrate in avans care prin natura lor pot reprezenta: chiriile platite in avans, abonamentele, taxele de locatiune, primele de asigurare si dobanzile platite anticipat.

In ceea ce priveste structura pasivului bilantier, normele contabile romanesti prevad:

A - Capital si rezerve

B - Provizioane

C - Datorii

D - Venituri in avans

A. Capitalul si rezervele (numit si capital propriu) reprezinta sursele de finantare stabile de care dispune o intreprindere.

In structura capitalului propriu sunt incluse:

I capital

II prime de capital

III rezerve din reevaluare

IV rezerve

V rezultatul reportat

VI rezultatul exercitiului.

I. Capitalul reprezinta sursa proprie permanenta ce se constituie la infiintarea intreprinderii, reprezentand conditia de existenta si functionare a acesteia.

Capitalul social este format din actiuni (sau parti sociale), avand valoare egala, numita valoare nominala.

Capitalul social se formeaza prin aportul in bani sau in bani si natura adus de actionari (asociati).

Promisiunea scrisa a actionarilor de a participa la formarea capitalului se numeste subscriere iar aducerea aportului in bani sau in natura se numeste varsarea capitalului.

Capitalul imbraca doua forme si anume:

capital subscris si nevarsat adica acel capital pe care proprietarii s-au angajat sa-l puna la dispozitia intreprinderii;

capital subscris varsat adica acea parte din capitalul subscris care a fost, fizic, depusa de proprietari la dispozitia intreprinderii.

II. Primele de capital se constituie in scopul completarii capitalului social cu ocazia emisiunii de noi actiuni, fuziunii sau aportului in natura.

Primele de emisiune si de aport in natura se creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica).

III. Rezervele din reevaluare

Conform prevederilor legale, periodic se efectueaza reevaluarea imobilizarilor, stabilindu-se valoarea actuala a acestora, mai mare decat valoarea lor de inregistrare. Diferentele constituie rezerve din reevaluare si se folosesc pentru majorarea capitalului social sau a rezervelor.

IV. Rezervele se constituie din profit, in scopul acoperirii pierderilor din anii precedenti, sau pentru cresterea capitalului social. In structura rezervelor se includ:

rezervele legale constituite din profitul brut sau din primele de capital, fiind destinate protejarii capitalului.

rezervele statutare constituite anual din profitul net al intreprinderii in conformitate cu prevederile din statutul acestora;

rezervele pentru actiuni proprii constituite in cazul in care o societate pe actiuni si-a rascumparat propriile actiuni, in vederea mentinerii nivelului capitalului propriu;

alte rezerve constituite facultativ de intreprindere din profitul net al acesteia potrivit hotararii generale a actionarilor, cu respectarea prevederilor legale;

V. Rezultatul reportat poate fi pozitiv (profit) in cazul in care beneficiile nu au fost repartizate sau negativ cand in anii precedenti s-au constat pierderi la inchiderea exercitiilor financiare precedente, neacoperite inca din punct de vedere financiar.

VI. Rezultatul exercitiului poate fi favorabil, caz in care semnifica ca intreprinderea a obtinut profit (si deci o sursa proprie de finantare pana in momentul repartizarii lui pe destinatiile legale sau statutare) sau poate fi nefavorabil, caz in care semnifica o pierdere ce trebuie acoperita.

B. Provizioanele

Provizionul reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

a)  litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

b)  cheltuieli legate de activitatea de service, in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

c)  alte provizioane.

C. Datoriile (sau capitalul strain) sunt sursele de finantare externe puse la dispozitia intreprinderii, fie de banci sau alte institutii financiare, fie de furnizori, fie de terti pentru care intreprinderea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.

Reglementarile legale din Romania clasifica datoriile in:

datorii curente;

datorii pe termen lung.

Datorii curente

O datorie trebuie clasificata ca datorie curenta atunci cand:

a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice sau

b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Datorii pe termen lung reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1 an.

Datoriile functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generale de relatiile de decontare).

In categoria datoriilor sunt cuprinse:

imprumuturi si datorii asimilate;

datorii comerciale;

datorii in cadrul grupului;

datorii de interese de participare.

Imprumuturile si datoriile asimilate reprezinta capitalurile furnizate de terti sub forma de imprumuturi pe termen lung. Acestea cuprind: imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, credite bancare pe termen lung, si alte institutii financiare.

Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni (creditele obligatare) au la baza obligatiunile emise de intreprindere si vandute tertilor, in scopul obtinerii imprumutului (creditorii pot fi societati pe actiuni, companii sau populatia).

Creditele bancare pe termen lung sunt imprumuturi primite de la banci, in baza contractelor de credit si a garantiilor materiale depuse (activele intreprinderii).

Datoriile comerciale reprezinta datorii ale intreprinderii create in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru achizitionari de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii. In categoria datoriilor comerciale se includ:

furnizorii si

efectele de platit

Furnizorii reprezinta datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor primite de la terti.

Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile in cadrul grupului reprezinta obligatiile datorate societatilor din cadrul grupului in relatiile de decontare ale societatii-mama cu filialele.

Datoriile din interese de participare reprezinta datoriile generate din relatiile de decontare ale intreprinderii cu societatile asociate.

Alte datorii In aceasta categorie se cuprind obligatiile unei intreprinderi fata de personal; fata de organismele de asigurari sociale si protectie sociala; fata de buget si bugetele locale; fata de asociati; alte datorii fata de creditori diversi.

Notiunea generica de creditori desemneaza persoanele fizice sau juridice fata de care unitatea patrimoniala are anumite obligatii banesti izvorate din alte operatiuni decat cele legate de aprovizionarea cu bunuri si servicii.

D. Veniturile in avans

Reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu financiar numai a veniturilor care ii sunt proprii.

Veniturile inregistrate in avans cuprind toate veniturile provenite din incasarea anticipata a unor lucrari si servicii (chirii, taxe, dobanzi incasate anticipat).

Din structura veniturilor in avans fac parte si subventiile pentru investitii adica acele surse de finantare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiaza o intreprindere destinate achizitionarii sau producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizarilor, unor activitati pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investitiilor.

Tipuri de modificari bilantiere

In cadrul intreprinderii se produc in permanenta operatiuni care tind sa perturbe echilibrul dintre mijloacele economice si sursele de finantare, reflectat prin bilant.

Acestea sunt legate de activitatea curenta vizand: aprovizionarea cu materii prime, materiale, marfuri, plata acestora catre furnizori, darea in consum a materiilor prime si materialelor, realizarea de produse finite, vanzarea de produse finite si a marfurilor, incasarea contravalorii acestora de la clienti, plata salariilor catre angajati, plata impozitelor si taxelor catre buget etc.

Operatiile amintite genereaza modificari in volumul si structura elementelor de activ, capital propriu si datorii, modificari ce se prezinta fie sub forma de crestere, fie sub forma de micsorari dar care mentin in permanenta egalitatea bilantiera:

Activ = Pasiv

Tipurile de modificari pot fi grupate astfel:

I) modificari doar in activul patrimonial in sensul majorarii unui element de activ si micsorarii concomitent si cu aceiasi suma a altui element tot de activ, modificari redate prin relatia:

A + x - x = P

a) ridicarea sumei de 10.000.000 lei de la banca in vederea achitarii salariilor angajatilor.

In urma acestei operatiuni se produce o crestere in activul bilantului la pozitia "Casa" cu suma de 10.000.000 lei si concomitent si cu aceiasi suma are loc o diminuare tot in activul bilantului, la pozitia "Conturi curente la banci".

II) Modificari doar in pasivul patrimonial in sensul majorarii unui element de pasiv si micsorarii concomitent si cu aceiasi suma a unui element de tot de pasiv, modificari reflectate prin relatia :

A = P + x - x

Exemplu

Achitarea obligatiei fata de furnizori in suma de 20.000.000 dintr-un credit bancar pe termen scurt.

Aceasta operatie produce modificari numai in pasivul bilantului printr-o cresterea a unui element de pasiv "credite bancare pe termen scurt" cu suma de 20.000.000 lei concomitent cu scaderea unui alt elemente de pasiv "Furnizori" cu aceiasi suma 20.000.000 lei.

III. Modificari atat in activul bilantier cat si in pasivul bilantier in sensul majorarii unui element de activ cat si al majorarii unui element de pasiv concomitent si cu aceiasi suma modificari redate de relatia:

A + x = P + x

Exemplu

Contractarea unui imprumut bancar pe termen scurt suma de 30.000.000 lei si virarea acestuia in contul de disponibilitati al intreprinderii.

Aceasta operatie produce modificari atat in activul bilantier la pozitia "Conturi la banci in lei" in sensul majorarii cu 30.000.000 lei cat si in pasivul bilantier tot in sensul majorarii concomitent si cu aceeasi suma a pozitiei "Credite bancare pe termen scurt".

4. Modificari atat in activul bilantier cat si in pasivul bilantier in sensul micsorarii unui element de activ cat si al micsorarii unui element de pasiv concomitent si cu aceiasi suma, modificari reflectate de relatia:

A - x = P - x

Exemplu

Achitarea sumei de 5.000.000 lei unui furnizor din casieria unitatii.

Operatia produce modificari atat in activul bilantier la pozitia "Casa" in sensul micsorarii cu suma de 5.000.000 lei cat si in pasivul bilantului tot in sensul micsorarii concomitent si cu aceiasi suma a pozitiei "Furnizori",