Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor furnizati de metoda direct-costing la S.C.ARPECHIM S.A. PITESTI

UNIVERSITATEA ARTIFEX

ACADEMIA DE INALTE STUDII COOPERATISTE

FACULTATEA FINANTE - CONTABILITATE

Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor furnizati de metoda direct-costing la

S.C.ARPECHIM S.A. PITESTI

CAPITOLUL 1

OBIECTIVELE CONTABILITATII DE GESTIUNE

1.1 OBIECTIVELE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

1.2 FUNCTIILE SI ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

1.3 FACTORII CARE DETERMINA ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

1.4 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

1.1 OBIECTIVELE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

In conformitate cu Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii (emis in baza prevederilor articolului 42 din Legea Contabilitatii nr.82 din 24 decembrie 1991, promulgata prin Decretul nr.123 din 24 decembrie 1991 si publicata in Monitorul Oficial nr. 265 din 27 decembrie 1991), contabilitatea de gestiune este destinata, in principal, pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii faze de fabricatie, decontarea productiei, precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv al productiei in curs.

Potrivit aceluiasi regulament privind aplicarea Legii Contabilitatii, modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale, si depinde de specificul activitatii si de necesitatile proprii ale acesteia.

Pentru aceasta, pe langa conturile de cheltuieli pe destinatii si de calculatie a costurilor, pot fi utilizate conturi de venituri si rezultate analitice corespunzatoare, in functie de optiunea fiecarei unitati patrimoniale.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect calculatia costurilor care se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor care conduc la cuantificarea corelatiilor dintre cheltuielile de productie si de desfacere ale intreprinderii exprimate in bani si productia care le-a ocazionat, in calitatea lor de marimi economice determinate prin masurare si calcul. Obiectul calculatiei il reprezinta, deci, cele doua elemente ale raportului prin care se stabileste costul ca indicator economic obtinut pe cale matematica si anume: cheltuielile de exploatare exprimate in bani si productia care le-a ocazionat, determinata organizatoric si cantitativ, fiecare dintre aceste elemente constituind obiect de studiu pentru calculatia costurilor in cadrul raportului mentionat si cu scopul urmarit.

1.2 FUNCTIILE SI ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

Contabilitatea de gestiune, in ceea ce priveste calculatia costurilor indeplineste mai multe functii.

O prima functie este cea previzionala, care consta in prestabilirea nivelului si a structurii costurilor pentru fiecare produs in parte si pentru intreaga productie programata a fi executata de intreaga intreprindere, functie ce-si gaseste expresia in bugetele costurilor pe sectoare (locuri) de cheltuieli si pe purtatori de costuri.

A doua functie a contabilitatii de gestiune, in materie de costuri o constituie inregistrarea analitica curenta a cheltuielilor de exploatare pe perioada de gestiune si de calcul a indicatorilor ceruti de metodele de calculatie folosite la un moment dat. Aceasta functie presupune, in primul rand, determinarea cheltuielilor de exploatare pe purtatorii si sectoarele de cheltuieli pe baza documentelor justificative si apoi inregistrarea acestor cheltuieli in analiticele deschise in cadrul conturilor din clasa 9 "Conturi de gestiune" si in final, repartizarea cheltuielilor indirecte si executia altor lucrari necesare.

O alta functie o reprezinta controlul si analiza comparativa a nivelului si structurii cheltuielilor de exploatare si implicit a costurilor calculate pe baza lor. Infaptuirea acestei functii este legata de indeplinirea celorlalte doua si serveste la optimizarea deciziilor in procesul laturii valorice a activitatii de exploatare, cu conditia de a exercita acest control bugetar in mod operativ pe parcursul desfasurarii activitatii.

Actiunea de determinare a costurilor are un rol deosebit datorita functiilor pe care informatia costurilor o indeplineste in procesul decizional in toate fazele acestuia.

Costul de productie ca indicator economic, indeplineste variate functii in cadrul intreprinderilor si ramurilor, joaca un rol important in optimizarea deciziilor la aceste nivele in sensul asigurarii autogestiunii economico-financiare ca principiu de functionare a unitatii economice, ca forma de conducere macroeconomica a carei necesitate decurge din cerintele organizarii si conducerii rationale si eficientei economice maxime.

In acest fel, prin costul de productie se cunosc nu numai cheltuielile efectuate, ci si cum a fost folosit fiecare leu cheltuit.

Costul indeplineste rolul de control asupra consumului de munca impulsionand descoperirea rezervelor interne si sporirea eficientei economice. Acest rol de sprijinire in fundamentarea optiunilor si deciziilor economice costul si-l indeplineste atat in faza elaborarii, fiind in acest sens un criteriu in stabilirea variantei de buget optime, cat si pe parcursul executiei.

Pentru a-si indeplini in toate cazurile adevaratul sau rol, costul de productie, ca indicator economic si mijloc de masurare sintetica a cheltuielilor ce se efectueaza la nivel de intreprindere pentru obtinerea si desfacerea productiei, trebuie sa fie si stiintific calculat, asigurandu-i-se exactitatea, relevanta si operativitatea.

1.3 FACTORII CARE DETERMINA ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune, fiind o contabilitate analitica a exploatarii, este intr-o foarte mare masura influentata de conditiile concrete ale intreprinderilor din diferite ramuri si subramuri ale economiei nationale.

Profilul intreprinderii, tehnologia si organizarea productiei, structura organizatorica si dimensiunea intreprinderii, metodele si tehnicile de management adoptate sunt aspecte cu un pronuntat caracter specific diferitelor intreprinderi si tot atatia factori care conditioneaza organizarea calculatiei de gestiune.

a) Profilarea intreprinderii presupune stabilirea obiectului principal al acesteia si orientarea activitatii ei in scopul asigurarii resurselor materiale si umane corespunzatoare realizarii obiectului sau. Profilul intreprinderii, obiectul acestuia, necesita anumite procese tehnologice diferite, intr-o intreprindere industriala, dintr-o ramura sau alta, intr-o intreprindere agricola, intr-o intreprindere de constructii, si total diferite, intr-o intreprindere de transport, de turism.

Profilul, obiectul de activitate al intreprinderii, isi pune amprenta nu doar pe procesele de munca ce au loc, dar si in ceea ce privesc rezultatele in care se concretizeaza in diferitele activitati: bunuri materiale, prestatii de servicii, distribuirea bunurilor. In consecinta, sunt total diferite obiectele de calculatie.

b) Tehnologia productiei, ca subansamblu al operatiilor succesive prin intermediul carora materiile prime sunt transformate in produse finite sau prin care se executa lucrari sau servicii constituie un important factor de influenta asupra organizarii contabilitatii cheltuielilor de productie si calculatiei costurilor.

Din punctul de vedere al tehnologiei sale productia intreprinderii industriale poate fi simpla sau complexa.

Productia simpla consta in extragerea din natura a unor bunuri materiale (minereuri, petrol), fie in prelucrarea succesiva a materiei, produsul finit obtinandu-se dupa parcurgerea ultimei
faze de prelucrare. Caracteristice productiei simple sunt tipurile de productie de masa si de serie mare, fabricatia fiind organizata in flux continuu.

Productia complexa cuprinde, in sfera sa, acele procese in care produsul finit se obtine prin asamblarea unor piese sau subansamble fabricate anterior prin procese tehnologice independente, desfasurate in paralel, in locuri diferite. Caracteristicile productiei simple sunt tipurile de productie individuala si de serie mica.

Sub influenta particularitatilor tehnologiei productiei si ale organizarii productiei, se stabilesc obiectele de calculatie si, in functie de acestea, metodele de calculatie corespunzatoare.

Prin obiect de calculatie se intelege o unitate lucrare sau lot de productie pentru care se previzioneaza cheltuieli si in functie de care se organizeaza evidenta analitica a cheltuielilor, gruparea si ordonarea informatiilor cu ajutorul contului, in vederea determinarii marimilor lor efective. Astfel , la intreprinderile cu productie simpla, deci cu organizarea fabricatiei in flux continuu (productia de masa) sau pe serii mari de produse, se va utiliza metoda globala sau metoda pe faze. La intreprinderile cu productie complexa fabricatia fiind organizata pe unicate sau pe loturi mici si mijlocii, se va aplica metoda pe comenzi.

Determinarea costurilor pe obiecte de calculatie necesita determinarea cantitativa a productiei, in care scop se foloseste o unitate de masura omogena, numita unitate de calculatie.

c) Structura organizatorica a activitatii de productie (exploatare) si administrative a intreprinderii, respectiv gruparea acestor activitati pe sectoare, sectii, si alte locuri de cheltuieli influenteaza organizarea contabilitatii cheltuielilor de exploatare si calculatiei costurilor indeosebi sub aspectul localizarii cheltuielilor, al esalonarii lucrarilor de calculatie. Cheltuielile de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli (sectii de baza si auxiliare, pe unitati prestatoare de servicii, pe sectorul de administratie generala a intreprinderii) vor fi evidentiate in conturi sintetice si analitice de gestiune. In functie de acest factor se delimiteaza centrele de responsabilitate.

d) Metodele si tehnicile de management adoptate intr-o intreprindere influenteaza in ceea ce priveste optiunea pentru o metoda de calculatie de tip clasic (metoda globala, pe faze, pe comenzi) care necesita ante-postcalculatia, determinand posterior abateri de costuri, sau pentru metoda-costuri standard care sa asigure acceptarea caracterului previzional. Tot in acest sens trebuie mentionata posibilitatea optiunii intre o metoda de tipul costului total sau al uneia de tipul costului partial (direct-costing).

1.4 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

Calcularea exacta a costului productiei presupune ca, in organizarea contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor sa se tina seama de anumite principii, si anume:

a) Principiul delimitarii in timp a cheltuielilor de productie - forma de manifestare in domeniul costurilor a principiului independentei exercitiului - impune ca fiecarei perioade de gestiune sa i se atribuie numai cheltuielile ocazionate de activitatea in perioada pentru care se face calculatia costurilor. Ca urmare a aplicarii acestui principiu in organizarea contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor apar, alaturi de cheltuielile curente, cheltuieli cuvenite productiei din perioada in care se efectueaza, deci repartizat pe mai multe exercitii financiare, precum si unele cheltuieli preliminare (de exemplu constituirea comisioanelor).

Pentru delimitarea cheltuielilor anticipate sau efectuate in avans care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar in perioadele sau exercitiile viitoare, in contabilitatea generala se utilizeaza contul 471 "CHELTUIELI INREGISTRATE IN AVANS", prin debitul unui cont de cheltuieli, privind activitatea curenta, din clasa a 6-a, iar in contabilitatea de gestiune aceste cheltuieli se vor include in costuri, debitand, dupa caz, unul din costurile de calculatie din clasa a 9-a, grupa 92 si creditand contul 901 "DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE".

b) Principiul delimitarii cheltuielilor (de exploatare) in spatiu, presupune:

- in primul rand, delimitarea cheltuielilor de exploatare pe sfere de activitate, respectiv cheltuieli de administratie si de desfacere, folosindu-se pentru evidenta lor, dupa caz, conturile: 921 "CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA", 922 "CHELTUIELILE ACTIVITATILOR AUXILIARE", 924 "CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE", si 925 "CHELTUIELI DE DESFACERE".

- in al doilea rand, localizarea cheltuielilor pe sectii de productie, ateliere, linii tehnologice, centre de productie, centre de responsabilitate; aceasta atat in antecalculatie cat si in postcalculatie. In acest scop se vor folosi analitice corespunzatoare sectoarelor de cheltuieli in cadrul conturilor de cheltuieli mai inainte mentionate.

c) Principiul separarii cheltuielilor urmareste delimitarea cheltuielilor recuperabile prin costuri de productie (cheltuieli de exploatare ocazionate de celelalte activitati: financiara, exceptionala). Ultimele categorii de cheltuieli (cu unele exceptii - exemplu: dobanzile aferente imprumuturilor la unitatile cu ciclu lung de fabricatie) nu se includ in costurile productiei si nu fac obiectul contabilitatii de gestiune.

d) Principiul delimitarii costului subactivitatii in concordanta cu care, cheltuielile fixe necesitate de mentinerea stocurilor tehnico-productive si functionale ale intreprinderii corespunzatoare gradului de inactivitate, de nefolosirea capacitatii de productie, nu trebuie sa se includa in costul produselor, ci sa afecteze rezultatul exercitiului.

e) Principiul delimitarii cheltuielilor aferente productiei finite de cele aferente productiei in curs de executie necesita determinarea cu exactitate a productiei neterminate, pentru asigurarea unei corecte calculatii a costurilor efective ale productiei finite.

CAPITOLUL 2

STRUCTURA FUNDAMENTALA A COSTULUI DE PRODUCTIE

2.1 CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR

2.2 ETAPELE DE CALCULATIE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

2.2.1 CONTURILE DE GESTIUNE CARE SE FOLOSESC PENTRU REFLECTAREA IN CONTABILITATE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

2.2.2 METODE DE CALCULATIE ALE COSTURILOR DE PRODUCTIE

2.1 CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR

Pentru inregistrarea corespunzatoare a cheltuielilor de productie si calcularea cu exactitate a costului acesteia, trebuie avut in vedere pe langa clasificarea productiei si a locului de productie care au ocazionat cheltuielile respective, si diferitele feluri sau categorii de cheltuieli, impreuna cu particularitatile pe care le reprezinta. Astfel, devine necesara clasificarea cheltuielilor de productie, dupa anumite criterii, in functie de scopul urmarit. Principalele criterii de clasificare a cheltuielilor consideram a fi urmatoarele:

A) Dupa natura lor, cheltuielile de productie se impart astfel:

a. cheltuieli directe - sunt acelea care se identifica pe un anumit produs, serviciu, lucrare sau comanda din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul acestora. In aceasta categorie se incadreaza cheltuielile cu materii prime si materiale directe, salarii directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe.

Cheltuielile directe pot fi privite, fie in corelatie cu produsele, fie in corelatie cu fazele de productie si produsele.

In cazul unei intreprinderi care produce un singur produs, toate cheltuielile au un caracter direct asupra produsului. In cazul intreprinderilor pluriproducatoare unele cheltuieli sunt directe fata de produse si altele sunt indirecte.

Daca privim corelatia cheltuieli directe - faze - produse se pot desprinde concluziile:

- pretul materialelor destinate productiei reprezinta o cheltuiala directa pe produse;

- cheltuielile structurilor de aprovizionare reprezinta o cheltuiala indirecta fata de produse;

- manopera muncitorilor direct productivi care lucreaza la obtinerea anumitor produse este cheltuiala directa si manopera muncitorilor care lucreaza la mai multe produse este o cheltuiala indirecta.

b. cheltuieli indirecte - sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse, executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, sectie, fie chiar intreprinderea in ansamblul ei.

Astfel de cheltuieli nu se pot identifica pe un anumit produs, lucrare, serviciu sau comanda, in momentul efectuarii lor si ca atare, nu se pot include direct in costul acestora, ci indirect prin repartizare, pe baza unor criterii conventionale, dupa ce mai intai au fost colectate pe locurile care le-au ocazionat.

Exemplu: - cheltuieli comune ale sectiei;

- cheltuieli de desfacere;

- cheltuieli generale de administratie.

B) Dupa comportamentul lor fata de volumul fizic al productiei, cheltuielile de productie se impart astfel:

a. cheltuieli variabile - sunt acelea care pe total isi modifica nivelul odata cu modificarea volumului fizic al productiei care le-a ocazionat, iar pe unitate de produs raman in general, la acelasi nivel. Ele sunt legate de operatiile de fabricare a produselor si mai poarta denumirea de cheltuieli operationale. Din aceasta categorie fac parte:

cheltuieli cu consumul de materii prime, de combustibil si energie in scopuri tehnologice;

cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi calculate pentru munca prestata in productie;

alte cheltuieli.

b. cheltuieli conventional constante sau fixe - sunt acelea care nu se modifica in general, nivelul lor ramanand constant, indiferent de oscilatiile volumului de productie. Pe unitatea de produs, nivelul lor se modifica in raport invers proportional fata de modificarea volumului fizic al productiei. Ele nu sunt legate direct de volumul fizic al productiei ci de asigurarea si mentinerea capacitatii intreprinderii de a produce si a vinde, fiind in functie de timp. Din aceasta cauza se mai numesc si cheltuieli de capacitate ale perioadei. In aceasta categorie de cheltuieli se includ:

cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;

cheltuieli cu salariile personalului tehnic, economic, administrativ, de deservire a sectiei si a intreprinderii;

cheltuielile de birou, cele pentru intretinerea si repararea cladirilor, cele pentru incalzit, iluminat si forta motrice in scopuri administrativ - gospodaresti, etc.

C) Din punct de vedere al cerintelor de evidenta si calculatie a costului, cheltuielile de productie se clasifica astfel:

1. Pe elemente primare de cheltuieli, care cuprind:

materii prime, materiale de baza si auxiliare (procurate din afara unitatii);

materiale recuperabile si refolosibile (care se scad);

combustibil (din afara);

energie si apa (din afara);

amortizarea mijloacelor fixe;

alte cheltuieli materiale;

salariile personalului muncitor;

contributia privind protectia si asigurarile sociale;

alte cheltuieli cu munca vie.

Aceasta clasificare serveste in cadrul societatii comerciale la determinarea cheltuielilor materiale si cu munca vie, la calculul unor indicatori de eficienta economica, la calculul unor indicatori sintetici care au la baza costurile de productie.

2. Pe articole de calculatie care cuprind:

materii prime si materiale directe;

materiale recuperabile si refolosibile (care se scad);

salarii directe;

impozitul si contributia privind asigurarile si protectia sociala pentru salariile directe;

cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

cheltuieli generale ale sectiei;

cheltuieli generale ale intreprinderii;

pierderi din rebuturi;

cheltuieli de desfacere.

Aceasta clasificare se foloseste in cadrul societatii comerciale pentru calculul costului unitar pe produs si ca baza a formarii preturilor.

D) Din punct de vedere al momentului efectuarii si includerii in costul produselor care le-au ocazionat, cheltuielile de productie se impart in:

a. cheltuieli curente - sunt acelea care s-au efectuat in perioada curenta de gestiune si se includ in totalitatea lor in costul productiei fabricate in aceeasi perioada. In aceasta categorie se incadreaza majoritatea cheltuielilor de productie.

b. cheltuieli anticipate - sunt acelea care se efectueaza in perioada curenta de gestiune, dar care privesc productia ce se fabrica in perioadele urmatoare. Din aceasta cauza ele se includ treptat in

costul productiei la care se refera, pe masura ajungerii la scadenta cand devin cheltuieli curente. Un astfel de caracter prezinta cheltuielile pentru abonamentele la publicatiile periodice platite anticipat, chiriile achitate anticipat, cheltuieli pentru insusirea de produse noi, in unele cazuri.

c. cheltuieli preliminate - sunt acelea care se includ in costul productiei fabricate in perioada curenta de gestiune, desi efectuarea lor urmeaza sa aiba loc ulterior, in perioadele viitoare, motiv pentru care se mai numesc si cheltuieli datorate. Pe seama unor astfel de cheltuieli se constituie esalonat in timp unele rezerve, provizioane, care se consuma prin platile efectuate in perioadele urmatoare de gestiune. Din aceasta categorie fac parte rezervele constituite pentru plata indemnizatiilor de concediu, al impozitului si contributiei privind asigurarile si protectia sociala aferente lor, rezervele pentru cheltuielile cu reparatiile curente, reviziile tehnice si reparatiile capitale la societatile comerciale cu caracter sezonier, rezervele pentru produsele vandute cu garantie, etc.

E) Din punct de vedere al includerii sau nu in costul de productie, cheltuielile de productie se impart in:

a. cheltuieli incorporabile in cost - acestea sunt cheltuieli care participa la formarea costului.

Stabilirea cheltuielilor incorporabile presupune cunoasterea cheltuielilor neincorporabile in cost si a cheltuielilor supletive (cheltuieli care trebuie sa suplineasca niste elemente de comun care lipsesc).

b. cheltuieli neincorporabile in cost - sunt cheltuieli inregistrate in contabilitatea generala, care nu se iau in calculul costului:

cheltuieli financiare (exceptie fac cheltuielile cu dobanzile la creditele pe termen lung aferente activitatilor cu ciclu lung de fabricatie);

cheltuieli exceptionale.

c. cheltuieli supletive - sunt cheltuieli neinregistrate in contabilitatea generala, dar preluate in calculul costului:

remunerarea intreprinzatorului individual - se refera la preluarea in costuri a salariului cuvenit acestuia daca ar fi angajat la o societate comerciala;

remunerarea capitalului propriu - determinarea cheltuielilor cu dobanda aferenta imprumuturilor pe termen lung aplicata asupra capitalului propriu.

Exista categorii de cheltuieli care se regasesc in contabilitatea generala la un anumit nivel si in contabilitatea de gestiune la un alt nivel:

cheltuieli de folosire a imobilizarilor (echivalentul amortizarii din contabilitatea generala);

cheltuieli etalate ( echivalentul provizioanelor din contabilitatea generala).

Prin delimitarea cheltuielilor de productie in functie de momentul efectuarii lor si al includerii lor in costul produselor care le-au ocazionat, se asigura inregistrarea corecta a acestora pe fiecare perioada de gestiune si calculul cu exactitate al costului produselor respective.

Deoarece procesul de productie este un tot unitar, diferite tendinte de evolutie ale diferitelor categorii de cheltuieli analizate mai sus se contracareaza, se compenseaza si se completeaza reciproc rezultand o anumita evolutie a costului de productie ca marime valorica de sinteza. Evolutia de ansamblu a costului de productie se manifesta in moduri diferite, in functie de situatii (de crestere sau descrestere) in care se afla productia. Evolutia costurilor in cazul cresterii volumului fizic al productiei, cunoaste doua etape:

1. In perioada in care intreprinderea nu a atins exploatarea optima a capacitatii sale, atat totalul costurilor cat si costurile unitare inregistreaza o desfasurare regresiva.

2. Odata cu atingerea gradului optim de exploatare a capacitatii sale, atenuandu-se cresterea acestuia, evolutia degresiva trece treptat intr-una proportionala. In aceasta etapa, cresterea costurilor totale este egala cu cresterea productiei, in timp ce costurile unitare raman constante.

2.2 ETAPELE DE CALCULATIE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

Tinand seama de legaturile care exista intre cheltuielile de productie si diferitele locuri sau produse pentru care s-au efectuat respectiv, de posibilitatile de identificare si de delimitare a cheltuielilor pe sectoare sau produsele respective, de gradul de finisare al productiei, adica de destinatia productiei lor si ordinea in care aceasta se consuma productiv intr-o intreprindere, lucrarile de calculatie a costurilor efective se desfasoara intr-o anumita succesiune logica, ale carei etape sunt urmatoarele:

1. Se incepe calculatia costului efectiv cu decontarea livrarilor reciproce de produse, lucrari si servicii intre sectii sau ateliere auxiliare pentru nevoile lor de productie. Efectuarea decontarii reciproce dintre sectiile auxiliare necesita cunoasterea costului efectiv al productiei care face obiectul calculatiei respective, dar pentru calculul acestuia este necesara decontarea livrarilor reciproce.

Pentru finalizarea lucrarilor impuse de aceasta etapa este necesar sa se cunoasca mai intai volumul productiei sectiilor auxiliare si destinatia acestora. Cunoscand volumul total al productiei, cheltuielile activitatilor auxiliare si volumul productiei pe fiecare destinatie, se poate calcula costul pe unitate de produs si se poate realiza repartizarea (decontarea) productiei auxiliare.

Productia auxiliara poate avea urmatoarele destinatii:

productie consumata in cadrul aceleiasi sectii;

productie furnizata altor activitati auxiliare din intreprindere;

productie furnizata sectiilor activitatii de baza din intreprindere;

productie livrata in afara intreprinderii.

In ceea ce priveste decontarea productiei consumata pentru nevoile proprii in cadrul aceleiasi sectii auxiliare se realizeaza diferit in functie de felul productiei, si anume:

omogena

eterogena

In cazul productiei omogene se scade din cantitatea totala a productiei cantitatea consumata pentru nevoile proprii dupa care se calculeaza costul efectiv.

In cazul productiei eterogene se includ in cheltuielile comune comenzilor, cheltuielile directe ale lucrarilor (pentru nevoile proprii sectiei auxiliare), fiind repartizate apoi asupra purtatorilor de costuri (comenzi, produse) din cadrul sectiei auxiliare pentru calcularea costului efectiv si decontarea in functie de destinatie.

In cadrul furnizarii productiei auxiliare a altor sectii din cadrul intreprinderii, apar serviciile reciproce intre sectiile auxiliare a caror decontare realizandu-se inainte de calcularea costurilor efective ale productiei auxiliare se va realiza la costuri prestabilite sau la costurile efective ale perioadei precedente, ulterior repartizandu-se si diferentele de pret.

Prin aplicarea unor metode matematice este posibila decontarea serviciilor reciproce dintre sectiile auxiliare a costurilor efective.

Calculul costului efectiv al productiei auxiliare, in cazul sectiilor cu productie omogena se realizeaza printr-o simpla diviziune conform metodei globale, raportand cheltuielile globale ale sectiei la productia obtinuta.

Pentru decontarea productiei obtinute si furnizate pe destinatii (sectii auxiliare, sectii de baza, nevoi generale de administratie, alte servicii) se pondereaza acest cost cu cantitatea fiecarei destinatii stabilind astfel cheltuielile cuvenite pe destinatii ale productiei auxiliare.

Calculul costului efectiv al productiei auxiliare in cazul sectiilor cu productie eterogena se realizeaza insumand cheltuielile evidentiate direct pe comenzi (produse) cu cotele parte repartizate acestora din cheltuielile comune comenzilor. In continuare se deconteaza costurile comenzilor asupra locurilor beneficiare ale acestora.

Decontarea productiei auxiliare presupune efectuarea urmatoarei inregistrari contabile:

% = 922"CHELTUIELILE

921"CHELTUIELILE  ACTIVITATII AUXILIARE"

ACTIVITATII DE BAZA" cu analiticile corespunzatoare pe sectii

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

2. O alta etapa a calculatiei costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de productie.

Aceasta operatie se face proportional cu o anumita baza sau criteriu conventional de repartizare, care exprima cel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si baza de repartizat aleasa. Deci, proportia in care se face repartizarea trebuie astfel stabilita, incat costul fiecarui produs sa fie afectat cu o cota din cheltuielile indirecte ale sectiilor care sa corespunda cat mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv. In functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei din cadrul intreprinderii respective, drept criteriu sau baza de repartizare pot fi:

cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale directe;

cheltuielile cu salarii directe;

totalul cheltuielilor prelucrate;

numarul orelor de functionare a utilajelor.

Baza de repartizare trebuie sa fie de aceeasi natura pentru toate produsele asupra carora se repartizeaza o anumita categorie de cheltuieli indirecte dintr-o anumita perioada de gestiune.

In vederea stabilirii cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie ce revin pe fiecare produs fabricat in cadrul acestora se procedeaza astfel:

- se calculeaza mai intai, pe fiecare sector in parte, un coeficient de repartizare, prin raportarea totalului cheltuielilor de repartizat ale sectiei in cauza, colectate in debitul contului 923"CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE" la suma tuturor produselor - la suma bazelor de repartizare aferente produselor fabricate in sectia respectiva;

- se inmulteste apoi coeficientul astfel calculat, cu baza de repartizare a fiecarui produs si se obtine cota de cheltuieli indirecte ale sectiilor principale de productie, care se adauga la cheltuielile directe ale produsului respectiv, ce se gasesc deja inregistrate in debitul contului 921"CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA" si se obtine costul de sectie al acesteia.

Reflectarea in contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie in costul efectiv al produselor fabricate in cadrul sectiilor respective se face astfel:

921"CHELTUIELILE = 923"CHELTUIELI INDIRECTE

ACTIVITATII DE BAZA" DE PRODUCTIE"

3. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie este o alta etapa a calculatiei costului efectiv.

Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie care se face, in general, pe baza de coeficienti diferentiati pe sectii si categorii de cheltuieli, repartizarea cheltuielilor generale de administratie se face pe baza de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculeaza ca si in cazul precedent, in functie de o anumita baza de repartizare care poate sa fie una dintre cheltuielile directe amintite in etapa anterioara, dar in general, baza de repartizare, o constituie costul de sectie al intregii productii.

Coeficientul obtinut se inmulteste cu costul de sectie al fiecarui produs si rezulta cota de cheltuieli generale de administratie, care se adauga la costul de sectie al produsului respectiv, obtinandu-se costul de uzina al acesteia.

Reflectarea in contabilitate a repartizarilor cheltuielilor generale de administratie in costul efectiv al produselor fabricate de aceasta se face astfel:

921"CHELTUIELILE = 924"CHELTUIELI GENERALE

ACTIVITATII DE BAZA" DE ADMINISTRATIE"

In urma acestei operatiuni contul 924"CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE" se soldeaza.

Dupa repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si a celor generale de administratie, in debitul contului 921"CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA" sunt colectate la sfarsitul lunii, toate cheltuielile ocazionate de fabricarea produsului.

Aceste cheltuieli reprezinta costul efectiv total al produsului intreprinderii si sunt incorporate o parte in costul efectiv al produselor finite obtinute in cursul lunii, iar o alta parte in costul efectiv al productiei neterminate existente in sectii la sfarsitul lunii.

4. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate reprezinta etapa urmatoare a calculatiei costului efectiv al productiei finite.

Pentru calcularea costului de productie efectiv pentru productia finita, este necesar ca dupa colectarea tuturor cheltuielilor de productie pe purtatori de costuri (direct sau repartizare) sa se

stabileasca mai intai care este partea din totalul cheltuielilor aferente productiei neterminate. Valoarea productiei neterminate se poate determina prin doua metode:

metoda contabila (indirecta)

metoda inventarierii (directa)

Metoda contabila are la baza datele din evidenta contabila si operativa si se aplica acolo unde este posibil si se realizeaza urmarirea cheltuielilor de productie pe comenzi. In aceste conditii, costul productiei neterminate la comenzile care la sfarsitul lunii nu sunt terminate este dat de totalul cheltuielilor facute cu comenzile respective. In situatia in care la sfarsitul lunii unele comenzi sunt terminate doar partial, costul productiei neterminate se determina scazand din totalul cheltuielilor ocazionate de aceste comenzi costurile de decontare ale partilor terminate.

Metoda inventarierii presupune stabilirea prin inventariere a productiei neterminate in expresie naturala (prin numarare, masurare, cantarire a cantitatilor existente sub forma de productie neterminata) si evaluarea acesteia prin diferite forme, procedee in functie de particularitatile tehnologiei de fabricatie si metodei de

calculatie a costului. Cu ocazia inventarierii se precizeaza si gradul de finisare tehnica a productiei respective, etapele sau numarul de operatii parcurse de fiecare produs in cadrul procesului tehnologic.

Calculatia costului productiei neterminate presupune evaluarea consumurilor aferente acesteia pe elemente primare si anume:

- determinarea cheltuielilor cu materii prime prin inmultirea cantitatilor de materii prime stabilite in prealabil in functie de cantitatea de produse si normele de consum cu preturile acestora;

- determinarea cheltuielilor cu salarii directe (inclusiv CAS si contributia la fondul de somaj aferente acestora) prin inmultirea cantitatilor de produse cu normele de timp si tarifele corespunzatoare diferitelor etape de prelucrare in care se afla produsele respective.

In contabilitatea de gestiune, costul efectiv al productiei neterminate se inregistreaza astfel:

933"COSTUL PRODUCTIEI = 921"CHELTUIELILE

IN CURS DE EXECUTIE" ACTIVITATII DE BAZA"

Prin scaderea cheltuielilor aferente productiei neterminate astfel stabilite, din totalul cheltuielilor de productie aflate in debitul contului 921"CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA", se obtine suma cheltuielilor efective aferente productiei finite, respectiv, costul efectiv al acestei productii.

Determinarea corecta a costului productiei neterminata prezinta o importanta deosebita pentru calcularea cu exactitate a costului productiei finite, precum si a altor indicatori de eficienta ai activitatii intreprinderii, derivati din acestea, cum ar fi beneficiul, rata rentabilitatii, etc.

5. Etapele de calculatie a costului efectiv se incheie cu stabilirea acestuia pe unitatea de produs, care se face de regula prin reportarea totalului cheltuielilor efective aferente productiei finite la cantitatea de productie finita obtinuta in perioada la care se refera cheltuielile respective.

Pe baza costului efectiv astfel calculat, la sfarsitul lunii se face decontarea costului efectiv al productiei obtinute in cursul lunii:

902"DECONTARI INTERNE = 921"CHELTUIELILE

PRIVIND PRODUCTIA ACTIVITATII DE BAZA"

OBTINUTA"

Dupa aceasta inregistrare, contul 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA", nu permite determinarea diferentei de pret aferente productiei finite obtinute, deoarece in debitul sau este inregistrat costul efectiv al productiei finite, iar in creditul sau este evidentiat costul prestabilit al aceleiasi productii. Inregistrarea diferentei de pret astfel determinata se realizeaza prin formula contabila:

903"DECONTARI INTERNE = 902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND DIFERENTELE PRIVIND PRODUCTIA

DE PRET" OBTINUTA"

Totodata se impune si decontarea costului efectiv al productiei in curs de executie, astfel:

902"DECONTARI INTERNE = 933"COSTUL PRODUCTIEI

PRIVIND PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE"

OBTINUTA"

Decontarea totalului cheltuielilor perioadei (inchidere conturi cu solduri) presupune inchiderea contului 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE", prin debitarea lui cu totalul lor reprezentand:

- costul efectiv de productie al produselor finite obtinute (ce este evidentiat prin soldurile conturilor 931"COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE" si 903"DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET");

- costul efectiv al productiei in curs de executie si cheltuielile incluse numai in costul complet nu si in costul de productie (soldul contului 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA").

In contabilitate, se face urmatoarea inregistrare contabila:

901"DECONTARI INTERNE = % PRIVIND CHELTUIELILE"

931"COSTUL PRODUCTIEI

OBTINUTE"

903"DECONTARI INTERNE

PRIVIND DIFERENTELE

DE PRET"

902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

2.2.1. Conturile de gestiune care se folosesc pentru reflectarea in contabilitate a costurilor de productie

Conturile de gestiune care se folosesc pentru reflectarea in contabilitate a costurilor de productie sunt conturile din clasa 9 a planului de conturi general.

Din clasa 9"CONTURI DE GESTIUNE" fac parte urmatoarele grupe de conturi:

90"DECONTARI INTERNE"

92"CONTURI DE CALCULATIE"

93"CONTUL PRODUCTIEI"

Din grupa 90"DECONTARI INTERNE" fac parte:

- contul 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE"

- contul 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA"

- contul 903"DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET".

Contul 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor interne privind cheltuielile activitatii de baza si auxiliare, cheltuieli comune ale sectiei, cheltuieli generale de administratie precum si cheltuielile de desfacere, si se stabileste diferenta intre preturile

inregistrate (prestabilite sau cu ridicata) si costul efectiv al produselor finite, semifabricate din productie destinate vanzarii, lucrarilor executate si serviciilor prestate care formeaza productia marfa a unitatii.

Contul 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE" este un cont bifunctional. Isi incepe sa functioneze fie prin creditare, fie prin debitare. In general, functioneaza ca un cont pasiv si incepe sa functioneze prin a se credita. Se crediteaza in timpul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

% = 901"DECONTARI INTERNE

PRIVIND CHELTUIELILE"

921"CHELTUIELILE

ACTIVITATII DE BAZA"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

925"CHELTUIELI DE

DESFACERE"

Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

901"DECONTARI INTERNE = %

PRIVIND CHELTUIELILE"

931"COSTUL PRODUCTIEI

OBTINUTE"

903"DECONTARI INTERNE

PRIVIND DIFERENTELE

DE PRET"

Contul 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor interne privind costul productiei obtinute in cursul lunii, la pret de inregistrare (prestabilit sau cu ridicata).

Este un cont bifunctional. Se crediteaza in cursul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

% = 902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

931"COSTUL PRODUCTIEI 

OBTINUTE"

903"DECONTARI INTERNE

PRIVIND DIFERENTELE

DE PRET"

Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

902"DECONTARI INTERNE = %

PRIVIND PRODUCTIA 921"CHELTUIELILE

OBTINUTA" ACTIVITATII DE BAZA"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

925"CHELTUIELI DE

DESFACERE"

Contul 903"DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor de pret calculate, la sfarsitul lunii, intre costul efectiv al productiei obtinute si pretul de inregistrare (prestabilit sau cu ridicata) al acestora.

Este un cont de activ. Se debiteaza la inceputul lunii prin creditul contului 902" DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA":

903"DECONTARI INTERNE = 902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND DIFERENTELE PRIVIND PRODUCTIA

DE PRET" OBTINUTA"

Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE":

901"DECONTARI INTERNE = 903"DECONTARI INTERNE

PRIVIND CHELTUIELILE" PRIVIND DIFERENTELE

DE PRET"

Din grupa 92"CONTURI DE CALCULATIE" fac parte:

- contul 921"CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA"

- contul 922"CHELTUIELILE ACTIVITATII AUXILIARE"

- contul 923"CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE"

- contul 924"CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE"

- contul 925"CHELTUIELI DE DESFACERE"

Contul 921"CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor aferente activitatii de baza a unitatii.

Este un cont de activ. Se debiteaza in cursul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

921"CHELTUIELILE = %

ACTIVITATII DE BAZA"

901"DECONTARI INTERNE

PRIVIND CHELTUIELILE"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

925"CHELTUIELI

DE DESFACERE"

Se crediteaza la sfarsitul lunii cu urmatoarele conturi:

% = 921"CHELTUIELILE

902"DECONTARI INTERNE ACTIVITATII DE BAZA"

PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

933"COSTUL PRODUCTIEI

IN CURS DE EXECUTIE"

Contul 922"CHELTUIELILE ACTIVITATII AUXILIARE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor auxiliare ale unitatii.

Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi:

922"CHELTUIELILE = %

ACTIVITATII AUXILIARE"

901"DECONTARI INTERNE

PRIVIND CHELTUIELILE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

% = 922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND PRODUCTIA"

OBTINUTA"

921"CHELTUIELILE

ACTIVITATII DE BAZA"

933"COSTUL PRODUCTIEI IN

CURS DE EXECUTIE"

Contul 923"CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE

Cu ajutorul acestui cont se poate tine evidenta cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajelor si a cheltuielilor generale ale fiecarei sectii de productie.

Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul contului 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE":

923"CHELTUIELI INDIRECTE = 901"DECONTARI INTERNE

DE PRODUCTIE" PRIVIND CHELTUIELILE"

Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

% = 923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

921"CHELTUIELILE

ACTIVITATII DE BAZA"

933"COSTUL PRODUCTIEI

IN CURS DE EXECUTIE"

Contul 924"CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor de administratie si de conducere a unitatii.

Este un cont de activ. Se debiteaza astfel:

924"CHELTUIELI GENERALE = 901"DECONTARI INTERNE

DE ADMINISTRATIE" PRIVIND CHELTUIELILE"

Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

% = 924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

902"DECONTARI INTERNE

PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

921"CHELTUIELILE

ACTIVITATII DE BAZA"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

925"CHELTUIELI

DE DESFACERE"

933"COSTUL PRODUCTIEI

IN CURS DE EXECUTIE"

Contul 925"CHELTUIELI DE DESFACERE"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor pentru desfacerea produselor fabricate.

Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi:

925"CHELTUIELI = %

DE DESFACERE"

901"DECONTARI INTERNE

PRIVIND CHELTUIELILE"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA":

902"DECONTARI INTERNE = 925"CHELTUIELI

PRIVIND PRODUCTIA DE DESFACERE"

OBTINUTA"

Din grupa 93"COSTUL PRODUCTIEI" fac parte urmatoarele conturi:

contul 931"COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE"

contul 933"COSTUL PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE"

Contul 931"COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta productiei finite obtinute, constand in produse finite, semifabricate destinate vanzarii, lucrari executate si servicii prestate pentru terti, investitii proprii sau alte activitati.

Este un cont de activ. Se crediteaza prin creditul contului 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA":

931"COSTUL PRODUCTIEI = 902"DECONTARI INTERNE

OBTINUTE" PRIVIND PRODUCTIA

OBTINUTA"

La sfarsitul lunii se crediteaza prin debitul contului 901"DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE"

901"DECONTARI INTERNE = 931"COSTUL PRODUCTIEI

PRIVIND CHELTUIELILE" OBTINUTE"

Contul 933"COSTUL PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta costului efectiv al productiei in curs de executie.

Este un cont de activ. Se debiteaza prin urmatoarele conturi:

933"COSTUL PRODUCTIEI = %

IN CURS DE EXECUTIE" 921"CHELTUIELILE

ACTIVITATII DE BAZA"

922"CHELTUIELILE

ACTIVITATII AUXILIARE"

923"CHELTUIELI INDIRECTE

DE PRODUCTIE"

924"CHELTUIELI GENERALE

DE ADMINISTRATIE"

La sfarsitul lunii se crediteaza astfel:

902"DECONTARI INTERNE = 933"COSTUL PRODUCTIEI

PRIVIND PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE"

OBTINUTA"

2.2.2 Metode de calculatie a costurilor de productie

Metoda de calculatie pe comenzi se aplica de regula, in productia industriala sau de serie. La aplicarea acestei metode, obiectul evidentei il constituie comanda lansata pentru o anumita cantitate (lot) de produse sau de semifabricate, care reprezinta elemente ansamblabile ale produselor.

Metoda consta in colectarea cheltuielilor directe pe comenzi si repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe fiecare comanda in parte, prin procedee conventionale.

Costul unitar se calculeaza, dupa terminarea comenzii prin impartirea acestor cheltuieli la numarul de unitati de produs din fiecare comanda.

In cazul in care se fabrica loturi partiale de produse, care se predau la magazine inainte de terminarea intregii comenzi, aceste produse se evalueaza, in lipsa costului efectiv, la costul antecalculat sau la costul efectiv al produselor similare. La decontarea partiala cheltuielile ce se repartizeaza asupra produselor terminate si predate la magazine nu vor putea depasi suma cheltuielilor efective inregistrate la comanda in cauza.

Metoda de adoptare evaluata la inceputul anului pentru aceleasi produse se mentine pana la sfarsitul anului.

Eventualele diferente care apar la terminarea comenzii se includ in costul efectiv al ultimului lot.

Metoda pe faze este folosita de regula, in unitatile patrimoniale care au productie de masa, unde pentru obtinerea produsului finit se parcurg in procesul de fabricatie mai multe faze. Obiectul calculatiei il constituie produsele si fazele parcurse in procesul de fabricatie, costurile de productie fiind inregistrate in conturi deschise lunar pe fiecare faza, astfel ca la finele perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor in ultima faza de productie, sa se obtina costul efectiv al produsului finit.

Metoda globala se aplica de catre unitatile care fabrica un singur produs, la care, de regula, la sfarsitul perioadei nu exista semifabricate sau productie neterminata.

Costul pe unitate de produse se stabileste prin impartirea costurilor totale de productie la cantitatea obtinuta din produsul in cauza.

Metoda costurilor directe presupune gruparea cheltuielilor in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile si includerea in costul efectiv al produsului numai a celor variabile.

Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli ale perioadei si afecteaza marja, respectiv diferenta dintre pretul de vanzare si cheltuielile variabile.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI

(Fabrica Negru de Fum).

3.1 DATE GENERALE CU PRIVIRE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI SI FABRICA NEGRU DE FUM

3.2 PROGRAMAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE

3.3 CALCULUL COSTULUI EFECTIV

3.1 DATE GENERALE CU PRIVIRE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI SI FABRICA NEGRU DE FUM

3.1.1 Prezentare generala.

3.1.1.1. Statut juridic.

3.1.1.2. Scurt istoric.

3.1.1.3. Amplasament. Legaturi cu infrastructura.

3.1.2 Structura organizatorica.

3.1.2.1. Structura organizatorica a combinatului.

3.1.2.2. Structura organizatorica a fabricii "Negru de Fum".

3.1.3 Prezentarea produsului (negru de fum).

3.1.3.1. Nivelul tehnic al tehnologiei de fabricatie.

3.1.3.2. Capacitati instalate.

3.1.3.3. Caracteristici tehnice ale materiilor prime si ale produsului "negru de fum".

3.1.4 Fazele procesului tehnologic.

3.1.5. Utilizari ale produsului "negru de fum".

3.1.1. Prezentare generala

3.1.1.1. Statutul juridic

S.C. ARPECHIM S.A. a fost constituita la 12.11.1990 prin preluarea integrala a patrimoniului fostului Combinat Petrochimic Pitesti.

S.C. ARPECHIM S.A. este inregistrata la Camera de Comert si Industrie a Judetului Pitesti la data de 15.02.1991.

Denumirea si prezentarea societatii:

S.C. "ARPECHIM" S.A.

Adresa: Bulevardul Petrochimistilor, nr. 127

Cod 0300, Pitesti, judetul Pitesti, ROMANIA

3.1.1.2. Scurt istoric

Structura actuala a societatii este rezultatul unui proces de organizari succesive dupa cum urmeaza:

- primul nucleu al industriei petrochimice in aceasta zona a fost o fabrica de negru de fum cu toate facilitatile necesare, pusa in functiune in noiembrie 1966 cu o capacitate de 22.000 tone/an.

- in 1966 au luat fiinta prin act guvernamental doua intreprinderi:

Combinatul Petrochimic Pitesti

Rafinaria Pitesti

- in 1967, prin act guvernamental s-a incorporat Fabrica de negru de fum in Combinatul Petrochimic nou fondat, noua unitate numindu-se Combinatul Petrochimic Pitesti.

- in 1971 s-a incheiat procesul de unificare si integrare in Combinatul Petrochimic Pitesti a Rafinariei Pitesti, in acest mod fiind creat un complex de prelucrare a titeiului si petrochimiei.

3.1.1.3. Amplasament. Legaturi cu infrastructura.

S.C. ARPECHIM S.A. este in partea de S-V a Municipiului Pitesti si ocupa o suprafata de teren de aproximativ 1.000 de hectare, din care 468 de hectare sunt destinate instalatiilor de productie, pe restul suprafetei fiind amplasate retele de utilitati, caile ferate, drumurile, legaturile cu exteriorul.

Unitatea este situata la cca. 1 kilometru fata de autostrada Bucuresti - Pitesti si langa magistrala de cale ferata Bucuresti-Pitesti-Craiova-Timisoara.

Aprovizionarea societatii cu titei din import se face prin doua conducte de 20 de toli care leaga portul Constanta de rafinarie.

Alte legaturi ale societatii prin conducte sunt:

Pitesti - OLTCHIM Ramnicu Valcea - doua conducte pentru etilena si propilena;

Pitesti - PETROBRAZI Pitesti - doua conducte pentru primire benzina necesara pirolizei si expediere etilene;

Pitesti - Slatina - Craiova - o conducta pentru transport motorina.

Alimentarea cu energie electrica a instalatiilor se asigura la sistemul energetic national prin trei statii de 10 kw, prin patru linii pentru zona de petrochimie si trei linii pentru rafinarie.

Gazele combustibile necesare proceselor tehnologice din instalatii, provin din reteaua nationala de gaze naturale si din gazele combustibile rezultate din rafinarie si alte instalatii.

Apa necesara este asigurata din raul Arges.

Lungimea cailor ferate uzinale este de cca. 12 kilometri, unitatea dispunand si de un parc propriu de 800 de vagoane-cisterna cu care se asigura transportul materiilor prime, atat in tara, cat si pentru export.

3.1.2. Structura organizatorica

3.1.2.1. La nivelul Combinatului

Structura organizatorica a S.C."ARPECHIM" S.A. Pitesti la inceputul anului 2001 se prezinta dupa cum urmeaza:

a) Structura organizatorica functionala este constituita din sapte directii, respectiv doua de servicii acestea fiind:

Directia tehnica MEA care are in subordine serviciul mecanic, transport, proiectare;

Directia management cu trei servicii, cu oficiul juridic si centrul de calcul;

Directia strategie - processing cu trei servicii;

Directia tehnic cercetare- dezvoltare cu cinci servicii;

Directia siguranta in functionare, cu un serviciu si trei birouri;

Directia comerciala cu trei servicii si o statie CFM;

Directia financiar - contabila cu doua servicii.

b) Structura organizatorica de productie este constituita din doua directii tehnice de productie:

Directia tehnica petrochimie care are in subordine trei uzine, in componenta acestora intrand opt sectii de productie si trei instalatii;

Directia tehnica rafinarie care are in subordine doua uzine si sase sectii de productie.

Numarul total de posturi prevazute in actuala structura organizatorica este de 9120 din care 1530 posturi in structura organizatorica functionala.

3.1.2.2. La nivelul Fabricii "Negru de Fum"

Fabrica "Negru de Fum" este constituita din punct de vedere organizatoric ca sectie de productie, avand in componenta sa urmatoarele instalatii:

instalatia negru de fum I;

instalatia negru de fum II uscat;

instalatia negru de fum II umed;

instalatia cazane recuperatoare;

un atelier MEA.

Numarul total de posturi prevazut de actuala structura organizatorica este de 360 din care muncitori 325.

3.1.3. Prezentarea produsului

3.1.3.1. Nivelul tehnic al tehnologiei de fabricatie

In cadrul tehnologiei de fabricatie a produsului negru de fum, se folosesc atat utilaje sub licenta cat si utilaje standardizate sau nestandardizate. Utilajele sub licenta sunt:

- reactorul cu anexele sale (preancalzitoare, injectoare, suflante, etc.) pentru zona de fabricatie a productiei;

- granulatorul pentru procesul de granulare (care poate fi uscata sau umeda).

Restul utilajelor de instalatie sunt fie standardizate (mori cu ciocane, elevatoare, cicloane, snecuri), fie nestandardizate dar cunoscute de toti fabricantii de negru de fum.

Reactorul de la instalatia de negru de fum I este de licenta Morel-Franta 1956 (reactor tip Cabod usor modificat, furnizorul fiind firma CEI-Paris) avand granulare uscata. Instalatiile negru de fum II si III sunt dotate cu reactoare romanesti, copie a celor originale din instalatia I. In plus instalatia negru de fum III are granulare prin procesul umed licenta ASAHI-Japonia 1970.

3.1.3.2. Capacitati instalate

Fabrica Negru de Fum este formata din sase linii de fabricatie, a cate opt reactoare. Aceste linii de fabricatie au fost realizate cate doua in fiecare etapa de dezvoltare a fabricii, acestea fiind:

- etapa I: investitia realizata prin DCM 1001/16.12.1964 in care a fost cumparat reactorul de licenta Moreli (Franta) fiind un reactor de fabricatie de tip Ciclon.

- etapa II: investitia de "dublarea capacitatii de negru de fum Pitesti" aprobata prin HCM 2053/25.08.1967.

- etapa III: investitia "instalatia de negru de fum etapa a-III-a" aprobata prin HCM 843/10.07.1973, la aceasta etapa adoptandu-se procesul de granulare umeda in locul celei uscate de la etapele I si II, procedeu de licenta ASAHI CARBON - Japonia.

Fiecare linie de reactoare are o capacitate de 11000 tone/an.

3.1.3.3. Caracteristici tehnice ale materiilor prime si ale produsului negru de fum

Caracteristica principala a materiilor prime utilizate la fabricarea negrului de fum este continutul in substante aromate.

Materia prima de baza este un produs petrochimic lichid numit gudron sau in mod curent TAR si in urma unor actiuni pe linia recuperarii resurselor energetice secundare, specialistii combinatului au pus la punct tehnologia fabricarii negrului de fum din uleiul de piroliza, produs secundar al sectiilor de piroliza.

In componenta TAR-ului in functie de posibilitatile de aprovizionare mai intra: uleiul de creuzet (produs secundar al Combinatului Siderurgic SIDEX Galati si al Combinatului Siderurgic Hunedoara), rezidii de cracare catalitica avand un continut mare de sulf (mai putin productive decat uleiul de piroliza), extract de solventare de la Teleajen si gaz natural.

Carbonul este cunoscut in trei stari cristaline:

diamantul;

grafitul;

negrul de fum.

In cazul produsului negru de fum structura moleculei de carbon nu are forma regulata, distantele interatomice diferind atat intre atomii aceluiasi plan, cat si intre atomii a doua plane invecinate.

Calitatea produsului negru de fum se reflecta in calitatea cauciucului pentru anvelope, respectiv rezistenta acestora la uzura.

3.1.4. Fazele procesului tehnologic

Pentru obtinerea produselor finite (negru de fum umed si uscat) se disting urmatoarele etape ale procesului tehnologic:

1. Prepararea si deshidratarea materiei prime. Amestecul de materii prime (extract de solventare, ulei de creuzet, ulei de piroliza, rezidii cracare, rezidii DMT) este omogenizat si deshidratat la 100-105"C.

2. Preancalzirea materiei prime care se realizeaza la o temperatura de 125-145"C

3. Procesul de reactie prin care materia prima este introdusa prin atomizare in reactor impreuna cu aerul de combustie si gazul metan suport. Reactia in faza gazoasa este de fapt o ardere incompleta, dar numarul de reactii incepand cu cele de cracare, atomizare, piroliza dau un grad de complexitate marit al procesului de reactie.

4. Racirea gazelor de reactie - negru de fum antrenat de gazele arse este racit in schimbatorul de caldura cu aerul de combustie.

5. Separarea negrului de fum cu cicloane si filtre.

6. Recuperarea caldurii gazelor arse - gazele curate sunt utilizate la producerea aburului in cazanele recuperatoare.

7. Transportul pneumatic al negrului de fum la sectia de granulare.

8. Depozitarea, incarcarea, ambalarea produsului negru de fum.

3.1.5. Utilizari ale negrului de fum

In proportie de 94% - 95% din productia de negru de fum se foloseste in industria cauciucului (anvelope, camere si articole tehnice din cauciuc). Diferenta de 5% - 6% din productia de negru de fum se foloseste pentru fabricarea vopselelor, materialelor plastice, chimicalelor, hartiei, diverse.

Din structura productiei totale de produse petrochimice reiese ca in ceea ce priveste productia Fabricii Negru de Fum, aceasta a scazut de la 7,3% in 1996 la 3% in 2000 si 2001.

Totodata dintr-o pondere de 60% din productia anilor 1989-1990 care mergea la export, in 1999-2000 aceasta pondere a scazut la 20%-25% din productie. Aceasta nu ca urmare a pierderii calitatii productiei ci o urmare a regresului economic in general si a pietelor de desfacere.

3.2 PROGRAMAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE

3.2.1. Programarea productiei.

3.2.2. Programarea cheltuielilor directe.

3.2.3. Programarea cheltuielilor indirecte.

3.2.4. Programarea costului unitar.

3.2.5. Programarea intregii productii.

3.2.1. Programarea productiei

Elaborarea programului de productie trebuie precedata de evaluarea obiectiva a cererilor pietei, deci a potentialului de vanzare, previziunea vanzarilor constituind elementul fundamental in programarea productiei.

In general, programul de productie se stabileste, cu variatii in plus sau in minus reduse ca marime, la nivelul productiei din perioada precedenta.

Un element important in stabilirea programului de productie il constituie capacitatea de productie care reprezinta productia maxima cu o anumita structura si calitate pe care o poate obtine unitatea de productie in cursul unei anumite perioade, de regula un an, in conditii tehnico - economice optime.

O data determinata capacitatea de productie si programul de productie, pe baza acestora se stabileste programarea principala a productiei de produse finite pe o perioada convenabila. In raport cu programarea principala se detaliaza:

lansarea in productie;

programarea aprovizionarilor ce trebuie efectuate;

elaborarea documentatiei tehnologice;

pregatirea fabricatiei;

asimilarea in fabricatie a noilor produse.

3.2.2. Programarea cheltuielilor directe

Programul cheltuielilor directe se elaboreaza in cadrul S.C. ARPECHIM S.A. pentru fiecare fel de produs din nomenclatorul de fabricatie.

Cheltuielile directe (cheltuieli care se repartizeaza direct pe unitatea de produs) sunt formate din:

cheltuieli cu consumul de materii prime si materiale directe;

cheltuieli cu salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora.

Procedeul folosit la S.C. ARPECHIM S.A. pentru programarea cheltuielilor directe este "Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile". Acest procedeu se foloseste pentru determinarea acelor cheltuieli care au la baza consumuri ce se pot exprima cantitativ cum ar fi: consumul de materii prime si materiale, de combustibili, de energie, apa, aburi, de obiecte de inventar.

Expresia baneasca a valorii unor asemenea consumuri pe unitate de produs se determina, in genere, potrivit formulei:

Chi = Cij * Pi

in care: Ch - expresia baneasca a valorii unui consum productiv;

C - cantitatea consumata productiv;

i - felul materialului, combustibilului;

j - produsul pe care se identifica respectiva cheltuiala;

P - pretul unitar al materiei prime, materialului consumat.

Cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale se determina pe baza specificatiei de materiale conform urmatoarei relatii de calcul:

Chi = a (norma consum * P.U.) * numar bucati

i - numar curent al materialelor din specificatia de materiale;

Pentru exemplificare se vor intocmi programele cheltuielilor materiale directe pentru cele doua faze, in luna martie 2002 (anexele 1, 2, 3). Calculul cheltuielilor cu salariile directe se realizeaza avand in vedere un element cantitativ (timpul de munca; normele de munca pe operatii) si un element valoric care este tariful de salarizare corespunzator gradului de pregatire profesionala. La acestea se adauga 35% CAS si 5% CFS.

Deci, calculul cheltuielilor cu salariile directe se efectueaza dupa formula:

Chi = a (norma de munca pe operatiej * tarif orar) * numar bucati

j - numar curent al operatiei din fisa tehnologica.

Pentru exemplificare se vor intocmi programele cheltuielilor cu salariile directe, CAS si CFS aferente acestora pe cele doua faze de calculatie (anexele 4, 5, 6).

3.2.3. Programarea cheltuielilor indirecte

In fundamentarea cheltuielilor de productie, cheltuielile indirecte sunt formate din cheltuieli generale ale sectiei si cheltuieli generale de administratie si desfacere. In continuare, cheltuielile generale ale sectiei sunt formate din:

cheltuieli pentru intretinerea si functionarea utilajului;

alte cheltuieli materiale indirecte;

salariile personalului indirect productiv inclusiv CAS si CFS aferente acestora;

amortizarea mijloacelor fixe;

cheltuielile cu consumul de energie electrica, termica, apa, gaze.

In componenta cheltuielilor generale de administratie si desfacere sunt cuprinse:

cheltuielile cu consumul de materiale pentru nevoi administrativ - gospodaresti;

salariile personalului administrativ si de conducere inclusiv CAS si CFS aferente acestora;

uzura mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar cu caracter administrativ - gospodaresc;

cheltuieli cu protectia muncii;

cheltuielile cu consumul de energie electrica, termica, apa, gaze folosite in scopuri administrativ - gospodaresti;

taxe postale, telefon;

cheltuieli privind desfacerea (costul ambalajelor, plata facturilor intreprinderilor de transporturi, alte prestatii, etc.).

Programarea cheltuielilor indirecte se va face dupa o metodologie unitara, dar diferentiat pentru cheltuielile generale ale sectiei si pentru cheltuielile generale de administratie si desfacere.

Avand in vedere ca in postcalculatie baza de repartizare a cheltuielilor generale ale sectiei este constituita din salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora, programarea cheltuielilor generale ale sectiei se realizeaza prin ponderea cheltuielilor cu salariile directe cu un coeficient prestabilit (1,57655). Acest coeficient este ponderea medie a cheltuielilor generale ale sectiei efective in manopera directa efectiva pe anul 2001 (anexa 7).

Pentru programarea cheltuielilor generale de administratie si desfacere se foloseste aceeasi metodologie, cu deosebire ca pentru determinarea procentului stabilit in loc de "Manopera directa" se vor folosi "Total cheltuieli directe" (anexa 8). Pentru inlesnirea calculelor procentul de 0,998% a fost rotunjit la 1%.

Pentru luna martie a anului 2002 in cadrul Uzinei Negru de Fum s-au inregistrat urmatoarele cheltuieli generale ale sectiei (prin aplicarea indicelui de 1,57655 la salariile directe, inclusiv CAS si CFS aferente acestora) pe fiecare baza:

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT 839.956.320*1,57655 = 1.324.233.136lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT 402.968.790*1,57655 = 635.300.455lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED 761.499.620*1,57655=1.200.542.226.lei

Prin aplicarea procentului de 1% in totalul cheltuielilor directe se vor obtine cheltuielile generale de administratie si desfacere:

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT 18.891.269.965*1% = 188.912.700lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT 3.000.146.590*1% = 30.001.466lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED 3.400.771.035*1% = 34.007.710lei

3.2.4. Programarea costului unitar

Costul unitar pe produs se programeaza la S.C. ARPECHIM S.A. pentru fiecare produs in parte din nomenclatorul de fabricatie. Programarea costului unitar se finalizeaza prin elaborarea "Fiselor de antecalculatie" ale produselor, fise pe baza carora se fundamenteaza pretul de vanzare. Pentru realizarea antecalculatiilor se vor parcurge urmatoarele etape:

programarea cheltuielilor directe;

programarea cheltuielilor indirecte.

In programarea costului unitar la S.C. ARPECHIM S.A. se foloseste tot procedeul ponderii cantitatii cu pretul unitar, procedeu explicat in paragraful anterior.

a)Cheltuielile directe cuprind cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale directe si cheltuielile cu salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora. Pentru programarea cheltuielilor materiale se foloseste specificatia de materiale si urmatoarea relatie de calcul:

Chm = a (norma consum i * pret unitar),

unde: Chm - cheltuieli materiale pe unitatea de produs;

i - numarul curent al materialelor din specificatie.

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT Chm = 17.451.313.645lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT Chm = 2.597.177.800lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED Chm = 2.639.271.415lei

Pentru programarea salariilor directe se au in vedere normele de munca pe operatii (schemele om-utilaj) si tarifele de salarizare. Potrivit procedeului ponderarii cantitatii cu preturile, se pondereaza timpul de munca pe operatii cu tariful de salarizare corespunzator operatiilor pe baza urmatoarei relatii de calcul:

Chs = a(norma de munca pentru operatia j * salariul tarifar normal),

unde: Chs - cheltuieli cu salariile directe pe unitatea de produs; j - numarul curent al operatiilor din fisa tehnologica.

Rezultatele se inscriu in fisele de antecalculatie:

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT  Chs = 599.968.800lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT Chs = 287.834.850lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED  Chs = 543.928.300lei

La cheltuielile cu salariile directe astfel determinate se aplica procentul de 35% corespunzator CAS pentru a determina totalul manoperei directe. Se foloseste urmatoarea relatie de calcul:

TOTAL MANOPERA DIRECTA = Ch ++

Rezultatele se trec in fisa de antecalculatie:

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

Total manopera

directa = 599.968.800+209.989.080+29.998.440=839.956.320lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

Total manopera

directa = 287.834.850+100.742.198+14.391.742=402.968.790lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

Total manopera

directa = 543.928.300+190.374.905+27.196.415=761.499.620lei

b) Cheltuielile indirecte cuprind cheltuielile generale ale sectiei si cheltuielile generale de administratie si desfacere.

Programarea cheltuielilor generale ale sectiei se realizeaza prin aplicarea coeficientului prestabilit de 1,57655 la total manopera directa determinata in fisa de antecalculatie cu ajutorul relatiei:

CGS = Total manopera directa * 1,57665

unde: CGS - cheltuieli generale ale sectiei.

Rezultatele se trec in fisele de antecalculatie:

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

CGS = 839.956.320 * 1,57655 = 1.324.233.136lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

CGS = 402.968.790 * 1,57655 = 635.300.455lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

CGS = 761.499.620 * 1,57655 = 1.200.542.226lei

Cheltuielile insumate pana la acest punct determina costul unitar al productiei antecalculat. Programarea cheltuielilor generale de administratie si desfacere se realizeaza prin aplicarea procentului prestabilit de 1% (calculat anterior) la totalul cheltuielilor directe (total materiale directe + total manopera directa), determinate in fisa de antecalculatie. Se va folosi relatia:

CGAD = Total cheltuieli directe * 1%

unde: CGAD - cheltuieli generale de administratie si desfacere.

Rezultatele se trec in fisa de antecalculatie pentru ca prin insumare, sa rezulte costul complet unitar antecalculat.

FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

CGAD = 18.291.269.965 * 1% = 182.912.700lei

FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

CGAD = 3.000.146.590 * 1% = 30.001.466lei

FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

CGAD = 3.400.771.035 * 1% = 34.007.710lei

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza I - NEGRU DE FUM BRUT Anexa 1

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza II - NEGRU DE FUM USCAT Anexa 2

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza II - NEGRU DE FUM UMED Anexa 3

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza I - NEGRU DE FUM BRUT Anexa 4

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza II - NEGRU DE FUM USCAT Anexa 5

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza II - NEGRU DE FUM UMED Anexa 6

UZINA NEGRU DE FUM

PONDEREA CHELTUIELILOR GENERALE ALE SECTIEI IN MANOPERA DIRECTA

Anexa 7

mii lei -

UZINA NEGRU DE FUM

PONDEREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRATIE SI DESFACERE IN MANOPERA DIRECTA

Anexa 8

- mii lei -

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE A SEMIFABRICATULUI

NEGRU DE FUM

Anexa 9 FAZA I - 1400 tone brut

SITUATIA DE TRANSLOCARE A CHELTIUELILOR DIRECTE SI INDIRECTE DIN FAZA I IN FAZA II

Anexa 10

EXPLICATII	NEGRU DE FUM USCAT	NEGRU DE FUM UMED
Total cheltuieli materiale directe
Total cheltuieli manopera
Cheltuieli generale ale sectiei
Cheltuieli generale de administratie

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE

NEGRU DE FUM USCAT

Anexa 11 800 tone

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE

NEGRU DE FUM UMED

Anexa 12 600 tone

3.3 CALCULUL COSTULUI EFECTIV

3.3.1. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie;

3.3.2. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate;

3.3.3. Contabilitatea productiei finite obtinute;

3.3.4. Calculul costului unitar.

3.3.1. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie

Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie presupune urmatoarele etape:

1. Repartizarea cheltuielilor comune de productie ale fazelor, care se face separat pentru cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor si pentru cheltuieli generale ale sectiei.

2. Repartizarea cheltuielilor de administratie si desfacere.

1. In cadrul S.C. ARPECHIM S.A. - Uzina Negru de Fum, pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe faze se foloseste procedeul "suplimentarii". Din punct de vedere teoretic, aceasta presupune urmatoarele etape:

1) Alegerea unui criteriu sau al unei baze de repartizare comuna cu natura tuturor produselor care constituie obiecte de calculatie, dar diferite ca marime (nivel) pentru fiecare din ele.

2) Calculul coeficientului de suplimentare prin raportarea cheltuielilor de repartizat (Chr) la baza de repartizare in cazul fiecarui produs folosind formula:

Ks =

unde: Ks - coeficientul de suplimentare;

Chr - cheltuieli de repartizat;

Bj - baza de repartizare corespunzatoare produsului;

n - numarul de produse.

3) Calculul cotei de cheltuieli "C", care revine unui produs oarecare "j" se determina folosind formula:

Cj = Bj * Ks

In contabilitate cheltuielile de intretinere si functionare a utilajelor (CIFU) se tin separat. Acestea se compun din :

cheltuieli curente efectuate cu forte proprii;

cheltuieli cu reparatii curente efectuate cu tertii;

cheltuieli cu reparatiile capitale executate cu forte proprii;

cheltuieli cu reparatii capitale efectuate cu tertii;

amortismente;

alte cheltuieli.

Pentru repartizarea cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajului, ca baza de repartizare se considera salariile directe, inclusiv CAS si CFS aferente acestora. Se calculeaza un coeficient KCIFU astfel:

KCIFU =

KCIFU = = 1.131.632

Coeficientul determinat se inmulteste cu baza de repartizare obtinandu-se cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor pe faze.

La produsul NF uscat: CIFU=439.883.075*1.131.632 = 497.785.764lei

La produsul NF umed: CIFU=659.470.900*1.131.632 = 746.278.586lei

Cheltuielile generale ale sectiei specifice sectiei Negru de Fum se compun din salarii indirecte inclusiv CAS-ul si CFS-ul acestora, amortismentele utilajelor indirecte, cheltuielile cu poluarea, cheltuielile efectuate de laboratorul CTC aferent, cheltuieli cu protectia muncii, alte cheltuieli.

Pentru repartizarea cheltuielilor generale ale sectiei, baza de repartizare o constituie tot manopera directa. Se calculeaza urmatorul coeficient:

KCGS =

KCGS = = 0,43833

Coeficientul astfel determinat se aplica la baza de repartizare, obtinandu-se cheltuielile generale ale sectiei:

La produsul NF uscat: CGS = 439.883.075 * 0,43833 = 192.813.948lei

La produsul NF umed: CGS = 659.470.900 * 0,43833 = 289.065.880lei

Situatie de repartizare a CIFU si CGS

In contabilitate se vor inregistra cheltuielile indirecte pe total, respectiv cele translocate din faza I in faza II si cele inregistrate in faza II efectiv. Rezulta ca vom avea urmatoarele:

La NF uscat: CIFU = 599.978.665+497.785.764=1.097.764.429lei

CGS = 232.389.940+192.813.948= 425.203.888lei

La NF umed: CIFU = 350.097.555+746.278.586=1.096.376.136lei

CGS = 135.609.385+289.065.880= 424.675.265lei

Inregistrarea contabila este urmatoarea:

921"Cheltuielile = 923"Cheltuieli 3.044.019.718lei

activitatii de baza" indirecte de productie"----- ----- -----

NF uscat CIFU 1.097.764.429lei

NF uscat CGS 425.203.888llei

NF umed CIFU 1.096.376.136lei

NF umed CGS 424.675.265lei

2. Repartizarea cheltuielilor de administratie si de desfacere.

Pentru repartizarea acestor cheltuieli se calculeaza coeficientul KCGA si KCGD dupa formulele:

KCGA =

KCGD =

Se poate observa ca baza de repartizare o constituie totalul cheltuielilor directe, adica cheltuieli materiale directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora.

KCGA = = 0,006291 = 0,63%

Coeficientul astfel determinat se aplica la bazele de repartizare astfel:

La NF uscat: CGA = 3.316.079.285 * 0.006291 = 20.861.454lei

La NF umed: CGA = 2.947.415.005 * 0.006291 = 18.542.187lei

Se inregistreaza in contabilitate cheltuielile de administratie translocate din faza I in faza II. Astfel vom avea:

La NF uscat: CGA = 76.421.330 + 20.861.454 = 97.248.784lei

La NF umed: CGA = 44.871.720 + 18.542.187 = 63.413.907lei

Formula contabila prin care se inregistreaza CGA este:

921"Cheltuielile = 924"Cheltuieli 160.662.691lei

activitatii de baza" generale ----- ----- -------

de administratie"

NF uscat  97.248.784lei

63.413.907lei

KCGD = = 0,004107 = 0,41%

Aplicat acest coeficient la bazele de repartizare, rezulta:

La NF uscat: CGD = 3.316.079.285 * 0.004107 = 13.620.137lei

La NF umed: CGD = 2.947.415.005 * 0.004107 = 12.105.033lei

Inregistrarea contabila a cheltuielilor de desfacere se face cu formula contabila:

921"Cheltuielile = 924"Cheltuieli 25.726.375lei

activitatii de baza" de desfacere" ----- ----- -------

NF uscat 13.620.137lei

NF umed 12.105.033lei

3.3.2. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate

Desfasurarea normala a fabricatiei presupune in permanenta existenta unei cantitati de productie aflata in prelucrare la locurile de munca purtand denumirea de productie neterminata. Aceasta productie lipseste in mod fizic doar acolo unde fabricatia se desfasoara instantaneu sau are o durata foarte scurta.

Spre a determina costul productiei finite se pune problema separarii din total a costurilor aferente productiei neterminate. Aceasta separare nu este intotdeauna necesara. Acolo unde productia neterminata ramane constanta din punct de vedere fizic si deci valoric, ea nu trebuie luata in considerare la calcularea productiei finite. Asa este cazul intreprinderilor cu productie de masa.

Determinarea corecta a costurilor privind productia neterminata, conditioneaza nu numai exactitatea calculului costului productiei finite ci si a altor indicatori privind eficienta activitatii intreprinderii.

In cazul Uzinei Negru de Fum, metoda folosita pentru determinarea productiei neterminate este inventarierea, metoda ce presupune urmatoarele etape:

Pregatirea inventarierii, ce consta in:

- receptia productiei terminate pana la data inventarierii si depunerea ei la magazia sau depozitul de produse finite;

- aranjarea in loturi omogene si etichetarea loturilor de productie neterminata.

2. Constatarea cantitatilor de productie neterminata, care se efectueaza de o comisie tehnica prin:

cantarire;

masurare;

numararea produselor aflate la locurile de munca;

inscrierea in liste de inventariere.

Evaluarea stocurilor de productie neterminata inscrisa in listele de inventariere se efectueaza in raport cu gradul de finisare tehnica. Acest grad se stabileste sub forma procentuala de catre comisia tehnica de inventariere cu ocazia constatarii faptice a stocurilor de productie neterminata.

Calculul se efectueaza pe structura articolelor de calculatie, iar evidenta productiei neterminate se tine pe faze.

Cota de cheltuieli generale ale sectiei nu se include in costul productiei neterminate, deoarece, conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii, acestea sunt considerate cheltuieli fixe ce apartin perioadei in care au fost efectuate si nu se pot relua in perioada urmatoare, incarcand costul acesteia.

Inregistrarea in contabilitatea de gestiune interna a productiei neterminate se face astfel:

933 = 921

"Costul productiei in curs de executie" "Cheltuielile activitatii

de baza"

3.3.3. Contabilitatea productiei finite obtinute

Produsele finite sunt inregistrate in contabilitatea SC "ARPECHIM" SA in contul 931"COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE" prin creditul contului 902"DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA" la costul antecalculat.

In cursul lunii martie s-au obtinut 880 tone din produsul finit Negru de Fum umed. De asemenea, se consemneaza ca nu avem sold de productie neterminata nici la inceputul si nici la sfarsitul lunii si ca nu rezulta produse secundare.

Organizarea contabilitatii produselor finite urmareste pe deoparte modul in care productia obtinuta se incadreaza sau nu in planurile de productie si vanzare, si pe de alta parte, este o etapa necesara in determinarea costului unitar efectiv al produselor realizate.

Pe baza antecalculatiilor, produselor finite obtinute le corespund urmatoarele cheltuieli:

- pentru produsul Negru de Fum uscat:

880 * 21.200.000 = 18.656.000.000lei

- pentru produsul Negru de Fum umed:

520 * 24.600.000 = 12.792.000.000lei

Formula contabila pe baza careia se face inregistrarea in conturi este urmatoarea:

931"Costul = 902"Decontari interne 31.448.000.000lei

productiei obtinute" privind productia----- ----- -----------

obtinuta"

NF uscat 18.656.000.000lei

NF umed 12.792.000.000lei

3.3.4.Calculul costului unitar

Calculul costului unitar se realizeaza prin cumularea cheltuielilor pe fiecare sort de produs finit, prin adaugarea soldului productiei neterminate la inceputul lunii sau deducerea soldului productiei neterminate de la sfarsitul lunii si prin raportarea la cantitatea obtinuta din fiecare produs.

Pe baza calculelor efectuate in capitolele anterioare putem determina calculul costului unitar efectiv pe cele doua produse finite, Negru de Fum umed si Negru de Fum uscat, care se realizeaza astfel:

CAPITOLUL 4

METODA DIRECT-COSTING

4.1 CARACTERIZAREA GENERALA

4.2 ANALIZA RELATIEI PRET-COST-VOLUM

4.2.1 Calculul si analiza punctului de echilibru (pragul rentabilitatii)

4.2.2 Calculul si analiza factorului de acoperire

4.2.3 Calculul si analiza coeficientului de siguranta dinamic si a intervalului de siguranta

4.2.4 Optimizarea profitului

4.3 METODA DIRECT-COSTING SIMPLIFICAT

4.4 METODA DIRECT-COSTING EVOLUAT

4.5 CALCULATIA DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR FIXE IN METODA DIRECT-COSTING

4.6 IMPLEMENTAREA METODEI DIRECT-COSTING IN CADRUL S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI

4.7 AVANTAJELE SI LIMITELE METODEI DIRECT-COSTING

4.1 CARACTERIZARE GENERALA

Metoda direct-costing este o metoda de calculatie de tip partial care limiteaza costul produsului numai la cheltuielile care depind direct de cheltuielile de productie si de desfacere.

Aparuta in 1934 in S.U.A. (inventator: Harrison & Hariss) se mai numeste si metoda costurilor variabile, cheltuielile fixe urmand a fi scazute din profitul brut.

La baza metodei costurilor variabile sta principiul separarii cheltuielilor variabile de cele fixe in functie de comportamentul cheltuielilor in raport cu variatia volumului productiei.

Prin aceasta metoda de calculatie se determina costuri partiale, intrucat in costurile productiei se include doar o parte din cheltuielile de productie, respectiv cele variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei si ca urmare, trecute direct asupra rezultatului financiar al perioadei.

Cheltuielile fixe nu se mai repartizeaza pe purtatori de cheltuieli.

In categoria cheltuieli variabile se includ pe langa cheltuielile directe si o parte din cheltuielile indirecte - cele variabile.

Stocurile de produse finite si productie neterminata fiind evaluate numai la cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind realizate intr-o perioada nu se raporteaza asupra perioadei urmatoare, si astfel, prin desfacerea produselor din stoc, in perioada urmatoare se va obtine un profit maxim.

Aceasta metoda este deosebit de utila in analiza activitatii economico-financiare a intreprinderii (legatura liniara intre cost, volumul productiei, desfaceri si profit).

4.2. ANALIZA RELATIEI PRET-COST-VOLUM

Metoda costurilor variabile da posibilitatea sa se analizeze corelatiile dintre cheltuielile fixe si variabile, productie, desfacere si profit si sa se furnizeze informatiile necesare conducerii intreprinderii in adoptarea deciziilor. Corelatiile mentionate pot fi exprimate cu ajutorul unor indicatori, cum sunt: punctul de echilibru (pragul de rentabilitate), factorul de acoperire, coeficientul de siguranta dinamic si intervalul de siguranta.

4.2.1 Calculul si analiza punctului de echilibru (pragul rentabilitatii)

Punctul de echilibru reprezinta punctul in care veniturile incasate din productia vanduta acopera in intregime cheltuielile variabile aferente productiei respective si cheltuielile fixe ale perioadei, astfel incat intreprinderea nu obtine nici beneficii, nici pierderi, deci punctul de echilibru exprima acel volum al activitatii pentru care veniturile obtinute din desfacerea productiei sunt egale cu cheltuielile, adica sunt in echilibru, iar rentabilitatea este zero; motiv pentru care mai poarta si denumirea de pragul rentabilitatii. El arata punctul de la care orice marire a volumului productiei vandute aduce unitatii beneficii (activitate rentabila); se are in vedere respectarea corelatiei dintre costuri, pretul de vanzare si sortimentul productiei.

Punctul de echilibru se poate calcula la nivelul unitatii, sectiei, locului de cheltuieli, grupelor de produse si chiar pentru fiecare produs in parte. Structurile mentionate mai sus pot determina influenta modificarii costurilor, preturilor de vanzare si volumului desfacerii asupra beneficiului.

Punctul de echilibru se poate determina fie prin procedeu aritmetic, fie grafic; fie in etapa planificarii activitatii, cat si in aceea a postcalcului.

Aritmetic, avem:

Pe =

unde : Pe - punctul de echilibru;

Chf - cheltuielile fixe ale perioadei;

Cbu - contributia unitara bruta la beneficiu.

Rezultatul obtinut reprezinta cantitatea de produse pe care intreprinderea trebuie sa o vanda astfel incat beneficiile sau pierderile sa fie egale cu zero.

Cheltuieli totale

A

Grafic, avem: