UNIVERSITATEA "Constantin Brancusi"

FACULTATEA de Stiinte Economice

SPECIALIZAREA Contabilitate

 

ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE - CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIACONSTRUCTIAS.A TG-JIU

CAPITOLUL 1  PREZENTAREA GENERALA A S.C. CONSTRUCTIACONSTRUCTIA S.A.

Obiectul de activitate

Principala activitate a CONSTRUCTIAconstructiei o reprezinta executarea de lucrari de constructii montaj pentru amenajari CONSTRUCTIAenergetice, mari acumulari de apa, statii de pompare si alte lucrari de constructii, lucrari care s-au executate pe baza de contracte cu beneficiarii amenajarilor. Investitiile au fost aprobate si finantate de atat titulari fiind Ministerul Energiei Electrice care coordoneaza atat pe beneficiari cat si pe constructori.

In cei 50 de ani de activitate, derularea executiei s-a efectuat prin finantarea investitiilor de catre stat. Valoarea productiei realizate reprezentand valoarea lucrarilor executate, desi a suferit modificari in continutul ei structural, va fi in continuare elementul de baza care caracterizeaza potentialul societatii si evolutia de-a lungul anilor.

Ponderea principala au detinut-o un timp barajele din beton, iar in prezent odata cu construirea mai multor baraje din materiale locale a crescut si ponderea terasamentelor.

Societatea a realizat in 50 de ani de activitate amenajari ale principalelor bazine CONSTRUCTIAenergetice din tara, executand lucrari de baraje, aductiuni si centrale CONSTRUCTIAenergetice in diferite solutii constructive dupa cum urmeaza:

138 baraje de 9268 mc din care 80 de baraje din beton de 168m;

124 CONSTRUCTIAcentrale de suprafata si subterane avand o putere instalata Pi = 6125 MW si energie electrica 18266 GWh/an;

590 km galerii CONSTRUCTIAcentrale cu diametrul intre 2,8 si 7,5 m;

152 km canale de aductiune si fuga;

966 km diguri de retentie cu perete si aparari de maluri;

32 rezervoare si castele de echilibru, cu volum intre 200mc si 50000 mc;

statie de pompe si tunele cu diametrul de 6,5 mla CNE

140ha suprafete de teren amenajate;

39ha platforme betoane si asfalte;

454km drumuri.

Spre deosebire de alte ramuri din economia nationala, activitatea de constructii CONSTRUCTIAenergetice solicita mari cantitati de produse industriale din ramura materialelor de constructii si din cea a constructiilor de masini in locuri indepartate si izolate cu cai greu accesibile si in conditii climatice diferite si aspre. Procurarea si folosirea acestor materiale de constructii si a diverselor prestatii corespunzatoare tehnologiilor specifice, face aproape imposibila (si foarte scumpa) aprovizionarea de la terti in cantitati corespunzatoare devizelor si la termenele din graficele de executie.

In consecinta S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. a trebuit da-si organizeze productia in regie proprie a materialelor de constructii si a unor prestatii sub forma unei activitati industriale pe langa santierele si sucursalele de constructii montaj.

Productia industriala proprie cuprinde domenii de activitate diverse ce se pot grupa pe ramuri economice astfel:

A. productia materialelor de constructii si semifabricate pentru constructii industriale (agregate minerale de cariera si balastiera, betoane elaborate in statii centralizate, prefabricate din beton armat, preasamblari din otel beton, confectii si tamplarie metalica).

B. Productia industriala din activitatea constructiilor de masini (reparatii de utilaje si mijloace de transport, confectii si reconditionari piese de schimb, utilaje construite pentru autodotare).

C. Productia de energie primara si secundara (electrica, termica pneumatica) executatp cu mijloace proprii mobile sau fixe independente de marile retele nationale de consum.

D. produse si prestatii industriale diverse (oxigen tehnic, gaz, acetilena, apa tratata industrial, etc.)

Valoarea productiei secundar industriale a crescut permanent pe tot parcursul existentei CONSTRUCTIAconstructiei atingand 65% din valoarea activitatii de baza (constructii montaj).

Activitatile de reparatii utilaje, confectii si reconditionari piese de schimb precum si confectionare prin forte proprii a unor utilaje specifice (autodotare) reprezinta 30% din totalul productiei industriale.

Tinand pasul cu necesarul sporit de produse industriale, cu necesitatea cresterii productivitatii muncii, cu interesul permanent de reducere a costurilor, s-au organizat unitati puternice de productie industriala, amplasate in centre geografice ce coincid cu centrele de greutate, pe perioade mai lungi ale lucrarilor de amenajari CONSTRUCTIAenergetice.

Organizarea unei productii industriale proprii a facut posibila obtinerea unor rezultat notabile din punct de vedere al cresterii nivelului tehnic si calitativ si al reducerii spectaculoase a termenelor de livrare.

Dotarea tehnica a societatii

Baza tehnico-materiala este formata in principal din materii prime, materiale, utilaje si forta de munca specifice activitatii de constructii - montaj. Cea mai mare parte bazei tehnico-materiale o constituie mijloacele fixe care reprezinta de fapt circa 47% din totalul activului bilantier.

Materiile prime si materialele, parte componenta a activelor circulante, care reprezinta circa 20% din activul bilantier, asigura prin viteza de rotatie a acestora cresterea productiei si implicit a cifrei de afaceri.

Datorita specificului de unicat, pentru fiecare amenajare CONSTRUCTIAenergetica sunt necesare intense prestatii de transport (transport pe apa si uscat, in subteran si la suprafata), implicand o dotare superioara de utilaje, de transport, diverse si specializate.

a) Utilitare pentru terasamente: excavatoare, buldozere, gredere si autogredere, maiuri mecanice, placi vibrante, repartizor beton, masina de taiat rosturi etc.

b) Utilaje miniere si de cariera: compresoare statice si mobile, ciocane hidraulice de spart stanci, pompe de beton, instalatii foraj, incarcator de mana etc.

c) Masini de ridicat: macarale turn si pe senile, pe pneuri, automacarale.

d) Echipament energetic: grupuri electrogene

e) Instalatii de sudura.

f) Echipamente pentru lucrari alimentari cu apa.

g) Mijloace de transport: autobasculante, autotransportor de ciment, autocamioane, remorci trailere etc.

h) Statii de sortare

i) Statii de betoane

j) Laboratoare autorizate pentru constructii

Astfel volumul mare al lucrarilor la suprafata si in subteran ce trebuia realizat a impus dotarea societatii cu un parc auto important de utilaje de constructii si mijloace de transport auto, asigurandu-se cresterea continua a gradului de mecanizare a lucrarilor.

Mediul economic al firmei

In scopul realizarii obiectivului de activitate S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. intretine relatii cu diverse organisme si agenti economici, ministere, companii nationale, banci, agenti economici in calitate de parteneri comerciali, clienti, furnizori, institute de proiectare si cercetare in toate domeniile, firme din tara si strainatate in conformitate cu specificul obiectului de activitate.

S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. este integrata in complexul economiei nationale intretinand relatii ca beneficiar si furnizor cu peste 1500 parteneri de afaceri (interni si externi).

Piata interna pe care actioneaza societatea este cea a utilizatorilor industriali de servicii de constructii montaj cu accent pe segmentul specializat corespunzator producatorilor de energie electrica (respectiv pentru unitatile Conel S.A.)

Relatii cu clientii

Cerintele clientilor sunt bine definite prin conditii si prescriptii tehnice, prevazute in documentatiile tehnice si de ofertare (caiete de sarcini) pe de o parte, iar pe de alta parte exista o oarecare stabilitate in ceea ce priveste profilul activitatii de baza.

Se remarca printre principalii clienti ai S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A., C.N. Apele Romane, Directia Generala a Vamilor, B.R.D., R.A.A. valea Jiului, Piata de Gros etc.

S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. intra in concurenta cu alti antreprenori din ramura de constructii pe urmatoarele principale categorii de lucrari:

lucrari de constructii, instalatii industriale, civile, drumuri

montaj lucrari retele, conducte, constructii metalice

lucrari speciale si izolatii

1.3.2. Relatii cu furnizorii

Activitatea de aprovizionare tehnico-materiala se realizeaza prin compartimentele de aprovizionare aflate la nivelele organizatorice:

nivel central

nivelul sucursalelor

Principalii furnizori ai societatii sunt:

a)     Resursa: materiale

Achizitionarea se realizeaza prin intretinerea relatiilor in calitate de beneficiar cu peste 350 de furnizori din tara. Principalii furnizori si materiale de aprovizionare sunt:

produse metalurgice: Siderurgica Hunedoara, COS Targoviste, Ductil Buzau, Silcotub Zalau etc.

materiale de constructii: Lafrge Bicaz, Elpreco Craiova, Rigips Bucuresti etc.

materiale chimice: Policolor Bucureati, Carbid Tarnaveni, Rafo Onesti, Unopor Bucuresti etc.

materiale electrice: ICME Bucuresti, Elba Timisoara, Romlux Targoviste etc.

armaturi: Sealco Bucuresti, Robinete Industriale Bacau, Romstal Bucuresti etc.

b)     Resursa: mijloace tehnice

Achizitia de utilaje, echipamente si mijloace de transport se realizeaza in trei etape:

lansarea comenzilor

negocierea conditiilor contractuale de livrare

achizitia si urmarirea comportarii mijloacelor tehnice pe perioada garantiei

Caracterizarea economico-financiara a S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. pe baza principalilor indicatori sintetici

In perioada analizata situatia economico - financiara a S.C. CONSTRUCTIAconstructia S.A. este favorabila deoarece in fiecare din anii luati in considerare s-a inregistrat profit.

Aceasta situatie trebuie interpretata nuantat deoarece mediul ambient national si international a avut o influenta considerabila. Informatiile culese pot surprinde aspecte pozitive care au marcat activitatea firmei. Indicatorii calculati pot fi de volum (efecte si eforturi) cat si indicatori calitativi (de eficienta).

Pe baza datelor prezentate se pot face comentarii privind evolutia in timp a indicatorilor care caracterizeaza din punct de vedere economic si financiar societatea, astfel:

cifra de afaceri in anul 2003 a inregistrat o crestere fata de anul 2002 in valoare absoluta de 321.852.043 mii lei cu un grad de realizare de 129,65%, iar in anul 2003 comparativ cu anul 2002 s-a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri cu 709.238.144 mii lei cu un grad de realizare de 150,40%.

Situatia se apreciaza ca fiind pozitiva deoarece aceasta crestere a fost generate de cresterea productiei vandute care s-a situat peste nivelul ratei de inflatie comunicat pentru anul 2002 respectiv 2003.

Intrucat realizarile din anul 2003 sunt net superioare anilor precedenti se fac urmatoarele precizari:

fata de sarcinile aprobate pentru anul 2003 de AGA realizarile indicatorilor economico-financiari se prezinta astfel:

Nivelul cheltuielilor si veniturilor

Analizand datele prezentate mai sus si datele din tabelul nr. l rezulta ca societatea a realizat venituri totale aprobate de AGA prin bugetul de venituri si cheltuieli in procent de 147,2% cu o depasire de 702.942 milioane lei.

In totalul veniturilor realizate majoritatea cu 85% provin din acti­vitatea de constructii-montaj (1.861.757 milioane lei), iar diferenta de 331.191 milioane lei (2.192.948 - 254.723) reprezinta venituri din activitati comerciale si prestari servicii (254.723 milioane lei), precum si venituri din provizioane si venituri financiare si excep­tionale.

In anul 2003 au fost receptionate si puse in functiune mai multe obiective de investitii dintre care : reabilitare aductiune apa Fl - magistrala Valea de Pesti - Petrosani ; alimentari cu gaze in Tg-Jiu ; inchidere si ecologizare mina Dragotesti.

Majoritatea veniturilor realizate au fost obtinute in executie proprie, iar apelarea la subantreprenori s-a facut pentru executia lu­crarilor de specialitate prevazute in contractele incheiate cu beneficiarii. Aceasta abordare a executiei lucrarilor a condus la un control mai bun al costurilor cu reflectare pozitiva in profitul brut realizat in anul 2003.

Cheltuielile totale in suma de 2069220 milioane lei aferente veniturilor realizate in anul 2003 reprezinta 147,2% fata de nivelul aprobat de AGA (2069220 : 1404556) astfel ca depasirea profitului brut programat cu suma de 38278 mii. Lei (123728 - 85450) a fost realizata ca urmare a depasirii veniturilor totale aprobate.

Veniturile din activitatea de exploatare in suma de 161341 mii. lei cu o rata de profit de 7.5% atesta faptul ca s-a lucrat responsabil si profitabil de catre santiere. Din acest profit brut s-au suportat pierderile financiare in suma de 14777 mii. lei determinate de dobanzile platite pentru creditele folosite (47039 mii. lei) si pier­derile din majorari si penalitati in suma de 22836 mii. lei ramanand in final un profit brut in suma de 123728 mii. lei.

Lipsa de lichiditati din tot cursul anului 2003 ca urmare a blocajului financiar si incasarii cu intarziere a creantelor de la bene­ficiari in majoritate bugetari a produs greutati deosebite privind sustinerea financiara a activitatilor productive si plata obligatiilor catre stat.

Cu toate greutatile mentionate toate sucursalele au realizat sarcina de venituri si profit brut programat de AGA peste nivelul ratei inflatiei comunicat pentru anul 2003 si au asigurat cresterea castigurilor salariale de la 1.939.8991ei/lunar in anul 2003 la 2.925.170 lei/lunar in anul 2003 (crestere de 50.86%).

Productivitatea muncii raportata la cifra de afaceri a inregistrat o crestere in valori absolute de 40.544 mii lei in anul 2002 fata de anul 2001 si cu 44.096 mii lei in 2003 fata de 2021.

Principalii indicatori ai bonitatii financiare sunt si acestia pozitivi (tabelul nr. 2)

Solvabilitatea si capacitatea de plata evidentiaza capacitatea partii materiale a capitalului de a se transforma in bani. Astfel lichiditatea patrimoniala este supraunitara in perioada 2001 - 2002 - 2003 (1.2, 1.5 respectiv 1.3) ceea ce denota siguranta financiara si o solvabilitate patrimoniala foarte buna (83%, 53% respectiv 84%).

Lichiditatea imediata care exprima capacitatea de a face fata obligatiilor pe termen scurt prin transformarea rapida a activelor circulante in disponibilitati banesti este destul de redusa.

Pentru sustinerea lucrarilor de constructii-montaj societatea a contractat credite suplimentare care au dus la inregistrarea de costuri suplimentare din dobanzi bancare. In cursul celor trei ani (2001, 2002, 2003) s-au inregistrat dobanzi bancare in suma de 127.132.527 mii lei.

Profitul realizat in cursul celor trei ani din activitatile productive s-au obtinut cu eforturi deosebite, dar a fost diminuat cu dobanzile si comisioanele bancare platite pentru creditele folosite care nu se incaseaza prin venituri, precum si datorita inregistrarii pe costuri de majorari si penalitati precum neplata in termen a obligatiilor fiscale (cheltuieli nedeductibile fiscale pentru care s-a platit impozit) toate din lipsa disponibilitatilor.

Toate aceste mari probleme legate mai ales de lipsa unei legislatii coerente cu privire la plata impozitelor a generat cresterea cheltuielilor concomitent cu scaderea profitului.

In pofida faptului ca firma s-a confruntat cu mari greutati, independente de ea, toti indicatorii de eficienta economica au inregistrat cresteri, societatea are asigurat un echilibru financiar corespunzator, datoriile situandu-se cu mult sub nivelul activelor circulante posibil de valorificat, ceea ce ii confera o viabilitate economica.

DINAMICA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI

REALIZATI DE SC.CONSTRUCTIACONSTRUCTIA SA.

DINAMICA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI

(ANUL 2003 COMPARATIV CU ANUL 2001)

MII LEI

CAPITOLUL 2

EFICIENTA ECONOMICA

A AGENTULUI ECONOMIC

2. 1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA

Etimologic, eficienta provine din limba latina, de la verbul « eficiere », care inseamna a Indeplini, a rezulta. Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta (a produce efectul util asteptat) se poate afirma ca eficienta este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul util dorit. In expresia sa cea mai generala, eficienta este redata de relatia dintre rezultatele obtinute intr-o anumita activitate si cheltuielile de resurse cu respectiva activitate.

Eficienta activitatii economice consta intr-o analiza a tuturor cheltuielilor materiale si nemateriale, structurate pe activitatile desfasurate in cadrul societatii, cu ocazia realizarii obiectului de activi­tate al acesteia, in raport cu rezultatele obtinute in activitatile respective.

Nivelul eficientei economice depinde de volumul si calitatea atat a resurselor cat si a rezultatelor. Eficienta economica se determina da fapt ca raport intre marimea efectelor si a eforturilor sau intre marimea eforturilor si cea a efectelor. Razuita ca in primul caz se stabileste efectul ce se obtine la o unitate de efort si care trebuie sa fie maxim ; in al doilea caz se calculeaza efortul ce se face pentru obtinerea unei unitati de efect si care trebuie sa fie minim.

Eficienta economica trebuie sa constituie o componenta de baza a intregii activitati deoarece volumul resurselor are un caracter limitat si doar printr-o mai buna folosire a acestora se poate asigura cresterea economica.

Eficienta economica constituie principalul factor calitativ al cresterii economice deoarece prin ea se asigura sporirea efectelor cu acelasi volum de eforturi. Eficienta economica are caracter complex, fapt care impune o analiza detaliata a tuturor eforturilor depuse si efectele obtinute din punct de vedere al volumului si al structurii. In conditiile unei economii de piata, eficienta economica trebuie calculata atat la nivel microeconomic cat si la nivelul economiei nationale.

Din punct de vedere al efectelor, studiul de eficienta trebuie sa gaseasca raspuns Ia intrebarile :care sunt efectele in diferite sfere ale vietii sociale ; unde si cand se produc ele, cat de mari sunt aceste efecte, etc.

«Eficienat economica este o categorie complexa care exprima in modul cel mai cuprinzator rezultatele ce se obtin in activita­tea economica, prin gospodarirea mijloacelor puse la dispozitia intreprinderilor si ramurilor din economie, prin utilizarea rezervelor de care dispune societatea in vederea asigurarii dezvoltarii sale necontenite.

2.2. INDICATORII EFICIENTEI ECONOMICE

Eficienta economica se determina si se analizeaza printr-o serie de indicatori pe baza carora se stabileste starea de fapt a activitatii desfasurate in cadrul unei societati, altfel spus se determina profitabilitatea muncii depuse pentru realizarea unui obiectiv.

Prin indicatorii economici ai eficientei se inteleg acele marimi care exprima o anumita caracteristica a procesului de folosire a resurselor de recuperare a lor si de reflectare a cauzalitatii efecte-resurse.

Principalii indicatori ai eficientei economice sunt:

a) Rentabilitatea (profitabilitatea) - este cel mai important indicator in economia de piata si exprima volumul profitului care se obtine pentru 100 lei cost de productie ; cu cat rezultatul este mai mare cu atat se obtine o eficienta ridicata.

Profit

R=------------ X

Cost

In general, in activitatea de constructii costurile de productie sunt destul de ridicate ca urmare a desfasurarii activitatii in spatii neacoperite, chiar si in perioada de iarna, se desfasoara pe o arie destul de raspandita implicand cresterea costurilor privind transportul uman cat si material, lucru care se evidentiaza printr-o profitabilitate mai scazuta fata de alte sectoare de activitate.

b) Productivitatea muncii - exprima productia realizata de un salariat in cursul unei perioade de timp analizate; cu cat productia este mai mare cu atat este mai eficient personalul salariat.

Productia marfa

W= ----- ----- --------------

Nr. de personal

Pentru o eficienta ridicata a productivitatii muncii este necesar ca societatea sa detina si sa foloseasca personal calificat conform categoriilor de lucrari pe care le executa, fapt care va avea ca rezultat si cresterea profitabilitatii.

c) Productia la 1 milion lei mijloace fixe - exprima randamentul mijloacelor fixe la realizarea productiei; ca cat rezultatul este mai mare cu atat este mai ridicata eficienta utilizarii mijloacelor fixe care participa la procesul de productie.

Productia marfa

PMF= 1000000 X -------- ----- ------ ------

Valoarea mijloacelor fixe

Pentru realizarea unui rezultat pozitiv este necesar ca operatiunile necesare desfasurarii zonei de lucru sa fie inzestrate cu mijloace fixe, in special utilaje de productie, care sa asigure o productivitate inalta a muncii, o functionare sigura si precisa si o deservire usoara. In acest scop este necesar ca utilajele respective sa aiba un nivel din ce in ce mai mare de mecanizare si automatizare, care sa elibereze pe executanti da sarcina efectuarii directe a modificarilor tehnologice a obiectivelor muncii, revenindu-le in schimb sarcini sporite de reglare, conducere, supraveghere si control.

d) Consumul specific - exprima valoarea materiilor prime consumate in procesul de productie; cu cat rezultatul este mai mic cu atat eficienta materialelor utilizate productiv este mai ridicata.

Valoarea materiilor prime consumate

C = -------- ----- ------ -------------

Productia fizica

Pentru realizarea unui rezultat pozitiv este necesara aprovizionarea cu materii prime si materiale de calitate care sa nu afecteze randamentul mijloacelor fixe active productiv si implicit calitatea lucrarilor executate.

2.3. CAILE DE CRESTEREA EFICIENTEI ECONOMICE

Cresterea eficientei economice consta fie prin maximizarea rezultatelor la un efort economic, fie prin minimizarea eforturilor, a cheltuielilor de resurse, pentru obtinerea unui rezultat.

Nivelul eficientei economice se poate ridica utilizand anumite cai specifice economiei de piata.

Cresterea volumului desfacerilor ( a activitatii economice) reprezinta o prima cale care conduce la marirea profitului. Insa volumul desfacerilor trebuie sa fie in corelare cu pietele de desfacere, competitivitatea produselor pe pietele respective, competitivitatea preturilor si nu in ultimul rand
calitatea produselor.

Rationalizarea diferitelor categorii de cheltuieli reprezinta cea de-a doua cale de crestere a eficientei economice.

Aceasta rationalizare presupune :

- modernizarea bazei tehnico-materiale prin adaptarea constructiilor, amenajarea si dotarea depozitelor la cerintele societatii pentru usurarea vehicularii utilajelor, acestea ducand la sporirea functionalitatii acestora, ale usurarii muncii, sporirea productivitatii muncii.

cresterea productivitatii factorilor de productie (numar de personal, capital banesc) are drept scop micsorarea consumului acestora pe unitatea de rezultate, fapt care constituie nu numai o referinta de baza a cresterii profitabilitatii, dar si o confirmare a capacitatii tehnologice a societatii, in general calitatii factorilor productiei.

perfectionarea sistemului de conducere consta in folosirea mijloacelor electronice de inregistrare si prelucrare a informatiilor.

3. Perfectionarea sistemului de management al unitatii ceea ce presupune :

conceperea sa, reproiectarea pe baze riguros stiintifice a sistemului managerial;

remodelarea strategiilor de dezvoltare ale unitatii, corespunzator
cerintelor actualei etape de dezvoltare a economiei ramanesti, carac­terizata prin tranzitia spre economia de piata si restructurarea economiei nationale;

completarea si modernizarea instrumentarului de management;

cresterea deciziilor strategice si tactice, de risc si incertitudine si a celor economice, care au un rol decisiv in cresterea profitabilitatii, generarii si introducerii progresului tehnic ;

intensificarea componentei operationale. Este necesara scurtarea duratei circuitului informare - decizie - actiune, astfel incat sa se operationalizeze rapid strategiile si politicile concretizate in produse si tehnologii noi, sisteme si metode noi de organizare si comercializare.

pregatirea la nivel superior a managerilor

4. Stabilitatea factorului uman atesta, prestigiul intreprinderii, calitatea managementului inclusiv a functiei personal. Calitatea muncii este variabila determinanta in eficienta activitatii oricarui agent economic. Asociata nivelului tehnologic favorizeaza asigurarea capacitatii concurentiale a acestuia.

5. Eliminarea sau diminuarea pe cat posibil a disfunctionalitatilor in utilizarea completa a timpului de munca, care daca nu sunt compensate prin randament, au un puternic impact asupra performantelor economico-financiare ale firmei. Scopul este de a stabili dimensiunea timpului neutilizat si cauzele care l-au generat in vederea actiunii pentru reducerea lui si marirea in consecinta a cantitatii factorului-munca.

In final se poate face precizarea ca, in vederea asigurarii viabilitatii agentului economic, profitabilitatii activitatii acestuia, mentinerii si cresterii performantelor economico-financiare, este necesara evaluarea tuturor componentelor, deci inclusiv resurselor materiale (capitalului economic).

CAPITOLUL 3.

BAZA MATERIALA SI INDICATORII DE EXPLOATARE

3.1 BAZA TEHNICO - MATERIALA FACTOR DE PRODUCTIE

Baza tehnico-materiala este componenta principala din structura patrimoniului societatii, cu ajutorul caruia se realizeaza un ciclu de ex­ploatare.

Prin ciclu de exploatare se intelege ansamblul operatiunilor rea­lizate de intreprindere pentru a-si atinge obiectivul, obiectiv care consta in producerea de bunuri si servicii in scopul de a le schimba.

Ciclul de exploatare cuprinde trei faze :

- achizitionarea de bunuri si servicii, ceea ce reprezinta faza aprovizionarii;

- transformarea bunurilor si serviciilor spre a se ajunge la un produs finit, ceea ce reprezinta faza productiei;

- vanzarea produselor care reprezinta faza comercializarii.

Acest proces trebuie sa functioneze continuu spre a se asigura o folosire optima a mijloacelor puse in miscare, adica a muncii si capitalului.

Fluxul fizic al intrarilor (achizitiilor) si fluxul fizic al iesirilor (vanzarilor) intervin, in general, in mod discontinuu.

Functionarea normala si continua a ciclului de exploatare este asigurata prin existenta stocurilor, care reprezinta anumite cantitati de resurse materiale si carora le corespund din punct de vedere financiar anumite fonduri. Stocurile se exprima fizic si valoric, cu mentiunea ca pot fi determinate si in numar de zile.

Societatea detine trei categorii de stocuri:

- stocuri de materii prime si materiale ;

stocuri in curs de fabricatie ;

- stocuri de produse finite.

Nivelul stocurilor a scazut cu 7,4%. Aceasta diminuare a fost influentata de scaderea stocurilor de materii prime, materiale consumabile, a productiei in curs de executie, a stocurilor de produse. Dupa cum se va observa in capitolele urmatoare, cifra de afaceri a crescut in 2003 fata de 2002 , iar in cursul anului s-au achizitionat si consumat un volum important de materii prime si materiale, de unde putem trage concluzia ca stocurile sunt reduse datorita consumarii lor in procesul de productie desfasurat in cursul exercitiului financiar.

Procesele tehnologice si pietele de unde intreprinderea se aprovizioneaza si pe care isi vinde produsele, influenteaza volumul si structura unei parti importante din activul economic. Factorii care in­fluenteaza acesta structura sunt:

timpul de stationare al materialelor si al produselor finite ;

durata ciclului de productie.

Fluxurilor reale le corespund o retea de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare format din creante si datorii. Prin insumarea resurselor materiale in stare de rezerve de productie cu cele din sfera productiei propriu-zise si cu stocurile de produse finite se obtine stocul global, stoc care trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte, intre care :

- sa fie complet, cuprinzand toate felurile de resurse materiale ;

- sa fie suficient in orice moment cu luarea in consideratie a inlaturarii blocarii de fonduri in stocuri supra necesare ;

- sa fie completat in mod sistematic, cu luarea in consideratie a
minimizarii cheltuielilor de aprovizionare si de stocare.

Volumul stocurilor trebuie stabilit pe baza unor criterii intemeiate din punct de vedere stiintific, deoarece numai pe aceasta cale se asigura desfasurarea ritmica a ciclului de exploatare si evitarea blocarii de resurse inutile si costisitoare.

Gestionarea eficienta a stocurilor reclama stabilirea de legaturi directe si de durata cu furnizorii, alegerea acestora si dupa criteriul distantei, stabilirea si urmarirea unor grafice de aprovizionare, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare, reducerea blocarilor de moneda in stocuri inutile, imbunatatirea conditiilor de pastrare si manipulare a resurselor, reducerea pierderilor in timpul transportului si depozitarii, reducerea cheltuielilor cu expansiunea si gospodarirea depozitelor.

Stocul se formeaza prin intrari (input) si se micsoreaza prin iesiri (output). Intrarile pot proveni din interiorul intreprinderii sau din afara. Cand intrarile provin din interiorul intreprinderii, ritmici­tatea lor depinde de deciziile compartimentului de productie, iar cand provin din exterior, acestea depind de deciziile compartimen­tului de stocaj.

Intrarea resurselor materiale poate fi continua sau disconti­nua. In general, cantitatile cumparate se procura discontinuu, deoarece exista interesul de a grupa achizitiile in vederea evitarii repetarii unor cheltuieli (de comanda).

Iesirile pot fi si ele facute catre consumatorii externi sau catre alte sectii ale intreprinderii si pot avea caracter continuu sau discontinuu.

Tipul de decizie privind stocajul depinde de posibilitatile de actiune asupra intrarilor si iesirilor.

Cresterea eficientei activelor circulante depinde de stabilirea nivelului optim al stocului. Operatiile de optimizare trebuie sa preceada definitivarea relatiilor contractuale spre a se asigura o gestiune stiintifica si eficienta a stocurilor.

Pentru stabilirea stocului optim la materiale trebuie sa se tina seama de urmatoarele :

- reintegrarea stocului la intervale lungi, solutie care conduce la scaderea cheltuielior de transport-aprovizionare, dar si la o crestere a blocarii de fonduri si a cheltuielilor de pastrare depozitare;

- reinnoirea frecventa a stocurilor, solutie ce are ca efect cresterea cheltuielilor de transport-aprovizionare, dar si o reducere a blocarii de fonduri si a cheltuielilor de pastrare - depozitare.

In ciclul de exploatare se nasc fluxuri reale, grupate pe trei categorii de stocuri fizice : materii prime si materiale, productie in curs neterminata si produse finite, carora le corespund fluxurile financiare si un ansamblu de active financiare sub forma creantelor si datoriilor.

Datoriile cele mai importante apar in procesul de aprovi­zionare luand forma creditului de furnizori. Decalajul de plata referitor la obligatiile catre furnizori micsoreaza timpul in care societatea trebuie sa-si suporte stocurile de materiale, adica sa le asigure finantarea.

Pe durata ciclului de productie, produsele in curs de transformare alcatuiesc un stoc care se inglobeaza in afara materialelor, munca si alte bunuri. In acest stadiu decalajul privind plata unor obligatii este mai redus.

Societatea trebuie sa-si acopere, din punct de vedere financiar si stocurile din stadiul de comercializare, carora le corespunde o faza de stocaj, o faza de vanzare (livrare-facturare) si o alta faza financiara referitoare la creditul acordat clientilor. Dupa iesirea din aceasta faza, societatea isi poate recupera numerarul pe care 1-a scos din casa fie la data cumpararii, fie la scadenta datoriilor sale. Efortul sau poate fi diminuat prin procedeul scontului, adica prin vanzarea creantelor sale.

3.2 ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE

Bilantul contabil reprezinta baza informationala a analizei patrimoniului si in primul rand al echilibrului intre incasari si plati. Bilantul contabil sintetizeaza starea patrimoniului separat pe elemente de activ si elemente de pasiv.

Bilantul contabil este elementul fara de care nici o analiza fi­nanciara nu se poate efectua. Pentru a raspunde nevoilor specifice de analiza financiara, este util ca pornind de la aceasta sa se construiasca un bilant financiar prin adaptarea datelor prezentate in bilantul contabil. Bilantul financiar astfel construit are la baza criterii exclusive de lichiditate si exigibilitate in ordonarea posturilor de Activ si Pasiv.

Elementele de activ sunt reflectate in bilant dupa gradul lor de lichiditate, adica dupa capacitatea de a se transforma in bani.

In construirea bilantului financiar se porneste de la lichiditatea activelor, activele cele mai greu lichidabile fiind trecute in partea de sus a bilantului, urmand cu cele mai putin lichidabile, iar cele aflate deja in starea de lichiditate sunt consemnate in partea de jos a bilantului.

Elementele de activ mai sunt denumite si nevoi sau intrebuintari. Astfel elementele de activ se compun din :

1. Active imobilizate, numite si nevoi sau intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite, cuprind la randul lor:

- imobilizari corporale - se concretizeaza in terenuri, constructii, utilaje, mijloace de transport etc. inregistrate in functie de categoria de folosinta din care face parte, la valoare neta, deci dupa deducerea amortizarii, si reprezinta activele cele mai putin lichidabile ; constituie de fapt cea mi importanta grupa a activelor si care formeaza cea mai mare parte a bazei tehnico-materiale ;

- imobilizari necorporale - care se constituie din cheltuieli de cercetare-dezvoltare, licente, brevete, marci de fabrica etc. ;

- imobilizari financiare - se constituie din diverse creante si titluri cum ar fi participarea la capitalul altor intreprinderi, imprumuturi catre terti, garantii de buna executie pentru lucrari executate pentru un anumit beneficiar si care reprezinta un grad de lichiditate medie.

Activele imobilizate, care reprezinta nevoi cu caracter permanent este judicios sa fie acoperite cu capital permanent si detine cea mai mare pondere a bazei tehnico-materiale.

Insa in baza tehnico-materiala se pot cuprinde si activele circulante prin stocurile detinute la un moment dat care pot fi utilizate pentru intretinerea si dotarea tehnica, dar si creantele si disponibilitatile cu ajutorul carora pot si achizitionate imobilizarile care sa intareasca baza materiala a intreprinderii.

2. Active circulante, numite si nevoi sau intrebuintari temporare, datorita vitezei de rotatie mai mare, cuprind la randul lor :

- stocurile se refera la toate tipurile de materii prime si materiale, combustibili, productie in curs de executie, marfuri, ambalaje etc., evaluate la pretul de achizitie sau de productie dupa caz, utilizate fie in procesul de productie, cea mai mare parte, fie pentru intretinerea bazei materiale.

- creante-clienti care reprezinta marfuri expediate sau servicii prestate si neincasate, avansuri acordate salariatilor, creante asupra bugetului statului, care au un grad de lichiditate ridicat si odata cu incasarea lor pot contribui la intretinerea si dotarea tehnico-materiala.

- disponibilitati banesti care se concretizeaza in sume detinute in conturi bancare si numerarul din casa, acestea reprezentand lichiditatea imediata. Disponibilitatile depind de gradul de incasare al creantelor-clienti.

Activele circulante pot fi acoperite in masura posibilitatilor, prin fondul de rulment propriu - care este un capital permanent - dar si prin datorii pe termen scurt formate din credite de trezorerie si din obligatii fata de terti.

Pentru elementele de pasiv se porneste de la exigibilitatea acestora respectand aceleasi principii ale elementelor de activ.

Deci elementele de pasiv, numite si resurse sau degajari, sunt reflectate dupa gradul lor de exigibilitate, adica timpul cat sursa ramane la dispozitia intreprinderii pana la scadenta. Aceste elemen­te de pasiv sunt reprezentate de capitaluri proprii si imprumutate si datoriile pe termen scurt (de exploatare)

- capitalul propriu se compune din capitalul social format din sumele puse la dispozitia intreprinderii si au caracter permanent; se formeaza prin aportul actionarilor sau al asociatilor, diferite rezultate ale exercitiului curent inainte de repartizare sau eventual pe seama subventiilor primite.

- datoriile financiare pe termen mediu sau lung formate din credite de la diverse institutii specializate. Aceste datorii pe termen mediu si lung formeaza capitalul imprumutat al intreprinderii.

Capitalul propriu si datoriile financiare formeaza impreuna capitalul permanent de care poate beneficia intreprinderea pentru asigurarea finantarii nevoilor, cu precadere a celor permanente. Capitalurile permanente se mai numesc si resurse sau degajari permanente.

- datoriile pe termen scurt sunt formate din credite comerciale ca urmare a relatiilor intreprinderii cu furnizorii, credite bancare pe termen scurt pentru acoperirea necesarului de trezorerie sau a stocurilor sezoniere si de siguranta, avansuri primite de la terti, obligatii fiscale etc.

Datoriile pe termen scurt se mai numesc resurse sau degajari temporare datorita faptului ca participa la activitatea de exploatare pe o perioada limitata, de obicei un an. Pe baza acestor resurse se realizeaza finantarea activelor circulante (nevoi temporare). Deci din structura bilantului financiar se poate evidentia faptul ca nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente, iar nevoile temporare vor fi finantate din resurse temporare.

Cele doua parti ale bilantului financiar, ce cuprind elementele de activ in stransa legatura cu cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung in partea de sus, iar in partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.

Folosirea eficienta a activelor circulante reprezinta o cale de crestere a profitului si de eliberare a unor fonduri care pot fi replasate in scopul obtinerii de noi castiguri.

Activele circulante isi incep circuitul din forma initiala de capital lichid, continuand cu trecerea lor in materii prime si diferite materiale si asimilate acestora, care trec apoi in procesul de productie, se transforma succesiv in stocuri de productie netermina­ta si produse finite, iar produsele finite prin vanzare devin din nou capital lichid.

Prin circuitul activelor de exploatare se intelege drumul pe care ii parcurge din forma initiala de capital lichid pana la intoarcerea lor in aceeasi stare, iar rotatia este procesul de transformare succesiva si continua a formelor functionale ale acestora.

Rotatiei activelor de exploatare ii corespunde un anumit timp, denumit timp de rotatie si care cuprinde timpul de productie si timpul de circulatie. In timpul de productie se includ : perioada intreruperilor si perioada in care fondurile se gasesc sub forma stocurilor de materii prime si materiale.

Perioada de munca sa cea de intrerupere in procesul de productie alcatuiesc durata ciclului de fabricatie. Timpul de circulatie contine perioada necesara transformarii produselor in lichiditati si perioada transformarii acestora in rezerve sau stocuri de materii si materiale. In cursul unei rotatii au loc blocari de materiale carora le corespund niste fonduri.

Viteza de rotatie este un indicator de exprimare a modului in care se utilizeaza activele circulante ; se exprima prin doi indicatori generali:

- numarul de rotatii denumit si coeficient de rotatie ;

- durata unui circuit denumita si viteza exprimata in zile.

Ratele generale care exprima viteza de rotatie a tuturor capitalurilor circulante, atat in numar de rotatii cat si in zile sunt:

cifra de afaceri

- coeficient de rotatie =-------- ----- ------

capitaluri circulante

capitaluri circulante

- durata capitalului circulant = .......... X

cifra de afaceri

Viteza de rotatie va fi mai accelerata atunci cand coeficientul va fi mai mare si numarul de zile mai redus. Deci, factorii de care depinde nivelul vitezei sunt: cifra de afaceri si volumul capitalurilor circulante (activelor circulante).

In analiza utilizarii activelor circulante prezinta insemnatate si numarul de rotatii aferent numai stocurilor, adica raportul: cifra de afaceri / stoc global mediu.

Este foarte important sa se calculeze numarul de rotatii pentru diferite categorii de stocuri, adica rotatia pe elemente ale acestora, deoarece furnizeaza informatii amanuntite privind gestiunea resurselor materiale, reflectand aspecte pozitive sau negative ale activitatii diferitelor compartimente ale societatii.

Rotatia stocurilor depinde de o serie de factori interni si externi: durata ciclului de exploatare, complexitatea procesului tehnologic, durata de viata a produselor, caracterul sezonier al productiei, conjunctura economica, intervalul de timp acceptat de furnizori pentru plata facturilor etc.

Caile de accelerare a vitezei de rotatie trebuie urmarite in fiecare faza a procesului de exploatare: aprovizionare, productie sau transformare si comercializare.

Faza aprovizionarii are un rol important in desfasurarea normala, ritmica a productiei, astfel incit sa se elimine perioadele de inactivitate din cauza insuficientei aprovizionarii.

Alimentarea la timp, complexe si completa, a productiei, impune desfasurarea fara intreruperi a procesului de aprovizionare si existenta unui stoc permanent de materii si materiale, ceea ce constituie o premisa pentru cresterea productiei si productivitatii muncii, reducerea costurilor si accelerarea vitezei de rotatie.

Astfel pentru perfectionarea aprovizionarii Societatea s-a adaptat imediat la conditiile de piata, pentru inlaturarea circulatiei greoaie a materiilor prime si materialelor, selectarea furnizorilor dupa criteriul distantei la care se gasesc, incheierea la timp si respectarea contractelor cu diferiti furnizori.

Folosirea eficienta a activelor circulante mai presupune inlaturarea supra si sub dimensionarii stocurilor de materii prime si materiale si a programelor de aprovizionare; reducerea consumurilor specifice si a pierderilor in timpul transportului, mani­pularii si depozitarii, a cheltuielilor de transport aprovizionare.

O cauza a incetinirii vitezei de rotatie in acest stadiu a ciclului de exploatare consta in aparitia de stocuri supra necesare din cauze cum ar fi: programarea si contractarea eronata a cantitatilor de aprovizionat, procurarea de cantitati peste necesar si inainte de termen, schimbarea tehnologiilor si sortimentelor de productie, restructurarea programului de productie.

In stadiul productiei, volumul activelor circulante depinde in cea mai mare masura de costuri si de durata ciclului de fabricatie. Durata ciclului de fabricatie poate fi redusa prin micsorarea intreruperilor in productie, intreruperi care apar ca efect al unor cauze cum sunt: lipsa de materii prime si materiale, prelun­girea efectuarii unor reparatii.

Accelerarea vitezei de rotatie se poate realiza prin cresterea nivelului calitativ al productiei si al volumului fizic al acesteia, dimensionarea corecta a stocurilor de productie neterminata.

Faza comercializarii. Desfacerea si incasarea rapida a produselor au ca efect reintegrarea lichiditatilor, adica transformarea in numerar a activelor circulante incorporate in marfuri. Vanzarea imediata se face atunci cand produsele corespund cerintelor pietei ca volum, structura, calitate.

Transformarea rapida in bani (numerar) a marfurilor reduce durata de stationare sau blocare a capitalului circulant in societate.

Reducerea duratei si a nivelului stocurilor de produse finite sunt posibile prin: accelerarea desfacerii, respectarea clauzelor contractuale, evitarea fabricarii unor produse fara desfacere asigurata, realizarea ritmica a programului de productie, modernizarea produselor, reducerea timpului de sortare, ambalare. Micsorarea stocurilor de produse finite se mai poate realiza prin mecanizarea manipularii acestora, respectarea ritmului programat al vanzarilor.

Accelerarea vitezei de rotatie se poate obtine si prin reducerea perioadei de decontare, care se realizeaza astfel: intocmi­rea si depunerea imediata a documentelor de decontare la banca si evitarea intocmirii defectuoase a acestora; lichidarea refuzurilor din partea clientilor, a amanarilor de la plata; folosirea unor forme simple de decontare; evitarea expedierii in avans a marfurilor.

Accelerarea vitezei de rotatie are ca efecte:

- cu aceleasi capitaluri se poate obtine o productie mai mare ;

- eliberarea unor resurse financiare care pot fi utilizate pentru investitii noi in active fixe ;

- cresterea rentabilitatii.

In concluzie, baza tehnico-materiala a Societatii este formata din totalitatea activelor circulante detinute la un moment dat, cu ajutorul carora se deruleaza procesul de productie.

3.3 ANALIZA INDICATORILOR DE EXPLOATARE

Ratele de structura a capitalurilor se pot grupa in rate ale echilibrului si rate ale indatorarii.

3.3.1. Rate ale echilibrului financiar :

1. Rata de finantare a activelor fixe reprezinta un indicator fundamen­tal, cu o deschidere foarte generala, cuprinzand partea de sus a bilantului. O situatie normala a acestor rate se prezinta atunci cand rezultatul este supraunitar. Aceste rate reflecta finantarea permanenta, proprie sau externa in functie de capitalul detinut:

Capital permanent

- rata de finantare permanenta =-------- ----- ------

active imobilizate nete

Capital propriu

- rata de finantare proprie =

active imobilizate

capital imprumutat

- rata de finantare externa =

active imobilizate

2. Rata de finantare a activelor circulante ;

- Rata de finantare cu fond de rulment evidentiaza in ce proportie activele circulante sunt acoperite cu fond de rulment. Daca este mai mica de 1 (100%) semnifica faptul ca, ansamblul pasivului este format din capitalul permanent, nu exista datorii pe termen scurt. Daca valoarea este egala cu zero , nu exista fond de
rulment.

In mod normal marimea acestui indicator va fi cuprinsa intre 0 si 100%. Cu cat nivelul lui va scadea, cu atat si fondul de rulment va scadea, deci excedentul capitalului permanent asupra activelor imobilizate se reduce. Daca evolutia sa este crescatoare in timp, are loc o crestere a fondului de rulment.

Fond de rulment

rata de finantare cu fond de rulment =

active circulante

Rata de finantare a nevoii de fond de rulment care pentru a reflecta o situatie favorabila trebuie sa fie mai mare decat 100% pentru a evidentia o trezorerie neta pozitiva la incheierea exercitiului financiar.

FR

- rata de finantare a NFR = --------

NFR

- Rata de finantare a stocurilor evidentiaza in ce proportie sunt finantate stocurile prin capitaluri permanente si nu prin credite pe
termen scurt. Un fond de rulment este satisfacator conform
literaturii de specializate, cand acopera circa 2/3 din stocuri.

Fond de rulment

- rata de finantare a stocurilor =

stocuri

3. Rate de trezorerie care masoara capacitatea de plata a societatii .

Valorile supraunitare a acestor rate dovedesc ca cel putin pe termen scurt societatea are capacitatea de a-si achita datoriile exigibile.

3. 1. Lichiditatea exprima capacitatea unei intreprinderi de a face fata obligatiilor sale de plata pe termen scurt. Acest lucru presupune posibilitatea transformarii rapide a activelor circulante in disponibilitati banesti in vederea efectuarii platilor scadente. Lichiditatea poate fi calculata in functie de aspectele financiare ce se doresc a fi exprimate si anume :

- rata lichiditatii generale ofera informatii despre bunurile la care intreprinderea poate sa faca apel pentru a-si plati datoriile pe termen scurt. Poate fi superioara valorii 1 (100%) daca fondul de rulment este pozitiv ,ceea ce denota faptul ca intreprinderea respectiva este solvabila. Daca valoarea acestei rate ar fi situata sub 100% atunci intreprinderea, prin capitalul circulant detinut nu poate acoperii datoriile pe termen scurt. Se determina ca raport intre activele circulante si datoriile pe termen scurt. Se mai numeste si rata lichiditatii potentiale pentru ca ia in calcul toate activele circulante. Daca nivelul sau este ridicat atunci intreprinderea inregistreaza un excedent de lichiditate potentiala in raport cu obligatiile pe termen scurt;

active circulante

lichiditatea generala =----- ----- --------- ----- -------

datorii pe termen scurt

Cresterea lichiditatii la sfarsitul anului 2003 fata de 2002 este rezultatul cresterii creantelor neincasate intr-un ritm mai mare decat cresterea datoriilor.

- rata lichiditatii imediate exprima capacitatea unei intreprinderi de
a face fata in orice moment obligatiilor de plata ;

disponibilitati

lichiditatea imediata=----- ----- --------- ----- --------

datorii pe termen scurt

Se apreciaza ca , daca lichiditatea imediata este egala cu 1 (100%) intreprinderea dispune de o trezorerie abundenta si acest lucru nu este un aspect pozitiv.

Literatura de specialitate arata ca este dificil de a stabili un nivel optim al acesteia pe considerentul ca nivelul trezoreriei unei intreprinderi nu poate fi apreciat decat in functie de platile si incasarile viitoare, iar nivelul acestora este destul de dificil de a le cunoaste.

- rata lichiditatii potentiale, numita si rata echilibrului financiar la
scadenta, exclude din calcul stocurile care constituie acea parte a activelor circulante mai putin lichidabila ;

active circulante-stocuri

lichiditatea potentiala =

datorii pe termen scurt

In cursul anilor studiati, societatea s-a confruntat cu lipsa de lichiditati datorita blocajului financiar generalizat, concretizate in incasari cu mare intarziere a veniturilor din constructii de la clienti bugetari (lucrari finantate din bugetul de stat si local). Acestea au diminuat rezultatele economice si financiare ale societatii care se regasesc in majorarile si penalitatile calculate de organele fiscale pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale. Astfel cheltuielile exceptionale inregistrate in anii 2001, 2002 si 2003 au fost de 20465282 mii lei, 19186400 mii lei si de 30156053 mii lei.

3.2. Solvabilitatea - indicator ce exprima capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor de plata in relatie directa cu gradul de indatorare al acesteia. Se poate exprima ca si lichiditatea prin :

- rata solvabilitatii generale care reflecta capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor sale atat pe termen scurt cat si pe termen lung si se determina ca un raport intre activele totale si totalul datoriilor scadente la un moment dat;

active totale

solvabilitatea generala =----- ----- ---------------

datorii totale

- rata solvabilitatii potentiale este un indicator frecvent utilizat in analizele financiare si cele efectuate de banei in procesul de creditare al intreprinderilor, si se determina ca raport intre capitalul propriu si datoriile pe termen mediu si lung ;

capital propriu

solvabilitatea potentiala = -------- ----- ------ ------

datorii pe termen mediu si lung

- rata solvabilitatii patrimoniale exprima gradul de acoperire al obligatiilor de plata pe termen mediu si lung, a obligatiilor fata de actionari, constand din capitalul varsat si alte fonduri din capitalul propriu. Acest indicator se utilizeaza in analizele efectuate de banei pentru acordarea creditelor si clasificarea clientilor, considerandu-se ca valoarea optima este de 40-80%, iar sub valoarea de 30% prezinta o situatie critica.

Capital propriu

Solvabilitatea patrimoniala =-------- ----- ------ --

Datorii pe termen ml+cap.pr.

Aceasta rata este unitara, in cazul contractarii de imprumuturi pe termen mediu sau lung societatea poate face fata rambursarilor

3.3.2. Rate ale indatorarii

Nivelul acestor rate exprima raportul dintre datoriile pe termen mediu si lung si resursele proprii ale unitatii si reflecta gradul de dependenta al intreprinderii fata de datorii. Acesti indicatori se utilizeaza si in aprecierea riscurilor Ia care este supusa intreprinderea in cauza.

Gradul de indatorare al intreprinderii se reflecta prin urmatoa­rele rate :

1. Rata indatorarii la termen surprinde gradul de indatorare pe termen scurt, mediu si lung al societatii.

Datorii pe termen scurt, mediu si lung

indatorarea la termen =-------- ----- ------ ----- ----- ------

Capitaluri proprii

Totalul datoriilor fata de capitalul detinut de societate reprezinta 61.4% in anul 2002 fata si de 51.9% in anul 2003. Reducerea indatorarii in cursul anului este un aspect pozitiv ce reflecta o redresare a situatiei financiare. indatorarea este supor­tabila, nivelul ratelor nu depasesc valoarea capitalului propriu.

2. Rata datoriilor financiare surprinde gradul de indatorare pe termen mediu si lung.

Datorii pe termen mediu si lung

Rata datoriilor financiare =-------- ----- ------ -----------

Capitaluri proprii

3. Rata creditelor de trezorerie masoara gradul de indatorare a activitatii de exploatare, surprinzand masura in care societatea apeleaza la credite pentru a acoperii necesitatile pe termen scurt in conditiile imposibilitatii incasarii creantelor:

Credite de trezorerie

Rata creditelor de trezorerie =-------- ----- ------ ---

Necesar de fond de rulment

Indatorarea activitatii de exploatare mai redusa in anul 2002 este rezultatul cresterii necesarului de fond de rulment ca urmare a cresterii creantelor-clienti neincasate.

4. Rata cheltuielilor financiare pune in evidenta costul creditelor consumate de societate.

Cheltuieli financiare

Rata cheltuielilor financiare =-------- ----- ------ -------

Excedentul brut al exploatarii

Desi creditele de trezorerie nu variaza prea mult nivelul ratei a scazut in 2003 fata de 2002, ca urmare a cresterii excedentului brut de exploatare.

5. Rata capacitatii de rambursare masoara capacitatea societatii de a rambursa totalitatea datoriilor.

Datorii pe termen scurt si lung

Rata capacitatii de rambursare =-------- ----- ------ -----

Capacitatea de autofinantare

Datoriile totale reprezinta 1.62% din capacitatea de autofinantare in 2003. Durata de rambursare a datoriilor totale este mai mare decat capacitatea de autofinantare, ceea ce nu corespunde principiului de rambursare pe o perioada de 4 ani. Trebuie actionat deci pe cresterea capacitatii de autofinantare.

3.3.3. Rate de structura ale activului si pasivului

A Rate de structura ale activului

Aceste rate sunt constituite pe baza elementelor bilantiere de activ si de pasiv prin raportarea unui element sau grupe de activ la totalul activului sau a Unor elemente la totalul grupei din care fac parte. Aceste rate se numesc structurale pentru ca reflecta anumite stari ale activului bilantier de natura structurala.

In sistemul ratelor de structura a activului, cele mai semnificative ca valoare informativa si totodata mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt :rata imobilizarilor, rata stocurilor, rata creantelor, rata disponibilitatilor.

Aceste rate reflecta preponderent aspecte privind patrimoniul societatii , apartenenta sectoriala si ofera informatii limitate de politica financiara.

1. Rata imobilizarilor exprima ponderea activelor nete imobilizate in totalul activului, adica ponderea elementelor patrimoniale ce deservesc societatea in mod permanent, si se determina prin raportul:

Active imobilizate

Rata imobilizarilor =

Activ total

Putem aprecia ca gradul de investire a capitalului in cadrul societatii este destul de ridicat. Acest lucru este explicabil tinand cont de dotarea tehnica corespunzatoare specificului activitatii de constructii.

Legat de activele imobilizate se pot determina rate structurale ale imobilizarilor si anume : rate ale imobilizarilor corporale, necorporale si financiare.

Active corporale

Rata imobilizarilor corporale =

Activ total

Nivelul acestei rate este de 22.3% la sfarsitul anului 2003 si de 21.1% la sfarsitul anului 2002.

Active financiare

Rata imobilizarilor financiare = ----- ----- ------------

Activ total

Specificam faptul ca imobilizarile astfel determinate se prezinta conform bilantului in valoare neta.

2. Rata stocurilor reprezinta ponderea pe care o detin stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar, stocuri aflate la terti si productie in curs de executie, in totalul activului bilantier. Se determina ca raport intre valoarea stocurilor si totalul activului:

Stocuri

Rata stocurilor =----- ----- ------

Activ total

Se constata deci ca fata de activul angajat stocurile sunt destul de reduse, in special la finele anului 2002, desi s-au achizitionat si consumat un volum important de materii prime si materiale.

3. Rata creantelor exprima ponderea creantelor in totalul activului, si este determinata de natura relatiilor cu partenerii externi, de termenele de plata acordate acestora :

Creante

Rata creantelor =----- ----- ----------

Activ total

Nivelul ratei este de 61.2% la sfarsitul anului 2003 si de 64.5% la sfarsitul anului 2002 . Volumul creantelor la sfarsitul anului 2003 este destul de ridicat ( desi este mai mic fata de anul 2002) datorita cresterii productiei si implicit a cifrei de afaceri, dar si a neincasarii la timp a acestora datorita blocajului financiar.

4. Rata disponibilitatilor exprima ponderea acestora in totalul activului:

Disponibilitati

Rata disponibilitatilor = ----- ----- ----------

Activ total

Disponibilitatile detinute de societate in conturi bancare si casierii proprii sunt relativ mici. Trebuie sa facem precizarea ca la sfarsitul celor trei exercitii financiare societatea detine in conturi de disponibilitati sume « simbolice » desi in cursul exercitiilor financi­are s-au vehiculat sume importante necesare continuarii activitatii, procurarii materiilor prime, materialelor si plata salariilor.

B Rate de structura ale pasivului

Aceste rate permit aprecierea politicii financiare ale societatii prin punerea in evidenta a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia si se constituie prin raportarea unor elemente sau grupe de pasiv bilantier la totalul pasivului angajat de societate.

1. Rata stabilitatii financiare exprima ponderea pe care o are capitalul permanent in total pasiv si reflecta gradul de acoperire a elementelor patrimoniale cu capital stabil pe o perioada mai indelungata de timp. O valoare ridicata a acestei rate evidentiaza o buna stabilitate financiara.

Capital permanent

Rata stabilitatii financiare = ----- ----- -----------------

Total pasiv

Ponderea capitalului permanent este de 35.69% pentru anul 2002 si de 38.69% pentru 2003. O buna parte a surselor de acoperire se realizeaza pe seama capitalului permanent al societatii.

2. Rata autonomiei globale reflecta gradul de acoperire a patrimoniului cu capital propriu si se determina ca raport intre capitalul propriu si total pasiv.

Capital propriu

Rata autonomiei globale = ----- ----- ---------------

Total pasiv

Ponderea capitalului propriu in pasivul total este de 27.71% in anul 2002 si de 31.04% in anul 2003. Prin urmare existenta unui capital propriu mai mic decat o treime din totalul pasivului nu este premisa unei autonomii financiare a societatii . Totusi cresterea acestei rate denota faptul ca societatea se indreapta catre o eficienta in adoptarea deciziilor financiare in vederea asigurarii echilibrului financiar.

3. Rata independentei financiare permite aprecieri mai precise privind implicarea capitalului permanent.

Capital propriu

Rata independentei financiare =  ----- ----- --------- ----- --------

Capital permanent

Gradul de independenta este asigurat in proportie de 77.63% in 2002 si de 80.24% in 2003, existand imprumuturi pe termen lung.

CAPITOLUL 4.

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

4.1. DINAMICA EFECTIVULUI DE SALARIATI

Gradul de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare, precum si eficienta cu care sunt folosite acestea, isi pun amprenta asupra performantelor economico-financiare ale intreprinderii, fortei si capacitatii acesteia de a raspunde cerintelor tot mai complexe si acute ale pietei.

Dinamica efectivului de salariati are menirea sa evidentieze o dimensiune a potentialului tehnico-economic legata de un factor de baza al productiei si anume munca. O apreciere a dinamicii se face in corelatie cu productivitatea muncii si tinand cont de cresterea capacitatii de oferta a intreprinderii pe piata.

O conditie importanta pentru utilizarea deplina si eficienta a foitei de munca existenta la un moment dat in activitate o constituie asigurarea unei stabilitati cat mai mari. In cadrul oricarei intreprinderi apare totusi mobilitatea fortei de munca, indiferent de cauza generatoare si poate modifica numarul mediu scriptic intr-o anumita perioada de timp.

Numarul de salariati a scazut la mai toate categoriile de personal ca urmare a reducerii activitatii, cu 1273 salariati in anul 2002 fata de 2001. reducerea fortei de munca s-a datorat in principal circulatiei (transfer, boala, pensionare, etc.) precum si fluctuatiei ( desfacerea contractului de munca, parasire etc.). Rolul determinant in reducerea fortei de munca in anul 2002 fata de 2001 s-a datorat disponibilizarii. Datorita limitarii finantarii lucrarilor de baza, care au determinat disponibilizari ale salariatilor, societatea a urmarit atat o disponibilizare cantitativa cat si calitativa.

Disponibilizarea cantitativa a salariatilor a vizat corelarea mai buna a cerintelor efective reale de posturi ale activitatii economice cu numarul de personal angajat, actionand in primul rand pentru dimensionarea optima a necesarului de locuri de munca, pe baza elaborarii si aplicarii de norme si normative corespunzatoare specificului fiecarei activitati in parte si de utilizarea cat mai buna a timpului de lucru. In al doilea rand societatea a urmarit selectia si incadrarea pe fiecare post a persoanei care satisface cat mai deplin cerintele postului respectiv.

Prin disponibilizarea calitativa a salariatilor s-a urmarit ridicarea calificarii profesionale a tuturor categoriilor de forta de munca si indeosebi a cadrelor de conducere si de specialitate, modificarea continutului si caracterului muncii, in sensul cresterii componentelor intelectuale ale muncii, amplificarii si complexita­tii acestora.

Cifra de afaceri realizata de societate a crescut in anul 2002 cu 321.852 mii lei fata de 2001 si in anul 2003 cu 709.238 mii lei fata de 2002.

Putem spune ca cifra de afaceri a crescut ca urmare a cresterii indicelui inflatiei, a cresterii preturilor componentelor lucrarilor de baza decontate cu beneficiarii pe baza situatiilor de lucrari, dar si a cresterii productivitatii muncii, determinate la randul ei prin utilizarea eficienta a timpului de lucru ca urmare a preluarii unor functii si sarcini de catre unii salariati in urma disponibilizarilor.

4.2. NIVELUL CALIFICARII FORTEI DE MUNCA

Formarea, perfectionarea si calificarea fortei de munca se exprima prin caracteristici calitative ( insusiri intelectuale, cunostinte generale si de specialitate), cantitative (varsta, vechime in munca) si afective ( atasamentul fata de intreprindere, relatiile in grupul de munca). Latura cantitativ structurala se intregeste cu cea calitativa, care se concretizeaza in performantele muncii ca factor al productiei. Nivelul de calificare al personalului reprezinta un aspect important, deoarece dimensionarea productiei si evolutia productivitatii muncii depind de nivelul calificarii fortei de munca.

Efectivul, calitatea (competenta), utilizarea timpului de munca, randamentul, reprezinta prin sine o dimensiune a potentialului economic al intreprinderii si, cuplate cu factorul tehnic-tehnologic genereaza un lant de efecte economice si financiare ce concura la capacitatea concurentiala a agentului economic, la viabilitatea acestuia.

Analiza fortei de munca cuprinde urmatoarele aspecte :

- structura fortei de munca din punct de vedere al calificarii si perfectionarii acesteia;

- evolutia gradului de calificare al salariatilor ;

- analiza concordantei dintre gradul de calificare a salariatilor si
gradul de complexitate a lucrarilor executate.

Calificarea presupune in primul rand asigurarea locurilor de munca cu executanti care sa aiba calificarea necesara in meseria, specialitatea sau functia corespunzatoare lucrarilor ce trebuie execu­tate. Nivelul calificarii se schimba in raport cu nivelul de dezvoltare a fortelor de productie si pentru aceasta ridicarea calificarii trebuie sa constituie o preocupare permanenta a fiecaruia pentru a se asigura concordanta intre utilajele folosite si nivelul de pregatire profesionala a celor ce le folosesc.

In ceea ce priveste structura fortei de munca pe forme de realizare a calificarii si perfectionarii, se poate face o grupare a fortei de munca pe principalele! forme de scolarizare astfel: absol­venti ai scolilor profesionale, absolventi ai liceelor de specialitate, specializare.

In analiza modului de utilizare a resurselor umane, potrivit calificarii, se studiaza si gradul de concordanta dintre califi­carea medie si complexitatea lucrarilor executate, asigurandu-se prin aceasta atat sporirea nivelului productivitatii muncii cat si cresterea nivelului calitativ al productiei.

Numar total muncitori

Coeficient mediu al   = =

muncitorilor direct productivi Numar munci­tori in acord

Coeficientul calificarii medii a muncitorilor direct productivi este de 2.65, iar coeficientul categoriilor medii a lucrarilor este de 2.98, ceea ce inseamna ca exista concordanta intre cei doi coeficienti, categoria medie a lucrarii fiind superioare categoriei calificarii medii. Totusi existenta unui decalaj mai mare intre coeficientul categoriei medii a lucrarilor si coeficientul calificarii medii a muncitorilor poate sa conduca la realizarea unor lucrari de calitate inferioara celei solicitate.

4.3. ANALIZA CHELTUIELILOR SALARIALE

Analiza situatiei generale a cheltuielilor cu personalul urmareste cunoasterea evolutiei si tendintei acestei categorii de cheltuieli in raport cu actiunea unor factori conjuncturali, folosindu-se ca indicatori ponderea in total cheltuieli si nivelul la 1000 lei venituri din exploatare.

Cat priveste structura cheltuielilor cu personalul, acesta poate avea mai multe criterii cum ar fii:

- elemente componente, salariile tarifare, sporurile acordate pe
categorii, taxa de protectie sociala, impozite ;

- categoriile de personal care sunt utile pentru marcarea mutatiilor care s-au propus in structura personalului;

- formele de salarizare practicate pentru a caracteriza evolutia
acestora.

Modelul folosit este :

Fs Ns Fe

x 1000 = (------- x------ ) x 1000

Ve Ve Ns

Cs = cheltuieli de salarizare

Fs = fond de salarii

Ve = venituri din exploatare

Ns = numar mediu de salariati

Modificarea cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare :

Acs2001= Cs1- Cso = 204.38 - 186.84 = +17.54 lei ACs2002=Cs2-Cs1 = 213.09 -204.38 = +8.71 lei

Ritmul de crestere al veniturilor din exploatare in anul 2002 fata de 2001 (1.278 ) se situeaza sub ritmul de crestere al salariilor (1.40 ). Aceeasi situatie se inregistreaza si in anul 2003 fata de 2002 unde ritmul de crestere al veniturilor este de 1.52, iar al salariilor este de 1.58. Cresterea cheltuielilor cu salariile fara a respecta ritmul de crestere al veniturilor este un aspect negativ.

Scaderea eficientei este redata de cresterea cheltuielilor salariale 186.84 lei la 204.38 lei si 204.38 lei la 213.09 lei.

Ca model multiplicativ putem folosi formula :

Ns Fs
Cs = (----x ---- ) x 1000 , unde N = numarul de salariati

Ve  N

CAPITOLUL 5.

ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI REALIZATI

Societatea concentreaza o complexitate de operatiuni economice si financiare care se reflecta in documentele contabile de sinteza sub forma fluxurilor si stocurilor.

Fluxurile au o influenta imediata asupra rezultatului exercitiului, in timp ce stocurile prezinta un impact temporar sau de durata asupra echilibrului financiar, a nevoii de finantare a operatiunilor de gestiune si in final asupra solvabilitatii intreprinderii.

Drept urmare analiza rezultatelor intreprinderii se va realiza pe baza contului de profit si pierdere (contul de rezultate). Contul de profit si pierdere regrupeaza, pe o perioada de gestiune data, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de imbogatire) si cheltuieli (ca surse de saracire).

In cadrul contului de profit si pierdere se disting doua categorii de fluxuri:

- fluxuri de venituri incasabile sau cheltuieli platibile

- fluxuri calculate.

Prima categorie majoreaza sau diminueaza rezultatul net si trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au o influenta decat asupra rezultatului, fara a afecta trezoreria intreprinderii decat sub incidenta unor aspecte fiscale (amortizari si provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea net contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau disparute, venituri nete din cesiuni etc.).

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, arata cum s-a ajuns de la starea initiala la ce finala, reflectat^ in bilant.

Conform cerintelor gestiunii financiare fiecare unitate patrimoniala este obligata nu numai sa acopere toate cheltuielile din venituri, ci si sa obtina si un anumit venit net, cat mai mare posibil, pe seama caruia sa asigure finantarea propriei dezvoltari, indeplinirea functiei sociale, cointeresarea salariatilor si sa participe la formarea fondurilor centralizate ale statului destinate finantarii nevoilor generale ale societatii.

5.1. VENITURILE INTREPRINDERII SI  ANALIZA LOR

Conform articolului nr. 98 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, emis de Ministerul de Finante in 1994 si republicat, principalele elemente care formeaza veniturile societatii sunt sumele sau valorile incasate sau de incasat, din :

- livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarile de servicii si din avantajele pe care unitatea ie-a consimtit sa le primeasca ;

- executarea unor obligatii legale sau contractuale din partea
tertilor;

- venituri exceptionale care nu sunt legate de activitatea curenta si se refera fie la operatiuni de gestiune (despagubiri si amenzi
incasate, donatii, salarii neridicate prescrise si alte venituri), fie la
operatiuni de capital (cotele parti de subventii pentru investitii
virate asupra rezultatului exercitiului, pretul de vanzare sau
cesiune al activelor imobilizate cedate, exclusive TVA, etc.).

In cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exercitiului se mai cuprind :

- productia stocata, reprezentand variatia in plus (cresterea) sau in minus (reducere) intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si productie in curs la finele perioadei (Sf) si valoarea initiala (Si) a acestora, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite ;

- productia imobilizata, reprezentand veniturile din productia de imobilizari, respectiv costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitatea patrimoniala pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale ;

diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se inregistreaza, dupa caz, la venituri din exploatare, financiare sau exceptionale, in situatia in care nu mai este justificata mentinerea acestora, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibila.

Contabilitatea generala clasifica veniturile, in functie de natura acestora in patru mari categorii :

Venituri din exploatare ;

Venituri financiare;

Venituri exceptionale ;

Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.

1. Venituri din exploatare au in componenta lor urmatoarele elemente:

Vanzarile. Se face distinctie intre vanzari de marfuri si productia vanduta. Vanzarile de marfuri privesc acele intreprinderi care cumpara marfuri pentru a le vinde fara a le transforma. Productia vanduta priveste intreprinderile industriale ce achizitioneaza materii prime, le transforma si vand produsele finite. Marimea vanzarilor este caracterizata de cifra de afaceri.

Productia stocata cuprinde variatiile de stocuri de produse finite si semifabricate.

Productia imobilizata reprezinta lucrarile efectuate de intreprindere pentru ea insasi si este formata din productia imobilizata corporala, imobilizari corporale obtinute din productie proprie si in curs, productie imobilizata corporala realizata pe cont propriu pentru nevoi proprii, lucrari si proiecte de cercetare, brevete, licente si alte drepturi realizate pe cont propriu.

Subventii de exploatare cuprinde subventiile primite de unitatea patrimoniala pentru acoperirea pierderilor, pentru diferentele de pret la produsele subventionate.

Alte venituri din exploatare formate din : venituri din creante recuperate de la clienti si debitori diversi, alte venituri.

Venituri din provizioane privind exploatarea evidentiaza veniturile obtinute din reluarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor, pentru deprecierea activelor circulante.

Fata de anul 2001 si anul 2002, veniturile din exploatare au crescut considerabil , crestere care s-a datorat in principal cifrei de afaceri , deci a productiei de baza realizata. Vanzarile de marfuri au avut si ele o contributie la aceasta crestere, ele inregistrand o valoare dubla in anul 2003 fata de anul 2002.

2. Veniturile financiare

Venituri din titluri si creante imobilizate formate din :

- venituri din participatii, adica dividendele incasate de agentul economic pentru participatiile la capitalul altor societati;

- venituri din imobilizari financiare, adica pretul de vanzare al imobilizarilor date;

- venituri din creante imobilizate, dobanzile aferente imprumuturilor pe termen lung, mediu, scurt altor societati comerciale;

Venituri din titluri de plasament cedate reprezinta diferenta favorabila dintre valoarea totala a titlurilor de plasament si pretul de cesiune.

Venituri din diferente de curs valutar , reprezinta diferentele favorabile de curs valutar rezultate din operatiunile curente efectuate in devize.

Alte venituri financiare cuprind :

veniturile din dobanzi pentru disponibilitatile din

venituri din sconturile obtinute de unitatea patrimoniala de la furnizorii sai;

- alte venituri ca diferenta dintre valoarea contabila si valoarea de piata a titlurilor de plasament imediat negociabile.

Dupa cum se observa societatea realizeaza venituri financiare in fiecare exercitiu financiar, pe seama diferentelor de curs valutar, ca urmare a constituirii depozitelor in valuta si cresterii cursului leu - $ si a dobanzilor incasate pentru disponibilitatile din conturile curente. In anul 20012se realizeaza o crestere totala a acestora cu 143.43% fata de nivelul anului 2001, cu cresteri la toate categoriile de venituri financiare preponderent fiind diferentele de curs valutar aferente depozitelor in valuta dar si dobanzile la vedere incasate pentru disponibilitatile din conturile curente .

Situatia se modifica radical 1a finele exercitiului financiar 2003 in care veniturile se realizeaza sub nivelul anului 2002 in proportie de numai 78.90% ca urmare in principal a lichidarii depozitelor in valuta datorita necesitatilor financiare urgente ocazionate de lipsa disponibilitatilor din contul curent, dar si a scaderii ratei dobanzilor pe piata financiar bancara atat pentru disponibilitatile in valuta cat si in lei, atat pentru depozitele la termen cat si la vedere.

La finele exercitiului financiar 2003 veniturile financiare s-au realizat cu 92.09% fata de nivelul anului 2002 in special pe seama cursului valutar si a ratei dobanzii pe piata financiar bancara.

5.2. CHELTUIELILE INTREPRINDERII SI ANALIZA LOR

Cheltuielile societatii (conform art. nr. 95 din regulamentul de aplicare al Legii contabilitatii) reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit pentru :

- consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de care
beneficiaza unitatea patrimoniala;

- executarea unor obligatii legale sau contractuale de catre unitatea patrimoniala;

- cheltuieli exceptionale.

In cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercitiului financiar se cuprind, de asemenea :

amortizarile si provizioanele constituite ;

- valoarea contabila a activelor cedate, distruse sau disparute.

Potrivit art. 96 din Legea contabilitatii 82/94, contabilitatea cheltuielilor se tine pe categorii de cheltuieli, dupa natura lor, care se grupeaza astfel:

1. Cheltuieli de exploatare

Aceste cheltuieli regrupeaza toate fluxurile ce privesc ex­ploatarea, activitatea de productie, normala si curenta a intreprinderii. In componenta lor intra urmatoarele elemente :

- costul marfurilor vandute a carui marime se calculeaza ca suma intre achizitionarile de marfuri aferente perioadei si variatia stocului de marfuri;

- materii prime si materiale consumabile ;

- combustibil, energie, apa ;

- alte cheltuieli materiale, cum sunt: cheltuieli cu obiecte de inventar, baracamente si amenajari provizorii, cheltuieli privind materialele nestocate, cheltuieli cu animalele si pasarile.

Suma acestor elemente reprezinta totalul cheltuielilor materiale.

- lucrari si servicii executate de terti, unde includem: cheltuieli cu intretinerea si reparatiile (cont 611), cheltuieli cu chirii si locatii de gestiune (cont 612), cheltuieli cu studii si cercetari (cont 614), si cheltuieli cu alte servicii executate de terti (cheltuieli cu : colaboratori, comisioanele si onorariile, protocol, reclama si publicitate, deplasari, detasari, transferari, taxe postale si de telecomunicatie, comisioane bancare);

- impozite, taxe si varsaminte asimilate cuprind : cheltuieli cu impozitul pe salarii, impozitul pe cladiri, alte impozite si taxe ;

- cheltuieli cu personalul formate din: salariile personalului, asigurari si protectie sociala (contributia unitarii la asigurarile sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj);

- alte cheltuieli de exploatare care cuprind pierderile din creante suportate de societate si alte cheltuieli de exploatare ;

- amortizari si provizioane (cont 681) suportate de agentul economic cum ar fi : amortizarea aferenta imobilizarilor corporale si necorporale, provizioane pentru riscuri si cheltuieli ce privesc exploatarea, provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale.

In cadrul SC CONSTRUCTIAconstructia SA cheltuielile de exploatare detin ponderea, avand legatura directa cu Obiectul de activitate al firmei, constituind astfel domeniul principal in care se pot initia si realiza cele mai importante masuri de sporire a eficientei economice.

In analiza cheltuielilor din exploatare se foloseste nivelul lor la 1000 lei venituri din exploatare, urmarindu-se dinamica si modificarile intervenite in structura cheltuielilor.

Pentru factorii de decizie din firma acest indicator ofera informatii privind identificarea categoriilor de cheltuieli care necesita o atentie deosebita.

Intrucat dinamica eficientei cheltuielilor de exploatare este cunoscuta din cele prezentate anterior, se va prezenta analiza structurala, in functie de natura cheltuielilor aferente productiei totale a exercitiului financiar, inclusiv a marfurilor vandute in corelatie cu valoarea lor.

In acest scop pe baza datelor din contul de profit si pierdere, si alte surse s-a intocmit Anexa nr. 1 din care rezulta urmatoarele :

- s-a inregistrat o crestere a cheltuielilor la 1000 de lei venituri in anul 2002 fata de 2001 cu 5.33 lei la 1000 de lei venituri si in anul 2003 cu 12.78 lei la 1000 de lei venituri fata da anul 2002 ;

- ponderile insemnate in cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare o au cheltuielile cu materii prime si materiale, lucrari, servicii executate de terti si salariile personalului;

- cheltuieli la 1000 lei venituri executate de terti au inregistrat scaderi importante de 71.64 lei respectiv 45.79 lei la 1000 lei venituri;

- urmare a diminuarii provizioanelor inregistrate in anul 2003 a influentat indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare cu 13.45 ;

- cresteri mari s-au inregistrat la costul marfurilor vandute ( 5.78 lei respectiv 14.33 lei ) si de asemenea la materii prime si materiale consumabile s-a inregistrat o crestere cu 11.80 lei respectiv cu 38.80 lei la 1000 lei venit datorita executarii unor lucrari de constructii-montaj cu pondere materiala mare in structura de deviz.

Este necesar sa se analizeze fiecare cheltuiala indiferent de evolutia lor, in scopul identificarii posibilitatilor de reducere a acestora. Analiza eficientei cheltuielilor de exploatare poate fi efectuata in raport de formarea veniturilor si nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.

2. Cheltuieli financiare

Au in componenta elementele :

- creante imobilizate (cont 663) cuprind valoarea pierderilor privind creantele legate de participatii;

- titluri de plasament (cont 664), reprezinta diferenta nefavorabila din vanzarea titlurilor de plasament calculata ca valoare totala a titlului de plasament si pretului de cesiune ;

- diferentele de curs valutar evidentiaza cheltuielile privind diferentele de curs valutar suportate de agentul economic si cuprind :

- diferente nefavorabile de curs valutar rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in valuta ;

- diferente nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor bancare in devize si a celor existente in casa.

- alte cheltuieli financiare ce includ cheltuieli privind dobanzile datorate (cont 666), cheltuieli privind sconturile acordate clientilor sau debitorilor pentru achitarea anticipata, alte cheltuieli financiare ;

- amortizari si provizioane ce includ valoarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli ce privesc activitatea financiara, provizioane pentru deprecierea imobilizarilor finaciare, valoarea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament.

In tabelul urmator sunt prezentate date privind cheltuielile financiare ale societatii :

5.3. EVOLUTIA RAPORTULUI VENITURI-CHELTUIELI

Contabilitatea permite efectuarea unei judecati de ansamblu asupra gestiunii intreprinderii si ofera sinteze ce pun in evidenta rezultatele activitatii desfasurate.

Analiza economico-financiara evidentiaza performantele agentului economic in termeni de rentabilitate si risc, performanta cu care s-a incheiat exercitiul anterior si cu care va incepe altul.

Neexistand un criteriu unic de apreciere a performantei financiare, in spatii mai largi sau mai restranse, cu accente corespunzatoare, se aduc in atentia agentului economic trei aspecte esentiale ale acesteia: performanta rezultatelor activitatii, evaluata prin soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare si riscul economic ; aprecierea structurii financiare actuale, prin analiza datelor de bilant; constatarea si explicarea evolutiei in timp sau/si in spatiu sectorial, a performantelor financiare, prin intermediul unui sistem de rate de eficienta considerate cele mai semnificative pentru gestiunea financiara a intreprinderii.

Rezultatele activitatii unei intreprinderi se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuielile aferente unei perioade de gestiune. Analiza rezultatelor firmei presupune doua momente :

1. Analiza formarii rezultatului;

2. Analiza repartizarii rezultatului.

In final cele doua momente se concretizeaza in calcularea soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare.

Formarea si repartizarea rezultatului are ca document de baza in analiza acestuia situatia contului de profit si pierdere (anexa la bilant). Contul de profit si pierdere regrupeaza, pe o perioada de gestiune data, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de imbogatire) si cheltuieli (ca surse de saracire). In cadrul contului de profit si pierdere se disting doua categorii de fluxuri: fluxuri de venituri incasabile/cheltuieli platibile si fluxuri calculate.

Prima categorie majoreaza/diminueaza rezultatul net si trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au influenta decat asupra rezultatului, fara a afecta trezoreria intreprinderii decat sub incidenta unor aspecte fiscale (amortizari si provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau disparute, venituri nete din cesiuni, etc.).

Continutul informational al contului de profit si pierdere permite evidentierea unor indicatori privind activitatea intreprinderii, sub aspectul volumului si al rentabilitatii acesteia.

5.3.1. ANALIZA FORMARII REZULTATULUI

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati permite determinarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa remunereze factorii de productie si sa finalizeze activitatile viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune. Aceste solduri reprezinta de fapt palierele succesive in formarea rezultatului final.

Constructia in trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator si anume productia exercitiului si incheind cu cel mai sintetic si anume profitul exercitiului, a determinat denumirea acestora de « cascada a soldurilor intermediare de gestiune ».

Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare. Pentru calculul acestor indicatori consideram necesar o prezentare a modului de determinare al acestora:

1. Marja comerciala (MC) reprezinta primul sold intermediar de gestiune si se refera la activitatea comerciala desfasurata de intreprindere. Pentru o intreprindere cu profil comercial marja comerciala este un indicator esential stabilita ca diferenta intre pretul de vanzare al marfurilor si costul de cumparare al marfurilor vandute. Costul de cumparare al marfurilor vandute (revandute) include si pretul de cumparare (pret fara TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumparare - cheltuieli cu transportul, cheltuieli vamale, etc. si corectat cu variatia stocurilor de marfuri :

MC = Vanzari marfuri - Costul marfurilor vandute

Din analiza datelor se observa ca marja a crescut in 2002 fata de 2001 cu 27.50 procente si valoric cu 1473010 mii lei. In anul 2003 fata de anul precedent marja comerciala a scazut cu 174138 mii lei, cu toate ca veniturile din vanzarea marfurilor au inregistrat o crestere cu 202%. Aceasta s-a datorat urmatoarelor cauze:

- din productia de constructii-montaj incasata in suma de 2122991015 mii lei, 859500257 mii lei a fost incasata prin compensare, respective 40.5%.

Astfel lucrarile de constructii-montaj executate pentru SC CONSTRUCTIAelectrica SA si SC Termoelectrica SA (principalii clienti ai societatii) se deconteaza in proportie de 60% prin compensare (din surse proprii) si de 40% prin lichiditati (din fond special).

- societatea a fost nevoita sa aprovizioneze bunuri pe care le-a valorificat cu o rata a profitului mica (avand in vedere si puterea scazuta de cumparare pe piata nationala), in vederea activitatii cu prioritate a salvarilor dobanzilor bancare, a obligatiilor catre buget.

2. Productia exercitiului care caracterizeaza activitatea totala a societatii. Se determina ca suma intre productia vanduta si productia stocata din activitatea de industrie).

Productia exercitiului a crescut in anul 2002 fata de 2001 cu 291197662 mii lei si in anul 2003 fata de 2002 cu 662959668 mii lei.

3. Valoarea adaugata (VA) exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie (forta de munca si capital) peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terti (valoarea materiilor si materialelor, energiei si aservi ci i lor achizitionate), in cadrul activitatii curente a societatii. Aceasta valoare reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi sau indirecti la activitatea economica a societatii :

- remunerarea muncii prin salarii, indemnizatii, premii, cheltuieli sociale;

- remunerarea statului prin impozite, taxe si varsaminte asimilate ;

- remunerarea creditelor prin dobanzi si comisioane platite ;

remunerarea capitalului propriu prin dividende platite actionarilor.

Generic definita, valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre productia obtinuta (marja comerciala si productia exercitiului fara subventii de exploatare) si consumurile intermediare (furnizate de terti).

VALOAREA = PRODUCTIA + MARJA - CONSUMURILE
ADAUGATA EXERCITIULUI CALCULATA EXTERNE

4. Excedentul brut al exploatarii este rezultatul obtinut in urma operatiilor de exploatare inainte de a se lua in calcul veniturile si cheltuielile financiare si veniturile si cheltuielile cu amortizarile si provizioanele . Exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, operatii ce sunt strict legate de productia industriala, de activitatea comerciala sau de prestari servicii, constituind resursa principala a intreprinderii, cu influenta hotaratoare asupra rentabilitatii economice si a capacitatii potentiale de autofinantare a investitiilor. El se poate determina astfel:

EBE = (VA + Subventii de exploatare primite) - [Cheltuieli cu personalul + Impozite, taxe si varsaminte asimilate (cu exceptia impozitului pe profit)].

Excedentul brut al exploatarii a inregistrat urmatoarele acumulari brute :

in anul 2001 120559167 mii lei

in anul 2002 176322480 mii lei - creste cu 55763313 mii lei fata de anul 2001

- in anul 2003 213292471 mii lei - creste cu 36969999 mii lei fata de anul 2002

Aceste cresteri au avut o influenta hotaratoare asupra rentabilitatii finale si a capacitatii de dezvoltare a SC CONSTRUCTIAconstructia SA. Astfel s-a permis reinnoirea imobilizarilor firmei prin amortizare, acoperirea riscurilor firmei din provizioane constituite.

Analiza economico-financiara efectuata pe baza soldurilor intermediare de gestiune arata ca SC CONSTRUCTIAconstructia SA are performanta in ceea ce priveste capacitatea actuala si in perspectiva de a genera profit, ca singura sursa care va amplifica activitatea firmei.

5.3.2 ANALIZA REPARTIZARII REZULTATULUI

Analiza repartizarii rezultatului isi propune sa calculeze o serie de indicatori care sa evidentieze diferitele niveluri de rezultate.

1. Rezultatul exploatarii arata marimea absoluta a rentabilitatii exploatarii, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate)

SC CONSTRUCTIAconstructia SA a inregistrat in anul 2001 o rentabilitate a exploatarii in valoare de 97222589 mii lei, in anul 2002 o crestere cu 17236095 mii lei, iar in anul 2003 fata de anul 2002 o crestere cu 46882049 mii lei.

Rezultatul curent fiind rezultatul tuturor operatiunilor ale SC CONSTRUCTIAconstructia SA a fost in anul 2001 de 76820651 mii lei, in anul 2002 a crescut cu 14.20 procente si in anul 2003 a inregistrat o valoare de 145564129 mii lei cu o crestere de 65.93 procente.

Rezultatul curent al SC CONSTRUCTIAconstructia SA a fost perturbat de elemente exceptionale (costuri din majorari si penalitati pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale) care au influentat negativ rezultatul exercitiului.

2. Profitul din exploatare (Pe) exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, si poate fi stabilit ca o diferenta intre excedentul brut al exploatarii, provizioane, alte venituri si amortizarea, provizioane, alte cheltuieli:

PE = EBE + Provizioane + Alte venituri - Amortisment - Alte chelt. Prin specificul activitatii ei societatea concentreaza cea mai mare parte a activitatii ei in activitatea de baza (de exploatare).

3) Profitul curent (Pe) exprima profitul exploatarii diminuat in acest caz cu pierderea financiara cauzata in principal de cheltuieli cu dobanzile bancare ocazionate de perceperea dobanzilor la imprumuturile pe termen scurt angajate de societate in cursul anului:

Pe = PE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

4. Profitul din activitatea exceptionala care in cazul societatii reprezinta de fapt o pierdere generata de cheltuieli cu amenzile si penalitatile platibile la bugetul statului si de neplata in termen a obligatiilor fiscale.

5.4. PROFITUL - FORMA DE MANIFESTARE

SA ECHILIBRULUI FINANCIAR GENERAL

Profitul, ca indicator absolut (de marime) al rentabilitatii, constituie premisa si consecinta unei « afaceri ».

Ca premisa, se are in vedere faptul ca initierea unei afaceri, implica o anumita investitie, iar consecinta o constituie rezultatul asteptat de investitor. Cu cat rezultatul este mai mare, cu atat se formeaza noi surse disponibile pentru alte investitii.

Intre nivelul costurilor si profit exista o relatie invers proportionala, deoarece la un pret practicat pe piata, cu cat nivelul costurilor este mai mic, cu atat profitul este mai mare si invers.

Preocuparea managerilor si agentilor economici pentru maximizarea masei si a ratei profitului constituie in acelasi timp o preocupare pentru identificarea cailor si solutiilor pentru reducerea costului de prelucrare, calea cea mai indicata pentru atingerea obiectivului mentionat.

Masa profitului, una din laturile care-1 caracterizeaza, este expresia baneasca a totalitatii profitului obtinut de o unitate economica si ar trebui sa constituie pentru manageri si intreprinzatori, obiectivul esential vizat in desfasurarea proceselor economice.

Prin cresterea cifrei de afacere, masa profitului primeste impulsurile necesare de crestere, dar si prin reducerea costului pe unitatea de produs se obtine un plus de profit ce contribuie la sporirea masei acestuia.

Rata profitului este o expresie matematica relativa, ce arata gradul de rentabilitate al unei unitati economice sau al unui produs. Rata poate fi calculata la capitalul avansat, ca profit raportat la cifra de afaceri, sau la costuri, ca profit raportat la costuri, formula ce da imaginea rentabilitatii unitatii economice.

Orice intreprinzator care vizeaza maximizarea profitului pe perioade scurte sau lungi, isi stabileste o strategie din care nu poate lipsi inovatia tehnica. Se utilizeaza diverse metode de profit:

- normal, economic,contabil, super profit. Important este faptul ca profitul reprezinta diferenta dintre venitul obtinut de o firma si costul de productie al acesteia.

In relatia cost-profit, esential este ca nivelul costurilor nu trebuie sa constituie o platforma pentru rata profitului, ci sa reflecte un permanent front de actiune, pentru ca prin reducerea lui datorita ingeniozitatii si efortului propriu al intreprinzatorului, rata profitului pe produs sa poata creste.

Analizand datele despre SC CONSTRUCTIAconstructia SA rezulta urmatoarele aspecte cu privire la profit:

- veniturile totale au inregistrat in anul 2002 o crestere in valoare absoluta cu 343 mii. lei, iar procentual cu 130% si in anul 2003 fatade 2001 cu 717.9 mii. lei.

Ponderea o detin veniturile din exploatare care au inregistrat o crestere in anul 2003 fata de anul 2002 de 155.89%.

In tabloul veniturilor majoritatea provin din activitatea de constructii-montaj astfel :

in anul 2001 s-au realizat 994991 mii. lei

in anul 2002 s-au realizat 1279698 mii. lei

in anul 2003 s-au realizat 1861757 mii. lei.

cheltuielile totale se situeaza sub nivelul veniturilor realizate astfel ca societatea a inregistrat in anul 2001 un profit brut de 63523.5 mii. lei, in anul 2002 82320.9 mii. lei si in anul 2003 123727.8 mii. lei.

Din activitatea de exploatare (activitate productive) veniturile realizate au adus un profit de 97222.5 mii. lei in anul 2001, de 114458.7 mii. lei in anul 2002 si de 161340.7 mii. lei in anul 2003 cu o rata a profitului de 8.79%, 8.10% si respectiv 7.51%. Din profitul susmentionat s-au suportat pierderile financiare si exceptionale :

PIERDERE PIERDERE

FINANCIARA EXCEPTIONALA

Anul 2001 20401.9 mii. lei 13297.1 mii. lei

Anul 2002 26733.1 mii. lei 5404.7 mii. lei

Anul 2003 14776.6 mii. lei 22836.3 mii. Lei

Lipsa de lichiditati din cursul celor trei ani ca urmare a blocajului financiar generalizat in Romania, a dus la incasarea cu mari intarzieri a creantelor de la beneficiari in majoritate bugetari, care au produs greutati deosebite privind sustinerea financiara a activitatii productive si plata obligatiilor catre stat.

Astfel societatea a contractat credite pentru care in cei trei ani de activitate s-au platit dobanzi bancare de 127132 mii. lei.

Pierderea exceptionala inregistrata s-a datorat calcularii de catre organele fiscale a majorarilor pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale.

Cu toate greutatile intampinate in cursul celor trei ani, societatea a incheiat exercitiile financiare in conditii de profitabilitate.

Echilibrul financiar general este respectat daca rentabilitatea societatii compenseaza riscul asumat in derularea activitatilor angajate, risc ce este dependent de modul in care actioneaza factorii economici si politica financiara aplicata in cursul exercitiului financiar. Sub aspect economic, profitul societatii este influentat de rata rentabilitatii tuturor fondurilor proprii investite. Rentabilitatea va fi cu atat mai mare cu cat va fi cifra de afaceri mai mare.

5.5. ANALIZA RENTABILI TA TU PRIN SISTEMUL DE RA TE

Rentabilitatea ca forma sintetica de caracterizare a eficientei economice, se poate exprima atat in mod absolut prin marimea profitului, cat si relativ prin rata rentabilitatii care exprima gradul in care capitalul sau folosirea resurselor aduc profit.

Ratele de rentabilitate evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale societatilor, permitand compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora.

Ratele de rentabilitate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute si eforturile depuse pentru obtinerea lor. De asemenea, masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii (rentabilitate comerciala) si a mijloacelor economice (rentabilitate economica) sau financiare (rentabilitate financiara).

Deci rentabilitatea firmei va fi analizata prin cele trei categorii de rate :

rate de rentabilitate comerciala ;

rate de rentabilitate economica ;

rate de rentabilitate financiara ;

5.5.1. RATE DE RENTABILITATE COMERCIALA

Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

Exista astfel urmatoarele categorii de rate :

1. Rata marjei comerciale care pune in evidenta strategia comerciala a societatii:

Marja comerciala

Rmc =----- ----- -----------------x 100

Vanzari marfuri

Marja comerciala = Vanzari de marfuri - Costul marfurilor vandute

Aceasta marja apreciaza influenta constrangerilor pietei si na politicii preturilor de vanzare.

Pt. Anul 2001 : MC = 5356371 , Rmc = 15.64%

Pt. Anul 2002 : MC = 6829381 , Rmc = 13.14%

Pt. Anul 2003 : MC = 6655243 , Rmc = 6.33%

Se poate observa ca rata marjei comerciale este redusa si scade in continuare ceea ce implica cheltuieli generale riguroase si deci recurgerea la forme de distribuire a marfurilor care permit reducerea costurilor privind personalul si economii asupra cheltuielilor de transport, stocaj.

2. Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE, masoara nivelul rezultatului brut de exploatare, independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale.

EBE

Rata EBE =......x 100

CA

Pt. anul 2001 Rata EBE =11.11%

Pt. anul 2002 Rata EBE = 12.53%

Pt. anul 2003 Rata EBE = 10.07%

Aceasta rata indica atitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit. Faptul ca valoarea acestei rate este redusa inseamna ca societatea nu are posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor sale.

Faptul ca rata a crescut in anul 2002 fata de anul 2001 inseamna ca a avut loc o crestere a productivitatii, iar faptul ca ea a scazut in 2003 fata de 2002 degaja o impovarare referitoare la costurile exploatarii.

3.Rata marjei nete, exprima eficienta globala a firmei, respectiv capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei:

Rezultatul net al exercitiului

Rata marjei nete =-------- ----- ------ -----x 100

Cifra de afaceri

Pt. anul 2001 Rata marjei nete = 3.07%

Pt. anul 2002 Rata marjei nete = 3.67%

Pt. anul 2003 Rata marjei nete = 4.16%

4.Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatarii, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ, comercial, fara influenta rezultatului financiar si exceptional:

Rezultatul exploatarii

Rata marjei nete de exploatare =----- ----- --------- ----- --------x 100

Cifra de afaceri

Pt. Anul 2001 Rata marjei nete de exploatare = 8.96%

Pt. Anul 2002 Rata marjei nete de exploatare = 8.13%

Pt. Anul 2003 Rata marjei nete de exploatare = 7.62%.

5.5.2 RATE DE RENTABILITATE ECONOMICA

Rata rentabilitatii economice are a acceptiune mai larga, vizand eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a societatii.

Rentabilitatea economica se determina in functie de rezultatele activitatii economice obtinute, dar si in functie de capitalurile investite. 1. Rentabilitatea capitalurilor investite :

Profit din exploatare

1.1. Rentabilitatea neta =-------- ----- ------ ---

Capit. Investite

Rentabilitatea neta exprima profitul obtinut efectiv din activitatea de exploatare in raport cu capitalurile investite de societate. Capitalurile investite asupra carora se analizeaza profitabilitatea reprezinta de fapt capitalul propriu angajat de societate in cadrul exercitiului si este format din activele fixe brute, disponibilitatile detinute de societate si necesarul de fond de rulment al acesteia.

Cresterea rentabilitatii este rezultatul cresterii profitului din exploatare, dar si a capitalurilor investite, care au crescut in cursul exercitiului ca urmare a reinvestirii dividendelor cuvenite actionarilor conform Hotararii AGA, valoare ce a influentat cresterea capitalului social al societatii.

EBE

Rentabilitatea bruta =

Capitaluri investite

Rata rentabilitatii brute exprima rezultatul excedentului de exploatare in raport cu capitalurile investite. Rata rentabilitatii astfel determinate este de 53.39% pentru anul 2000, de 68.57% in anul 2002 si de 49.24% pentru anul 2003.

Situatia favorabila se prezinta atunci cand rezultatul raportului este mai mare decat rata inflatiei. Cresterea rentabilitatii s-a datorat in special cresterii profitului brut al exploatarii.

EBE

1.3.Rentabilitatea activelor fixe = 

Active fixe corporale

2. Rentabilitatea rezultatelor activitatii:

Profit din exploatare

2.1.Rentabilitatea neta = 

Cifra de afaceri

Rata rentabilitatii exprima deci rezultatul profitului obtinut in raport cu cifra de afaceri. Nivelul acestor rate fiind mai mare decat zero, reflecta o situatie buna permitandu-se mentinerea societatii.

Pentru a reflecta o situatie pozitiva nivelul acestor rate trebuie sa fie mai mare de 15%.

Rentabilitatea economica poate fi pusa in relatie directa si cu rentabilitatea factorului munca oferita de rata marjei asupra valorii adaugate (diferenta dintre valoarea adaugata si cheltuielile de personal), cu productivitatea activelor fixe (exprimata prin valoarea adaugata ce revine la 1 leu imobilizari) si cu structura investitiei (oferita de coeficientul investitiilor strategice).

Valoarea adaugata

Productivitatea activelor fixe =

Imobilizari

Rentabilitatea economica poate fi majorata, fie prin cresterea marjei asupra valorii adaugate, fie prin cresterea productivitatii activelor fixe sau prin cresterea gradului de imobilizare a capitalului economic, fie actionand simultan asupra celor trei factori.

5.5.3. RATE DE RENTABILITATE FINANCIARA

Rata financiara reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in cursul activitatii desfasurate.

Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea activelor sau a reinvestirii totale sau partiale ce le revin de drept.

De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, in masura in care in cursul exercitiului au avut loc modificari, iar la numarator figureaza rezultatul net.

Profit net

1.Rentabilitatea financiara neta =----- ----- ----------

Capital propriu

Profit curent inaintea de impozitare

2.Rentabilitatea financiara =

(inaintea impozitarii) Capital propriu

Dividende

3.Randamentul capitalului propriu =----- ----- --------- ----- -----

Capital propriu

Rentabilitatea financiara, exprimata prin relatia 3 , remunereaza actionarii fie prin acordarea de dividende, fie sub forma afectarii (majorarii) rezervelor, care reprezinta o crestere a averii proprietarilor (prin incorporarea lor in capital) si deci o crestere a valorii intrisece a actiunilor.

5.6. PRAGUL DE RENTABILITATE

Pragul de rentabilitate este un indicator foarte important pentru ca ofera informatii privind nivelul minim al activitatii necesar pentru a obtine profit, permite anticiparea profitului, indica intr-o anumita masura variatia profitului fata de variatia vanzarilor (cifra de afaceri) a costurilor fixe sau variabile.

Analiza pragului de rentabilitate ofera informatii interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai putin din punct de vedere al realitatii economice, datorita urmatoarelor considerente :

presupun o cerere limitata la preturi fixe cat si randamente
constante ;

orizontul pe care ii au in vedere este scurt si nu determina
modificari in structura productiei. In realitate separatia in cheltuieli fixe si variabile nu ramane constanta in timp si nici pentru variatii mai mari ale cifrei de afaceri.

Cu toate aceste limite calculul pragului de rentabilitate este utilizat de conducerea intreprinderii datorita faptului ca :

furnizeaza informatii cu privire la nivelul minim de activitate
necesar pentru a obtine profit;

permite sub diferite ipostaze anticiparea profitului;

este un instrument ce ajuta la luare deciziilor privind investitiile
pentru produse noi, investitii de modernizare sau dezvoltare ;

ofera explicatii privind abaterile de la previziune si realizari.

In acest sens punctul critic indica printr-o anumita masura faptul ca o scadere a profitului este datorata scaderii vanzarilor, unor cresteri a cheltuielilor fixe sau variabile.

Analiza pragului de rentabilitate presupune separarea cheltuielilor din contul de profit si pierdere in cheltuieli fixe independente de variatia cifrei de afaceri si in cheltuieli variabile in raport cu cifra de afaceri sau productia realizata. Pe termen scurt, cheltuielile variabile se modifica direct proportional cu volumul productiei. Deci, evolutia lor urmeaza o functie de tip liniar, iar cheltuielile fixe raman constante. In categoria costurilor variabile se cuprind cheltuielile cu caracter direct in raport cu obiectul de calculatie cum ar fi : cheltuieli cu materii prime si materiale, precum si cele cu manopera directa, etc. Exista insa si cheltuieli indirecte al caror nivel se modifica proportional cu volumul productiei. Este vorba de consumul de energie electrica in scopuri tehnologice.

Costurile fixe raman constante pentru anumite niveluri de activitate in cadrul unui interval de timp determinat. In cadrul acestor costuri se cuprind cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate si in general cheltuieli de administratie, precum si o serie de taxe. Deci, costurile fixe raman constante pentru un anumit nivel de activitate pe cand, la nivel unitar, descresc o data cu sporirea volumului de productie realizata.

Denumit si «cifra de afaceri critica» sau punct mort operational, pragul de rentabilitate permite determinarea cifrei de afaceri care acopera cheltuielile de exploatare pentru care rezultatul activitatii este nul.

Nivelul pragului de rentabilitate evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze societatea pentru a nu lucra in pierdere. Acest nivel reprezinta punctul critic (punctul mort) al activitatii.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dupa caz, in unitati fizice sau valorice. Avand in vedere specificul activitatii societatii am determinat pragul de rentabilitate in unitati valorice.

Determinarea pragului de rentabilitate exprimat prin numarul de zile se determina ca raport intre pragul de rentabilitate aferent cifrei de afaceri pentru care rezultatul este nul si cifra de afaceri obtinuta pe intreaga perioada de activitate. Structura cheltuielilor si in special repartitia acestora in fixe si variabile in raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta asupra rentabilitatii, motiv pentru care este necesar o evaluare a riscului de exploatare.

Evaluarea riscului de exploatare se poate determina prin trei indicatori si anume :

1. Prin rata care exprima direct riscul de exploatare care se determina ca raport intre cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate si cifra de afaceri reala. Cu cat acest indicator este mai mare cu atat riscul de exploatare este mai ridicat :

CA aferenta pragului de rentabilitate

Rata riscului =-------- ----- ------ ----- ----- ----

CA

2. Prin indicele de securitate care evidentiaza marja de securitate de care dispune societatea si se exprima prin raportul dintre diferenta intre cifra de afaceri reala si cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate. Cu cat rezultatul este mai mare cu atat securitatea este mai solida :

CA - CA aferenta pragului de rentabilitate

Indicele de securitate =-------- ----- ------ ----- ----- -----

CA

Despre cei doi indicatori putem spune ca atunci cand unul este mare celalalt este mic. Dupa rezultatele obtinute conform tabelului, rata riscului de exploatare este foarte mica pentru anul 2003 si anume 19.52% ceea ce creste indicele de securitate la 80.48%. Deci in anul 2003 societatea s-a confruntat cu riscuri mici.

Riscurile de exploatare sunt mai mari in anul 2002 fata de ceilalti ani si anume de 22.66%, dar securitatea este de 77.34% 3. Indicatorul de pozitie fata de pragul de rentabilitate calculata atat in valoare absoluta cat si relativa dupa cum urmeaza :

- pozitia absoluta determinata intre cifra de afaceri reala si cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate ;

- pozitia relativa determinata prin raportul dintre diferenta intre cifra de afaceri reala si cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate.

Pozitia absoluta (flexibilitatea) evidentiaza capacitatea unei intreprinderi de a-si adapta productia la cerintele pietei. O valoare ridicata a acestui indicator reflecta o flexibilitate ridicata, fapt ce conduce la reducerea riscului de exploatare.

O valoare ridicata a pozitiei relative (volatilitatea) reflecta un risc redus in conditiile unei valori ridicate a acestuia.

Studiile realizate in economiile occidentale apreciaza situatia intreprinderii in raport de pragul de rentabilitate astfel:

- situatie instabila, daca cifra de afaceri reala este cu mai putin de 10% peste nivelul pragului de rentabilitate ;

- situatie stabila, daca cifra de afaceri reala este cu 20% peste nivelul punctului critic ;

- situatie confortabila in conditiile in care cifra de afaceri reala depaseste punctul critic cu peste 20%.

Se observa ca pentru unitatea analizata, in ani 2001 si 2002, cifra de afaceri depaseste punctul critic cu peste 20%, astfel ca putem aprecia pentru aceasta o situatie confortabila. In anul 2003 se observa ca cifra de afaceri se situeaza cu putin sub 20%, rezultatul unei usoare instabilitati a societatii.

Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat, adica cifra de afaceri minima pentru care societatea sa fie profitabila. Pentru acesta ne propunem evidentierea levierului exploatarii sau coeficientul de elasticitate al exploatarii, determinat conform relatiei urmatoare :

CA

Levierul exploatarii =

CA - CA aferenta pragului de rentabilitate

Cu acest indicator se poate determina sensibilitatea rezultatului din exploatare la variatia activitatii si dependenta riscului economic de variatie a cifrei de afaceri si de pozitia ei fata de pragul de rentabilitate.

In concluzie, levierul exploatarii este determinat atat de marimea cheltuielilor fixe cat si de pozitia cifrei de afaceri fata de pragul de rentabilitate. Levierul exploatarii este cu atat mai mare cu cat cheltuielile fixe sunt mai mari.

O intreprindere cu cheltuieli fixe mari este mult mai supusa riscului si mai flexibila la variatiile pietei.

Se observa ca la un nivel al cheltuielilor fixe, mai mare in anul 2003 fata de anul 2002 si fata de anul 2001, precum si la o cifra de afaceri mai mare in 2003 fata de ceilalti ani analizati, pierderea activitatii de exploatare in raport cu pragul de rentabilitate este mai mare in anul 2001 fata de anii 2001A2 si 2003 si mai mic in anul 2003 fata de ceilalti doi ani.

Indepartarea cifrei de afaceri de pragul de rentabilitate inregistreaza o diminuare a elasticitatii si o scadere a riscului, dupa cum apropierea de pragul de rentabilitate inregistreze o crestere.

Levierul exploatarii in anul 2003 este mai scazut fata de anul 2001 si fata de anul 2002.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII SI PROPUNERI

6.1. CONCLUZII

Din cele prezentate anterior observam ca o problema importanta care trebuie sa stea in atentia conducerii unitatii, o constituie asigurarea echilibrului dintre nevoi si resurse care influenteaza considerabil activitatea de exploatare si implicit a rezultatelor. De aceea obiectul deciziei de finantare ii constituie selectia si mobilizarea operativa a resurselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurarii acestora in conditii de reducere a riscului.

Trebuie asigurata rezolvarea ecuatiei nevoia de finantare a activelor circulante = surse de finantare a acestora in conditii de eficienta economico-financiara, de armonizare a relatiei rentabilitate-lichiditate si dimensionare a riscului.

Asigurarea surselor proprii ramane totusi cea mai sigura sursa de finantare, ce determina autonomia financiara si elimina riscul retragerii fortuite a capitalurilor.

Principala caracteristica a activelor circulante este lichiditatea ridicata a acestora si deci, posibilitatea acoperirii operative din incasari a datoriilor si efectuarii unor plasamente de trezorerie si a pastrarii unor rezerve lichide in conturile de disponibil in banca si in casa.

Pentru realizarea acestui fapt trebuie actionat in special pe incasarea creantelor restante, concomitent cu realizarea productiei si deci reinnoirea permanenta a creantelor.

Desi din punct de vedere economic societatea este viabila, uneori foarte puternic, in conditiile unei cresteri economice accelerate au crescut foarte mult activele circulante, in special creantele-clienti, ce au determinat aparitia nevoilor suplimentare de finantat pe termen scurt, de unde si apelarea la creditele bancare.

Obiectivul si scopul final al societatii pot fi abordate de pe pozitii diferite. In primul rand este important maximizarea profitului, sporirea diferentelor dintre venituri si cheltuieli, prin rationalizarea deciziilor financiare care pot sa permita atingerea acestui scop. In al doilea rand trebuie sa se tina seama de activitatea manageriala care vizeaza cu precadere obtinerea cresterii economice, a echilibrului financiar si a lichiditatii financiare - rentabilitatea ramanand totusi un deziderat important.

Ceea ce este de remarcat la piata de desfacere a societatii, este faptul ca cerintele clientului traditional (Conel SA) au scazut si vor scadea in perspectiva imediata. Actuala politica de piata a SC CONSTRUCTIAconstructia SA este indreptata in doua directii:

Retehnologizarea si implicit cresterea calitatii si competitivitatii in activitatea de baza.

Diversificarea categoriilor de lucrari si penetrarea pe noi piete din tara si din strainatate.

Se constata pe piata interna o continua crestere a concurentei, atat datorita reducerii volumului de investitii, cat si aparitia unei noi firme concurente (private). Societatea este si ramane in continuare competitiva pe piata interna. Efortul de mentinere a pozitiei in competitivitate s-a observat incepand cu semestrul II al anului 1995 cand societatea s-a privatizat.

Previziunile in domeniul investitiilor specifice clientilor traditionali ai societatii nu sunt prea optimiste, motiv pentru care societatea participa la licitatii gasind noi clienti potentiali in profilul existent.

Datorita traditiei si competentei dovedite in cei 51 de ani de activitate, societatea a hotarat aplicarea unei politici in domeniul calitatii care are ca obiective generale urmatoarele :

- mentinerea reputatiei societatii pe piata constructorilor ;

- satisfacerea deplina a tuturor cerintelor exprimate si implicit ale clientilor la preturile cele mai competitive si avantajoase ;

- castigarea increderii clientilor ;

6.2. PROPUNERI DE CRESTEREA EFICIENTEI ACTIVITATII

diversificarea activitatii de constructii prin prospectarea pietei locale in vederea contractarii de noi lucrari civile si industriale care sa conduca la o crestere corespunzatoare a cifrei de afaceri;

- diversificarea activitatii comerciale prin crearea unei retele de magazine en-gross si cu amanuntul pentru vanzarea materialelor disponibile din depozite, a celor cu miscare lenta sau fara miscare, a unor magazine alimentare si bufete, deschiderea unor statii PECO, care sa conduca la cresterea veniturilor din vanzarea marfurilor si implicit a cifrei de afaceri;

- cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie a sectiilor si atelierelor prin executarea de lucrari si produse finite catre terti pentru ceea ce depaseste nevoile lucrarilor de baza ;

- cresterea productivitatii muncii prin dotarea bazei tehnico - materiale cu tehnologii performante in corelatie cu ridicarea gradului de calificare a fortei de munca; totodata recalificarea fortei de munca permite adaptarea acesteia si la alte lucrari si servicii de scurta durata executate pentru terti;

- imbunatatirea sistemului de conducere si organizare a activitatii desfasurate prin participarea la cursuri de management si aplicarea in practica a tehnicilor de conducere la fiecare nivel ierarhic ; stabilirea clara si precisa a persoanelor care raspund de realizarea anumitor activitati intermediare sau finale, a cauzelor sau efectelor care nu au generat rentabilitatea scontata; luarea deciziilor cu privire la alocarea resurselor si la organizarea activitatilor economice ;

- reducerea cheltuielilor pe fiecare loc de cheltuiala in parte prin eliminarea pierderilor produse de mersul in gol al utilajelor, avand in vedere faptul ca cea mai mare parte a activitatii de constructii se realizeaza cu utilaje proprii;

- reducerea cheltuielilor privind transportul auto intre subunitati prin stabilirea sarcinilor precise pentru cursele auto efectuate si stabilirea raspunderii personale pentru depasirea costurilor la fiecare auto in parte ;

- reducerea cheltuielilor indirecte prin dimensionarea personalului TESA si indirecti productivi; eliminarea lucrarilor manuale, a timpului de lucru necesar, a intocmirii si vehicularii documentelor informationale intre compartimente, precum si intre acestea si conducere, se poate realiza prin dotarea corespunzatoare cu tehnica de calcul care va conduce la imbunatatirea sistemului informational (lucru in retea) prin
posibilitatea adoptarii deciziilor (de productie, organizare, salarizare, evolutia consumurilor, etc.) in timp util si la obiect de catre organele de conducere ;

- recuperarea partiala a unor cheltuieli efectuate pentru personalul propriu; retinerea din drepturile salariale a contravalorii transportului la si de la locul de munca, a contravalorii consumului de energie electrica , chirii, alte cheltuieli gospodaresti pentru personalul cazat in colonii; recuperarea altor cheltuieli care depasesc prevederile Contractului colectiv de munca;

- infiintarea unui serviciu de analize economice care sa efectueze o analiza periodica a activitatilor economice realizate, prin delimitarea costurilor pe fiecare investitie in parte, pe feluri de activitate si loc de cheltuiala din cadrul fiecarei investitii, pe sectii si ateliere, pe structuri de activitati, compararea acestora cu veniturile realizate si stabilirea rezultatelor, a gradului de realizare si rentabilitate obtinut; determinarea cauzelor si efectelor care au condus la realizare sau nerealizarea rezultatelor scontate, adoptarea deciziilor de rectificare a deficientelor constatate si urmarirea aplicarii lor pentru redresarea activitatilor respective si a rezultatelor care se vor obtine ;

- implicarea oficiului juridic in actiunea de incasare a creantelor restante prin inaintarea la organele judecatoresti a notificarilor de intarziere si recuperarea integrala a sumelor de incasat, inclusiv a cheltuielilor de judecata, in vederea asigurarii disponibilitatilor si eliminarea pe acesta cale a imposibilitatii asigurarii stocurilor necesare derularii productiei, tinand cont de faptul ca se intampina dificultati in aprovizionarea pe credit de la potentialii furnizori;

Prin strategia adoptata pentru perfectionarea sistemului calitatii, SC CONSTRUCTIAconstructia SA isi propune sa abordeze si sa trateze incepand cu anul 2004 urmatoarele aspecte :

- urmarirea si analiza costurilor calitatii (costuri de prevenire, costuri de remediere a defectelor), conform procedurii elaborate ;

- evaluarea si analiza sistematica a nivelului satisfactiei clientilor prin analiza reclamatiilor, rapoartelor si aprecierilor facute de clienti (conform procedurilor documentate);

- identificarea permanenta a pozitiei de piata a societatii, a posibilitatilor pentru ocuparea de noi segmente de piata prin studii de marketing;

- abordarea incepand cu anul 2004 a cerintelor standardului ISO 9001 :200 (Viziunea « 2001 »), trecerea la noul standard ISO 9001:2001 pana la sfarsitul anului 2004.

- Extinderea utilizarii instrumentelor de managementul calitatii, a metodelor si instrumentelor de analiza, prelucrare si interpretare a informatiilor referitoare la sistem, proces, produs;

- Crearea si implementarea sistemelor de management pentru protectia mediului si de securitatea si sanatatea muncii si realizarea unui sistem de management integrat, prin abordarea unitara a problemelor calitatii, protectiei mediului si protectiei personalului.

-Avand in vedere situatia actuala, datorita economiei de piata, se observa ca pentru a avea o crestere a profitului, societatea trebuie sa-si largeasca sfera de activitate si in alte domenii utilizand din plin resursele materiale, umane si banesti de care dispune.

BIBLIOGRAFIE

Antoniu, N. 'Finantele intreprinderii', Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

Barbacioru, C, Barbacioru, V. 'Eficienta-rentabilitatea in economie', Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1975

Chiritescu, D.D. 'Eficienta fondurilor si investitiilor', Editura

Ager, TgJiu, 2002 

Margulescu, D. 'Analiza economico-financiara a societatilor comerciale ', Editura Tribuna Economica, 1994

Niculescu, M. 'Diagnostic global strategic', Editura economica, Bucuresti, 1997

Popa Paliu, L. 'Eficienta economica', Editura Spirit Romanesc, Craiova, 2000

Stancu, I. 'Gestiunea financiara', Editura economica, Bucuresti, 1994

'Sistemul contabil al agentilor economici' - Ministerul Finantelor