Exercitiul financiar

Prece

dent

Incheiat

1. Cifra de afaceri neta:

Productia vanduta

Venituri din vanzarea marfurilor

Venituri din subventii de exploatare

2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei in curs de executie (+/-)

3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata

4. Alte venituri din exploatare

b) Alte cheltuieli externe;

c) Costul marfurilor vandute.

6. Cheltuieli cu personalul:

a) Salarii si indemnizatii;

b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala, cu mentionarea distincta a celor referitoare la pensii.

7. a) Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale;

b) Ajustarea valorii activelor circulante;

8. Alte cheltuieli de exploatare

10. Venituri din alte investitii financiare si creante ce fac parte din activele imobilizate, cu mentionarea separata a celor obtinute de la entitatile afiliate;

11. Venituri din dobanzi si alte venituri similare, cu mentionarea separata a celor obtinute de la entitatile afiliate.

12. Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active circulante;

13. Cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli similare, cu mentionarea separata a celor care privesc societatile din cadrul grupului.

16. Cheltuieli extraordinare.

Venituri totale;

Cheltuieli totale;

Rezultatul brut al exercitiului (profit/pierdere)

19. Alte impozite in afara celor mentionate mai sus.

Rezultatul curent este generat de operatiunile de exploatare si financiare, care au caracter obisnuit si repetitiv, constituind activitatea curenta a unitatii.

Stabilirea distincta a rezultatului exceptional generat de operatiunile exceptionale permite analiza acestuia, stiind ca prezinta o variatie semnificativa datorita unor cauze de exceptie.

Delimitarea rezultatului curent serveste analizei performantelor reale ale intreprinderii.

Contul de rezultate cuprinde si indicatorul cifra de afaceri, calculat prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarile de servicii si alte venituri din exploatare minus reducerile acordate clientilor.

Situatia modificarilor capitalului propriu

Conform IAS 1 exista posibilitatea prezentarii uneia din urmatoarele  doua situatii referitoare la capitalurile proprii, respectiv:

- toate modificarile capitalului propriu; sau

- modificarile capitalului propriu, altele decat cele provenind din tranzactii de capital cu actionarii si distribuiri catre actionari.

Prima din cele doua situatii este cel mai des intalnita in practica, ea prezentand in mod complet modificarile capitalului propriu.

Situatia modificarilor capitalurilor proprii trebuie sa cuprinda:

tranzactiile de capital cu proprietarii sau distributiile catre acestia;

modificari ale profitului sau pierderii cumulate;

fiecare element de castig sau pierdere recunoscut in capitalurile proprii;

efectul cumulativ al modificarilor politicilor contabile si corectia erorilor fundamentale;

o reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei clase de capitaluri proprii, prime de capital, rezerve, cu prezentarea fiecarei modificari aparute.

Aceste modificari se poate prezenta sintetic in urmatorul tabel:

Tabelul prezinta informatii comparative, pentru miscarile care au avut loc in anul N comparativ cu anul N-1.

Elementele de capitaluri sunt elemente nemonetare, si ele trebuie retratate pentru a tine seama de efectele inflatiei.

Ca particularitate prezentata de IAS 10, "daca dividendele detinatorilor de instrumente de capital propriu sunt propuse sau declarate dupa data bilantului, acestea nu vor fi recunoscute ca datorie la data bilantului".

Prin urmare acestea se vor reflecta in profitul nerepartizat si raman reflectate in capitalul propriu.

Informatii ce trebuie prezentate

fie in situatia capitalurilor proprii, fie in note

Mai sunt o serie de informatii utile, ce trebuie prezentate utilizatorilor, acestea referindu-se la:

numarul de actiuni autorizat;

numarul actiunilor emise si varsate integral;

numarul actiunilor emise si nevarsate;

valoarea nominala a actiunilor;

reconcilierea actiunilor existente la inceputul si la sfarsitul anului;

actiunile proprii detinute de societate sau de societati afiliate;

actiunile rezervate pentru emisiune in baza optiunilor de conversie;

descrierea naturii si scopul fiecarei rezerve;

valoarea dividendelor preferentiale.

Modificarea capitalurilor proprii este determinata de urmatoarele evenimente:

aporturile in bani si natura aduse de actionari ;

distribuiri in favoarea actionarilor;

activitatea de gestiune din contul de profit si pierdere;

activitati neobisnuite:

-reevaluari, ajustari si corectia erorilor fundamentale;

-conversia filialelor din strainatate;

-modificarea politicilor contabile.

Variatia capitalului propriu (Δ Cp), unde Cp₁-reprezinta capitalul propriu la sfarsitul exercitiului financiar, iar Cp₀-capitalul propriu la inceputul exercitiului, poate fi prezentata schematic astfel:

Situatia fluxurilor de numerar (cash flow)

Aparitia acestui nou element al situatiilor financiare era previzibila, tinand cont de necesitatile informationale ale utilizatori de informatie financiar contabila. Este un truism faptul ca una din informatiile esentiale pentru investitori si creditori o reprezinta capacitatea unei entitati patrimoniale de a obtine castiguri viitoare si de a transforma profitul in disponibilitati.

Utilizatorii de informatie financiar contabila rationeaza in primul rand in functie de fluxurile monetare, care sunt fenomenele concrete, fiind interesati de modalitatile de finantare ale afacerii si de modul de investire a fondurilor, si nu in functie de profitul din exploatare, ce reprezinta un concept abstract, artificial, fara o prezentare reala.

Situatia fluxurilor de trezorerie, reflecta evolutia financiara a activitatii de exploatare, de finantare si de investitii. Doctrina anglo-saxona, critica valenta fondului de rulment utilizat pentru caracterizarea sanatatii financiare pe termen scurt si recomanda prezentarea evolutiei situatiei financiare pe baza fluxurilor de trezorerie, in detrimentul utilizarii fondului de rulment. Acest lucru a fost determinat si de limitele inerente ale bilantului si contului de profit si pierdere.

Bilantul, ca document de sinteza, este un document static, un filtru intre doua imagini, unde din punct de vedere tehnic, apar soldurile care desi sunt o rezultanta, disimuleaza fluxurile inregistrate in conturi, iar prin prisma costului istoric, nu se reflecta valorile actuale. In contul de profit si pierdere apar fluxuri care determina rezultatul, inteles, in principiu ca variatie a capitalurilor proprii in cursul exercitiului financiar. Dar atat timp, cat acest rezultat este determinat pe baza unor elemente aflate sub actiunea principiilor contabile, genereaza anumite insatisfactii, notiunea de venituri si cheltuieli din exploatare, indepartandu-se de conceptul de fluxuri de trezorerie.

Marimea rezultatului depinde de politicile contabile folosite. Daca doua entitati patrimoniale similare, utilizeaza metode diferite de amortizare, respectiv liniara si accelerata, vor obtine rezultate diferite. Evident ca prima va obtine un rezultat mai mare comparativ cu a doua. O analiza realista trebuie sa tina seama de aspectul calitativ al rezultatelor obtinute de o entitate patrimoniala si nu numai de aspectul cantitativ. Din acest punct de vedere, valoarea adaugata ca indicator al performantei si ca instrument de gestiune, poate fi discutabil, si chiar atacat. Capacitatea de autofinantare nu reprezinta un surplus monetar real ci unul potential.

Standardele Internationale de Contabilitate, respectiv IAS 7 "Tablourile fluxurilor de trezorerie" (Cash flow statements) ofera un tablou complet si detaliat al tuturor intrarilor si iesirilor de fonduri, al tuturor provenientelor si utilizarilor de disponibilitati, facand din tabloul fluxurilor de trezorerie o componenta distincta a situatiilor financiare, apreciata de utilizatori. Cum era de asteptat, si in Romania, prin OMF nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, situatiile financiare anuale trebuie sa cuprinda si situatia fluxurilor de trezorerie, situatie care se intocmeste conform modelelor prevazute de standarde.

Notiunea de trezorerie, nu este definita in mod expres in standarde, ea reprezentand ansamblul de lichiditati si echivalente ale acestora, iar fluxurile de trezorerie desemneaza ansamblul inputurilor si outputurilor de lichiditati si echivalente de lichiditati.

Pentru atingerea obiectivului de furnizare a unei informari relevante privind fluxurile de trezorerie in timpul exercitiului si pentru a facilita utilizatorilor analiza trezoreriei, aceasta situatie trebuie sa prezinte incidenta trezoreriei asupra activitatii operationale, de investitii si finantare, precum si cresterea sau diminuarea neta a trezoreriei.

Fluxurile de trezorerie pot fi determinate prin doua metode:

metoda directa - opereaza numai cu informatii de tipul incasari si plati, deci cu informatii concrete;

metoda indirecta - opereaza cu informatii degajate din bilant, contul de profit si pierderi si alte informatii degajate din contabilitatea de angajamente, informatii care au un caracter abstract.

Metoda directa

Fluxurile monetare prezentate conform acestei metode, sunt grupate in categorii diferite de incasari si plati, care nu sunt prezentate in mod expres de IAS 7, oferindu-se doar un model orientativ, dovada a flexibilitatii normei internationale.

Aceasta metoda directa este agreata mai ales de investitorii existenti si potentiali si de creditori, datorita concretetii sale, acestia putand evalua activitatea entitatii pe baza de cash-flow. Existenta numerarului este in opinia generala dovada unui inalt grad de lichiditate si flexibilitate al unei entitati patrimoniale, entitate care este privita in noua viziune a afacerilor ca "o masina de produs numerar".

O situatie a fluxurilor de trezorerie realizata prin metoda directa ar putea arata astfel:

A. NUMERAR DIN ACTIVITATEA OPERATIONALA (NO)

(+) numerar incasat de la clienti;

numerar platit catre furnizorii de bunuri, materiale si servicii;

(-) numerar platit pentru donatii si/sau sponsorizari;

(-) numerar platit angajatilor;

(-) numerar platit pentru impozite si taxe, exceptand impozitul pe profit;

(+/-) alt numerar primit/platit, in afara activitatii de finantare sau investitii

(subventii pentru activitatea de exploatare)

B. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTITII (NI)

dobanzi si dividende incasate;

cumparari/vanzari de imobilizarilor corporale si necorporale;

cumparari/vanzari de imobilizarilor financiare (valori mobiliare).

alte incasari-plati din activitatea investitionala (subventii pentru investitii).

C. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANTARE (NF)

(+/-) schimbari in structura capitalului (incasari de aport sau restituiri);

(+/-) schimbari in structura creditelor si a imprumuturilor (incasari sau rambursari);

dividende platite actionarilor;

dobanzi platite la credite si imprumuturi;

(+/-) alt numerar primit/platit pentru a finanta entitatea patrimoniala (leasing financiar).

D. NUMERAR DIN PLATA IMPOZITELOR (NPI)

impozitul pe profit platit

Fluxul de numerar net pentru o perioada (FNN)

Sursele fluxului de numerar, se bazeaza pe cele trei tipuri de activitati majore ale unei entitati patrimoniale, operationala, investitionala si de finantare. Impozitul pe profit este tratat separat, deoarece el rezulta din toate cele trei activitati, dar nu se impune in acest caz o cuantificare separata, deoarece se plateste impozitul total, deci avem o singura iesire de cash aferenta impozitului pe profit.

Fluxul de numerar net pentru o perioada, se calculeaza pe baza fluxurilor prezentate astfel:

FNN= NO + NI + NF - NPI

Trebuie mentionat faptul ca cele trei fluxuri de numerar, pot avea uneori valori negative. Daca din activitatea operationala rezulta flux de numerar negativ, inseamna ca sunt necesare noi surse de finantare sau vanzarea unor investitii pentru obtinerea de surse aditionale de numerar.

Numerarul de deschidere (ND) sau numerarul de la inceputul perioadei la care se adauga fluxul de numerar net al perioadei (FNN),  flux care poate avea o valoare negativa, rezulta numerarul de inchidere (NS) sau numerarul disponibil la sfarsitul perioadei. Formula de calcul este:

NS = ND + FNN

Metoda indirecta

Aceasta metoda de calcul a fluxurilor de numerar, opereaza numai intr-o mica masura cu informatii de tipul incasari si plati, facand apel la informatiile degajate din contul de profit si pierderi si din bilant, care de multe ori necesita si unele ajustari. Metoda este agreata mai ales de manageri, pentru usurinta calculului, dar prezinta inconvenientul pentru utilizatori ca poate masca unele aspecte legate de imaginea reala a lichiditatii si solvabilitatii, deoarece opereaza cu elemente abstracte obtinute din situatiile financiare. 

O situatie a fluxurilor de trezorerie realizata prin metoda indirecta ar putea arata astfel:

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (ajustat cu veniturile si cheltuielile exceptionale, care nu se iau in calcul);

amortizarea;

alte cheltuieli care nu folosesc capitalul circulant;

venituri care nu intra in capitalul circulant;

(+/-) variatii ale conturilor de creante;

variatii in structura stocurilor;

variatii ale cheltuielilor facute in avans;

variatii ale conturilor de datorii (sunt incluse toate datoriile);

dobanzi si dividende incasate;

cumparari/vanzari de imobilizarilor corporale si necorporale;

cumparari/vanzari de imobilizarilor financiare (valori mobiliare).

alte incasari-plati din activitatea investitionala (subventii pentru investitii).

schimbari in structura capitalului (incasari de aport sau restituiri);

schimbari in structura creditelor si a imprumuturilor (incasari sau rambursari);

dividende platite actionarilor;

dobanzi platite la credite si imprumuturi;

alt numerar primit/platit pentru a finanta entitatea patrimoniala (leasing financiar).

Situatia fluxurilor de numerar, reprezinta barometrul activitatii unei entitati patrimoniale, permitand utilizatorilor sa evalueze modificarea activului net, structura sa financiara, respectiv lichiditatea si solvabilitatea si capacitatea de a influenta valoarea si momentul de aparitie a fluxurilor de numerar in vederea adaptarii la circumstantele si oportunitatile din mediu de afaceri, mediu aflat in continua schimbare. De asemenea, sporeste comparabilitatea raportarii rezultatelor din exploatare intre entitati patrimoniale similare, deoarece elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru acelasi tip de tranzactii si evenimente.

Note explicative la situatiile financiare anuale

O implicatie importanta a caracteristicii calitatii informatiei de a fi comparabila este ca utilizatorii sa fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice schimbare a acestor politici, precum si despre efectele unor astfel de schimbari.

Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele dintre politicile contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate de aceeasi entitate patrimoniala de la o perioada la alta, precum si de alte entitati similare. Conformitatea cu Standardele Internationale de Contabilitate, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate ajuta la realizarea comparabilitatii.

O data ce politicile contabile adecvate entitatii patrimoniale au fost stabilite, este important ca acestea sa nu se modifice in timp, pentru a asigura astfel o baza consecventa de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de utilizatori. Aceasta inseamna ca orice variatie a rezultatelor, de la un an la altul, reflecta fluctuatii reale ale activitatii, si nu reprezinta doar influenta modificarilor politicilor contabile.

Standardele de contabilitate restrictioneaza gama politicilor contabile ce pot fi utilizate, pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor activitatii din acelasi sector de activitate.

Politicile contabile sunt modificate in cazuri extrem de rare, de aceea este foarte important sa se evidentieze orice modificare, pentru ca utilizatorii sa poata analiza:

corectitudinea si necesitatea noii politici;

influenta politicii contabile asupra rezultatelor perioadei;

tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii patrimoniale.

Modificarea politicilor contabile este permisa doar atunci cand:

sunt impuse prin statut;

sunt impuse de un standard de contabilitate nou;

cand au ca rezultat furnizarea unor informatii mai relevante.

Situatiile financiare cuprind note, materiale suplimentare, precum si alte informatii. In note se prezinta informatii suplimentare relevante pentru necesitatile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilant si contul de profit si pierdere.

Notele explicative trebuie sa cuprinda informatii referitoare la elementele de bilant, elementele din contul de profit si pierdere, propunerea de repartizare a profitului net pe destinatii.

NOTA 1. ACTIVE IMOBILIZATE

NOTA 2. PROVIZIOANE

NOTA 3. REPARTIZAREA PROFITULUI

NOTA 4. ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

NOTA 5. SITUATIA CREANTELOR SI DATORIILOR

NOTA 6. PRINCIPII, POLITICI SI METODE CONTABILE

Se prezinta:

Abaterile de la principiile contabile si schimbarea metodelor de evaluare, mentionandu-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului si pozitiei financiare.

Tratamentele contabile alternative, mentionandu-se: elementele afectate si valoarea acestora la costul istoric; baza de evaluare adoptata; ajustarile efectuate in vederea aplicarii tratamentului contabil alternativ; influenta asupra rezultatului: continutul, limitele si modalitatile de aplicare.

Suma dobanzilor incluse in costul de productie al activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de productie.

NOTA 7. PARTICIPATII SI SURSE DE FINANTARE

Se prezinta urmatoarele informatii:

. capital social subscris;

. numarul si valoarea totala a fiecarui tip de actiuni emise;

actiuni rascumparabile: data cea mai apropiata si data limita de rascumparare; caracterul obligatoriu sau nu al rascumpararii; valoarea eventualei prime de rascumparare;

actiuni emise in timpul exercitiului financiar: tipul de actiuni; numarul de actiuni emise; valoarea nominala totala si valoarea incasata la distribuire; drepturi legate de distributie: numar, descriere si valoarea de actiuni corespunzatoare; perioada de exercitare a drepturilor; pretul platit pentru actiunile distribuite;

obligatiuni emise: tipul obligatiunilor emise; valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligatiuni; obligatiuni emise de intreprindere, detinute de o persoana nominalizata sau imputernicita de aceasta: valoarea nominala; valoarea inregistrata in momentul platii.

NOTA 8. INFORMATII PRIVIND SALARIATII, ADMINISTRATORII Sl DIRECTORII

Se fac mentiunile cu privire la:

salarizare, directori si administratori: obligatiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii directori si administratori: obligatia totala pentru fiecare categorie;

valoarea avansurilor si creditelor acordate directorilor si administratorilor in timpul exercitiului: rata dobanzii; principalele clauze ale creditului; suma rambursata pana la acea data; obligatii viitoare de genul garantiilor asumate de intreprindere in numele acestora;

salariati: numar mediu aferent exercitiului; numar mediu (fiecare categorie); salarii platite sau de platit aferente exercitiului; cheltuieli cu asigurarile sociale; alte cheltuieli cu contributiile pentru pensii.

NOTA 9. CALCULUL SI ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO - FINANCIARl

NOTA 10. ALTE INFORMATII

a) Informatii cu privire la prezentarea intreprinderii: sediul si forma juridica a intreprinderii; tara de infiintare; adresa sediului oficial etc.

b) Informatii privind relatiile intreprinderii cu filialele, societati asociate sau alte intreprinderi in care se detin titluri de participare strategice: numele intreprinderilor; tara de infiintare; adresa etc.

c) Modalitatea folosita pentru exprimarea in moneda nationala a elementelor patrimoniale, a veniturilor si cheltuielilor exprimate initial intr-o moneda straina.

d) Informatii referitoare la impozitul pe profit: proportia intre activitatea curenta si extraordinara; reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal, asa cum este prezentat in declaratia de impozit.

e) Cifra de afaceri: prezentarea acesteia pe sectoare economice si tipuri de piete de desfacere.

f) Cheltuielile cu chiriile si ratele achitate in cadrul unui contract de leasing operational.

g) Onorariile platite auditorilor.

Pot fi incluse, de asemenea, informatii privind riscurile si incertitudinile ce afecteaza activitatea, precum si orice resurse si obligatii care nu apar in bilant. Informatiile despre segmentele geografice si industriale, precum si despre efectul modificarii preturilor asupra entitatii pot fi, de asemenea, oferite sub forma informatiilor suplimentare.

Elementele componente ale situatiilor financiare se inter-relationeaza, ele reflectand diferite aspecte ale acelorasi tranzactii sau ale altor evenimente.

Desi fiecare situatie ofera informatii diferite, este probabil ca nici una sa nu serveasca unui singur scop sau sa ofere toate informatiile impuse de necesitatile specifice ale utilizatorilor. Ele au fost concepute in asa fel, incat sa furnizeze informatii utile unei game diversificate si sofisticate de utilizatori. Situatiile financiare trebuie citite si interpretate in mod unitar, ca un sistem complex, astfel contul de profit si pierdere ofera o imagine incompleta a performantei daca nu este interpretat impreuna cu bilantul si situatia modificarilor pozitiei financiare.

O implicatie importanta a caracteristicii calitatii informatiei de a fi comparabila este ca utilizatorii sa fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice schimbare a acestor politici, precum si despre efectele unor astfel de schimbari.

Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele dintre politicile contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate de aceeasi entitate de la o perioada la alta, precum si de alte entitati cu acelasi profil. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa devina un impediment in introducerea de standarde de contabilitate imbunatatite. Deoarece utilizatorii doresc sa compare pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei financiare a unei entitati in dinamica, este important ca situatiile financiare sa prezinte informatii corespunzatoare pentru perioadele precedente.

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situatiilor financiare necesita evaluarea capacitatii unei entitati patrimoniale de a genera numerar sau echivalente ale numerarului si a perioadei si sigurantei generarii lor. In ultima instanta de aceasta depinde, de exemplu, capacitatea unei entitati patrimoniale de a-si plati angajatii si furnizorii, de a plati dobanzi, de a rambursa credite si de a remunera pe proprietarii acesteia, prin plata dividendelor. Utilizatorii sunt interesati in mare masura sa evalueze capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului daca le sunt oferite informatii concentrate asupra pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei financiare.

Pozitia financiara a unei entitati patrimoniale este influentata de resursele economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditatea si solvabilitatea sa, precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor rapide ale mediului de afaceri. Informatiile despre resursele economice controlate de entitate si capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a genera numerar sau echivalente ale numerarului in viitor. Informatiile despre structura financiara sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare si a modului in care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate intre cei care au un interes fata de entitatea patrimoniala, acestea fiind utile si pentru anticiparea sanselor de a primi finantare in viitor.

Intocmirea bilantului contabil

Principii de intocmire

Principiile intocmirii bilantului sunt:

a. Principiul intocmirii bilantului pe baza informatiilor consemnate in documentele primare.

Caracterul real al bilantului se bazeaza pe reflectarea complexa si calitativa a operatiilor economice si financiare in documentele justificative si inregistrarea acestor documente in conturi.

b. Principiul intocmirii bilantului pe baza informatiilor prelucrate de sistemul conturilor.

Indicatorii bilantieri se construiesc prin agregarea pe un plan superior a datelor furnizate de sistemul de conturi. La sfarsitul exercitiului financiar, soldurile finale ale conturilor, verificate prin balanta conturilor si puse de acord cu realitatea prin inventarierea patrimoniului sunt grupate conform structurii informationale a bilantului si inscrise in posturile de bilant corespunzatoare.

c. Inventarierea patrimoniului - baza concordantei dintre contabilitatea curenta si realitatea reflectata in bilant.

d. Calculatia cheltuielilor si veniturilor - baza concordantei dintre contabilitatea curenta si realitatea reflectata in bilant.

e. Omogenizarea elementelor patrimoniale prin evaluare.

Importanta evaluarii elementelor patrimoniale consta in asigurarea realitatii indicatorilor bilantieri.

Lucrari de inchidere a exercitiului

In vederea elaborarii bilantului este obligatorie parcurgerea urmatoarelor etape (lucrari) pregatitoare, de inchidere a exercitiului.

Structura lucrarilor de inchidere a exercitiului este urmatoarea:

1. Elaborarea balantei conturilor inainte de inventariere.

2. Inventarierea generala a patrimoniului.

3. Inregistrarea operatiunilor contabile de regularizare:

- diferente la inventariere;

- amortizari;

- provizioane pentru deprecieri;

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

- diferente de conversie si diferente de curs valutar;

- delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor.

4. Elaborarea balantei conturilor dupa inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea pierderii.

6. Redactarea bilantului contabil.

1. Elaborarea balantei conturilor inainte de inventariere.

Balanta realizeaza centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi. Balanta conturilor inainte de inventariere, prin calculul soldurilor finale, asigura datele necesare compararii acestor solduri contabile cu soldurile stabilite prin inventarul faptic.

Acest aspect sugereaza abordarea balantei conturilor inainte de inventariere ca un inventar contabil.

Controlul respectarii dublei inregistrari a tuturor documentelor justificative privind operatiunile economice si financiare din cursul exercitiului este atestat de egalitatea dintre totalul rulajului debitor sau creditor din balanta si totalul rulajului calculat in Registrul-jurnal.

2. Inventarierea generala a patrimoniului.

Inventarierea generala a patrimoniului stabileste situatia reala a patrimoniului prin constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale si evaluarea lor la valoarea actuala.

Relatia proprie inventarului este de forma:

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (numarare, masurare, cantarire si calcule tehnice), pentru bunurile corporale, sau pe baza de registre sau documente pentru bunurile necorporale, creante si datorii.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor. Recapitularea elementelor inventariate, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil, se consemneaza in Registrul - inventar.

3.1 Operatiile de regularizare a plusurilor si minusurilor de inventar au la baza principiul: plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniu, iar masurile se imputa. Daca minusurile constatate nu se datoreaza vinei cuiva, se deconteaza asupra cheltuielilor. Se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazul in care exista riscul de confuzie intre sortimentele aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Exemple de inregistrari ale plusurilor constatate la inventariere:

- Plus de inventar la materii prime de 800.000 lei:

- Plus de inventar la produse finite de 1 .000.000 lei:

- Plus de inventar la utilaje, de 6.000.000 lei:

- Plus de inventar de 30.000 lei la casierie:

- La constatarea unui plus de marfuri intr-o unitate comerciala cu amanuntul, unde evidenta stocului de marfuri se tine la pret de vanzare cu amanuntul inclusiv TVA, inregistrarea contabila este urmatoarea:

- Minusurile constatate la inventarierea stocurilor cumparate se inregistreaza astfel:

sau, in cazul unitatilor comerciale cu amanuntul:

Imputarea lipsurilor se inregistreaza ca o creanta asupra unui salariat, fie asupra unui tert, astfel:

Minusurile constatate la elemente de natura mijloacelor fixe se inregistreaza diferentiat in functie de starea mijlocului fix - complet sau incomplet amortizat:

3.2 Operatii privind calculul amortizarilor

Amortizarea activelor imobilizate se calculeaza si inregistreaza pe baza planului de amortizare. Daca la inchiderea exercitiului financiar, dupa inventarierea generala a patrimoniului, se constata ca valoarea de inventar este mai mica decat valoarea de ramasa de amortizat, apare necesitatea regularizarii diferentei.

Regularizarea se efectueaza astfel:

- inregistrarea unei amortizari daca diferenta reprezinta o depreciere ireversibila (fie datorata uzurii morale, fie la mijloacele fixe propuse spre casare fiind inutilizabile);

- constituirea de provizioane pentru deprecierea reversibila a mijloacelor fixe cauzata de: supraevaluarea mijloacelor fixe la o reevaluare anterioara, lipsa de utilitate temporara a mijloacelor fixe in momentul inventarierii.

3.3 Operatii de regularizare privind provizioanele

Provizioanele pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare. Aceste micsorari de valoare sunt regularizate la inchiderea conturilor.

In acest scop se procedeaza astfel:

a) In situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului (valoarea contabila - valoarea de inventar) este superioara provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru depreciere) se constituie un provizion suplimentar, inregistrarea constand in debitarea contului de cheltuieli cu amortizarile si provizioanele in corespondenta cu creditul conturilor de provizioane pentru deprecieri.

b) In cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminueaza provizionul inregistrat cu diferenta corespunzatoare, se efectueaza inregistrarea constand in debitarea conturilor de provizioane pentru deprecieri in corespondenta cu creditul contului de venituri din provizioane.

3.4 Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata urmeaza a se realiza in perioadele urmatoare.

La inchiderea exercitiului, se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului, regularizandu-se astfel:

a) prin debitul conturilor de cheltuieli cu amortizarea si provizioanele, in cazul majorarii provizionului si creditul conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

b) prin creditul conturilor de venituri din provizioane in corespondenta cu debitul conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli, cand provizioanele trebuie diminuate sau anulate, respectiv acestea devin total sau partial fara obiect.

3.5 Diferente de curs valutar

IAS 21 "Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar" prevede doua tratamente contabile de utilizat:

Tratamentul contabil de baza:

Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarii elementelor monetare sau a raportarii elementelor monetare ale unei intreprinderi la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei ori fata de cele la care au fost raportate in diferite situatii financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar, cu exceptia diferentelor de curs valutar tratate ca fiind capital propriu.

Daca tranzactia este decontata in cursul aceluiasi exercitiu financiar, intreaga diferenta de curs valutar este recunoscuta in acel exercitiu.

Daca tranzactia este decontata intr-un exercitiu financiar ulterior, diferenta de curs valutar este recunoscuta in fiecare din exercitiile financiare ce intervin pana in momentul decontarii.

Tratamentul contabil alternativ permis

Diferentele de curs valutar pot rezulta dintr-o devalorizare sau depreciere monetara accentuata, afectand datoriile care nu pot fi decontate, datorii angajate din achizitia recenta a unui activ facturat in valuta. Aceste diferente de curs trebuie incluse in valoarea contabila a activului respectiv, cu conditia ca valoarea contabila ajustata sa nu depaseasca minimul dintre costul de inlocuire si valoarea recuperabila prin vanzarea sau utilizarea activului.

IAS 21 permite unei intreprinderi sa includa diferentele de curs valutar din imprumuturi in valoarea contabila a activelor, ca urmare a unei devalorizari severe recente.

Conform IAS 21 nu se constituie provizioane pentru pierderi din diferente de curs valutar. Deci soldurile acestor conturi existente precum si a celor de diferente de conversie activ si pasiv trebuie eliminate.

Diferentele de curs valutar nu se mai pot transfera direct in conturi de rezerve. Deci rezerva creata in anii interior pentru diferentele de curs inregistrate la reevaluarea disponibilului in valuta in suma egala sau mai mica cu capitalul social varsat in valuta trebuie anulata.

Pentru realizarea operatiilor de mai sus se introduce contul 1172 "Rezultatul reportat provenind din adoptarea pentru prima data a unui IAS, mai putin IAS 29" - cont bifunctional. Se crediteaza cu rezultatul favorabil provenit din adoptarea pentru prima data a IAS, cu exceptia IAS 29. Se debiteaza cu rezultatul nefavorabil provenit din adoptarea pentru prima data a unui IAS, cu exceptia IAS 29.

3.6 Operatii privind delimitarea in timp a veniturilor si a cheltuielilor

Pentru calculul corect a rezultatului aferent exercitiului curent, in baza principiului independentei exercitiilor, se realizeaza delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor pe urmatoarele coordonate:

- cheltuielile constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exercitiului urmator:

- cota scadenta cuvenita exercitiului curent din cheltuielile inregistrate in avans in exercitiile precedente:

- inregistrarea directa, in cursul exercitiului, a unor venituri aferente exercitiilor viitoare:

- transferul asupra exercitiului curent a cotei de venit cuvenita, anterior inregistrat in contul de regularizare:

4. Intocmirea unei noi balante de verificare.

5. Determinarea rezultatului prin contul 121 "Profit si pierdere".

Rezultatul contabil inainte de impozitare se determina ca diferenta dintre veniturile aferente exercitiului si cheltuielile angajate pentru realizarea veniturilor.

Formula generala de calcul a rezultatului contabil inainte de impozitare este:

In scopul determinarii rezultatului se inchid conturile de venituri din clasa 7 si de cheltuieli din clasa 6 grupate in structurile prezentate.

6. Impozitarea profitului

Pentru impozitarea profitului apare necesitatea disocierii rezultatului contabil de rezultatul fiscal, deoarece contabilitatea este conectata la fiscalitate, iar principiile contabile nu sunt in totalitate convergente cu principiile impunerii fiscale.

Rezultatul contabil reprezinta soldul contului 121 "Profit si pierdere" inainte de impozitare.

Rezultatul fiscal se stabileste conform regulilor fiscale, si in functie de acesta se calculeaza suma impozitelor exigibile (sau rambursabile).

Masa profitului impozabil determinata dupa metoda impozitelor curente[4] se stabileste astfel:

Profitul impozabil = Venituri realizate - Cheltuieli conectate la veniturile realizate + Reintegrari fiscale - Deduceri fiscale

Cota generala de impozitare actuala este de 16% cu exceptie prezentate in Legea impozitului pe profit.

Sunt deductibile numai cheltuielile aferente veniturilor, considerate deductibile conform legilor in vigoare.

Cheltuieli nedeductibile sunt:

impozitul pe profit datorat si impozitul pe venitul realizat din strainatate;

amenzile si penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;

cheltuielile pentru protocol, reclama si publicitate care depasesc limitele prevazute de legea bugetara actuala;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor peste limitele legale. In cazul rezervelor legale in limita a 5% din profitul contabil anual pana cand atinge limita de 20% din capitalul social;

cheltuielile de sponsorizare care depasesc limitele cotei prevazute de Legea 32/1994;

sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile conform legii bugetelor anuale;

alte cheltuieli stabilite prin Legea 414 privind impozitul pe profit.

Deducerile fiscale sunt urmatoarele:

dividende primite de la alta persoana juridica romana;

sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezerva in limita a 5% din profitul contabil anual, pana cand acesta va atinge 20% din capitalul social;

veniturile din provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea.

Profitul impozabil stabilit conform revederilor de mai sus se calculeaza si se evidentiaza trimestrial, cumulat de la inceputul anului.

Impozitul datorat pentru trimestrul in curs se determina conform relatiei:

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator.

In contabilitate se inregistreaza astfel:

IAS 12 "Impozitul pe profit" prevede metoda impozitului amanat, bazata pe diferentele temporare reprezentate de neconcordanta dintre valoarea contabila a unu activ sau a unei datori si valoarea sa fiscala.

Valoarea contabila este o valoare neta bilantiera; valoarea fiscala (baza de impozitare) este valoarea atribuita unui activ sau unei datorii in scopuri fiscale.

Profitul bilantier se repartizeaza conform prevederilor Legii nr. 15/1990 si Ordonantei Guvernului nr. 16/1995 la societatile comerciale cu capital integral de stat, iar la societatile cu capital privat conform hotararii AGA. Profitul supus distribuirii trebuie abordat in mod structurat (nu global):

constituirea rezervelor in limitele legale si statutare;

acoperirea pierderilor din anii precedenti;

majorarea capitalului social in functie de necesitati;

dividende in cazul societatilor comerciale sau varsaminte la buget in cazul regiilor autonome;

alte destinatii prevazute de lege, statut sau contract de asociere.

Contabilitatea repartizarii profitului se reflecta cu ajutorul contului 129 Repartizarea profitului care se debiteaza cu sumele repartizate din profit pe destinatiile legale si se crediteaza cu profitul net realizat in exercitiul precedent destinat repartizarii, dupa inchiderea si aprobarea bilantului pentru exercitiul precedent.

Soldul debitor al contului reprezinta repartizarile efectuate din profit in cursul exercitiului.

Inregistrarile contabile privind distribuirea rezultatului:

Constituirea rezervelor legale, conform Ordonantei Guvernului nr. 70/1994:

Acoperirea pierderilor din anii precedenti:

Constituirea fondului de participare a salariatilor la profit, in cota de pana la 10% pentru societatile cu capital majoritar de stat si pana la 5% la regii autonome, cota aplicata la profitul net contabil diminuat cu distributiile la fondul de rezerva si la acoperirea pierderilor:

Dupa aprobarea situatiilor financiare de catre AGA se inregistreaza:

Surse proprii de finantare pentru agentii economici cu capital integral sau majoritar de stat conform Ordonantei Guvernului nr. 26/1995, iar pentru agentii economici cu capital privat conform hotararii AGA:

Constituirea de rezerve statutare si alte rezerve:

Dividende in cazul societatilor comerciale sau varsaminte la buget in cazul regiilor autonome:

Dupa aprobarea situatiilor financiare de catre AGA se inregistreaza:

Intocmirea propriu-zisa a bilantului contabil

Dupa executarea lucrarilor pregatitoare se procedeaza la intocmirea propriu-zisa a bilantului in conformitate cu normele metodologice.

Indicatorii din bilant reprezinta doua serii de date: date efective de la inceputul anului, care se preiau din bilantul intocmit la sfarsitul anului precedent; - date efective de la sfarsitul perioadei raportate obtinute prin prelucrarea soldurilor conturilor sintetice stabilite la sfarsitul exercitiului prin ultima balanta de verificare a conturilor sintetice.

Analiza activitatii pe baza bilantului contabil

Informatiile furnizate de bilant cu privire la situatia financiara a unitatii permit cercetarea echilibrului dintre mijloace si surse, cu scopul de a stabili in ce masura s-a realizat integritatea lor financiara, precum si capacitatea unitatii de a asigura obtinerea profitului. Analiza financiara se efectueaza in stransa corelatie cu situatia patrimoniala a intreprinderii.

Caracterizarea structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor de activ, respectiv de pasiv, prin prisma dimensiunii si a ponderii lor in patrimoniul intreprinderii.

Pe baza informatiilor din bilant se constata:

Structura generala a activelor:

cresterea ponderii activelor imobilizate in activul bilantului de la 40,91% in anul N-1 la 42,54% in N. In cadrul acestora, activele corporale detin 62,81%, reflectand un potential tehnic destul de ridicat; ponderea activelor circulante a scazut sensibil fata de anul precedent ca rezultat al sporirii imobilizarilor financiare in total activ.

Structura generala a pasivelor:

ponderea capitalurilor permanente este de 85,40% in total pasiv, fata de 84,96% in anul precedent; ponderea datoriilor pe termen lung este de 40,4% in total capital permanent.

Ratele de structura financiara se stabilesc ca raport intre un post (sau o grupa de posturi) din activ sau pasiv si totalul bilantului, precum si ca raport intre diferite componente de activ, respectiv pasiv.

Ratele privind structura activului

Rata activelor imobilizate se calculeaza ca raport intre activele imobilizate si totalul activului; reprezinta de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc intreprinderea in mod permanent:

Rata activelor circulante reprezinta ponderea activelor circulante in totalul activului:

Pentru procesul de decizie sunt operationale ratele analitice ale activelor imobilizate (corporale, financiare) si ale activelor circulante (stocuri, creante comerciale, disponibilitati banesti si plasamente).

Ratele privind structura pasivului

Rata stabilitatii financiare reflecta legatura dintre capitalul permanent de care dispune intreprinderea in mod stabil (pe o perioada de cel putin un an) si pasivul total:

Rata autonomiei financiare globale:

Se apreciaza ca existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisa a autonomiei financiare.

Autonomia globala scade pe masura cresterii pasivului total in raport cu cresterea datoriilor totale.

Rata independentei financiare:

DTML = datorii pe termen mediu si lung.

Independenta este asigurata atunci cand capitalul propriu este egal sau mai mare comparativ cu suma obligatiilor la termen.

Prin urmare:

Rata de indatorare globala:

Indicatori de lichiditate

Indicatorul lichiditatii curente (indicatorul capitalului circulant) = active curente/datorii curente

Ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente cu o valoare recomandata acceptata in jur de 2

Indicatorul lichiditatii imediate = (active curente-stocuri)/datorii curente

Indicatori de risc

Indicatorul gradului de indatorare = capital imprumutat /capital propriu x 100

sau

Indicatorul gradului de indatorare = capital imprumutat /capital angajat x 100

Unde

capital imprumutat = credite peste un an;

capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

Indicatorul privind acoperirea dobanzilor = Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit / Cheltuieli cu dobanda = Numar de ori

- determina de cate ori societatea poate achita cheltuielile cu dobanda. Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia societatii este considerata mai riscanta.

Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) = Costul vanzarilor / Stocul mediu = Numar de ori

Aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar

Numar de zile de stocare =Stoc mediu / Costul vanzarilor x 365

Indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

Viteza de rotatie a debitelor-clienti =Sold mediu clienti/Cifra de afaceri x 365

Calculeaza eficacitatea intreprinderii in colectarea creantelor sale;

O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici).

Viteza de rotatie a creditelor-furnizor Sold mediu furnizori/Achizitii de bunuri (fara servicii) x 365

Aproximeaza numarul de zile de creditare pe care intreprinderea il obtine de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.

Pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.

Viteza de rotatie a creditorilor comerciali (cont 401) - zile N-1 N

Creditori comerciali (excl.TVA) 5.32 zile 3.68 zile

Cifra de afaceri

Din analiza vitezei de rotatie a creditorilor comerciali se remarca o imbunatatire a activitatii societatii pentru perioada analizata in comparatie 2000/1999 prin scurtarea duratei de achitare a furnizorilor comerciali de la 5.32 zile la 3.68 zile.

Viteza de rotatie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri / Active imobilizate

Evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate

Viteza de rotatie a activelor totale Cifra de afaceri / Total active

Indicatori de profitabilitate

Acestia exprima eficienta intreprinderii in realizarea de profit din resursele disponibile:

Rentabilitatea capitalului angajat = Profitul inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit / Capitalul angajat

Reprezinta profitul pe care il obtine intreprinderea din banii investiti in afacere:

Marja bruta din vanzari = Profitul brut din vanzari / Cifra de afaceri x 100

O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca societatea nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.

Analiza indicatorilor economico-financiari sintetici

Analiza fondului de rulment serveste pentru a masura conditiile echilibrului financiar care rezulta din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt si exigibilitatea pasivelor pe termen scurt la o anumita data.

Fondul de rulment reprezinta excedentul activelor pe termen scurt asupra pasivelor pe termen scurt.

Analiza financiara recunoaste doua formulari pentru notiunea de fond de rulment: fondul de rulment financiar (net) FRF si fondul de rulment propriu FRP.

a. FRF calculat pe baza elementelor din etajul superior al bilantului:

FRF = Capitaluri permanente - Nevoi permanente

(exclusiv amortizare (in valoare neta)

si provizioane de activ)

b. FRF determinat pe baza elementelor din etajul inferior:

FRF = Activ circulant net   - Datorii mai mici de un an

(cu lichiditate mai si pasive de trezorerie

mica de un an)

Pasivele de trezorerie includ: creditele bancare curente, respectiv credite obtinute pentru a face fata nevoilor de trezorerie rezultate din operatiile de exploatare.

FR propriu = Capitaluri proprii - Imobilizari nete

Nevoia de fond de rulment NFRF semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.

NFRF = Nevoi temporare  - Resurse temporare

(exclusiv disponibilitati) (exclusiv pasivele de trezorerie)

Se considera situatie normala daca NFRF este mai mica sau egala cu FRF.

Diferenta dintre FRF si NFRF reprezinta trezoreria neta TN.

TN = FRF - NFRF

Calculul acestor indicatori pe baza datelor din bilant si anexa la bilant

a. FRF = 560.064.973 - 278.968.834 = 281.096.139 mii lei

b. FRF = 376.809.746 - 95.713.607 = 281.096.139 mii lei

FR propriu = 333.717.541 - 278.968.834 = 54.748.707 mii lei

NFR = Active circulante - Active de trezorerie - Datorii pe termen scurt

NFR = (376.809.746 - 1 13.944.770) - 95.713.607 = 167.151.369 mii lei

TN=FRF-NFR

281.096.139 - 167.151.369 = 113.944.770 mii lei

Fondul de rulment propriu (54.748.707 mii lei) semnifica autonomia de care dispune unitatea patrimoniala in materie de finantare a investitiilor.

Nevoia de fond de rulment se poate aprecia ca fiind o situatie normala generata de reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelor de exploatare.

Trezoreria neta semnifica un excedent de finantare ca urmare a activitatii desfasurate si care demonstreaza starea de echilibru financiar.

Rata de lichiditate generala RLG

Acest indicator masoara capacitatea unitatii de a-si achita obligatiile pe termen scurt.

Rata de solvabilitate patrimoniala (RSP)

Acest indicator evidentiaza posibilitatea unitatii de a-si achita la scadenta creditorii, reflectand un raport bun al ponderii creditelor bancare in totalul resurselor financiare, comparativ cu capitalul propriu al unitatii. Se considera satisfacator indicatorul mai mare de 30%.

Durata medie de recuperare a creantelor (DMRC)

In aprecierea acestui indicator trebuie sa se tina seama de durata medie a circuitului bancar a documentelor, de existenta unor refuzuri de plata etc.

Rate de rentabilitate

Apreciem ca valoarea acestui indicator este mult prea mare.

Alti indicatori de rentabilitate

REZUMAT

CUVINTE CHEIE

Situatii financiare

Conturi anuale

Lucrari de inchidere a exercitiului

Balanta de verificare inainte de inventariere

Valoarea de inventar

Regularizarea rezultatului inventarierii

Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

Balanta conturilor dupa inventariere

Rezultatul contabil

Rezultatul fiscal

Dividend

Realizarea functiilor contabilitatii implica sintetizarea si generalizarea informatiilor din contabilitatea curenta, in vederea stabilirii periodic a situatiei patrimoniale cu ajutorul bilantului si a rezultatelor obtinute cu ajutorul contului de profit si pierdere.

Legea contabilitatii nr.82/1991 aplicata impreuna cu[5], reglementarile Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale prevede forma si continutul situatiilor financiare. Acestea cuprind:

Bilantul contabil

Contul de profit si pierderi

Situatia modificarilor capitalurilor proprii

Situatia fluxurilor de trezorerie

Politici contabile si notele explicative

Situatiile financiare anuale constituite un tot unitar; ele sunt auditate conform legii.

Bilantul contabil este compus din bilantul propriu-zis, contul de rezultate, anexa la bilant si raportul de gestiune, potrivit Legii contabilitatii.

Bilantul este documentul de sinteza in care se prezinta, elementele de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar precum si in celelalte situatii prevazute de lege.

In bilant elementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv dupa natura si exigibilitate.

Un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimentele trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Informatii ce trebuie prezentate in bilant

Rationamentele privind prezentarea separata in bilant a altor elemente care dau substanta informatiei prezentate, au la baza trei criterii:

natura si lichiditatea activelor precum si pragul lor de semnificatie, conducand la prezentarea separata a fondului comercial si a activelor provenind din cheltuieli de dezvoltare, a activelor monetare si nemonetare, precum si a activelor curente si a celor imobilizate.

functia activelor in cadrul entitatii patrimoniale, conduce la prezentarea separata a activelor financiare si de exploatare, a stocurilor, creantelor, disponibilitatilor banesti si echivalente.

suma, natura si delimitarea in timp a datoriilor conducand la prezentarea separata a datoriilor purtatoare si nepurtatoare de dobanda si a provizioanelor, clasificate in curent si pe termen lung.

Contul de profit si pierdere este documentul contabil de sinteza care masoara performantele intreprinderii.

Masurarea profitului poate fi abordata din trei unghiuri de vedere[6]:

1) patrimonial prin masurarea valorii unei intreprinderi la doua momente diferite;

2) economic, ca diferenta intre veniturile si cheltuielile dintr-o anumita perioada;

3) financiar, ca diferenta intre fluxurile nete de trezorerie si amortizare.

Conform IAS 1 exista posibilitatea prezentarii uneia din urmatoarele  doua situatii referitoare la capitalurile proprii, respectiv:

- toate modificarile capitalului propriu; sau

- modificarile capitalului propriu, altele decat cele provenind din tranzactii de capital cu actionarii si distribuiri catre actionari.

Situatia fluxurilor de trezorerie, reflecta evolutia financiara a activitatii de exploatare, de finantare si de investitii. Doctrina anglo-saxona, critica valenta fondului de rulment utilizat pentru caracterizarea sanatatii financiare pe termen scurt si recomanda prezentarea evolutiei situatiei financiare pe baza fluxurilor de trezorerie, in detrimentul utilizarii fondului de rulment. Acest lucru a fost determinat si de limitele inerente ale bilantului si contului de profit si pierdere.

Standardele de contabilitate restrictioneaza gama politicilor contabile ce pot fi utilizate, pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor activitatii din acelasi sector de activitate.

Situatiile financiare cuprind note, materiale suplimentare, precum si alte informatii. In note se prezinta informatii suplimentare relevante pentru necesitatile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilant si contul de profit si pierdere.

Notele explicative trebuie sa cuprinda informatii referitoare la elementele de bilant, elementele din contul de profit si pierdere, propunerea de repartizare a profitului net pe destinatii.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Ce reprezinta situatiile financiare?

Ce cuprinde un set de situatii financiare conform IAS 1?

Care sunt lucrarile de inchidere a exercitiului?

Care sunt relatiile de control proprii balantei conturilor?

Ce reprezinta inventarierea generala a patrimoniului?

Ce reprezinta regularizarea rezultatului inventarierii?

Cum se evalueaza lipsurile imputabile?

Ce reprezinta rezultatul contabil? Dar rezultatul fiscal?

Care sunt destinatiile de repartizare a profitului net?

Ce reprezinta dividendul?

BIBLIOGRAFIE

.com	Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.