METODA STANDARD COST UNIC

Aceasta varianta presupune organizarea contabilitatii costurilor astfel incat contul Productia (cheltuielile activitatii de baza ) se dezvolta in analitic ca si in cazul variantei de cost partial, pe sectii, sectoare, ateliere si articole de calculatie specifice metodei standard cost- materiale, manopera, cheltuieli de regie.

Spre deosebire de varianta standard cost partial, in aceasta varianta, contul Productia se debiteaza pe analiticele respective cu costurile standard ocazionate de procesul de productie pe parcursul perioadei de gestiune si se crediteaza cu costul standard al productiei finite obtinute. Soldul contului, pe fiecare analitic in parte, reprezinta costul standard al productiei in curs de executie si este intotdeauna debitor. In aceasta varianta, productia in curs de executie se determina pe cale contabila nemaifiind necesar inventarierea acesteia ca in varianta precedenta (operatie ce impune un volum mare de munca).

Spre deosebire de varianta precedenta, in ceea ce priveste abaterile costurilor efective de la cele standard, acestea se determina in mod operativ pe parcursul desfasurarii procesului de productie si nu la sfarsitul lunii, pe fiecare articol de calculatie in parte si pe cauze, pe feluri, reflectandu-se in conturile distincte de abateri deschise in paralel cu analiticele contului de productie si functionand concomitent cu acestea.

Conturile de abateri ale cheltuielilor efectuate de la cele standard se dezvolta pe analitice pe sectii, sectoare, ateliere, articole de calculatie specifice metodei standard cost si in cadrul fiecarui articol pe cauze/feluri de abateri. Abaterile respective se inregistreaza in conturile corespunzatoare fiecarui fel de abatere in parte prin debitarea conturilor in cauza cu abaterile negative si creditarea acestora cu abateri favorabile. Aceste conturi de abateri se inchid la sfarsitul lunii prin virarea soldurilor lor asupra conturilor de rezultate (profit si pierdere).

Deci, reducerea volumului de munca suplimentara pe care il implica varianta standard cost partial determinat de inventarierea si evaluarea productiei in curs de executie este totusi reluat in aceasta varianta prin amplificarea volumului de munca ocazionata de determinarea abaterilor.

De mentionat ca in cazul abaterilor de la articolul de calculatie Materiale aceastea se pot stabili in doua variante in functie de pretul de inregistrare al materialelor aprovizionate si anume:

atunci cand evidenta materialelor aprovizionate se tine la pretul de aprovizionare standard, abaterile pretului sunt de doua feluri:

abateri de pret la materialele aprovizionate

abateri de pret de la materialele consumate (intrucat cantitatile materialelor aprovizionate nu coincid cu cele consumate )

cand evidenta se tine la pret efectiv de aprovivionare avem abateri de pret pentru materialele consumate.

Aceasta varianta a metodei standard cost este cea mai buna pentru a se aplica in intreprindere indiferent de felul productiei si marimea acesteia deoarece prezinta doua avantaje:

nu impune inventarierea productiei in curs de executie

permite stabilirea abaterilor in mod operativ pe baza documentelor primare pe parcursul desfasurarii perioadei de productie si in consecinta adoptarea unor decizii operative privind costurile de productie.

Schematic modul de functionare al conturilor in aceasta varianta se prezinta astfel:

CONTURILE PRODUCTIA

Prod/Sect/Mat Prod/Sect/Manopera Prod/Sect/Ch. de regie

Costuri standard Costuri standard

ocazionate de al productiei finite

procesul de obtinute (pe fiecare Analog

fabricatie articol de calculatie

in parte)

Sfd = Costul standard

al productiei in curs de

executie

CONTURILE DE ABATERI

Abateri/Sectia/Materiale/Consum  Abateri/Sectia/Materiale/Pret Abateri/Sectia/Materiale/Pret

(materiale aprovizionate) (la materiale consumate)

depasiri economii

+ + +

Abateri/Sectia/Manopera/Timp ( eficienta muncii ) Abateri/Sectia/Manopera/Tarif ( salarizare )

+ +

Abateri/Sectia/Ch. de regie Abateri/Sectia/Ch. de regie Abateri/Sectia/Ch. de regie

( abateri de volum ) (abateri de capacipate) (abateri de randament)

La sfarsitul lunii conturile de abateri se inchid (deci ele au doar rol statistic) prin virarea soldurilor lor la contul de profit si pierdere.

Profit si pierdere

VARIANTA STANDARD COST DUBLU

Aceasta varianta prezinta o serie de trasaturi caracteristice atat fata de varianta standard cost partial, cat si fata de varianta standard cost unic. Astfel, inregistrarea costurilor ocazionate de procesul de productie se face in aceasta varianta in contul "Productie" atat la costuri standard cat si la costuri efective, iar diferentele dintre costurile standard si costurile efective se stabilesc in cadrul contului Productie pe fiecare analitic in parte sub forma unor indici de eficienta.

In aceasta varianta contul "Productie" se desfasoara in analitic tot in aceeasi structura ca si in variantele precedente: sectoare, ateliere si articole de calculatie specifice metodei de calculatie standard cost. Se debiteaza pe fiecare articol de calculatie in parte cu costul efectiv si standard aferent productiei fabricate si se crediteaza tot pe fiecare articol de calculatie cu costul efectiv si cel standard al productiei finite. Soldul final este debitor si reprezinta contravaloarea productiei in curs de executie la cost efectiv si standard, productie care se determina prin inventariere si se inregistreaza la costul efectiv si standard in creditul contului astfel incat contul se inchide la sfarsitul perioadei de gestiune. Pentru inregistrarea consumurilor ocazionate de procesul de productie si la cost standard si la cost efectiv, pentru costurile standard, in aceasta varianta se foloseste un cont intermediar numit "contul de compensare standard".

Indicii de eficienta se determina sub forma globala prin raportarea cheltuielilor efective la cheltuielile standard pe fiecare articol de calculatie in parte.

Ie = Ch. efective/ Ch. standard

Indicii supraunitari reprezinta depasiri, iar indicii subunitari economii.

In aceasta varianta apar particularitati si prin faptul ca abaterile nu se stabilesc si in suma absoluta ci numai in forma relativa - sub forma de indici stabiliti sub forma de coeficienti sau procente. Pornind de la indici se pot calcula abaterile si in suma absoluta. De regula, indicii de eficienta se stabilesc pe fiecare articol de calculatie sub forma globala dar nu este exclusa si posibilitatea stabilirii lor pe cauze, pe feluri de abateri.

Dat fiind volumul de munca suplimentar pe care-l implica aplicarea acestei variante, intrucat costurile se inregistreaza si la preturi efective si la preturi standard si deoarece abaterile nu se stabilesc si sub forma de marimi absolute precum si greutatile pe care le implica inventarierea si evaluarea productiei in curs de executie, in practica aceasta varianta nu a capatat o prea mare extindere, aplicandu-se mai rar.

In aceasta varianta, contul Productia, in mod schematic, pe analitice, apare astfel:

Productia/ Sectia/ Materiale

cost efectiv< cost standard<0  abatere favorabila

Productia/ Sectie/ Manopera

Productia/ Sectie/ Cheltuieli de regie

Nr crt

Data doc

Costri efective

Indice eficienta

Cost standard

Nr crt

Data doc

Costuri efective

Indice eficienta

Cost standard

De mentionat ca actele normatve in vigoare ( Cartea verde ) recomanda utilizarea de catre intreprinderile noastre a metodei standard cost cu respectarea particularitatilor pe care le implica fiecare intreprindere in parte si cu alegerea variantei cele mai convenabile pentru intereprinderea respectiva. Cea mai buna este varianta standard cost unic (desi nu prea are mare extindere ).

METODE DE CALCULATIE A COSTURILOR DE TIP PARTIAL

Sunt cele care pun la baza calculul costului unitar pe produs/lucrare/serviciu, conceptul potrivit caruia in structura acestuia se include numai o parte din cheltuielile de productie si desfacere. Aceasta metoda limitaeaza continutul costului unitar numai la cheltuielile care depinde direct de volumul productiei si desfacerii, motiv pentru care in literatura de specialitate ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de metode limitative.

In functie de caracterul cheltuielilor luate in considerare la calculul costului unitar metodele limitative sunt de doua feluri ( sau in aceasta grupa se cuprind doua categorii de metode ) :

metode care iau in considerare numai cheltuielile variabile - metoda direct- costing (a costurilor variabile);

metode care iau in considerare la calculul costului unitar numai cheltuielile directe - metoda costurilor directe.

Nu trebuie pusa egalitate intre cele doua metode deoarece cheltuielile variabile sunt mai mari decat cheluiielile directe, desi, in final, rezultatul este acelasi.

Metoda direct - costing ( a costurilor variabile )

Aceasta metoda a aparut ca urmare a preocuparilor pe linia de a gasi o serie de metode de calculatie care sa asigure determinarea operativa a costurilor de productie si calcularea unor indicatori cu putere mare de informare necesari pentru fundamentarea deciziilor pe linia conducerii activitatilor economice din unitatile patrimoniale ale intreprinderii.

Esenta ei consta in separarea neta a cheltuielilor de productie si desfacere in raport cu caracterul lor fata de variatia volumului fizic al productiei si desfacerii in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe si luarea in considerare pentru calculul costului unitar numai a cheltuielilor variabile, urmand ca cele fixe sa se scada pe total fara nici o operatie de repartizare pe baza de criterii conventionale din rezultatul financiar brut al intreprinderii.

Punand la baza calculului costului unitar numai cheltuielile variabile, in conceptul ei cheltuielile variabile trebuie sa se identifice si sa se colecteze direct pe purtatorii de costuri, produse, lucrari, servicii intrucat se considera ca numai acestea depind de fabricarea si desfacerea purtatorilor respectivi, intrucat cresc sau scad odata cu cresterea sau scaderea volumului fizic al productiei care le-a ocazionat. Deci, cheltuielile variabile apar numai atunci cand se desfasoara procesul de productie si desfacere. In perioada de inactivitate astfel de cheltuieli variabile nu exista.

Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli de structura sau cheltuieli ale perioadei; ele se efectueaza indiferent de volumul productiei si privesc capacitatea intreprinderii de a produce si vinde, fiind in functie de timp. Din acest motiv, cheltuielile fixe se programeaza si se urmaresc global sau in raport cu un numar redus de cheltuieli sau centre de responsabilitate, fara a se include in costul fiecarui produs, urmand sa se deduca direct din rezultatul financiar brut.

In aceasta situatie nici stocurile productiei in curs de executie si productiei finite existente la sfarsitul perioadei de gestiune nu sunt afectate de cheltuielile fixe ci sunt evaluate numai la nivelul cheltuielilor variabile.

Costul unitar, in aceasta metoda, se calculeaza prin raportarea cheltuielilor variabile totale ocazionate de procesul de productie la cantitatea de productie obtinuta.

Cv

Cu = este un cost partial

Q

Prin aceasta metoda nu se urmareste calculul costului pe fiecare produs in parte ci calculul si analiza rentabilitatii totale la nivelul intregii intreprinderi.

Pe fiecare produs in parte se calculeaza numai contributia bruta la profitul brut sau marja bruta (limita bruta, contributia de acoperire, in literatura de specialitate).

Contributia bruta unitara la profit se calculeaza ca diferenta intre pretul de vanzare unitar si costul unitar calculat in functie de cheltuielile variabile potrivit relatiei:

Cbu = Pu - Ctu

Pentru determinarea rezultatului financiar total la nivelul intregii intreprinderi, a profitului sau a pierderii se inmulteste volumul vanzarilor din fiecare produs cu contributia bruta unitara la profit a produselor respective si se obtine contributia bruta totala la profit, din care se scade apoi totalul cheltuielilor fixe din perioada respectiva.

Modelul de calcul:

Profit/pierdere = Cbu₁*Qv₁ + Cbu₂*Qv₂ + .. + Cbu_n*Qv_n - CF_t

a (Q_v*Cbu)_I - CF_t

Intr-o forma mai concentrata acest model de stabilire a rezultatului prin deducerea din volumul desfacerii la pret de vanzare a cheltuielilor variabile aferente productiei vandute si a cheltuielilor fixe din perioada respectiva se poate reda si astfel:

CA - Cvt = Cbt unde D - volumul desfacerii sau cifra de afaceri ( CA )

Cvt - ch. variabile totale

Cb - Cft = Profit/pierdere Cb - contributia bruta totala la profit

In metoda direct costing calculele se fac astfel atat in sume absolute, cat si in sume relative.

Exemplu: O intreprindere care fabrica 3 produse:

Calculul rezultatului financiar in metoda direct cost - luna martie 1999

Nota : * Cb la profit arata cu cat contribuie fiecare produs la acoperirea cheltuielilor fixe pt. a obtine profit

** cheltuielile fixe se deduc din totalul Cb la profit

Concluzii

Se observa cum profitul se calculeaza pe totalul intrerpinderii (pe intreaga activitate) prin deducerea din contributia bruta totala a cheltuielilor fixe totale si deci nu pentru fiecare produs in parte. Acest lucru este impus de caracterul specific al cheltuielilor fixe care nu se pot delimita pe fiecare produs beoarece ele privesc intreaga activitate, motiv pentru care se considera ca profitul nu se realizeaza din fiecare unitate de produs fabricata si vanduta ci din inreaga activitate de productie si desfacere intr-o anumita perioada.

Pentru fiecare produs in parte se calculeaza numai contributia bruta la profit pentru a cunoaste in ce masura au fost acoperite cheltuielile variabile ocazionate de fabricarea si desfacerea lui si ce contributie bruta aduce la acoperirea cheltuielilor fixe.

In exemplul prezentat contributia bruta la profit ar fi fost mai mare daca nu ar fi fost diminuata cu pierderea de la produsul C (daca productia s-ar fi limitat numai la produsele A si B).

Pe baza calculului contributiei brute la profit se poate stabili la care din produsele fabricate si vandute se acopera cheltuielile variabile si se asigura participarea la acoperirea cheltuielilor fixe si la care se obtine o pierdere pentru intreprindere.

La adoptarea deciziilor de mentinere sau nu in fabricatie a unor produse la care se inregistreaza neacoperirea cheltuielilor variabile si deci pierdere, lucru ce se accepta in metoda standard cost, unde rezultatul se calculeaza pe totalul intreprinderii, trebuie avute in vedere, in principal, doua considerente:

daca produsul cu pierdere este un produs nou pentru care nu exista experienta de desfacere, dar cu perspectiva pe linia reducerii costurilor pentru a deveni rentabil.

daca produsul respectiv conditioneaza desfacerea pentru celelalte produse si deci asigurarea rentabilitatii intreprinderii.

Observatie: Intrucat cheltuielile variabile decid contributia bruta la profit si deci daca un produs poate sa ramana sau nu in fabricatie ele sunt considerate si cheltuieli decisive.